"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Fetelor, sunt încă sub febra emoţiilor... A fost minunat,MINUNAT Puteţi să vedeţi pozele postate pe site-ul ovidan.ro.Este un domn drăguţ cu etichete de jurnalist.Am fost o mulţime de oameni, mămici, tătici, bunici, surioare, frăţiori, prieteni - toţi înt-un gând , toţi lăcrimând, împărtăşind cuvinte de alinare, scriind mesaje de dor către îngeraşii noştri.S-au adăugat pur şi simplu şi curioşi, care nu şi-au putut stăpâni o lacrimă tremurândă în colţul ochiului. Am văzut şi am auzit exprimată la micofon durerea unei mame , care a îndurat şi a înghiţit înlăuntrul său durerea, dorul, furia, regretul 27 de ani.Era băiat , primul născut şi ar fi purtat numele Voicu- George. Elena a fost reprezentată prin alţi membri, care i-au descris şi ei starea emoţională şi încărcătura sufletească pe care am avut-o.Elena nu e mamă de înger, dar e cu noi. Adina, Cristina, Antoanella,d-na doctor Monica, şi alte multe mămici de îngeraşi- la unele au trecut 6 ani, 7 ani, 1 an, câteva luni, şi aţi fost acolo. Lacrimile care au curs au fost multe şi au descris într-un fel fără culoare, fără vorbe, dorul cel avem faţă de copiii noştri, deveniţi îngeraşi. Scumpa noastră mămică în devenire , ştiu că ţi-a fost greu să participi la eveniment, ştiu că te gândeşti la cel pe care-l porţi în pântec, dar n-ai uitat de îngeraşul tău.Mă bucur că ţi-ai învins teama şi interiorul şi ai venit. Bunica noastră poetă, ne-a adus un pic de alinare, citind pasaje dintr-o carte pe care a scris-o în memoria nepoatei sale Andrada, plecată dintre noi la 10 anişori. D-na Săteanu a avut pe buze un cuvânt de suflet.
N-aş vrea să uit pe cineva, dar cu cele menţionate mai sus- am partaj într-un fel sau altul. Ieri , când am pregătit momentul înălţării baloanelor, cerul a scuturat câţiva stropi şi imediat ce nu s-au mai văzut , s-a oprit.A fost reacţia îngeraşilor noştri, a fost semnul supranatural , pe care ni l-au trimis. A fost ceva nobil, de aceea dacă accesaţi site-ul reporterului, veţi vedea titlul: ''Cerul a lăcrimat'' !
Abia acum am reuşit să vă scriu, deoarece azi am fost prezentă la o emisiune a TVS-ului Oradea, în direct după-masă de la ora 5.M-am străduit să punctez , obiectivele Organizaţiei, precum şi acţiunile trecute. Voi mai veni cu completări, dacă am omis ceva.......
Va multumim mult-mult pentru detalii... Chiar va rugam sa ne povestiti ! Sunt atat de emotionata sa vad ca lucrurile incep sa se miste in toata tara! Faptul ca oamenii au participat, mai multi sau mai putini, la acest eveniment, faptul ca presa a preluat imaginile si au prezentat in articole detalii despre aceasta zi, faptul ca somnul constiintei dispare si ne trezim cu totii din amortirea indiferentei, a nepasarii... Toate acestea inseamna primul pas!
Poate parea greu... poate parea mult... poate parea descurajator uneori... Cand veti simti acele sentimente grele de mai sus amintitiva aceste sentimente inaltatoare pe care le-ati simtit in ziua de ieri, in Ziua Mamelor de Ingeri ! Veti sti atunci ca MERITA ! Pentru ca faceti totul pentru ingerasii vostri ! Ei MERITA !
Va imbratisez, mamici de ingerasi din toata tara! Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
nu stiu ce sa spun ziua de ieri ma lasat fara cuvinte... am scris numele ingerasilor pe balonase apoi le am legat pe toate la un loc ,am spus Tatal Nostru si am dat drumul baloanelor ...sa zboare catre ingerasii nostri si sa le sarute obrajorii... au zburat atat de frumos in directia soarelui ...si atat de sus...si le priveam urcand in ceruri la ingerasii nostrii...un moment unic pentru mine cel putin a fost ceva deosebit... mi a parut rau doar ca nu am putut aprinde lumanarile din cauza vantului prea puternic dar am hotarat sa le iau acasa si sa le aprind in memoria tuturor ingerasilor...voi aprinde in fiecare zi cate o lumanarica in memoria lor... multumesc Bianca pentru tot ceea ce faci pentru noi Multumim Emma pentru ca ne inveti cum sa traim cu dorul ce doare atat de tare multumesc Loredana si fratelui sau ,Nicoleta,Adi ,Miruna, Vali si sotului meu Catalin pentru sustinere va multumesc voua tuturor mamelor de ingeeri si voluntarelor Liliana si Ana va pupacesc si va imbratisez din departare
Am mai gasit un articol despre mamele de ingeri : http://www.urbaniulian.ro/2009/05/11/%E2%80%9Dmamele-de-ingeri%E2%80%9D-cer-protectie-din-partea-statului/
Un alt articol in aceeasi zi pe site-ul senatorului Urban Iulian : http://www.urbaniulian.ro/2009/05/12/dreptul-la-inhumare-al-copiilor-mamelor-de-ingeri/
Aici putem vedea ca Biserica este aproape de noi mamele de ingeri.
Feed-back-ul in urma evenimentului de duminica vine ca o avalansa din toate partile : de la voi, mamici de ingerasi, cu impresii si emotii cuprinse in buchet; de la mass-media, cu articole si imagini surprinse din cele 13+1 (Romania+Lontra,UK) orase organizatoare, dar si de la persoane care au aflat despre EMMA si doresc sa-si exprime solidaritatea in diverse moduri.
Aseara am primit pe mail un mesaj din partea unui reprezentant al Bisericii, Parintele pr.Vasile. Pentru ca mesajul nu este unul oficial ci este transmis in nume personal ii voi respecta dorinta de a-i pastra anonimatul privind alte date de identificare.
Va redau mai jos schimbul de mesaje de aseara. Cum stim ca "Dumnezeu vorbeste prin oameni" sa primim cu recunostinta mesajul venit din partea Sfintiei Sale Pr. Vasile, purtator al Cuvantului Domnului pe Pamant:
" Felicitari pentru initiativa am aflat intamplator de la TV de acest proiect. Eeste un subiect care ne preocupa si suntem interesati de demersurile facute. Chiar ne gandeam sa organizam o masa rotunda pe marginea acestui subiect dar cred ca va trebui facuta o dezbatere publica.Ca preot de spital m-am confruntat de multe ori cu situatia prezentata in reportaj, adica de incapacitatea parintilor de a-si putea ingropa pruncii nascuti. problema este ca acesti copii nu ajung sa primeasca certificatul de nastere si aceasta ar fi prima problema am avut situatii in care nou nascuti au fost botezati imediat dupa nastere, fapt pentru care au primit un certificat de botez si chiar daca nu aveau certificat de nastere au primit copilul sa-l poata ingropa. apoi alta problema la cimitirul administrat de primarie unde nici nu vor sa stea de vorba - pt ca fara certif. de nastere nu se elibereaza certif. de deces, deci din punct de vedere legal ei sunt acoperiti.
Dar spre surprinderea mea cimitirele din administrarea directa a parohiilor - daca este certificat de botez inteleg situatia si accepta situatia. In timp m-am interesat de ce aceasta situatie - sa nu-ti poti lua copilul sa-l ingropisi aici ca urmare a investigatiilor am gasit urmatoarele raspunsuri: 1. pt a nu fi identificate cazurile de malpraxis 2. In fiecare spital este un centru de statistica. In functie de statistici se primeste un punctaj, care poate afecta calificative si chiar bugetul 3. Daca copilul moare la 48 de ore dupa nastere el e considerat avorton si deci nu primeste certificat de nastere, nu este dat parintilor (iar daca nu este nici botezat parintii chiar nu au nici o sansa sa recupereze trupul micutului - aici un rol important il are si Episcopul locului) Succes! Preot Vasile"
Pentru ca am raspuns in numele EMMA si, implicit in numele vostru, al mamelor de ingeri, ma simt datoare sa va redau si raspunsul meu : Va multumesc din suflet, Parinte, pentru acest mesaj.
Este intradevar, un subiect extrem de delicat pentru toata lumea :
- in primul rand pentru mamele care isi pierd pruncii si care se confrunta cu neputinta de a-i inmormanta, de a li se face o slujba de inmormantare, de a li se spune o anumita rugaciune care sa le aline sufletele. Multe dintre aceste mame au mers la biserica dupa pierderea copilului pentru molifta. Aceasta rugaciune, din cate stiu, se citeste si femeilor care au avortat, motiv pentru care in continutul ei exista un scurt text care face referire cumva la vina si pacatul mamei. Din marturiile mamelor care si-au pierdut copilul in spitale (chiar si din malpraxis) am inteles cat de mult le raneste acel pasaj din rugaciunea de molifta. Ele sunt niste rani vii multa vreme dupa producerea dramei si fiecare cuvant are o rezonanta mult amplificata si uneori distorsionata. Uneori cuvintele ranesc si mai mult. Iar absenta certificatului de deces care face imposibila inmormantarea este un aspect atat de devastator pentru acesti parinti incat ii urmareste toata viata vina ca i-au ingropat "te miri unde" , ca si-au lasat copiii in spital (sa se ocup spitalul !?!) sau ca si-au dat acordul pentru incinerare din lipsa altor solutii sau in urma unei semnaturi care a fost solicitata in cel mai nepotrivit moment cu putinta (cand judceata este cel mai grav afectata). - in al doilea rand, subiectul este delicat pentru cei din jurul acestor mame - pentru ca, de cele mai multe ori, oamenii nu stiu cum sa interactioneze cu acestea, nu stiu cum si ce sa vorbeasca fara sa le raneasca, nu stiu cum sa se comporte si, frecvent, le izoleaza in singuratate. De aceea semnalul nostru de alarma vizeaza atentia sporita si grija care trebuie acordata acestor femei. - in al treilea rand, problema este delicata si prin prisma implicarii insuficiente a sistemului medical in aceste cazuri : in spitale nu se acorda o suficienta atentie nevoilor acestor femei care isi pierd pruncii: deseori cadrele medicale le trateaza cu indiferenta, cu duritate, cu asprime chiar; mamele care au pierdut copiii sunt tinute in acelasi saloane cu mamele care se bucura de pruncii lor - va imaginati la ce tortura psihica sunt supuse vazandu-se puse in fata acestei comparatii ; apoi copilasii lor pierduti le sunt luati si, sub efectul sedativelor, aceste mame sunt puse sa semneze acte prin care isi dau acordul de incinerare. Ele, sub efectul socului durerii, sub efectul calmantelor care le atenueaza judecata, sub presiunea sau "sfatul" cadrelor medicale si fara a fi informate asupra drepturilor pe care le, ajung sa semneze si, ulterior, regreta toata viata acest gest. Pentru procesul ulterior de vindecare este recomandat ca mamei sa i se dea copilul fara viata sa-l vada, chiar sa fie incurajata cu blandete in acest sens daca ea refuza la inceput. Apoi este necesara pregatirea unui plic cu amintiri despre copil - si numai in spital se poate face acest lucru - amprentele de la manute si de la piciorulele bebelusului, bratarica de la nastere, suvite de par si altele pot constitui valoroase dovezi ale existentei acelui copil in aceasta lume si pot constitui ulterior pentru mama un inceput pe drumul vindecarii sale.Si, cel mai important aspect - consilierea psihologica in spitale lipseste cu desavarsire! Nici cadrele medicale nu au instruire speciala centrata pe trauma, fapt care este de neconceput intr-un mediu in care aceasta realitate este atat de prezenta si face atingere sufletelor acestor femei.
Noi incercam sa tragem un semnal de alarma catre lumea aceasta in care traim toti, constienti fiind ca sunt multe sisteme adanc inradacinate care vor trebui schimbate : sistemul medical, sistemul de comportamente umane si mentalitati, sistemul de randuieli bisericesti... Nu este un razboi, ci doar un semnal de alarma. Lumea trebuie sa afle de suferinta acestor femei, de cauzele care le-o produc si, mai mult, de cele care le adancesc durerea deja produsa si credem ca lumea trebuie sa accepte ca trebuie sa se schimbe astfel incat nu numai sa nu mai amplifice aceste suferinte, ci si sa le aline, sa le vindece, sa aduca mangaiere.Este cel mai greu, dar si cel mai inaltator.
Lumea insa greu accepta ca greseste si greu accepta sa se schimbe... Insa cu ajutorul lui Dumnezeu speram sa imbunatatim unele aspecte.
Va multumim din tot sufletul pentru aplecarea asupra acestui subiect. Domnul sa va binecuvanteze! Doamne-ajuta! Liliana Nicolae, voluntar in Organizatia EMMA - organizatia "Mamelor de Ingeri"Eu nu sunt o mama de inger, dar sunt alaturi de ele atat cat imi sta in putinta, cat ma invredniceste Dumnezeu
Si, ultimul mesaj primit aseara la ora 24:20 de la Parintele Vasile a fost urmatorul:
"Hristos a inviat! intrucat e o ora tarzie nu vreau decat sa ating problema rugaciunii, cunoscuta sub numele de ``Rugaciunea cand leapada femeia`` in care se vorbeste despre caderea in pacat prin uciderea cu voie sau fara de voie (voi scana rugaciunea si o voi trimite spre studiu, pentru a nu fi grasit inteleasa). in mod normal preotii care au facut facultatea de teologie (ma refer la cei constiinciosi) ar fi trebuit sa participe la seminariile materiei ce se numeste Liturgica unde eram invatati ca inainte de citirea acestei rugaciuni mama sa fie spovedita iar apoi cand urma sa se citeasca rugaciunea sa se foloseasca numai formularea potrivita - adica ori cu voie, ori fara de voie - intrucat rugaciunea are si rolul de a linisti/impaca mama, si nu de a adanci suferinta. Este o chestiune delicata la care multi preoti, din pacate, sunt indiferenti. (...)
Consider ca valoare adaugata a celor scrise de mine - recomandarea botezului pruncilor despre care se stie ca vor avea probleme la nastere sau care chiar au avut probleme si constientizarea parintilor cu privire la importanta si necesitatea botezului."
Subiectul este deschis si speram ca, astfel, prin intelegerea primita treptat, din partea semenilor nostri, a cadrelor medicale, a preotilor, a institutiilor statului, a oamenilor obisnuiti, sa determinam ca lucrurile sa se schimbe in bine. Speram sa inteleaga cat mai multi oameni ca viata nu poate fi traita in fericire personala egoista fara sa iti pese de suferinta celui de alaturi...
Cu mare incredere in cele ce vor urma, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Dragi parinti de ingeri si nu numai, iata ca am inceput sa postez fotografiile de pe site de la evenimentul Ziua Mamelor de Ingeri. Deocamdata am postat doar pozele din 3 orase. Maine, urmeaza restul. Le gasiti aici pe toate cele postate pana acum, iar maine va postez linkurile pe orase... http://www.organizatiaemma.ro/evenimente/galerie Acum ma duc la nanitza, ca a facut Lucia la scoala de IT cu mine, ca specialist in IT ma face pana la urma... Merci, Lucia!
Dragelor , tocmai am primit niste poze superbeeee si pentru ca nu mai am rabdare pana le va posta pe site.... invatacelul Suchardine ..., afisez aici link-ul care duce catre ele: http://www.4000dpi.ro/foto/EMMA/default.html
Au fost realizate de Marcel Eremia, venit duminica, in calitate de fotograf voluntar! Multumim, Marcel !
Sper sa mai primesc si altele, pentru ca au fost mai multi fotografi acolo... Se pare insa, ca trebuie sa avem putina rabdare, pana ni le trimit si ei...
Impreuna cu toate pozele trimise si de voi , vom avea un album minunat !
Sa aveti o zi frumoasa.....eu ma intorc acum la Luca ( e din nou bolnavior ...) si in paralel, la treaba.... Pe curand...
Multumim Bia Sunt superbe .......m-am uitat de zeci de ori la ele, si am luat-o de la capat, sa pot sa le "savurez" pe deplin si parca nu "m-am saturat" inca. Sunt pline de sensibilitate si de multe trairi, sunt poze care parca vorbesc si transmit atat de multe; sunt jucause, asemenea balonaselor inaltate. Le asteptam si pe restul sa ne putem bucura de ele si sa retraim acele cateva ore petrecute impreuna. Te imbratisez cu drag, tiza scumpa Sanatate pentru micutul Luca si sa auzim de bine Bia ( mica )
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
...am revenit pentru a afisa un link, unde puteti vedea doar alte cateva din cele 500 de fotografii, realizate de Nicu Buculei (administratorul sit-ului meu si un mare pasionat al artei fotografice !), urmand a le vedea si pe celelalte, dupa ce va reusi Suchardine , sa le posteze pe site, pe pagina "Galerii foto" ....
Si a trecut deja ziua cea mare… 10 MAI 2009 Parcul Sub Arini - Sibiu A fost o zi calda si minunata A fost o zi plina de emotii si lacrimi A fost o zi plina de sperante si rugaciuni A fost o zi plina de lumina si liniste A fost o zi in care ingerasii nostrii au fost acolo…. langa noi, mangaindu-ne , imbratisandu-ne si soptindu-ne ca ne iubesc neconditionat, de acolo de sus…de ACASA
A fost frumos in fiecare oras ! A fost un eveniment cu adevarat de calitate, cu bun simt, cu respect, cu masura, asa cum trebuia sa fie ! Va felicit pe toate pentru modul atat de frumos in care ati reusit sa faceti fata organizarii acestei zile. Am fost foarte impresionata de ideile voastre atat de bine puse in valoare de locatiile pe care le-ati ales : baloane, lumanari, flori si candele pe ape, porumbei, slujbe religioase si cor bisericesc... foarte frumos... Am vazut o parte din pozele primite si este emotionant sa vad ca bunacuviinta a fost masura care a conturat evenimentul in toate orasele.
Ne bucuram si suntem mandre ca facem parte din aceeasi echipa, impreuna ! Acest sentiment este cu atat mai puternic cu cat stiu cat de greu trebuie sa va fi fost sa faceti tot acest efort cu gandul ca este o comemorare chiar a propriilor vostri ingerasi. Stiu ca acest gand v-a dat insa si puterea de a va duce pana la capat aceasta "eroica" actiune. Si este cu adevarat "eroica" pentru ca este un act de emotionant curaj sa-ti marturisesti public durerea. Stiind ca astfel ati ajutat si alte mamici sa fie mai aproape de ingerasii lor in aceasta zi, le-ati ajutat sa simta ca ingrasii lor si-au primit tandretea si iubirea de la ele odata cu balonalele inaltate la cer, v-ati ajutat si pe voi insiva sa va dovediti ca durerea se poate transforma in sens vindecator.
Eu am inceput sa actualizez pagina "Aparitii media" si nu mai prididesc sa termin pe masura ritmului in care vin link-urile de la voi. Va multumesc !
Am si o rugaminte : poate cineva gaseste din nou link-urile catre posturile Realitatea TV din Bucuresti si din tara pentru ca cele primite pana acum nu functioneaza (ex:Timisoara) Multumesc ! Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Am afisat si eu toate pozele din tara, mai putin Constanta. Doina nu are acces la net si nu le-a putut trimite deocamdata, dar urmeaza sa o faca in zilele urmatoare. Am afisat, de asemenea si pozele de la Bucuresti, insa doar o parte, sunt aproape o mie de poze si nu am reusit, inca... Dar le puteti vedea deocamdata pe cele pe care le-am postat, aici: http://www.organizatiaemma.ro/evenimente/galerie Sper sa va placa! Va si va cu drag! P.S. Dupa cum ati putut observa, am mutat topicul acesta de la "Anunturi" la "Evenimente" pentru ca desi, initial, a fost conceput ca un anunt, Ziua Mamelor de Ingeri este, indiscutabil, cel mai mare eveniment care ne reprezinta. Sper sa nu va suparati si sa-l gasiti repede. P.S.2 - Pentru a va fi mult mai usor, atunci cand cautati anumite subiecte de discutie, puteti vizita rubrica "Subiecte active" si veti gasi acolo ultimele subiecte postate. Va mai si va mai inca o data!