"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Sper ca mesajul meu sa va gaseasca mai bine si vara sa fi avut un efect vindecator asupra sufletelelor voastre...
Am fost invitata sa particip la o dezbatere teologica, de parintelui Toader Ilie, a carui initiativa mi se pare minunata! Iata mesajul acestuia: "Bună ziua.
Sunt preot Ilie Toader de la Seminarul Teologic Ortodox din Buzău. După incendiul de la Maternitatea Giulești am început să studiez cu toată atenția problema copiilor morți înainte de Botez. Studiul rezultat în urma confruntării unui mare număr de texte teologice (din sec. II încoace) va fi supus unei ample dezbateri în ziua de 12 septembrie la Buzău.
Bineînțeles, concluziile mele sunt în favoarea acestor prunci pierduți până să ajungă din brațele moașei în ale preotului, prunci pe care cu siguranță că Dumnezeu îi primește la Sine.
Vă scriu pentru a vă cere un mic ajutor: când niște filosofi, teologi, antropologi etc. teoretizează pe o astfel de temă, dezbătând citate și argumente de tot felul, există riscul să piardă din vedere tocmai partea umană, tragedia în sine cu toate implicațiile ei sociale.
Aș avea mare nevoie de mărturia unei mame / familii astfel încercate, care să sensibilizeze pe orice învățat prezent. Miza finală a simpozionului nostru este tocmai să obținem, în cele din urmă, o decizie oficială a Bisericii. Cu stimă, pr. Ilie Toader."
Pentru asta trebuie sa pregatesc un material prin intermediul caruia sper sa ii sensibilizam pe cei prezenti la dezbatere si, mai departe, pe cei cu putere de decizie din fruntea Bisericii Ortodoxe Romane.
Rugamintea mea este sa scrieti aici, in cateva randuri, ce v-ati dori fiecare in parte- in functie de experienta avuta sau ce credeti ca ar trebui, general vorbind, sa se schimbe in atitudinea preotilor fata de mamele/parintii de inger dar mai ales in cazul celor care se nasc fara viata sau mor inainte de a fi botezati.
As avea nevoie de testimonialele voastre pana maine seara, ca sa am timp sa termin prezentarea a doua zi. Va imbratisez, va multumesc si astept cu multa speranta, mesajele voastre. Doamne ajuta!
Din fericire fetita mea a trait cateva ore dupa nastere si am avut timpul si inspiratia sa cer sa fie botezata. Prin urmare, cand am mers la biserica sa caut alinare dupa moartea ei, nu am avut discutii legate de ceea ce se intampla cu pruncii care pleaca la cer nebotezati. S-a intamplat insa un alt lucru care m-a facut sa nu mai trec foarte multa vreme pe la biserica: mi s-a sugerat ca moartea copiilor poate sa fie o consecinta a pacatelor parintilor. Mi s-a dat chiar si un exemplu de pacat care poate duce la pierderea copilului: situatia in care parintii nu sunt cununati in biserica. Nu era cazul nostru, dar nimeni nu este fara de pacat, deci cu siguranta ca si noi, parintii ei, eram pacatosi in fata lui Dumnezeu. Urmarea acestor cuvinte a fost aceea ca, dupa ce ca aveam de dus durerea si vina proprie (vina ca poate n-am stiut sa fac mai mult pentru ca ea sa aiba mai multe sanse sa traiasca), mi s-a asezat peste suflet si o alta vina: aceea ca eu/noi, prin pacatele mele/noastre, am contribuit la moartea fetitei iubite. O vina prea greu de purtat, peste toate cate erau adunate in inima mea. Am plecat de acolo mai indurerata decat eram si n-am mai simtit nevoia sa ma intorc la biserica decat dupa foarte mult timp. Poate ca ar fi bine ca, in aceste situatii, cuvintele adresate parintilor de Ingeri sa fie alese in asa fel incat sa aduca alinare, nu si mai multa tristete si vina. In acele momente de durere cumplita avem nevoie de speranta si putere, pentru a merge mai departe. Avem nevoie de blandete, iubire si intelegere. Avem nevoie sa stim ca Dumnezeu are grija de ingerasii nostri si de noi, cei care ii plangem. Avem nevoie de Lumina lui Dumnezeu, pe care cel mai adesea o cautam si o gasim in Casa Domnului.
Ma doare sufletul chiar si acum, si cel mai probabil asa ma va durea tot restul zilelor mele, cand aud din gura celor care ma inconjoara ca degeaba ii dau de pomana copilasului meu: "a murit nebotezat, arunci banii pe fereastra!"
Simplul gest de a oferi o hainuta, o jucarie sau un paharel de iaurt , pentru sufletul meu este un balsam... imi imaginez cum i-ar fi venit baitelului meu acea hainuta mica si frumoasa si cum ar fi ras jucandu-se cu o jucarie...
Nici nu ar fi avut cum sa fie botezat copilasul nostru, s-a nascut "dormind ca un ingeras" la 26 saptamani de sarcina. Nu am avut ocazia sa il vad, sa il cunosc, nu mai vorbesc de faptul ca nici nu m-au lasat sa ma gandesc, sa decid daca vreau sa il iau acasa si sa il inmormantez... Normal ca imi doream...dar cel mai probabil m-as fi lovit de reticenta altor persoane , si ma refer la preoti!
Acum as da orice sa am un mormant unde sa aprind o lumanare sau sa mi se permita sa ii trec numele intr-un pomelnic. Nu mi se pare drept ca ingerasii sa nu aiba loc in cimitire, sa nu li se poata aprinde o lumanare sau sa nu li se pomeneasca numele cu care ar fi trebuit botezati...nu e nici vina pruncilor si nici vina parintilor, asa cum, in rugacinea pe care a spus-o preotul dupa pierderea copilului: "si-a lepadat pruncul cu sau fara voia ei"! Acel CU m-a rascolit si m-am simtit jignita, tradata si de ultima speranta, de ultimul refugiu... Din acest motiv m-am si indepartat de tot ce inseamna preoti, biserica... Sunt credincioasa, cred in Dumnezeu, m-am nascut intr-o religie pe care nu numai ca am acceptat-o, dar o si respect...doar ca biserica "m-a tradat"...
Pe scurt as vrea sa mi se fi permis sa imi inmormantez pruncul crestineste intr-un cimitir, sa ii pot aprinde lumanari in cel loc de care au atata nevoie parintii care isi pierd copiii inainte de nastere, sa fi avut parte de respect din partea preotului care stia cum ne pierdusem copilul si chiar si indrumare spirituala din partea dansului. Tanjesc si acum dupa acest respect si poate si dupa o doza de empatie si intelegere de la preotii cu care vin in contact atunci cand organizez evenimentele in numele EMMA...inca se confunda pierderea unui copil inainte de nastere cu avortul la cerere! Din aceasta cauza preotii refuza sa tina o cuvantare (pt ca mi s-a explicat ca despre o slujba nici nu poate fi vorba din moment ce copiii nu au fost nebotezati) in cadrul evenimentelor noastre.
Sper din suflet ca am fost destul de coerenta si de ajutor! Multumim din suflet pt aceasta ocazie! Sunt foarte fericita acum cand ma gandesc ca exista o sansa ca lucrurile sa se schimbe si din acest punct de vedere! Doamne-ajuta ca toate sa fie bine!
Mii de imbratisari si multumiri! Succes Bianca, te sustin!
Calin s-a stins la 6 ore si 45 de minute dupa nastere. In acest timp inteleg ca cineva putea sa-i faca botezul grabnic. Nimeni n-a facut-o. Poate ca n-au stiut, poate ca lucrurile s-au percipitat si au scapat acest aspect. Acestea sunt lucrurile care incep cu "poate". Ce stim noi sigur ca parinti insa: STIM ca a fost un copil mult dorit, STIM ca l-am fi crestinat daca am fi avut sansa sa o facem. A fost inmormantat fara preot, am fost sfatuti sa nu-l trecem pe pomelnice, sa nu-i punem pomeni...mai putin si am fi fost sfatuti sa-l uitam. Am gasit in aceasta mare deznadejde un OM mai presus de meseria de preot. Si daca a gresit cu ceva facandu-i ingerasului nostru o rugaciune,speram ca acest mare pacat sa fie trecut in contul nostru caci tare ne-a alinat sufletul!
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei