"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Ieri nu am fost in stare sa scriu. Dupa ce am plecat de la copii am fost si la Razvan... acolo lacrimile nu au mai stat cuminti deloc, am izbucnit si ma uitam la poza lui si nu-mi venea sa cred ca nu mai e....
M-au impresionat profund copilasii, m-a impresionat dna Viviana - mare curaj iti trebuie sa iti asumi atat de mult! Cata responsabilitate, cata munca si cata iubire! Acum niste ani am facut o perioada scurta de voluntariat la un centru de plasament si mi-am adus aminte acum de privirile ACELEA ale copiilor, cata nevoie au sa fie imbratisati, iubiti, sa primeasca atentie... A fost indescriptibil sentimentul meu atunci cand am ajuns si un baietel a venit la mine, a intrat in vporba cu mine, i-am spus cate ceva despre cadouri, i-am absorbit efectiv bucuria si curiozitatea. El m-a imbratisat, asa, direct, fara nicio introducere... atunci l-am intrebat cum il cheama. Ei bine, era Robert!!! Nu stiu cum ne-am "recunoscut", dar am ramas cu un sentiment atat de.... anume.
Fantastica bucuria lor, privirile lor... Stiu sa se bucure si de lucrurile mici pt ca nu le au pe cele importante. Se uita Robert cu jind la masinuta cu telecomanda a unui alt copil si imi spunea ca si lui ii place, ca ii plac masinile dar nu neaparat cu telecomanda, ci cu "lanterna" Si ca ii place fotbalul, ii plac mingile de fotbal, dar ca cel mai mult ii place cadoul lui, ca si camasa de scoala e atat de frumoasa... Nu mi-a venbit sa cred cat de intelept e pt varsta lui, cata liniste si intelegere are... Isi pierduse magnetii pe care i-am dat si se vedea clar ca era disperat sa ii gaseasca, dar tot el imi spune, in intelepciunea lui de copil de 9 ani, "Ei, atunci cand faci ordine, gasesti tot!" Lua in manute fiecare lucrusor din cutie si il studia, iar si iar.... Asa ca ieri am facut niste promisiuni: minge de fotbal, masina cu "lanterna", caiete de romana (ca din greseala am pus doar de mate) si penar mare mare sa incapa toooot. Si o sa ma tin de cuvant, mai ales ca nu le-a cerut, ci doar imi povestea ce ii place cel mai mult... si asta fara a fi gelos pe lucrurile primite de ceilalti copii. M-a dus de mana sa imi arate orarul lui, am "stabilit" impreuna ca franceza nu ii prea place, dar ca stie cuvinte in franceza , ca cel mai mult ii place matematica... Ca a luat un "bione" la dictare, dar a mai luat el si fb si la test sigur sigur o sa ia fb, ca el a facut tot...
Toti copilasii erau mirati cate cadouri primesc, inca o cutie, inca o punguta, inca, inca... si le desfaceau cu atata drag si nerabdare, cu atata curiozitate..."si medicamentele astea il e dau lui tushi sa le puna" (Tushi fiind din cate am inteles ingrijitoarea lor...) "Si asta ce e?" "E pt mine?" "Toate sunt pt mine???"
E un moment pe care nu o sa-l uit niciodata si ma uitam pe chipurile voastre si vedeam aceleasi sentimente, zambet amestecat cu lacrimi... doar la randunica am plans, nu puteam altfel. E un simbol pt Bianca, dar e un simbol pt noi toate.... Fiecare gasim insemnatate, fiecare gasim ceva in ochii acestor copii. Toate cred ne gandeam "Al meu ar fi fost..." Ce ciudata starea asta in care se amesteca iubirea cu durerea!!!
Si ieri l-am inteles parca mai bine si pe sotul meu, e poate printre putinele clipe cand a recunoscut cum simte: "Nu am intrat pt ca am stiut ca se lasa cu lacrimi si nu pot...." A urcat, a carat cutii dar atat. Pt ca nu poate, pt ca acum vad mai bine cat oil doare si cat de mult incearca sa fie tare pt noi; cred ca ieri toate am mai invatat cate ceva, am mai decoperit cate ceva depsre noi si cei din jurul nostru.
Bianca, ti-am mai spus, ti-o mai spun: e minunat ce faci, e minunat ca ai reusit sa ne aduni in Emma, oricata munca e in spatele acestei organizatii, oricata oboseala si efort, crede-ma, merita. Uneori nici nu cred ca realizezi cat de mult inseamna. Cel putin pt mine. Cineva ma ia de manecutza si ma scuttura si ma aduce mai aproape de iubire, de lumea in care inca mai sunt; da, si familia face asta, da, si prietenii fac asta, dar Emma o face altfel, e altceva, acel ceva pe care nu stiu daca l-as fi gasit in alta parte, acel ceva pe care nu stiu daca l-as fi gasit singura. E nevoie de Emma, asa ca Emma e aici...
Si am mai uitata un amanunt frumos , la plecarea din parcare Bianca , draga si atenta Bianca , ne-a daruit cate un inberas la fiecare , si impartindu-le , cumnatul meu si-a dorit si el unul ca sa si-l agate la masina pentru ca i-a placut foarte mult , si de ingeras si de ceea ce se petrecea in jurul lui ....
I l-am prins de oglinda retrovizoare ..iar pe al nostru l-a agata acasa langa o icoana ...E un inger , are tot dreptul sa stea acolo !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Pentru mine, ziua de ieri a fost foarte grea. Am simtit-o din plin si nu inteleg de ce a fost astfel, in fond sunt obisnuita cu astfel de locuri si astfel de copii. M-au impresionat toti, de la cel mai mic la cel mai mare si ce mi-a placut cel mai mult...faptul ca erau foarte vorbareti, foarte relaxati, ca si cand ne cunosteau de cand lumea. In ochii fiecaruia vedeai bucuria si nevoia de afectiune. Din nefericire pentru mine, nu am putut inmana cadoul lui Nicusor, piciul de 4 ani venit de curand in centru, pentru ca se afla sub protectie. Din cate mi s-a explicat, tatal lui Nicusor nu are voie sa stie unde se afla copilul său si din acest motiv, pentru siguranta copilului nu mi s-a permis sa il vad si sa ii ofer personal cadoul. A fost destul de frustrant si am ajuns acasa destul de trista. Mi s-a promis ca va ajunge la el si stiu ca asa se va intampla. Acum vreau sa spun ceva ce nu mi-a placut deloc si fac acest lucru fara a incerca sa supar pe cineva, ci pentru simplul fapt ca trebuie corectat. Indicatiile Biancai referitoare la cadourile pe care urma sa le oferim au fost foarte clare: o cutie de pantofi cu un continut in valoare de 30 roni. Au fost parinti care au oferit nu o cutie, ci trei, ceea ce nu mi s-a parut deloc normal, intr-ucat ceilalti copii s-au simtit prost. Fiecare copil trebuia sa primeasca o cutie. Au fost cutii mai mici sau mai mari, unele chiar prea mari. Repet: nu vreau sa supar pe nimeni si nu spun toate acestea ca nu am ce face, insa trebuie sa ne gandim foarte bine, ca, prin astfel de gesturi putem starni animozitati in randul copiilor, ca poate cei ce au primit doar o cutie ar putea suferi mai mult, gandindu-se ca poate ei nu sunt iubiti la fel de mult. Vorbim despre copii care sunt si asa destul de loviti de soarta. Imi pare rau ca trebuie sa spun toate acestea, insa consider ca este important si sunt sigura ca printre participantii la evenimentul de ieri au mai fost peroane care au simtit la fel ca si mine. Acestea fiind spuse, va doresc o zi frumoasa si plina de magie! Dupa cum ati observat deja...semne de la ingerasi avem la tot pasul, reprezentand modul lor de a ne arata cat de mult ne iubesc!
"If you have no voice: SCREAM ! If you have no legs: RUN ! If you have no hope: INVENT !" (Cirque du soleil - "Alegria")
O maaaare, mare si plina de recunostinta pentru toate/toti cele/cei care au facut posibila, direct sau indirect, actiunea de ieri .....si cand spun "indirect" nu ma refer doar la cine a participat "din umbra" ci si la ingerasii nostri care, de Acolo de dupa nori, au pus la cale, aceasta intalnire de suflet ....
Nu mai am de mult timp dubii in privinta semnelor trimise de Ei ...si ma bucur de orice "veste" primita de la Emma mea , ieri, versurile despre Randunica , recitate chiar la inceput, surprinzandu-ma, umplandu-mi ochii cu lacrimi si inima cu caldura si confirmandu-mi faptul ca era acolo, cu mine...cu noi si ne "spunea" ca suntem in locul potrivit, un loc unde ingerii de pe pamant s-au intalnit cu cei din cer
Ma emotioneaza sa aflu ca Randunica a devenit un semn remarcat si perceput intr-un mod atat de frumos si de alte mamici .........Probabil ca Emma mea stie cat de mult imi lipseste , cat de mult o iubesc si ca orice si oricat de multe as face ...simt ca nu este indeajuns ...si atunci, prin cuvintele voastre dragele mele mamici , Ea incearca sa imi aline dorul si nelinistea, trimitandu-mi Iubirea ei .. asa ca simt nevoia sa va multumesc, dragele mele mesagere ! Micile atentii oferite (care mi-as dori sa fie mai mari si sa le pot face mai des ) sunt modul umil in care pot 'materializa' dragostea si recunostinta mea pentru Voi ...si, implicit pentru Emma mea , prin intermediul careia v-am cunoscut...
Trebuie sa va marturisesc faptul ca am fost un pic "geloasa' ca nu am avut un copil caruia sa-i ofer un pachet in memoria micutei mele, Emma , dar a invins bucuria de a putea darui pungute pentru toti copiii ...in "colaborare" cu o alta mama de inger pe care am cunoscut-o "intamplator" , cand am fost la cumparaturi si care, cand a auzit de ce ma aflu acolo, a dorit sa doneze si ea cate ceva , in memoria copilului pierdut ....M-a impresionat gestul sau si am de gand sa ma intorc la ea, sa aflu numele ingerasului sau (pentru a-i face un balon virtual&sa aprindem o lumanare pe 15 octombrie) si ca sa-i duc un ingeras si cateva din pozele facute ieri de prietenii nostri fotografi
Doamna Viviana , la randul ei, Mama de Inger , a fost atat de coplesita de vizita noastra (prin numarul de participanti, de bunuri si de bunatati ) incat nu se putea opri din plans.... Vazand-o asa ravasita si cum, cu mainile tremurande isi cauta pastilele pentru tensiune nu m-am putut abtine sa nu ma duc la ea si sa o imbratisez strans si indelung...... Of, Doamne...daca ar fi mai multi Oameni ca Ea ... Ii tot spuneam ca este extraordinara prin ceea ce face si repeta incontinuu,: "Nu eu fac asta, nu eu am vrut sa fac asta...e Lucrarea lui Dumnezeu" ...sper sa nu fie interpretat gresit daca spun ca, auzind-o, am realizat ca acelasi lucru simt si eu despre ceea ce fac eu, prin EMMA.....De aceea, de cate ori mi se multumeste, direct sau indirect, ma simt umila .....pentru ca eu sunt doar un mesager...si atat...Si de aceea sunt profund recunoscatoare cand mi se alatura si alte persoane , impreuna putand face mult mai multe, mai bine si mai repede ...
Mi-a parut tare rau ca Iza si Oana nu au putut inmana personal cadourile pregatite cu atata drag pentru copilasii alesi de pe lista ...din pacate nu am stiut dinainte ca nu vor fi prezenti ...Dar stiu sigur ca pachetele vor ajunge la ei si, acum ca stiti adresa, puteti merge acolo, oricand veti avea ocazia...poate mergeti impreuna ...
De altfel, chiar ma bate gandul sa mai mergem la ei si in timpul anului ...mai ales ca, printre suspinele presarate cu lacrimi amare, doamna Viviana spunea ca acei cativa care isi amintesc de ei, ajung doar de Sarbatori acolo ... Sper ca prin difuzarea imaginilor, sa afle si altii si cat mai multi Oameni sa ii ajute mai des, atat si asa cum pot.....dar sa-i ajute...Pentru ca nimic nu este gratis si cativa banuti dusi sau bunuri pot face diferenta.....si pentru copii dar si pentru doamna Viviana
Si mie mi s-a strans inima, cand au venit cativa copilasi sa intrebe daca si ei mai primesc inca un cadou...ca alti cativa... Si sper ca data viitoare sa se tina cont de ceea ce stabilim inainte de a merge la copii...Nu pentru ca asa vreau eu , ci pentru a nu suferi copiii.....
Astept cu nerabdare fotografiile si pentru ca am adus vorba, va transmit o mare rugaminte din partea doamnei Viviana:Nu faceti publice pozele in care se vad chipurile copiilor...sau daca le faceti, "blurati-le" ...altfel, exista riscul sa va treziti cu citatii din partea celor care profita de orice ocazie ivita, pentru a castiga bani, cu orice pret....
Inchei acum dar voi reveni cat de curand imi va permite timpul si pe la alte topicuri, unde sunt datoare de ceva vreme, cu macar cateva randuri ...
Bucurestiul preda stafeta celorlalte orase in care ingerii de pe pamant , ghidati de ingerii din cer , vor imparti bucurii si multa Iubire...
Va imbratisez, va multumesc si va doresc sa simtiti prezenta si Iubirea ingerilor, mai mult ca oricand...
Dupa ce apus sa trec prin ele sa le aranjez un picut, o sa va dau mult mai multe in privat, o sa pun si public citeva care pot fi puse, pina atunci una de incalzire:
Va imbratisez si nu exista cuvinte sa le putem aseza pe pagina ptr. starile prin care am trecut fiecare dintre noi,ieri cand ne-am adunat cu totii sa mergem catre acei copilasi ,incarcati de daruri si bunatati. A fost un moment emotinant si chiar discutam cu prietenele mele si cu sora mea ,care au participat,ca una este sa daruiesti ceva prin cineva si una este participarea ca voluntar la o astfel de actiune si am intrebat-o pe una din ele ,ce simte ?si ea mi-a raspuns ca este f. bine organizat si impresionat. Impresionat a fost si sotul meu,Claudiu,care nu a scos o vorba de la magazin si pana la copilasi,,,,de l-am intrebat eu daca are ceva si mi-a zis ca este coplesit de amploarea actiunii si de cata lume a participat Din experienta de anul trecut "Un gest din suflet" ,anul acesta nici ca se putea mai bine,a fost totul bine pus la punct si bine organizat. Felicitari Bianca ,felicitari Marwana.......... A fost o singura dezamagire,faptul ca nu i-am putut inmana pachetul lui Octav,care lipsea momentan si sper sa fie asa..... ptr. ca mi-as fi dorit sa vada Claudiu si acest moment. Stii,in momentul cand afli ca exista o lista cu copilasi,ca urmeaza sa ti-l alegi in functie de varsta apropiata baietelului tau ,incepi sa-ti fagi planuri ,,,,uite lucrul acesta si l-ar fi dorit Darius,,si-l pui in cutie,,,,oare o sa aiba ceva care sa semene cu Darius,,,,?si tot felul de ganduri,,,,,, asta e ,,poate cand o sa le ducem masina de spalat rufe o sa -l intalnesc pe Octav.}
Multumiri inca o data ptr. ca ai reusit sa facem parte dintr-o organizatie cu un mesaj atat rasunator si de emotionant.
"A-TI AMINTI,POATE FI DUREROS| A UITA,ESTE IMPOSIBIL" Va imbratisez cu drag si va urez tuturor sa aveti parte numai de bucurii,macar atat cat am reusit sa le aducem ieri acelor copilasi napastuiti de soarta.
De dimineata urmaresc acest subiect si sorb fiecare cuvintel pe care voi il scrieti aici. Stiam ca va fi o zi speciala si asa mi-as fi dorit sa particip si eu dar ...nu am reusit... si pentru prima data nu mi-a mai placut numele meu...ca de m-ar fi chemat cumva cu litera Z...as fi fost alaturi de voi....dar ma imbarbatez spunandu-mi ca vor mai fi astfel de actiuni...si sigur voi fi prezenta.
Ma bucur atat de mult ca au mers multe mamici pentru prima oara...ca au putut sa simta acea bucurie amestecata cu durere si dor unde la final primeaza iubirea, pentru ca ....desi suntem indurerate, ceea ce ne impinge sa facem aceste gesturi frumoase este de fapt dragostea ce o purtam copiilor nostri plecati mult prea curand de langa noi.
EI ingerasii nostri ne indruma pasii si ne trimit de fiecare data acolo unde este nevoie mai mare de noi...
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Din pacate nu am reusit sa vin si eu, asa cum promisesem. Am racit foarte tare si sambata si ieri am zacut, cu febra si cu dureri de cap ingrozitoare. M-am gandit la voi si la copilasii de la Inger Alb toata ziua! Ma bucur ca ati fost acolo, in numar asa mare si ca i-ati mai inveselit pe copiii aceia minunati. Din pacate sunt foarte putini cei care dau din putinul pe care-l au, nestiind ce mari bucurii aduc in sufletul unor copii lipsiti de o viata familiala normala, dragoste parinteasca si tot ceea ce le lipseste pentru o copilarie tihnita si fara griji. Imi amintesc mereu de copilaria mea si imi dau seama ca ei nu au aproape nimic din ce am avut eu, sau oricare dintre voi. Am vazut fotografiile postate de fete pe facebook si oarecum, m-am simtit si eu acolo, am plans si inca o mai fac si poate voi reusi sa ma alatur voua mai des... Felicitarile mele tuturor celor ce au participat la acest eveniment trist si incarcat de emotie, va imbratisez cu drag si va doresc sa aveti niste sarbatori pline de bucurie si liniste sufleteasca alaturi de toti cei dragi de aici si deingerasii nostri dragi! Am vorbit si cu Moni sambata seara. Va trasmite si ea tot ce e mai bun si ii pare rau ca nu are timp sa intre nici pe forum si nici pe facebook prea des. Sofia ii umple tot timpul, insa asta nu inseamna ca a uitat sau ca va uitat pe voi, pe toate. Bianca, iti multumesc si eu pentru tot ceea ce faci si ma bucur din tot sufletul ca am cunoscut un om atat de devotat si atat de frumos ca tine. Cuvintele nu-mi ajung sa va felicit pe toate, Marwana, Ioana, Iza, Daniela, Oana, Angela, Georgeta si toate celelalte mamici de inger sau doar sustinatoare ale E.M.M.A.. De cand v-am cunoscut pe voi cred ca am devenit un om putin mai bun si o sa fac tot posibilul sa va fiu alaturi in continuare.
Pupici si multe de la Iulia, matusa preferata a ingerasului Mircea Serban si a printesei Sofia.
Iulia Claudia, matusica preferata a ingerasului Mircea Serban si matusica la fel de preferata a Sofiei, un copil minunat
A fost minunat. Emotiile merg cu noi de fiecare data si ele persista parca si cateva zile dupa. S-au spus deja lucrurile frumoase, asa ca nu o sa ma repet, insa am tinut neaparat sa scriu cateva randuri despre partea mai putin frumoasa a evenimentului in sine. IZA are dreptate, daca nu ar fi mentionat ea asta, as fi facut-o eu. S-a spus clar ca marimea cutiei de cadou sa fie cat o cutie de pantofi. Din pacate, nu s-a tinut cont de asta. M-a durut sufletul cand Stefanel m-a intrebat de ce "cadoul lui e asa de mic si cele de pe masa asa de mari". Nici nu stiam ce sa-i spun. A fost groaznic. Desi numai eu stiu cum am inghesuit totul acolo si la cate am renuntat ca nu aveau loc. Fiecare dintre noi vrem sa oferim tot ce-i mai bun si mai frumos, dar impreuna am hotarat sa nu se faca diferente. Este foarte important sa se tina cont de asta anul viitor.
Nu vreau sa supar pe nimeni, dar hai cand hotaram ceva, sa ne tinem de cuvant. Pana la urma dezamagirea cea mai mare a fost chiar a celor care trebuiau sa se bucure. Ei sunt copii, nu inteleg uneori, oricat incercam noi sa le explicam.
Alina, mamica lui Luca - Ingerul sufletului meu din cer si a Marutei -aici pa pamant.
Eu una simt nevoia sa ma justific in acest moment Cutia mea de pantofi a fost... de cizme. Pur si simplu pt ca nu incapea jocul pe care l-am pus in ea. Nu, nu am reusit sa ma incadrez in doar 30 lei, nu aveam cum, atata vreme cat o camasa de scoala e 18 lei (si asta cam cea mai ieftina camasa alba din bumbac, plastic nu as lua, nu vreau sa imi bat joc de nimeni) si un joc fara 10 lei nu prea il poti lua (si aici e dificil, vrei sa fie si educativ si util si potrivit pt baietel/fetita - am ales un fel de puzzle de carton din care sa construiasca o masinuta, le cam "acopera" pe toate). Si mai adaugi 6 caiete, un stilou (miniiiim 8 lei unul care scrie bine), rezerve de stilou, creioane, creioane colorate, ascutitoare, radiera, etichete, sosete lungi (conform listei, nu? si alea minim 5 lei), chilotei, un carnetel, 2 pixuri (rosu, albastru - Bianca, stii tu cat s-au bucurat copiii de setul de pixuri colorate din care am observat ca au primit toti parca, nu???) si... cam atat in cutie pentru a nu ma departa prea mult de acea valoare de 30 lei. Ma rog, si 2 magneti simpatici. Atat a si incaput in cutie. Ca si suma maruntisurile si jocul pe la 30 lei au iesit. Si inca 30 camasa, stiloul si sosetele lungi necesare; cca aproximativ . Am facut tot posibilul sa ma tin de lista afisata in acest topic...
Asadar in momentul in care se da si o lista orientativa cu ce ar trebui sa contina cutia e bine sa se faca un calcul mediu al valorii (camasa + stilou + sosete = deja 30 lei). Si da, , intr-adevar, au fost si cadouri muuult peste aceasta valoare, copiii au remarcat, unii poate ca au suferit, dar sunt sigura ca intentiile au fost minunate si ideea cutiei de pantofi poate nu f bine inteleasa. Va trebui poate pe viitor sa se precizeze ceva de genul: cutie de pantofi/cizme/slapi si valoarea intre si intre sau baza de calcul pt lucrusoare pe care toata lumea le va pune la fel + x lei pt restul. Eu una, asa cum am mai spus, i-am promis lui Robert ca ii voi "completa" dorintele ulterior. Oricum, nu doar de Craciun putem face un gest frumos, nu?
Toti ne dorim macar in aceste clipe sa facem mai mult, sa aratam unui copilas cat de mult ar putea insemna pt noi (sau sa ne aratam noua asta), sa le aratam de fapt ingerilor nostri cat inseamna ei pt noi mai degraba. Nu cred ca e cineva de aratat cu degetul, dar putem invata si din aceasta experienta cate ceva pt viitor. Oricum toate sunteti absolut minunate pt ca ati ales sa participati la o astfel de actiune. E usor cred sa te ascunzi undeva cu durerea ta, e usor sa fugi, e insa incredibil atunci cand te poti ridica pt a intinde o mana cuiva. Intinzi mana, dai un ajutor, dar te agati de mana celuilalt si te ajuti si pe tine.
Cat de greu ne va fi de Craciun!!! Cat de aproape ne vor fi insa ingerii...
Iar daca (din nou) am batut campii, ma iertati, e inca f dimineata
Ultima oară modificat de roxanacaz pe 14 Dec 2011, ora 14:10, modificat 1 dată în total.
Roxana, intr-adevar este foarte greu sa faci un cadou de 30 de roni care sa incapa intr-o cutie de pantofi. Si eu am avut ceva probleme, insa...am reusit. Nu am depasit bugetul decat cu 3 roni. Iar continutul cutiei mele a fost urmatorul: o carticica 20 roni o cutie de creioane colorate 3,7 roni o carte de colorat 3,8 roni o masinuta 4 roni o pereche de sosete 3 roni o felicitare facuta de mine
Initial m-am gandit la cu totul alta combinatie, insa...am dat peste carticica cu pricina: "Prima mea carte de Craciun" , foarte frumos colorata si desenata in care, personajul principal este un copil orfan pe nume Mihai. Mesajul cartii se rezuma la faptul ca fiecare copil merita iubire si ca pentru fiecare exista un Mos', care ii daruieste ceva, oricat de mic, iar acel dar este esenta iubirii. Cam asta trebuia sa facem si noi si sper ca pe viitor sa invatam. Este foarte adevarat ca fiecare din noi avem intentia sa cumparam cat mai multe si sa indesam in cutia de pantofi tot ce putem, dar important este mesajul pe care il transmitem si bucuria pe care o aducem in sufletul copiilor.
"If you have no voice: SCREAM ! If you have no legs: RUN ! If you have no hope: INVENT !" (Cirque du soleil - "Alegria")
Tot citesc de duminica si pana acum fiecare mesaj pe care l-ai postat in acest topic....in primul rand in pare rau ca nu v-am fost alaturi "palpabil" sa va pot imbratisa si sa va pot privi in ochi, insa distanta dintre noi e atat de mare incat uneori poate sa fie o piedica, insa sufletul meu a fost alaturi de voi si v-a multumit pentru daruirea si grija de care ati dovada....inca odata
Referitor la "discutiile" care au loc aici pe tema dimensiunii cutiei de pantofi e adevarat ca sunt o multitudine de cutii, cutiute si etc...toate de pantofi si diferite intre ele....sunt absolut convinsa ca nimeni nu a facut un cadou mai mare decat celalalt doar pentru ca asa a vrut si a intentionat.....o fost "neintelegere" si la anul nu se va mai repeta. Nu vreau sa va vad sau sa va stiu suparate una pe alta, unii dintre parintii care au participat duminica trecuta au fost pentru prima oara la acest "gest din suflet" si nu poate nu s-a inteles bine, dar nu e de judecat......la anul ne vom organiza si MAI BINE si vom EXPLICA exact ce si cum si VOM DA chiar dimensiunile cutiei ( exact ca la aeroport la bagajul de mana ) astfel nu vor mai exista "discutii".....va trimit un dulce sa nu mai fiti triste.
E adevarat ca din toata neintelegerea aceasta, copiii au fost singurii care au observat si suferit in felul lor, dar stiu sigur ca doamna care are grija de ei va stii exact cum sa imparta toate darurile incat niciunul dintre ei sa nu se simta neglijat.
Poate la ANUL vom schimba si suma de 30 RON, e adevarat ca a fost aleasa ca fiind una rezonabila pentru orice buzunar, unii dintre parinti neputand sa iti permita mai mult, vom discuta pe tema asta....
Acum va strans, toti cei care facem parte din aceasta familie si bucurati-va de frumusetea acestor doua saptamani inainte de Craciun....sunteti minunati, cu totii!
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Iza, da ne puteam incadra pe acolo daca saream de pe lista camasa si stiloul. Fiind scrise ca necesare am considerat ca trebuie sa fie in cutie... Asadar uite inca 30 lei peste cei 30 din cutiuta ta. Poate era bine ca lucurile de necesitate "practica" sa se fi dat separat doamnei Viviana. Poate asa va trebui facut pe viitor, nu stiu... Eu una nu sunt in niciun fel de conflict cu nimeni, am simtit doar nevoia sa ma explic si sa incerc sa spun ca nimeni nu a incercat sa fie "mai tare" decat altcineva. Ci doar si-a dorit sa ofere o masina mai frumoasa, o jucarie mai interesanta - cred ca aici s-a facut diferenta intre pachetele.
Pana la urma important e ca sufletul ne este acolo unde trebuie sa fie... ca intentiile sunt calde si bune si sincere, ca am reusit sa facem ceva duminica si ca vom mai fi alaturi de cei in nevoie pt ca nu mai putem altfel... Chestiunile organizatorice... se invata, se cizeleaza, conteaza si nu conteaza - e bine ca le discutam, e bine sa tragem concluzii si putem face asta fara resentimente si fara a judeca, suntem, pana la urma, o familie a dorului si durerii aici si in familie totul se poate discuta si nimic nu e de nerezolvat. Toti avem muuult de invatat si mai ales trebuie sa reinvatam sa traim. Doar noi putem decide cine vom fi, cum va fi viata noastra de acum incolo, noua noastra viata ciudata si greu de dus...
Dragele mele, De la inceput va spun ca nu am intentionat sa declansez un conflict, sau ca fac analiza a cat s-a cheltuit. Eu am remarcat, facand poze, ca au fost persoane care au oferit mai mult de o cutie, asa cum ar fi fost normal. Dimensiunea cutiei, de asemenea este discutabila si inteleg perfect atunci cand in loc de o cutie de pantofi alegem o cutie mai mare in care sa incapa un joc sau o carte de dimensiuni mai mari. Nu astept justificari din partea nimanui. Eu doar am constatat ceva ce nu mi-a placut si am simtit sa spun acest lucru. Am spus si repet: nu vreau sa supar pe nimeni. Vreau doar sa a trag atentia, pentru ca in anii viitori sa nu mai facem greseli. Imbratisari tuturor, Iza
"If you have no voice: SCREAM ! If you have no legs: RUN ! If you have no hope: INVENT !" (Cirque du soleil - "Alegria")
....fara prea multe cuvinte, ca uneori nu-si au locul.
Aici nu este loc de suparari, toti gresim pentru ca suntem oameni si din greseli invatam.... Cu scuzele de rigoare pentru micile "neintelegeri".
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......