"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Tocmai am citit pe pagina lor de pe facebook despre suma stransa in urma donatiilor facute pentru MISS Foundation, cu ocazia acestui eveniment: 53,916.48 dolari US
Noi am strans modesta si neasteptata dar, sincer, binevenita si apreciata suma de 889,6 lei!
M-a impresionat gestul unui donator anonim care a inteles ca "Pic cu pic se face strop, strop cu strop se face marea" si care ne-a trimis o punguta in care a pus monedele avute in pusculita, gest pentru care ii multumesc :
Cat despre "Daca vrei, poti!" sau "In loc sa caut motive de ce nu pot, gasesc motive sa pot!" iata inca un exemplu dat de un tata de inger, care a a participat la evenimentul organizat de MISS Foundation, desi ar fi avut motive sa stea acasa.....:
Poate ca va deranja si poate ca gresesc spunand aceste lucruri dar ....nu-mi mai pot ascunde dezamagirea vizavi de lipsa solidaritatii a celor care ar fi putut sa participe dar au gasit motive sa n-o faca ......si aici nu ma refer la persoanele din provincie sau la burticute .....si nici la persoanele pentru care ar fi fost prea dureros sa vina ...II INTELEG! ... desi chiar si asa exista o solutie: sa roage un prieten sa vina....asa cum au procedat alti parinti de ingeri .....
Asta ca sa fi avut un numar impresionant de participanti prin care sa fi creat acel impact de care aveam nevoie! ... Pe acest Forum, numai din Bucuresti sunt inregistrati peste 250 de membri....dintre care au venit doar cativa ....Pacat!
Exista un citat care spune: "Cand consideri ca nu poti face diferenta, gandeste-te ca oceanul e facut din stropi"....
Eu de 3 ani incoace imi sacrific viata mea personala si profesionala pentru EMMA, implicandu-ma neconditionat trup si suflet ....3 ani in care am tot simtit ca ma lupt cu morile de vant si am tot facut limonade .....dar incepe sa se umple paharul de atatea limonada si ma rog sa nu...ma inec in ea.... ...
A(ve)m nevoie de voi ...toti! ...... Avem nevoie unii de altii....
Va multumesc din toata inima tuturor celor care mi-ati fost si imi sunteti alaturi, care ati inteles ca implicandu-va activ, nu ma ajutati pe mine - "Bianca" ci pentru a pastra vie memoria copiilor nostri pe care ceilalti nu ii pomenesc si pentru a face diferenta, pentru asta fiind nevoie de initiativa si implicare nu doar de cuvinte.... mie una, aceste motive imi dau puterea sa accept pierderea mult iubitei mele Emma
Imi doresc ca aceasta marturisire facuta cu toata sinceritatea sa nu fie interpretata drept repros ci pur si simplu drept o destainuire N-as vrea ca cei care doar cititi aceste randuri , sa va indepartati si mai mult ci sa incercati sa va puneti un pic in locul meu dar mai ales, sa gasiti in voi "Puterea de a accepta ceea ce nu puteti schimba, Curajul de a schimba ceea ce va stã în putere si Intelepciunea de a face diferenta între ele!", astfel incat Iubirea sa devina mai mare decat durerea ................................................................................. ........................................................................................................
Si pentru ca link-ul catre noul filmulet, creat in urma desfasurarii Marsului a ramas pe pagina anterioara acestui topic, il mai postez si aici: http://www.youtube.com/watch?v=Xj8Scb-nKUI
Va multumesc pentru intelegere, va doresc pace in suflet iar ingerasilor nostri: Zbor lin!
Inca nu am apucat sa imi spun parerea despre ce a fost duminica. Sincer...ma asteptam la o participare mult mai mare din partea bucurestenilor inscrisi pe forum. Din pacate...noua ne lipseste spiritul de solidaritate. Noi inca nu am invatat sa lucram in echipa, dar...inca mai avem timp si sunt sigura ca la urmatorul eveniment se va mobiliza mai multa lume. Am vazut pozele"Miss Foundation" si inca de la prima fotografie mi-a aparut zambetul pe buze. Este adevarat ca au avut noroc si de o vreme foarte frumoasa, dar sunt convinsa ca ar fi fost la fel de multi chiar si pe furtuna. Ati remarcat bucuria de pe chipurile lor? Este uimitor! Sunt atat de tristi dar atat de fericiti pentru ceea ce fac! Felicitari lor! Dar... felicitari si noua! in fond...prin acest mars am deschis un drum. Cam timid...dar primul pas a fost facut! Si cu aceasta ocazie tin sa multumesc la randu-mi, tuturor celor care au fost acolo, tuturor celor care au fost acolo cu gandul, tuturor celor care au trimis mesaje pe facebook si tuturor celor care au scris aici. Sunt sigura ca dupa acest eveniment, parintii de ingeri din toata tara vor prinde curaj si se vor aduna si nu vor mai avea teama de ce va spune lumea, nu vor mai tine cont de prejudecati si isi vor deschide sufletul si inima, vor da la o parte barierele impuse de cei din jur si vor gasi curajul de a vorbi despre Ingerii lor, de a merge pentru Ingerii lor, vor inalta baloane pentru ingerii lor si vor aprinde lumanari pentru Ingerii lor, impreuna cu noi. Nu este o rusine ce ni se intampla. Este un adevar pe care cei din jur il cunosc dar pe care il neaga si din acest motiv, multi raman blocati in propria carapace, impunandu-si o viata care numai bine nu le face. Ma opresc aici si va doresc tuturor sa aveti zile insorite, cu liniste in suflet, mangaiati de Ingerii vostri buni!
"If you have no voice: SCREAM ! If you have no legs: RUN ! If you have no hope: INVENT !" (Cirque du soleil - "Alegria")
Nu ai deranjat si nu ai gresit cu nimic Bianca spunand dezamagirea. Ai asa mare dreptate. Primeste marea mea Pentru toti parintii de ingeri, din Bucuresti si din tara, pentru care EMMA a insemnat, cu siguranta, la un moment dat sau permanent, colacul de salvare, sau macar pastila aceea de cap, pe care fiecare o ia sa ii treaca pentru o perioada durerea, macar pentru acest lucru, se poate ajunge la Bucuresti, o data pe an. Dar EMMA nu este doar o pastila.... sunt sigura ca pentru toti parintii care sunt pe forum sau care au intrat si nu s/au inregistrat, EMMA inseamna Iubirea noastra pentru copilasii nostri, inseamna amintirea lor vie in inimile celor din EMMA, inseamna mentinerea legaturii noastre, uneori de neinchipuit pentru cei din jur, cu copiii nostri, este alinare, mangaiere, este ridicarea noastra din hau, din abis, din intuneric.... de fapt noi cadem in viata noastra de zi cu zi, in anturajul nostru care ne raneste fara sa-si dea seama, in familia noastra si ne ridicam impreuna cu FAMILIA EMMA. Deci noi, parintii de ingeri trebuie sa fim solidari si sa/i facem pe cei din jur sa fie solidari cu noi. De multe ori, noi,cei din provincie, cand suntem disperati de o boala, a noastra sau a celor dragi, venim din orice colt al tarii la Bucuresti. Haideti, incepand de la anul, sa fim atat de multi incat televiziunile sa transmita in direct , nu sa ne trateze ca o stire de noapte. Si eu am fost dezamagita pana ieri de neimplicarea parintilor pentru ZPI de la Buzau. Dar m/am dus la Cristian si l/am rugat sa imi scoata gandurile mai intunecate fata de cei care pot face mai mult si nu fac.... si am plecat linistita de la el si mi/am zis ca macar sa vina parintii de ingeri in 29 mai, nu mai conteaza ca nu ma ajuta cu organizarea, oricum nu sunt singura, ma ajuta fffffffffff mult prietenii si familia Si acum Bianca mi/a dat o putere si mai mare Haideti dragi parinti sa ne ajutam pe noi si sa/i simtim mereu pe scumpii nostri ingerasi. Si inca ceva pentru parintii si prietenii din Bucuresti... sunt sigura ca anul acesta veti umple stadionul Iolanda Balas, pe 29 MAI, la sarbatoarea ingerasilor nostri. Cu drag, cu multa intelegere si toleranta Luminita, MAMICA BINECUVANTATA A INGERASULUI CRISTIAN
Multumesc, draga Cassyan .... ma bucur ca ma intelegi si ca ai descoperit si tu "reteta" pentru "acea" limonada, care sa-ti dea puterea de a nu cadea prada deznadejdii si de a merge mai departe, caluzita de Iubire
In urma vizionarii filmuletului, am primit un mesaj de la Joanne Cacciatore, fondatoarea MISS Fondation, cea care a initiat evenimentul "..pantofi goi, carucioare goale: noi mergem pentru ei.." , mesaj pe care vi-l redau mai jos:
Vă mulţumesc dragi părinţi din România. Copiii dumneavoastră sunt preţiosi, iubiti şi preţuiti de noi toţi. Am fost absolut în lacrimi cand m-am uitat. Lacrimi. Va iubim România EMMA / MISS.
Iata si mesajul postat de Kara Chipoletti Jones, coordonatoarea principala a fundatiei:
"Uimitor, uimitor ... au curs multe, multe lacrimi, uitandu-ma! ....."
precum si:
"Wow! fara alte cuvinte....doar: wow!"...
Sa aveti parte de o zi insorita...la propriu...si la figurat...
Am vazut poza de la MISS cu acel tatic si mi-au dat lacrimile, ma doare sufletul ca la noi nu exista sentimentul de solidaritate, ma doare sufletul ca suntem atat de multi si in acelasi timp atat de putini cei care actionam. Vrem schimbari, vrem sa fie ca in ''afara'' totul, vrem ca ai nostri copii sa fie respectati, strigam ca nu suntem multumiti dar cand este vorba sa facem ceva ne retragem. Este dureros. Am mai spus si repet....mai dureros a fost cand copii ne-au plecat, tot ce facem dupa nu trebuie sa fie dureros, pentru ca tot ce facem dupa este din dragoste pentru ei.
In spatele cortinei a fost o munca titanica, cu multe nopti nedormite, cu minute nesfarsite la telefon. Nu este usor sa organizezi astfel de evenimente cand ai o mana de oameni pe care sa te bazezi. Bianca este o lupatatoare si de la ea am invatat sa fim si noi la fel, de la ea am invatat sa dam un sens pierderii noastre.
Ca exemplu de ''daca vrei poti'' il pot da pe Emil care a avut ca sarcina pentru acest eveniment sa faca acele pancarde. Intamplarea face ca in joia dinaintea evenimentului sa aiba un mic accident la servici, un ''span'' din fier a ajuns in ochiul lui , vineri a ajuns la spital si cei de acolo l-au bandajat la acel ochi. Pancardele au fost facute ''intr-un ochi'', sau vazand cu un ochi (nici nu stiu cum este mai corect). I-am si spus lui Emil :''o voi suna pe Bianca sa ii explic ce s-a intamplat si va intelege'' iar el a spus: '' cum sa faci asa ceva, am spus ca le fac si le voi face, ea se bazeaza pe mine, nu vreau sa o dezamagesc''. Discutia asta am avut-o in camera noastra, el uitandu-se spre locul special creat pentru Tasha, am inteles ca nu pe Bianca o dezamagea, el vorbea despre fetita lui de fapt.
Ne-am incurajat la sfarsit...noi cei ce am participat ca este bine pentru prima data, dar fiecare in sufletul lui a simtit si a stiut ca nu este asa. Am dat vina pe vremea urata de afara, dar daca vremea de afara a reprezentat lacrimile copiilor nostri dezamagiti? Noi am vrut sa credem ca stropii de apa sunt pupici de la puii nostri dar daca nu a fost asa?
Asa ca dragi parinti de ingeri copii vostri merita multtttttttttt mai mult.
PS. I-am citit lui Emil acest mesaj inainte sa il postez. A spus...nu il posta, este un mesaj cam dur. Poate ca vei supara pe cineva. Ei bine acest mesaj nu vine sa supere pe nimeni, este menit sa va deschida inima, sufletul, sa incercati sa gasiti puterea in sufletul vostru de a lupta, pentru ca asa cum spune Iza...nu este rusinos ca ne-am pierdut copii. Eu spun azi ca nu toti parintii pot fi si parinti de ingeri. Doar cei puternici.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Eu va sustin de departe. Stiu, e usor de spus ca nu ne-am alaturat, ca nu am vrut, ca nu ne-a pasat, insa poate numai Dumnezeu stie ce-a fost in sufletul nostru, al celor care din varii motive nu am putut fi prezenti. Eu, personal, nu cred ca voi putea fi vreodata de fata la vreuna din actiunile Organizatiei EMMA din cauza impactului emotional teribil pe care-l au asupra mea pierderile voastre. Stiu ca voua, celor care ati simtit beneficiile EMMA va este usor sa spuneti ca ne vom simti bine, insa eu una stiu ce simt cand privesc pozele, cand va citesc povestile... Nu cred ca pot deocamdata, cu toata parerea de rau, sa fiu alaturi de voi. Suntem foarte multi cei care nu credem in exteriorizarea durerii si nu putem vorbi despre ea. Eu va admir pe voi, insa eu nu pot fi asa! Sper sa ma intelegeti! Vis-a-vis de evenimentul "Marsul Tacerii" eu nu am fost acolo, insa am privit ambele evenimente (si EMMA si MISS) si cel mai impresionant a fost cel EMMA si nu spun asta, doar asa, ca sa ma aflu in treaba, ci pentru ca vazand pozele EMMA, am plans... Vazand pozele MISS mi s-a parut un eveniment solar, relaxant... parca iesisera oamenii la o intalnire de grup nu la un eveniment de comemorare. Ma scuzati, poate suna dur ce spun, poate mentalitatea lor este f diferita de a noastra, insa nu mi se pare chiar ok sa fie atata veselie la un moment comemorativ. Poate exista mai multa detasare??? Mai multa deschidere??? Nu stiu... As vrea sa aflu raspunsul... Pe mine m-a impresionat evenimentul din Romania. Sincer... Si cred ca a fost un inceput bun. Poate daca s-ar fi transmis clipul publicitar pe toate posturile, din ora in ora, altul ar fi fost rezultatul in privinta participarii... Asa simt eu... Poate Parintii de Ingeri NU STIU de astfel de evenimente. Poate nici nu au aflat de Org EMMA... Cred ca trebuie mult, muuuuuuuult mai multa mediatizare... Eu am incercat sa ma uit la tv in ziua cand a participat doamna Bianca la emisiunea MBelei si nici macar nu exista postul in grila de programe. Postul de radio Realitatea Fm nu stiu cat de multi ascultatori are. In top stiu ca se afla RAdio Zu si Europa Fm... Cele mai vizionate posturi sunt Antena si PRO... Nu am vazut nici macar o stire acolo??? Cred ca pt ONG-uri nu se percep taxe asa mari de publicitate, poate ar trebui sa se ocupe de cineva de o promovare mai intensa... Asta simt eu... fara suparare... DIncolo insa de micile neajunsuri, Marsul Tacerii chiar a fost un eveniment IMPRESIONANT! Sunteti minunati, va admir si va imbratisez de la distanta!
Citind ultimile mesaje postate la acest topic, m-am tot gandit daca sa raspund sau nu si totusi uite-ma aici....
Poate din mesajul meu se va desprinde o comparatie intre Romania si tot ce se intampla in restul lumii, insa e punctul meu de vedere. Daca comparam cele doua evenimente ce poarta acelasi nume "Marsul tacerii", cel care a avut loc in Romania si cel din SUA, hei bine, firesc ca e o mare diferenta, cum de nu ar fi....sunt tari total diferite, oameni diferiti, mentalitati diferite, intelegerea pierderii propriilor copii este vazuta altfel afara decat in Romania.
A avut loc mediatizare pentru acest Eveniment, chiar stiu lucrul acesta, nu aici se pune neaparat problema, pacat si rusine celor de la marile televiziuni pentru neprezentare si etc.....cred cu tarie ca principalul motiv a fost mentalitatea tipic romaneasca. Traind de atat de multi ani afara, revenind mereu in Romania din diferite motive, am putut intotdeauna sa fac o comparatie, suntem atat de departe de restul lumii in unele privinte, insa asta nu ma impiedica sa cred ca NU SE POATE si la noi.
Marwana mai sus a scris ca suntem atat de multi si totusi atat de putini; hei bine, chiar asa este, multi zic ca fac si la fel de multi nu mai fac ce au promis. M-am asteptat ca la acest Eveniment sa vina cat mai multa lume, cum si Bianca spunea, macar membrii acestui Forum care au domiciliu in Bucuresti...si uite ca imaginile arata altceva.
Uitandu-ma la pozele E.M.M.A si MISS....sentimentul a fost acelasi, de sensibilitate, dor interior si totusi lupta pentru viitor. Zambetele vazute pe chipul celor care au participat pentru MISS se puteau intalni si la noi, dar iar intervine viziunea asupra lucrurilor, si iar ma gandesc la ce spunea Marwana, tot ce se face dupa pierderea ingerasilor nu trebuie sa fie dureros, trebuie sa fie un gest din suflet in memoria lor. Sunt oameni si oameni, care isi arata sentimentele sau nu, altora care poate nu le pasa ( si am intalnit destui din aceasta categorie ), altii care vor sa stea in umbra... dar problema e ca timpul trece si trebuie sa apara schimbarea si fara aceasta schimbare nu se poate ajunge la standardul de aici.
Mi-as dori ca la anul pe aceasta vreme, sa scriu un alt mesaj referitor la acest topic si comparatia cu ce se intampla afara sa fie de bun augur pentru Romania.
Si ca sa inchei, tin sa felicit ambele parti E.M.M.A si MISS , emotie, iubire si curaj in ambele colturi ale lumii.
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Sunt persoane care intradevar nu pot participa la aceste evenimente pline de emotie sau la grupurile de suport deoarece nu pot vorbi despre durerea ce o poarta in suflet si este de inteles.
Daca participarea la evenimente este prea dureroasa...acele persoane pot fi reprezentate de rude, prieteni, colegi. La acest eveniment au fost reprezentati cei din tara de prieteni din Bucuresti.
Mass-media ne-a sprijinit difuzand imagini de la eveniment, dar ideal ar fi fost ca evenimentul sa fie promovat si cu cateva zile inainte.
Pentru cei care nu pot participa la evenimentele in sine sau la grupurile de suport POT ajuta altfel: participand la sedintele de lucru, impartind materiale de promovare a evenimentelor, brosuri ale organizatiei, traducere de texte, editare texte, procurare de informatii, etc...
Maria am inteles ca in aceasta perioada iti este greu sa participi la evenimentele noastre, dar ca iti doresti sa ne ajuti asa ca te invit la o sedinta de lucru miercuri 18 mai incepand cu ora 18. Avem nevoie de ajutor la pregatirea coletelor pentru organizatorii din tara.
Am citit si citit randurile Biancai ....despre "acea" dezamagire....si mi-am tot zis ca am sa scriu si eu cateva cuvinte despre asta....nu prea stiu cum sa incep sau cum sa pun cuvintele intr-un ambalaj cat mai placut...... ...si totusi........ Asa este,draga Bianca, dezamagirile iti lasa un gust amar si, mai rau decat atat, iti taie elanul, iti starnesc acele intrebari fara raspuns "de ce?''.... Ca sa fiu mai explicita am sa va spun ca si eu, chiar daca la un nivel mult mai restrans, simt uneori ca ceva nu se leaga....ca oamenii nu au timp sau nu-si mai fac timp nici macar sa raspunda la un mail sau la un sms....doar sa zica un Da sau Ba....pana nici asta nu se intampla. Am trimis referitor la ZPI 15 mesaje private …am primit 2 raspunsuri. Doua! Am trimis aseara tarziu 9 sms-uri pe aceeasi tema. Am primt 2 raspunsuri. Doua! Nu e vorba despre faptul ca acesti oameni nu vor raspunde intr-un final , ci despre acea senzatie ca “vorbesti singur” din moment ce lumea nu-ti raspunde. Eu chiar inteleg ca fiecare are probleme diverse si viata asta are un ritm tot mai nebun si totusi…cand realizezi ca iti ia un minut sa raspunzi la un mail sau sms….ei, atunci apare acea dezamagire. Ca sa nu mai vorbim despre implicarea efectiva…cati oameni am mai intalnit in ultima vreme care sa spuna “hai ca ma ocup eu de asta…”. Raspunsul il stiti. Si, fara sa ma plang de ceva , vreau sa va spun ca eu…merg la servici, fug acasa sa imi preiau copilul, iar cand lumea se pune la nani, pe mine ma astepata vase de spalat, haine de intins sau papa de facut….apoi scriu mailuri sau intru pe forum….pentru ca EMMA exista pentru mine in mod real si pentru ca n-am sa uit niciodata ca m-a salvat! Si nu ma simt datoare sa fac ceva pentru asta, ci ma impinge acea dragoste pentru ingerasul meu… N-as vrea sa credeti ca am scris aceste randuri ca sa scot in evidenta ce fac eu ( lucruri muuuuuuuuuult prea marunte) sau ca sa dau lectii cumva…departe de mine gandul acesta……..am scris aceste lucruri pentru ca stiu ce gust are dezamagirea de care vorbeste Bianca si pentru ca mai sper totusi ca lucrurile se pot schimba. Dar trebuie sa fim deschisi, sa spunem ceea ce simtim si poate ca ….va fi altfel. Pana la urma nici nu stim….asteptarile noastre sunt prea mari? Lumea in care traim sa fie de vina? Vremea sau vremurile? Eiiiiiiiiii….acestea fiind zise, fuga la dormitor….pardon, bucatarie… …si, please, sa nu va suparati pe mine. Am scris numai 5% din ce am simtit!
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei
Draga Marwana, din pacate sunt intr-o perioada cu f multe examene si cu stres la job. Nu pot fi prezenta, insa daca aveti de scris, redactat, trimis mailuri, corectat, va ajut cu mare placere. Intre timp, am sa fac sapaturi sa vad care e modalitatea prin care se pot posta anunturi pe televizoarele din RATB sau afise. Va tin la curent!
http://inregistrari.b1.ro/view-14_May-2 ... na-74.html Nu stiu daca cineva a mai postat acest link ... nu am vazut sa fie ... asa ca il postez ... e putin din reportajul de la Marsul tacerii facut de cei de la B1 Se poate vedea de la minutul 53:40
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Draga Paula , ce ma bucur ca ai dat de inregistararea de pe B1! Nu o vazusem iar acum, urmarind-o, am realizat inca o data, cu tristete, cat de putini sunt cei din mass-media care inteleg importanta unor astfel de stiri si fac in asa fel incat sa le strecoare printre stirile "de consum" (multe dintre ele fiind inutile ba chiar periculoase prin mesajul pe care il transmit) ...
Nu zic sa fie numai stiri serioase dar daca toti ar proceda macar precum Roxana Iliescu , s-ar mai redresa un pic scara valorilor
Maria (Banu): de mult vroiam sa raspund la mesajul postat de tine dar nu am avut ragaz pana acum:
Stiu cat de greu este sa-ti exteriorizei durerea dar stiu si cat de bine face, in final, sa faci asta...Lucru care iarasi stiu ca nu e crezut de multa lume ...
Oricat cat ar fi poate de crezut, si mie mi-a fost si imi este greu sa fac asta!!!... La inceput, in timpul primelor emisiuni in care eram intrebata mereu "Cum s-a intamplat?" si "Ce ai simtit?" am crezut ca voi claca si imi spuneam ca nu voi mai merge si la alte emisiuni... Dar, dupa ce ieseam din studio complet rascolita si stoarsa de energie, mai mult moarta decat vie (din punct de vedere emotional si psihic), stare care ulterior, ma tinea uneori si cateva zile, timp in care mi se spunea: "Nu vezi cat de rau iti face? Nu te mai duce! Ai sa te distrugi!",cumva, fara sa-mi dau seama atunci cum e posibil asa ceva, se asternea in mine o stare de liniste... In timp, am realizat ca tocmai acel proces cumplit de dureros al repovestirii&retrairii durerii, de nenumarate ori, a avut un efect de eliberare, de "exorcizare" a durerii...Mai mult decat atat, repovestind mereu, descopeream noi lucruri despre durerea care ma coplesea...
Si apoi, primind mii de mesaje din care am inteles cat de mult ii ajuta pe altii, cand realizeaza ca nu sunt singuri si ca e normal ce simt&gandesc si am hotarat sa imi impun, sa nu ma mai gandesc nici la ce spune lumea, nici la mine si la durerea mea, ci ignorand gandul ca sunt cu siguranta judecata de multi pentru ce spun/fac, sa ma concentrez la cum sa-mi folosesc durerea, pentru a-i ajuta pe ceilalti ...
Stiu ca oamenii sufera diferit si fiecare are timpul si modul sau de a se vindeca... si nu vreau sa fortez pe nimeni sa faca, precum am procedat eu dar simtind pe propria-mi piele, aceasta "forma de terapie" (ca pana la urma, asta a fost, este si va fi ), nici nu pot sa nu indemn Parintii de Ingeri, sa incerce macar... Dar nu doar o data, prima oara fiind posibil sa se sperie, suferinta fiind foarte mare, la inceputul procesului de eliberare/exorcizare... Insa cine reuseste sa-si invinga teama de durere si accepta aceste etape ca facand parte din procesul de vindecare, va gasi mai repede puterea de a merge mai departe, cu impacarea de care are nevoie....
Altfel, neconsumata fiind, durerea va rabufni la un moment dat, chiar si in forme care, la prima vedere nu au legatura cu doliul neconsumat ci ingropat candva, undeva in cele mai adanci camere ale inimii... Studiile facute in strainatate pe acest segment, arata clar acest lucru ...Si atunci cum sa nu ma straduiesc, sa incurajez Parintii de Ingeri, spre exteriorizare si comunicare ?
Evenimentele EMMA sunt gandite nu numai pentru a ne comemora copilasii care nu mai sunt si pentru a sensibiliza societatea vizavi de asemenea drame, ci si pentru a ajuta parintii sa priveasca pierderea dintr-o alta perspectiva, care sa-i ajute...
Vizavi de promovarea evenimentelor: ONG-urile nu primesc reduceri decat daca au norocul sa aiba cunostinte (deschise la minte si empatice!) in mass-media (apropo de publicitate) sau in orice alt domeniu, cu care s-ar intersecta. ..(vezi, de exemplu, RATB-ul...daca ai reusit sa afli ceva legat de asta!?!...Din cate am aflat eu, taxele sunt foarte mari ))
Atat cat ne sta noua in putere, neavand nicio firma de publicitate/PR care sa ne sustina , promovarea evenimentului a fost puternica, fiind trimise comunicate de presa si invitatii catre aproape toate si cu siguranta celor mai importante publicatii (inclusiv on-line), posturi TV si radio (direct catre marile nume de la stiri...), care insa, nu au raspuns ..la fel ca si la ZPI Bucuresti, unde nu a venit NIMENI de la presa, desi au fost invitati!.... ...
...cu forta nu poate fi adus nimeni: nici din mass-media, nici ca participanti
Totul se reduce la spiritul de solidaritate, de compasiune&empatie si la dorinta de a fi mai buni, de a fi mai bine! Si daca astea exista, atunci, general vorbind!!!, nu mai cauti motive sa nu participi, ci gasesti motive&solutii sa o faci!... Vorba care spune "Daca vrei, poti!" este cat se poate de adevarata!...si chiar stiu ce spun, cand afirm asta....
Toate stirile sunt pline de tragedii in urma carora isi pierd viata atatia copii ...Toata lumea plange cand le aude/vede...comenteaza...si se revolta de inconstienta/rautatea/neglijenta celor care se fac vinovati de moartea acelor copilasi ...dar cand e sa se uneasca pentru a face ceva care sa duca la luarea mai rapida a unor masuri, aleg...tacerea/comoditatea si gasesc motive sa nu se implice...
La gandul "Asta nu o sa mi se intample tocmai mie sau familei mele!", prefera sa bage capul in nisip si neaga riscul la care sunt expusi ei insisi, zi de zi, intr-o societate data peste cap din toate punctele de vedere, mai ales in privinta sistemului medical atat de...bolnav, de care, mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul, vor avea nevoie!
Un exemplu: La o saptamna dupa Mars, m-am intalnit cu o mama a 4 copii!, careia ii spusesem de eveniment dar care mi-a insirat diverse motive care nu i-ar fi permis sa participe : ba ceva de vremea de afara (daca vedeti filmuletul- au fost si bebelusi care au fost imbracati bine si nu au patit nimic!), ba ca "In ce zi a fost?"!?!? !.. ca in final sa se agate de motivul ca a fost la Urgenta cu unul dintre copii (nu a fost clar in ce zi ...), unde a asteptat cateva ore bune sa fie bagata in seama (la Urgente Pediatrie fiind!!!), impreuna cu multi alti parinti...dintre care doi tati aproape au sarit sa le bata pe asistentele care nu se sinchiseau de suferinta celor mici si de spaima parintilor!!!!
Si atunci i-am zis: "In primul rand pentru asta a fost organizat Marsul!!!"...A tacut si apoi a schimbat vorba ....... .......
Cat despre zambetele de pe fetele celor care au participat la evenimentul organizat de MISS Foundation...nu trebuie sa fie judecati pentru asta! Mentalitatea lor vizavi de modul in care poti comemora pe cineva grav, este alta! Si ei sufera cumplit dar au invatat sa transforme durerea in ceva constructiv, astfel ca, scopul avut in acea zi: acela de a strange bani si pantofi (care urmau sa fie donat), deci bucuria de a darui!, chiar le-a dat motive sa zambeasca! ..si sa nu uitam si influenta vremii asupra pishicului, in Arizona fiind mereu soare
Eeei, si acum dupa ce am spus ce mai aveam de spus (nu ca n-ar mai fi , ), sa va spun de ce am revenit, de fapt, aici :
Pentru ca am mai primit cateva fotografii frumoase, facute de Bogdan, sotul Izei , nu m-am putut abtine sa nu le adaug in filmulet Si atunci, am refacut "scenariul", l-am rugat pe Stefan Buzoianu, sa-l monteze din nou , si iata ce a iesit: http://www.youtube.com/watch?v=70JHz-QV5ZI Marsul tacerii - Bucuresti, Romania 2011: Un eveniment EMMA important si care ar fi avut cu siguranta un impact urias daca ar fi venit atatia participanti cati ar fi trebuit sa fie, pentru a-i reprezenta macar pe micutii care s-au stins numai anul trecut ....ca la cati s-au stins numai in ultimii doi ani , bulevardele ar fi trebuit sa fie blocate de oameni ....
Nu pot decat sa ma rog ca lumea sa inteleaga cat mai curand faptul ca ajutandu-i (neconditionat si fara motive ascunse sau egoiste!!!) pe cei din jur, se ajuta in final, chiar pe ei insisi!
Nu pot sa spun decat ... frumos ... emotionant ... trist ... ceea ce am si simtit in acele momente ... dar ... desi inainte de eveniment am avut retineri de a spune DA, VOI PARTICIPA dupa as fi spun neintrerupt MA BUCUR CA AM PARTICIPAT ... Multumesc E.M.M.A.
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Abia acum realizez cat de mult bine mi-au facut intalnirile de la Grupul de suport si cat de mult m-a ajutat sa fiu activa ca voluntar. Mi-am reprosat de multe ori ca nu mai plang pierderea mea si azi am inteles de ce; scopul meu a devenit altul, acela de a ajuta ca alti parinti sa nu mai cunoasca aceasta durere coplesitoare, acela de a lupta alaturi de E.M.M.A. Asta nu inseamna ca mi-am uitat copila, nu inseamna ca nu ma doare. O... doare si inca cat dar prefer sa ma doara pe mine acum si sa stiu ca am salvat poate chiar viata unui copil prin faptul ca am aratat si am spus lumii despre durerea mea.
Nu voi gasi cuvinte suficient de bune pentru a multumi indeajuns celor ce m-au alinat cand mi-a fost mai greu, celor care fara sa stie mi-au dat putere si m-au ambitionat. Multumesc Biancai si mamicilor de pe forum.
Marsul Tacerii, nu prea am putut sa vorbesc despre asta, nici acum nu sunt in stare sa o fac insa ma bucur ca am paticipat.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha