"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Voi fi cu gindul la voi miine! Bafta Bianca, multumesc Marinela, si multumiri tuturor celorcare vor fi prezenti(e) acolo in numele nostru! Sa va fie ascultate cu atentie si interes vorbele, si sa aiba efectul dorit! Inca un pas inainte pentru EMMA! Va pup!
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Sunt sigura, ca fiecare dintre noi, mamicile, o sa fim cu sufletul si gandul langa voi.... Ingerii nostri o sa ii dea puterea Biancai, si o sa "aranjeze" fiecare cuvintel si fiecare imagine,asa cum stiu ei cel mai bine sa o faca.... O sa iasa bine, am toata convingerea Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Am fost la conferinta si acum ma simt ca un reporter de...razboi. In sensul ca ma simt datoare sa va impartasesc ce s-a intamplat de acolo, ce am simtit si care au fost reactiile.
Am ajuns cu vreo jumatate de ora mai devreme si, cum fetele inca nu aparusera, m-am dus cu sotul meu la Praktiker, pana avea sa ma sune Cristina ca a sosit si ea la hotel. L-am lasat pe Voicu prin supermarketurile de prin jur si am fugit sa ma intalnesc cu fetele.
Cristina m-a primit in hol, cu o imbratisare maaare si calda, abia apucasem sa ma scutur de zapada. Imediat ce m-am intors, am dat ochii de Bianca si Angela. Frumoase si elegante fetele noastre, iar Bianca de-a dreptul stralucitoare. A urmat un nou schimb de pupici si de imbratisari,dupa care am purces catre sala de conferinte.
Nu puteai sa nu remarci cum se intorceau privirile dupa Bianca noastra draga si simteam ca suntem privilegiate sa fim reprezentate de ea, ca ii suntem alaturi si ca ea va fi aceea care va transmite celorlalti mesajul nostru, mesajul EMMEI. Cristina si Angela aveau emotii mari, ca si Bianca dealtfel, iar eu la un moment dat m-am simtit cuprinsa de vinovatie pt faptul ca eram prea linistita nu ma tulburau acele emotii creatoare pe care le incercau ele. I-am si spus Angelei acest lucru. Dar cum sa nu fie emotionate cand au muncit atata? Cum sa nu fie agitate cand simplul gand ca s-ar putea sa nu functioneze ceva conform programului ar fi putut sa arunce in derizoriu atata pasiune si atata munca? Pe cand eu, fie pt ca nu muncisem alaturi de ele la acest proiect, fie ca asa cum am marturisit, eram sigura ca totul avea sa fie bine, pt ca totul avea sa porneasca din inimile noastre pline, din nevoia de a impartasi si celorlalti din ceea ce isi propune EMMA, eram sigura ca Bianca va sti instinctiv cum avea sa conduca prezentarea. De ce regie mai are ea nevoie, de ce scenariu, de ce slide-uri? Mai mult decat ceea ce clocoteste in inima ei ca un samovar (asa cum a spus chiar ea, glumet), nu o poate invata nimeni.
Asa ca ne-am asezat noi frumusel in primul rand. Bianca a fost tot timpul plina de o energie debordanta, lumina prezidiul cu prezenta ei, glumea, ne transmitea mereu starea ei de spirit, se uita indelung la noi. Eram cu adevarat impreuna.
Si a inceput sedinta. Si a inceput Bianca sa vorbeasca. Liber. Si toata lumea era amutita. Bineinteles ca a depasit cele 10 minute alocate, caci cine ar fi avut inima sa o opreasca? Slide-urile au rulat in viteza, sustinand tehnic indemnurile de suflet ale Biancai. Iar filmuletul de la urma ne-au adus pe toti in culmea tulburarii. N-as fi crezut ca o sa plang, iar acum nu ma mai puteam stapani. O vedeam pe Bianca cu mainile pe fata, ma tineam strans de maini cu Angela si Cristina, insa la ele nu ma mai puteam uita, era deja prea mult.
Aplauzele.
Apoi alti vorbitori, mai putin patimasi dar si ei cu probleme mari. Dar parca mai puteam empatiza cu nevoile lor?... Ici-colo tresaream la o tematica mai pregnanta sau la un subiect adiacent cu al nostru.
S-a terminat. Cand toti ieseau din sala, ce credeti, Bianca nu se putea clinti din fata celor care o asaltasera. Ramasese singura la masa aceea lunga, ca pe o baricada, raspunzand femeilor care ii spuneau ca au si ele o prietena, o sora, pe cineva care a trecut prin ceva asemanator. O doamna plangea si spunea ca pierdut un bebelus Cosmin cu 30 de ani in urma si ca si acum se mai gandeste sa se intoarca la acea maternitate si sa inceapa niste cercetari. Ramasesem in sala doar noi. Mi-am aruncat privirile catre usa, cu ochii dupa sotul meu, care in timpul conferintei m-a sunat (pe silent!) sa imi spuna ca este si el in sala. Se vede treaba ca nu a rezistat sa nu fie prezent, dar in fundal, mai in culise, ca sa zic asa! L-am vazut, impreuna cu varul lui, cum veneau catre mine si, cum cunosc felul in care el vrea sa ma faca sa imi treaca supararile, glumind si fiind vesel, asa incat sa detensioneze starile de spirit, mi-am luat la revedere de la fete si ne-am despartit. Imi pare rau ca nu am apucat sa o imbratisez din nou pe Bianca!
A fost bine, a avut impact, a starnit emotii! Bravo Bianca!
Multumirile si aprecierile mele (ca simplu membru al acestei organizatii) pentru fiecare dintre voi, cele care ati participat la bunul mers al acestei prezentari, care ati dat cu capul de mese cand nu v-au iesit niste diacritice, niste texte, niste slide-uri, celor care ati visat la aceasta zi!
O mare mare imbratisare de la mine!
P.S. Si mai am o povestioara legata de eveniment, consumata la restaurantul din hotel. Dar o sa v-o spun diseara, acuma nu mai pot.
Nici nu putea fi altfel, daca nu ar fi existat ''embargoul'', categoric acolo as fi fost si eu, dar ...cum spune stiu eu cine, trebuie sa am grija de comoara din burtica mea. Felicitari BIANCA noastra draga ca ne reprezinti asa frumos. Furnicutele tale primesc calde de la mine. Marinela pe tine am sa te numesc reporterul nostru.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Iti multumesc Marinela draga noastra Eu acuma . De ce oare? Plang de emotii...cred... pentru ca inima mi s-a strans in timp ce citeam mesajul tau si incercam sa imi inchipui cum a fost acolo... ce frumos... Felicitari Bianca! Felicitari E.M.M.A.! Multumesc Emma
Cum Marinela a zugravit in cuvinte cele petrecute astazi eu o sa vin cu cateva fotografii.
Am avut emotii astazi ca in prima zi de scoala , fiind prima conferinta la care participa EMMA...daca se vede bine prezentarea, daca se vede filmuletul, sa nu cumva sa fie scris gresit vreun cuvant... ... Dar cum s-a muncit cu mult suflet, nu avea cum sa nu iasa bine.
Angela si Marinela
Bianca la masa oficiala
Angela, una dintre organizatoare, Bianca, Eu si dna. Angela Maria mamica ingerasului Nicolae Cosmin
Mămica îngeraşului fluturaş Denisa Georgiana şi a micuţei Eliza Ana-Maria Desene pentru un îngeraş:http://dennyg.daportfolio.com/
Buna ziua tuturor! Pentru mine chiar a fost buna, a fost minunata! Marinela v-a descris-o atat de frumos, Cristina a pus poze, asa ca v-ati facut o idee despre cum am petrecut noi aceasta zi alaturi de "mama mamelor de ingeri", cum a fost prezentata Bianca. Era emotionata, dar radia efectiv. A vorbit din suflet, ca de fiecare data, si am vazut lacrimi in ochii unora din cei care o ascultau. Si, desi stiam despre ce o sa vorbeasca, desi ideile imi erau deja familiare, mi s-au umplut si mie ochii de lacrimi... Si sa mai stiti ca Bianca s-a gandit la voi si cum am plecat de acolo ne-a rugat sa scriem pe site, ca ea nu poate astazi si "toata lumea asteapta impresii". Va imbratiseaza pe toti si va intra cu siguranta aici, cat de repede va putea, sa va povesteasca despre aceasta zi deosebita. Eu pot sa va mai spun doar ca in mod sigur prezentarea a avut impactul dorit. Ma gandesc de multe ori ca Dumnezeu a ales cea mai potrivita persoana sa ne reprezinte pe noi si sa schimbe lumea, in memoria tuturor ingerasilor. Multumim, Bianca! Si tuturor celor care au muncit pentru ca aceasta zi sa fie atat de speciala!
Multumim Marinela draga pentru relatari! Intr-adevar esti cea mai potrivita pentru postul de reporter EMMA Va pup pe toate si felicitari!! Multumiri Biancai si tuturor celor care au participat intr-un fel sau altul!
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Eu am zis o vorba acolo, apropo de reportaj. Nu o luati in serios, caci eu sunt prima care ma autoironizez. Departe de mine gandul de a ravni vreo “functie” in cadrul organizatiei, am vrut doar sa fiu ochii vostri de data asta, ai celor care nu ati avut cum sa participati. E drept ca ochii acestia sunt subiectivi, asta pentru ca sunt strict legati prin niste conexiuni miraculoase numite neuroni de o masinarie si mai greu de priceput, numita inima.
Poate va intrebati, bine - bine, dar de fapt despre ce a vorbit, concret, Bianca? Ei bine, a explicat denumirea EMMA, provenienta. A amintit despre evenimentul tragic personal care a dus la determinarea ei neostoita, la promovarea acestei actiuni prin organizatia pe care a fondat-o.
A vorbit despre necesitatea consilierii psihologice in maternitati, despre omenia, pana la urma, cu care trebuia sa fie inconjurata nu numai mama, ci si familia care a avut o astfel de pierdere. A pomenit faptul ca nasterea unui prunc fara viata afecteaza ca un tavalug nu numai mama, ci societatea insasi.
A expus problema dreptului la identitate a micutilor, dreptul de a fi inmormantati/incinerati crestineste, dreptul mamelor de a-si lua copilul in brate, dreptul de a-si putea lua ramas bun. Imaginati-va un pic, ce credeti ca au simtit cei din sala, vazand-o si ascultand-o pe Bianca povestind in public pentru intaia data cum, in Germania nascand, statul roman a impiedicat-o pret de o luna sa isi aduca fetita acasa?
Stiti care a fost indoiala unora din sala? Ca locul nostru, al organizatiei, nu se gasea printre temele conferintei, dedicata pacientilor. Asta pentru ca putini se gandesc la acest sector de incidenta, al mamelor care isi pierd bebelusii atat de timpuriu. Au recunoscut imediat ca daca ei nu s-au gandit, nu inseamna ca problema asta nu exista.
Si stiti ce noroc mai avem? Va spun sincer si sper sa nu gresesc. E un lucru de nepretuit faptul ca este Bianca cea care este promotoare directa a organizatiei. Pentru ca este o prezenta luminoasa, concentreaza toata atentia asupra ei, toti sunt interesati de ceea ce vrea sa transmita. Bianca nu participa la conferinte, Bianca face confesiuni.
Va spuneam mai devreme ca mai am un episod de povestit. Iesind din lift, am fost directionati catre restaurant si-am zis ca n-ar fi rau sa ne tratam cu o prajitura inainte sa iesim in atmosfera umeda si dezolanta de afara. Ne-am asezat la masa langa un cuplu tanar si sotul meu a inceput sa ii intrebe ce asociatie reprezinta, cu ce se ocupa. Socializa. Erau extrem de deschisi, faceau voluntariat pentru Pro-Sanatatea, povesteau despre actiunile lor, cum fac, unde se duc,cum se mobilizeaza. Aveau o candoare si un entuziasm inca neafectat de uratul si durerea vietii. Ii starneam sa vorbeasca ei, ca parca aveam de invatat ceva.
La despartire, ridicandu-se in picioare, ea ne-a intrebat: “Apropo, ce impresie v-a facut Organizatia Emma?” Pai, eu fac parte din organizatie,le-am spus. Surpriza mare. A fost imediat randul meu sa ii intreb ei ce parere au? Iar tanarul a spus cu mana catre inima ca el si-a dat seama ca trebuie sa isi indrepte mai mult atentia catre Femeie, ca nici nu intelegea pana atunci ce este aia “moarte intraurinara” (la asta ea i-a dat un ghiont si l-a corectat - “intrauterina”). Iar fata ne-a spus ca mama ei ii povestise ca avusese un baietel nascut fara viata pe care nu au lasat-o sa il vada niciodata, iar peste ani, cineva i-l aratase intr-un borcan. Le-am propus sa faca voluntariat cu noi. S-au declarat prea tineri. Dar au promis ca o sa ne viziteze site-ul.
Daca mesajul nostru ar fi fost perceput pe jumatate doar decat de cei doi, Alina si iubitul ei si tot n-am fost la Rin Hotel degeaba!
Va imbratisez cu mare, mare drag. Cu mare drag, emotie, curiozitate, nerabdare am citit mesajele voastre Un pas mare pentru E.M.M.A. Sa dea bunul Dumnezeu sa reusim sa realizam obiectivele organizatiei. Lumea are nevoie de reanalizarea sufletului, de curatarea lui, de ce nu, de salvarea lui, de a oferi bunatate si omenie. Sunt convinsa Marinela ca multi oameni gandesc asa cum ai spus tu. Dar stau si ma intreb... oare copii nostri nu sunt pacienti? Oare mamicile care isi pierd copilul inainte sa nasca, oare ele nu sunt paciente? Offf, nu vreau sa intristez pe nimeni, mai ales la acest topic Inca o data, sincer si din tot sufletul, FELICITARI! O noapte linistita tuturor
Dragele mele Marinela, Angela, Cristina, va multumesc pentru vestile aduse despre aceasta conferinta la care as fi vrut neaparat sa nu o ratez dar nu s-a putut .Ma bucur ca prin voi , alaturi De Bianca noastra draga a iesit in fata organizatia EMMA care are atata nevoie sa fie cunoscuta marelui public. Sunt sigura ca totul a fost super pentru ca asa cum spunea si Marinela, Bianca prin felul ei de a fi deschis si atragator, ajunge la sufletul omului imediat. Va imbratisez cu drag si multumim pentru prezenta voastra alaturi de Bianca. Va pe toate.
Am asteptat mult sa citesc un mesaj in legatura cu participarea si prezentarea de astazi, au aparut in aceasta seara, le-am citit, le-am recitit, de fiecare data ochii mi s-au inlacrimat...de ce?!....pentru ca ma bucur, ma bucur nespus ca E.M.M.A a participat, ca E.M.M.A este reprezentata de Bianca, de voi, mamici dragi, de oameni sensibili si cu suflet.
M-am rugat sa iasa bine, am zambit cand am citit trairile Marinelei, insa in sufletul meu am avut un of, ca de fiecare data cand ratez cate un eveniment atat de important pentru Organizatie , mi-a parut rau ca nu sunt in Romania, mi-a parut bine ca ati fost voi acolo, insa m-am intristat un pic, pentru ca recunosc, m-as fi asteptat sa fie mult mai multe mamici prezente, nu stiu de ce, am sperat pana in ultima clipa sa citesc mesaje ale mai multor mamici, insa stiu ca voi, cele care ati fost acolo, ati fost si in locul nostru, v-ati gandit si la ingerasii nostri ca si cum ar fi ai vostri.
Nu aveam nicio indoiala ca nu ar iesi bine, stiu cum munceste Bianca, stiu cat de mult se daruieste acestei Organizatii, si cu riscul de a ma repeta, nu conteaza, E.M.M.A inseamna Emma pentru ea ...
Multumesc, multumesc mult pentru tot, Bia, dragele mele mamici, multumesc ingerasilor ca au fost langa voi astazi, ca in fiecare zi au grija de noi....
Si stiu, stiu, ca vom reusi sa realizam exact toate obiectivele pe care Organizatia si le-a propus....
Cu mare drag si admiratie, pentru fiecare dintre voi, va doresc o noapte linistita. Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Super fain ai povestit tot ce s-a intamplat la conferinta Marinela!!!! Multumimmmmmmmmmmmmmm!!!!, intradevar esti un reporter EMMA pe cinste! BRAVO Bianca, bravo Cristina, bravo Angi, bravo Marinela cate o floare pentru fiecare. Va tinem pumnii si la urmatoarea conferinta!!! Noi suntem GALERIA! Cu mare, mare drag va imbratiseaza, Steluta
Dragute furnicute, o sa postati filmuletul pregatit de voi si pe sit-ul nostru, nu-i asa? Oare nu a filmat nimeni prezentarea Biancai? Oare noi nu o sa reusim sa vedem prezentarea? Va doresc o duminica linistita si caldura sufleteasca
Un singur lucru vreau sa precizez, tocmai pt ca nu ma regasesc eu insami printre laudele voastre.
Nu merit atata consideratie, nu eu! Uitati-va la mine in poza: stau pe scaun, spectator! Sunt altele acelea care au muncit aici, nici macar nu le spun numele de teama sa nu gresesc, dar stiu ca Marwana si Cristina cel putin sunt doua dintre ele! Este apoi vorba despre atatea dintre voi care ati pus o caramida, putin cate putin, la temelia EMMEI.
Care ati facut o pasiune si un stil de viata din bunul mers al organizatiei. Va stiti, va recunoasteti, nu trebuie sa va spun pe nume eu.
Daca este cineva catre care trebuie sa ne indreptam recunostinta noastra, aceea e Bianca. Caci noi putem sa ne plictisim, putem sa ne pierdem forta, putem fi cu moralul la pamant. Ea nu. Ne pot apuca orgoliile, putem exprima afinitati si simpatii. Ea nu. Putem avea emotii, putem sa tremuram din toate madularele inaintea unui eveniment, ea nu.
Stiti care a fost rolul meu acolo? De a fi o fata cunoscuta catre care sa-si indrepte ochii Bia. O prezenta fizica pe care sa isi poata sprijini, la un moment dat, sovairea. Dar singura o depaseste, merge inainte. Ea nu te lasa niciodata singura. Ea rade, daruieste martisoare, vorbeste cu voi la telefon pana in ultimul moment, ne conduce pe culoarele intortocheate ale unui hotel cu dezinvoltura si siguranta unei persoane care radiaza. Ea face grimase, exercitii de dictie, ne invata pe noi cum sa tinem un pix in gura pt ca apoi sa ne iasa speech-ul coerent. Noi, speech? Glumesti, Bianca. Tu ai fi in stare sa tii si pietre in gura, ca Demostene, ca sa fii sigura ca nu faci balbe cand vorbesti despre EMMA. Si razi.
Sa fii alaturi de ea, este o experienta in sine. Cine a trait-o, stie despre ce vorbesc. Sa nu aveti niciodata vreun dubiu ca ar putea sa o faca altcineva mai bine decat ea.
In ce ma priveste, repet, am participat doar pasiv la actiunea asta! A, ba sa nu uit, i-am carat Cristinei aparatul de fotografiat si carticica!
Dragele mele , ma simt datoare sa scriu si eu despre ziua de ieri dar ma intreb ce as putea sa mai adaug dupa ce, Cristina, Angela si mai ales, Marinela (reportera EMMA !) , au postat fotografii si au descris deja atmosfera si modul in care s-a desfasurat prezentarea
Marinela draga, nu am inteles exact, ce job ai dar stiu ca daca ai scrie editoriale, ai avea succes ! Nu spun asta, pentru ca in urma (te citez): "conexiunilor miraculoase numite neuroni", dintre ochii tai si "o masinarie si mai greu de priceput, numita inima", respectiv inima ta , m-ai descris intr-un mod pozitiv ! Ci pentru ca ai un stil care...(te)prinde ! Ai grija ca, desi ai afirmat ca nu ravnesti la "vreo “functie” in cadrul organizatiei", sunt sanse mari, sa te pricopsesti cu cea de "reporter EMMA" !
Revenind la Conferinta, in plus fata de ce au scris fetele prezente acolo , pot spune ca nu sunt multumita 100% la suta de prestatia mea si asta pentru ca, spunandu-mi-se inainte de a incepe prezentarea, ca am mai mult timp la dispozitie decat 10 minute, am fost luata de val si am lungit prea mult introducerea, nereusind sa mai discut apoi, pe marginea fiecarei imagini in parte, asa cum as fi vrut ! Si mi-a parut rau de asta, pentru ca am muncit foarte mult la acea prezentare, la care Cristina (Iancu) a avut un aport substantial. Desi le are si ea pe ale ei, mi-a sarit in ajutor atunci cand am apelat la ea, disperata fiind, ca trebuia sa predau prezentarea intr-o zi, iar eu nu reuseam sa dau de cap unor probleme tehnice, care au zapacit-o si pe Cristina, la fel de mult! Stiti ca in primul mesaj am spus ca am facut asa: si nu numai! Ei bine, am trecut pe rand prin: , , , , , , , ...dar si prin ras isteric sau prin a da, la propriu!, cu capul de masa (ce-i drept, usurel....sau poate ar fi trebuit sa dau mai tare, sa-mi vina mintea la cap !). Da, da! Chiar asa am facut! Sa-mi daca va mint ! Daca m-ar fi vazut&auzit Marinela in acele momente , poate n-ar mai fi scris asa !
Intr-un final insa, a iesit....si a iesit chiar bine ! Si-ti multumesc si pe cale oficiala, draga Cristina, pentru ajutorul pretios fara de care, nu stiu ce m-as fi facut
Marwana, tanara si nelinstita, cum e ea , ar fi vrut sa vina la prezentare dar i-am "interzis" categoric , insa chiar si asa, ne-a dat o mana de ajutor, in al "doispelea" ceas, de acasa fiind, prin intermediul nepretiosului internet ! Iti multumesc, burticuta draga ....si neastamparata ce esti tu
Cristina si Marinela au infruntat ninsoarea si frigul si au batut drumul, din celalalt capat al Bucurestiului, pentru a ne fi alaturi, ceea ce a contat mult mai mult decat pare la prima...citire!!!.... Imbratisarile, privirile, zambetele, lacrimile sunt ACELE detalii, care fac diferenta .... Va multumesc, dragelor
Le-am "amplasat strategic" in primul rand , pentru a le avea cat mai aproape (daca era dupa mine, le-as fi urcat pe scena, langa mine ), pentru a le putea privi in ochi si a-mi face curaj atunci cand emotiile isi faceau de cap dar si pentru a le putea transmite tot ce simt pentru ele...si pentru VOI TOATE LA UN LOC, DRAGI MAME DE INGERI!
Nu pot exprima in cuvinte, ce simt atunci cand vorbesc in numele vostru si in memoria Ingerasilor nostri! Pot spune insa ca as fi in stare sa vorbesc ore in sir despre Voi si despre Ei, ingerasii, cu atata pasiune...incat cred ca in final, as fi suspectata ca sunt sub influenta vreunui drog ! ... Dar de fapt, stiti care este drogul meu? Iubirea! Ea imi da putere! Iubirea - motorul vietii!
Si stiti cine mai imi da putere? Emma mea ! Micuta mea care, de acolo de unde e, imi trimite o forta care ma uimeste....Emma mea , micuta mea, careia ii multumesc in fiecare zi, pentru toata iubirea pe care mi-o trimite pe diverse cai... Emma mea, micuta mea , pe care o iubesc pana la stele si inapoi si de care imi este cumplit, cumplit de dor..... Mi-e dor si doare...... ............................................... .............................Iti multumesc, Iubita mea! ...................... ......................................................................................................... Vreau sa va asigur (daca nu v-am plictisit deja si ati trecut la alt topic ) de faptul ca, desi, din punctul meu de vedere, am luat-o "pe aratura" , am atins punctele cele mai importante si STIU ca am transmis un mesaj puternic! Asa cum STIU ca in week-end-ul urmator, cand voi participa la cealalata conferinta (vedeti Homepage), si oriunde voi merge in lumea asta, voi stii ce sa spun si cum sa spun, pentru ca vine din inima ...si inima nu minte.....
Inainte de a incheia , trebuie sa mai spun ca desi nu ati fost fizic in sala, mesajele voastre de incurajare, precum si cele in care v-ati exprimat curiozitatea vizavi de ce s-a intamplat, au contat foarte mult pentru mine si va multumesc din suflet pentru ele
Ma simt datoare fata de voi, cu raspunsurile in topicurile personale dar, inca o data va rog sa ma credeti ca lipsa mea in scris, de pe Forum, se datoreaza muncii pe care o depun pentru EMMA...pentru Voi! Sunt tot timpul cu gandul la voi dar nu va pot scrie, deoarece ...tot timpul imi este plin ....pentru voi!....si pentru Ei: Ingerasii nostri, a caror memorie merita sa fie onorata nu numai de noi, mamele ci de toata lumea !
Va multumesc, va imbratisez cu drag, va doresc putere, curaj si intelepciune si, pentru ca e deja 8 Martie, va urez sa aveti parte de o zi frumoasa si plina de iubire ! Doamne ajuta!