Pagina 1 din 1

Din pacate ma alatur voua,Mame eroine!

MesajScris: 6 Iul 2018, ora 16:11
de Florea Mihaela 1984
Da, cu mare durere in suflet ma alatur voua mamelor care aveti sufletul pustiit. Voi Mame eroine care aveti copilasii ingerasi asa cum SI bebelusul meu este. VA scriu aceste randuri cu lacrimi pe obraji SI cu durere in suflet. Acum 16 ani mi-am cunoscut sotul, cu care am trait o frumoasa poveste de dragostea. Dupa zece Ani venit pe lume minunea noastra David Cristian 53 cm SI 3650 great,la varsta gestational de 41 saptamani.am nascut prin cezariana. Eram beti de fericire SI iubirea. Cand i-am luat de mot lui David sotul meu a suferit un accident in urma caruia a ramas cu un defect la picior astfel venirea pe lume a celui de Al doilea copil am amanat-o. Dupa alti 4 Ani a iesit testul pozitiv SI astfel ne-am bucurat enorm Inca o data. Abia asteptam sa NE confirme Dr. Sarcina sa-i auzim inimioara SI sa i bucuram fratele Mai mare. Eram extaziata visul meu de a avea Mai multi copii see implinea SI nu Mai puteam de nerabdare. In data de 19 decembrie 2017 Dr NE confirma sarcina SI Pe 24 decembrie ajung la urgenta cu sangerari. Mi s-a dat tratament de urmat acasa SI daca sangerez in continuare sa revin la spital. Dupa 2 zile de tratament nu Mai sangeram SI am rasuflat usurati. Au urmat controale amanuntite, analize SI vizite la medic regulate. Sarcina a decurs binisor cu tratament nu se prevedea nici o problema,numai can pe 8 iunie cand bebe nu avea decat 31 de saptamani am avut hemoragie SI contractii. Am fugit la spital unde mi-au facut cezariana de urgenta pt ca aveam hemoragie cu iminenta de ruptura uterina SI bebe nu Mai prima oxigen. L-am nascut la 3 dimineata SI nu mi-au dat voie sa ma dau Jos din pat sa merg sa I'll vad. Sotul meu era foarte fericit dar eu in inima mea stiam can nu o sa traiasca,ceva din privirea Dr inainte sa ma adoarma mi-a spus lucrul acesta. Nu m-am putut bucura de nasterea lui pt ca I'm I era teama. A doua zi la 36 de ore de la nasterea lui am mers la El SI in momentul acela in resuscita. In clips in care am pasit pe hol la neonatologie am simtit can bebe moare. Mi s-a frant inima in milioane de bucati iar sufletul a inceput sa imi arda. Am inceput sa plang Pana sa vina Dr sa I'm spuna ca pe bebe Al meu I'll resusciteaza,stiam can este El. Eu I'm luasem telefonul la mine ca sa I fac poza sa ma "laud" cu bebelusul meu SI cu fericirea mea la toata lumea in schimb nu am facut decat sa il sun pe sotul meu sa I spun ca bebe moare. Dupa 2 ore de incercari bebe sa stins. Nu m-au lasat sa I'll tin in brate sa-i sarut manutele de ingeras, am ramas doar cu bratara de la spital SI cu pozele SI clipurile de pe telefon cu burtica mea. Dupa o Ora de la deces a venit o cucoana sa ma intrebe tot felul de chestii SI CE fac cu bebe. L-am lasat acolo pt incinerat, da sunt de condamnat dar nu am avut puterea nici eu SI nici sotul meu sa mergem la marginea cimitirului sa I'll ingropam SI cred ca am facut bine. Altfel as fi fost cat este ziua de mare acolo SI as fi plans. SI asa mi-am neglijat baiatul cel mare in aceasta Luna. Parca nu I'll Mai iubesc la fel de mult sau din cauza durerii din inima nu Mai pot simti dragostea pe care i-o port. Cred ca sunt nebuna sau durerea m-a innebunit
Toata lumea spune lasa CA il ai pe David sa il cresti pe El SI asta este,asa a vrut Dumnezeu. Minunat NE consolam! Alo am pierdut un copil nu sosetele! Sotul este minunat dar are energie doar atat cat sa isi gestioneze propria durere. Nu poate sa o duca SI Pe a mea,il copleseste astefl NE plangem bebelusul separate. Simt ca il distrug cu durerea mea. NE doream atat de mult Inca in bebelus. Cred ca am scris destul, VA multumesc!

Re: Din pacate ma alatur voua,Mame eroine!

MesajScris: 6 Iul 2018, ora 16:25
de Alexandrapop
Miha draga, imi pare atat de rau sa te gasesc aici. Sincere condoleante, cuvintele sunt de prisos.
Permite-ti sa plangi impreuna cu sotul tau, nu va faceti rau unul altuia in acest mod....din contra.
Eu sunt sigura ca iti iubesti copilasul la fel de mult, doar ca acum durerea fiind asa recenta iti acapareaza mare parte din suflet. Nu te simti vinovata de asta. Incet, incet vei invata sa iti gestionezi sentimentele si iti va fi cate putin mai bine.
Se spune ca mamele de ingeri iubesc altfel, iar eu sunt convinsa de asta, desi Alex, ingerasul meu, nu are inca un fratior sau o surioara. Te vei convinge si tu de asta cu timpul, cand desi fiecare copilas ocupa loc separat in inima ta, afectiunea pe care trebuia sa i-o oferi ingerasului tau, o vei indrepta acum spre fratiorul lui mai mare.
Incearca sa nu pui la suflet ce spune lumea, nu o fac cu rautate ci din nestiinta. Noi toate ne-am lovit de aceleasi clisee...
Te imbratisez strans, iar ingerasului tau ii doresc zbor lin printre norisori si sa se roage pentru familia lui, atat de greu incercata de lipsa sa.

Re: Din pacate ma alatur voua,Mame eroine!

MesajScris: 7 Iul 2018, ora 21:13
de Florea Mihaela 1984
Iti multumesc pt cuvintele frumoase, incercam dar ma sufoaca durerea, nu stiu cum sa o gestioneze SI nici cum sa o impartasesc cu sotul meu. Nu ma intelege gresit sotul meu este un om extraordinar SI un tata devotat SI iubitor dar simt ca l-as intrista daca nu par puternica SI gatA sa trec peste aceasta tragedie. Eu as Mai risca cu o a treia sarcina SI implicit cezariana dar el nu o sa fie de acord. Nici nu stiu la CE sa ma gandesc prima data. Mintea mea este praf.

Re: Din pacate ma alatur voua,Mame eroine!

MesajScris: 9 Iul 2018, ora 11:13
de Alexandrapop
Miha, da-ti timp. Nu trebuie sa pari puternica pentru nimeni. Sunt convinsa ca si sotul tau sufera la fel de mult, dar pe aceleasi considerente ca si tine, incearca sa para puternic si astfel suferiti amandoi in tacere. Nu cred ca va face bine modul asta de abordare. E ca si cum ai alimenta un butoi cu praf de pusca....mai devreme sau mai tarziu va exploda. Si cu cat e mai tarziu, cu atat va fi mai puterbica rabufnirea. Pentru amandoi.
Imi spunea psihologul ca trebuie sa trecem prin toate etapele doliului, si le vom trece, mai devreme sau mai tarziu, char daca incercam sa ne suprimam sentimentele.
Daca al tau nu prea vrea sa vorbeasca despre asta, vorbeste-i tu, spune-i ce ai si cand ai ceva pe suflet, plangi in bratele lui. Iti va face bine. Iar cu timpul isi va exprima si el sentimentele.
Cat despre o noua sarcina, daca medical vorbind o poti sustine si va doriti, atunci nu e nimic rau i asta. Un alt puiut nu iti va inlocui ingerasul, dar iti va da noi motive de bucurie si impreuna cu fratiorul mai mare iti vor alina putin sufletul.
Te îmbrățișez.

Re: Din pacate ma alatur voua,Mame eroine!

MesajScris: 10 Iul 2018, ora 16:42
de Grapa Mihaela
Te îmbrățișez stras,Mihaela.
Nu știu ce as mai putea adăuga celor spuse de Alexandra,sunt intru totul de acord cu ea.Nu pot decât sa-ti mai spun ca și mie îmi pare nespus de rău că treci prin aceasta tragedie.Sunt cu sufletul și gândul alături de tine,și oricând vei vrea sa impartasesti cu cineva ganduri,sentimente sau pareri eu sunt aici...noi suntem aici.
Zbor lin printre stele îngerașului tau iar ție multe îmbrățișări din suflet.