Mamica de inger de 4 luni
Scris: 21 Iul 2017, ora 13:54
Buna! Am citit povestile voastre de cand am nascut,din a doua zi de nastere a ingerasului meu Vladimir Alexandru, de cand am mi s-a spus ca sansele ii sunt prea mici. Sunt mamica unui baietel de aproape 3 ani, si mamica unui ingeras de aproape 4 luni. Povestea noastra este asa: in urma cu un an, cam pe 27 iulie 2016 am aflat ca vom mai avea un bebe, toata sarcina a fost perfecta, si baietelul mai mare a inteles ca o sa aiba un fratior sau surioara, prin toamna amandoi am fost raciti, tusea predomina, nimic mai mult, analizele au iesit bine, pana la 1 februarie, la 32 de saptamani cand bebe din burtica avea inima mai mare, doar atat, nu se stia de ce, ce s-a intamplat, la urmatoarea ecografie nu mai era nimic, am stat linistiti, a urmat ecografia de 37 de saptamni. Inima iar era mare, mai erau cateva saptamani, trebuia doar sa asteptam, atat. La controlul de 39 de saptamani, a trebuit sa nasc de urgenta, copilului i se inchidea un orificiu prin care primea oxigen de la mine, acesta se inchidea de obicei dupa nastere. Am nascut natural, prin administrarea de oxitocina. Cand l-am nascut totul a fost perfect, l-am tinut la piept, a plans, a luat nota 9, au zis ca nu e cioanotic din cauza lipsei de oxigen, si l-au dus la consulatii. 2 ore a durat linistea mea sufleteasca, fericirea. Pana cand a venit sotul cu vestea ca are probleme la inimioara, eu am fost atat de pozitiva pana atunci. A fost operat la doar o zi, operatia a reusit, dar au fost complicatii in terapia intesiva. 6 zile, atat a trait, si eu am ramas cu mainile goale, sufletul gol. Cu atata durere, cu atatea explicatii pentru fratiorul mai mare. Ma doare sufletul ca nu am fost in stare sa il inmormantez, multe regrete, multa durere, l-am tinut in brate si nu am putut aa fac nimic. Acum doar plang si incerc sa imi revin, dar nu reusesc, nu mai sunt cum eram altadata.