Pagina 1 din 1

iubita mea Sabina

MesajScris: 13 Iun 2017, ora 00:56
de paulabianche
Ca si voi, toate si toti, si eu mi-am pierdut ingerasul.
A fost totul perfect pana in ziua in care mi s-a spus ca si-a incetat activitatea. Deja intrasem in prenatal si ma pregateam pentru ziua in care urma sa o tin in brate.
Am plans, am urlat, am crezut ca nu voi mai putea respire vreodata, am fost alaturi de voi in ziua comemorarii din 11.06.2017, si am plans iar si iar si iar.
In ziua comemorarii se facea o saptamana de cand micuta se nascuse moarta, si, de parca nu ar fi sufficient, peste tot era tratata ca ceva inexistent...avorton, produs etc, numai copilas nu...iar eu stiu bine ce am vazut in ziua in care am nascut-o...era un copilas ca oricare..da, era ceva mai mica, dar un copil, copilul meu.
Au durut vorbele, dar am trecut peste.
Astazi, desi nu a trecut mult timp de la nefericita intamplare, intrevad o raza de soare. Stiu, o sa imi lipseasca toata viata si inca vor mai curge multe lacrimi pentru micuta mea. Dar am reusit sa imi impac sufletul.
In clipele imediat urmatoare nasterii mi s-a cerut sa decid ce fac cu trupusorul micutei. Ma uitam si nici nu intelegeam bine ce mi se cere - dupa un travaliu de mai bine de 30 de ore, nici nu ar fi usor - asa ca am semnat pentru prima variant propusa, incinerarea. Deja nu mai puteam sa dorm stiind ca micuta mea urma sa ajunga cenusa.
Apoi, cineva mi-a soptit ca as mai avea o variant, ca Patriarhia se ocupa sa ia trupusoarele si sa le inmormanteze intr-o groapa comuna. Mi-am zis ca macar va avea si micuta mea parte de o rugaciune, dar pentru sufletul meu tot nu era sufficient. Ideea de a o lasa acolo sao ia cineva, cine stie cand, si sa o puna intr-o groapa cine stie cum, ma facea sa simt ca o abandonez.
Pe cand mergeam totusi, resemnata, sa imi dau acordul pentru asta, sora mea a venit cu idea salvatoare. Recunosc, eu nu am mai fost in stare sa ma gandesc la lucrurile astea, motiv pentru care ii multumesc surorii mele ca a fost mintea mea in zilele astea, si, pana sa ajung la spital unde era micuta mea, a venit cu idea sa ne luam fata acasa si sa o ducem in cavoul familiei.
Dar ce te faci, ca nu te primeste preotul, ca nu e botezata, etc...ei bine, iata ca preotul mi-a primit-o, ba I-a si citit ceva, iar acum micuta mea sta langa strabunicul ei care va avea grija de ea pana cand mami si tati vor ajunge si ei acolo.
Acum am sufletul impacat...cred ca ma repet, dar asa simt...astazi am zambit pentru prima oara dupa cele intamplate, stiind ca vom avea unde sa mergem sa vorbim cu ea si sa ii povestim ce am mai facut, unde sa ii ducem fratiorii pe care speram sa ii facem, ca sa ii cunoasca, si, ce e mai important, e acasa, acolo unde trebuia sa fie.
Sa le dea Dumnezeu multa sanatate celor care m-au ajutat sa am copilul acasa, iar voua va multumesc din suflet ca existati....povestile voastre m-au intarit, doamna care m-a imbratisat duminica strans de tot, si pe care nu o cunosc, dar careia ii multumesc, mi-a dat curaj sa sper.
Va multumesc si va imbratisez cu drag si sunt sigura ca si micuta mea va multumeste ca ati ajutat-o pe mami :*

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 13 Iun 2017, ora 23:13
de paulabianche
Te iubesc mult, iubita mea.
In 2 zile merg la tati si o sa ii povestesc ce fata frumoasa a avut si ce inger minunat ne vegheazza de acum.
te iubim mult

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 16 Iun 2017, ora 12:16
de paulabianche
Si a mai trecut o zi, micuta mea.
Mami este de acum impreuna cu tati si amandoi ne gandim la tine si te iubim la fel de mult.
Este grea viata fara micuta noastra, dar vom incerca sa o traim asa cum putem...iar amintirea ta ne va ajuta cu siguranta.
Te iubim din suflet, tu ai fost si esti viata noastra!!

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 17 Iun 2017, ora 10:43
de paulabianche
Offf, micuta mea...oricat as spune ca sunt bine, nu e decat o minciuna..
Nu, nu sunt bine si cred ca nu voi fi curand, dar iti promit ca lupt..lupt cu mine, cu teama, cu suferinta..
O fac pentru tine, ingerasul meu si pt tati.
Te iubeste mama, din tot sufletul, ingeras drag.

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 18 Iun 2017, ora 12:09
de Grapa Mihaela
O mare îmbrățișare pentru tine, draga Paula. >:D< Nu găsesc cuvinte potrivite care sa exprime părerea de rău pentru pierderea suferită,dar vreau sa ști ca sunt cu sufletul alături de tine.Iti inteleg toate trăirile și sentimentele.Mă bucur nespus de mult ca ai avut oameni lângă tine care te-au ajutat sa iei cea mai buna decizie pentru copilasul tău. Mă bucur ca ti-ai luat copilasul și l-ai îngropat pentru a avea unde sa mergi sa-l plângi.Mă bucur ca ești împăcată ca ai făcut ce trebuie,eu nu sunt.Eu am semnat pentru incinerare și regret la fel de mult în fiecare zi,luna viitoare se implineste un an.Mă simt atat de vinovata pentru asta si nu mi-o voi ierta niciodată.Îmi pare rău că nu am avut oamenii potriviți lângă mine și ca in spital aproape ca nu mi s-a dat alta posibilitate.Când spun ,,aproapre''mă refer la faptul ca totul s-a întâmplat foarte repede,nu mi s-a dat posibilitatea sa mă gândesc și nici sa-l sun pe soțul meu sau pe oricine altcineva sa întreb.Mi s-a pus foaia în fata și mi s-a spus ca ar fi cel mai bine sa semnez.Chiar dacă știu ca nu mai judecam în momentele alea și eram intr-o continua negare cu ceea ce se întâmplă,rămâne cel mai mare regret al meu.De aproape un an de zile,nu exista zi sa nu îi cer iertare puiului meu si lui Dumnezeu pentru asta,chiar dacă preotul mi-a spus ca sunt iertată și nu ar trebui sa mai sufar pentru asta.Îmi spune mereu ca Dumnezeu ne înțelege cel mai bine suferința și ne iartă.În fine,eu vroiam sa-ți scriu ca sa te încurajez și sa-ți spun sa fi puternica,dar am simțit nevoia sa iti spun și asta.Nu am mai vorbit despre asta aici,dar mă bucur ca m-am descărcat acum.Și copilasul meu a fost foarte mic,a avut 450 de grame ,dar a fost un copilaș perfect format.Și pe mine m-a durut foarte mult ca nu a fost poate tratat ca un copilaș normal și a fost uitat la fel de repede,dar important este ca în sufletul meu va rămâne mereu.La asta ar trebui sa te gândești și tu și sa nu mai pui la suflet vorbele altora,deși știu ca e foarte greu.Dacă te ajuta sa vorbești despre ea și sa iti exteriorizezi sentimentele fa-o,fără sa te gândești la părerea celor din jur.Nimeni nu știe ce este în sufletul tău și nu are dreptul sa te judece.Nu le permite asta!!!
Fi tare și nu uita ca sunt lângă tine!Mă găsești aici,dacă vrei sa vorbești. Te pup și te >:D< .
Mămica îngerașului Ricardo Stelian.

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 19 Iun 2017, ora 16:08
de Renee
Te imbratisez la fel de strans si aici, mamica draga... sunt momente in care o imbratisare face mai mult decât o mie de cuvinte.
Zbor lin micuta Sabina... @};- @};- @};-

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 21 Iun 2017, ora 12:18
de paulabianche
Te inteleg perfect, Mihaela.
La fel s-au petrecut lucrurile si in cazul meu. La fel de repede mi-a aparut acea foaie in fata, pe care am si semnat-o. Din fericire am reusit sa revin asupra deciziei. Cred ca nu as fi putut sa imi iert toata viata daca o lasam acolo.
Micuta mea a avut 900 de grame. In conditii normale, ar fi avut o sansa la viata. Dar nu a fost sa fie :(
Sunt convinsa ca puiul tau stie ca nu ai vrut sa faci asta, ca nu ai sa il uiti si ca va ramane vesnic in sufletul tau. De acolo, de sus, ei au grija de noi acum si ne iubesc asa cum trebuia sa ii iubim noi.
Eu ma consolez cu idea ca un sufletel atat de pur ca al ei nu avea ce sa caute in lumea asta urata, si acum este acolo unde ar fi trebuit sa fie de la inceput, printer ingerasi la fel de puri ca si ea...la fel si micutul tau :*

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 21 Iun 2017, ora 12:35
de Grapa Mihaela
Da,sa ști ca și eu mă gândesc la asta. Mă gândesc ca el este bine acolo sus,unde nu exista boala,lucruri urate sau suferința.Asta mă consoleaza și faptul ca de acolo va avea grija de noi.Preotul îmi spune mereu ca părinți care au pierdut un copilaș sunt binecuvântați pentru ca au un ingeras care se roagă pentru ei,și ca nu dă Dumnezeu oricui această binecuvântare. Deși este foarte greu de acceptat asta, încerc zi de zi sa o fac și sa trăiesc cinstind memoria puiului meu.Oricât ne-am revolta pe Dumnezeu pentru ceea ce trăim,tot la el ne e speranta la mai bine. Te pup și te îmbrățișez.

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 4 Iul 2017, ora 13:47
de paulabianche
Micuta mea,
Mama nu a mai trecut pe aici, dar te-a avut I nminte si in suflet tot timpul...nu e seara in care sa inched ochii si sa nu te vad :*
Astazi ai fi facut o luna...nu poate mama sa iti spuna la multi ani, dar iti promite ca isi va aminti de tine in fiecare zi, si in aceasta cu atat mai mult.
Te iubesc mult, micuta mea :*

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 3 Mar 2018, ora 04:48
de TONLOVE69
I read your story, there are many good ideas. Thank you for sharing this story.




จีคลับ บาคาร่า

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 31 Mai 2018, ora 04:42
de Wakanda99
Viața poate să ne arunce o lovitură de curbă și acest spirit de mulțumire vă va ajuta să abordați aceste probleme de viață. Asta înseamnă că nu trebuie să ne certăm viața cu nimeni. De aceea este important să trăiți viața care este cea mai bună pentru Tine și nu una care este dictată de altcineva. Aceasta înseamnă că nimeni în afara voastră nu are dreptul la viața voastră și la modul în care vă trăiți viața. Dacă vă trăiți viața prin dictarea altora, viața voastră se va prăbuși și arde. Toți avem prezența minții, a inimii, a sufletului și a spiritului pentru a afla care este cea mai bună viață pentru noi.

Re: iubita mea Sabina

MesajScris: 27 Dec 2021, ora 13:31
de modewwww5512
I wish I had never needed this site ...

ดูหนังออนไลน์
movie123-days.com