O mami de ingeras vi se alatura...:((
Scris: 4 Oct 2013, ora 18:35
Cu un mare regret, sfasietor de dureros, ma alatur voua mamicilor de ingerasi, intelegandu-va durerea si impartasindu-va experienta mea...acum cateva zile mi-am pierdut cea mai frumoasa minune din viata mea; avea 23 de saptamani, perfect sanatos, si datorita ruperii membranei amniotice nu s-a mai putut face nimic, din punct de vedere medical. A miscat pana in ultima clipa, a fost acolo...ma simt de ca si cum l-as fi omorat cu mana mea. A fost primul meu bebe, prima sarcina...mi se sfasie sufletul de durere, traiesc un infern din care uneori nu realizez daca visez sau o iau razna. Sunt la capatul puterilor mele ca om, nu pot sa ma gandesc decat la imaginea lui...ma intreb daca traiesc sau sunt moarta si respir inca. Simt in fiecare clipa doar durerea ce a ramas in urma lui. As da orice sa stiu ca ma duc eu in locul lui si ramane el aici sa creasca mare alaturi de tati. Is incapabila sa ma gandesc daca sa ma dau jos din pat sau nu; mi-am pierdut tot sensul; nu mai am nimic. Nu stiu daca exista durere mai cumplita ca asta; pentru mine asta e cea mai cumplit de grea pe care am trait-o vreodata. Sper ca Dumnezeu acolo sus sa-l ocroteasca si sa-l iubeasca mai mult ca mine...si pe el si pe toti ingerasii vostri.