"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Iti multumesc foarte mult pentru abordare si pentru mesajul de "bun venit". Esti extraordinar de draguta! De la inceput, am sa fac o mentiune, care ma gandesc, e foarte importanta, dat fiind faptul ca acesta este un spatiu destinat, in special, mamelor de Ingeri: Din fericire, ma rog si multumesc Cerului, nu sunt, si... sa nu fiu niciodata mamica de Inger. Durerea celor pe care viata le-a incercat atat de dur si pe care EU am gasito aici nu are limite, nu are echivalent, nu are grad de comparatie...nu are alinare in vreun medicament sau vreun leac, nu o poate consola nici toate cuvintele din lume, nu o pot suporta decat cele PUTERNICE...cele care au avut nenorocita sansa vor trai cu ea pana ce bunul Dumnezeu le va trece "granita" catre Ingerii lor. Dar, IN CONTINUARE...tot Dumnezeu se va ingriji de bunul mers al vietii lor pe acest Pamant...si sunt sigura ca bucuria divina nu va intarzia sa apara. Norii negri ai necazului nu sunt decat umbra aripilor lui Dumnezeu. Eu cred insa, ca pentru aceste MAME... exista o speranta, exista o sansa, exista o cale, exista un drum: RUGACIUNEA SI CREDINTA, DUMNEZEU NU LE VA LASA PE ACESTE FEMEI. Nu stiu daca esti sau nu mama de INGER dar banuiesc ca te intrebi ce caut eu aici nefiind in aceasta situatie. M-am alaturat VOUA, pe acest site, celor care au suferit ACESTE DRAME, fara a gandi vreo clipa sau a avea pretentia ca inteleg prin ce trec aceste mame (pot doar sa mi imaginez) dar imi doresc sa mi aduc umilul meu aport la diminuarea suferintei pe care am gasito aici. Sunt o persoana credincioasa, dupa puterea sufletului meu, si cred ca Dumnezeu este TOTUL. Pe masura ce evoluezi spiritual iti dai seama ca TOATE pe aceasta lume au un rost, au menirea de a te intari, de a te maturiza, de a te purifica, de a te...apropia de Dumnezeu asa cum se cuvine. RASPUNSURILE nu apar in momentul in care le ceri, in momentul in care pui milioanele de intrebari pline de durere, in momentul in care urli de durere, in momentul in care implori Cerul sa te asculte, in momentul in care simti ca nu mai poti pasi mai departe in viata asta...vor apare atunci cand VOI veti fi capabile si PREGATITE sa le primiti, cand linistea si puritatea divina va va umple sufletul. Fiti puternice, ridicati-va, nu plangeti, zambiti, bucurati-va de lucrurile marunte...priviti optimist situatia voastra SUNTETI MAMELE INGERILOR VOSTRI, ei asa va vor: spirituale, bune, vesele, frumoase, sigure pe ele. Veti fi din nou mame pentru ca Dumnezeu nu se rezuma la atat! O felicit pe Bianca pentru initiativa de a va reuni pe toate aici si de a va da o "mana de ajutor" in speranta de a va ajuta sa treceti peste durerea fara margini care v-a strapuns inima odata cu pierderea Ingerasilor vostri. Sunt aici sa povestim, sunt aici sa schimbam impresii, sunt aici sa vorbim deschis despre durerea voastra, sunt aici sa va dau si voua din optimismul meu, sunt aici pentru a lupta alaturi de voi pentru o lume mai buna pentru noi si pentru copii nostri (am vazut nenumarate cazuri de mal praxis), sunt aici pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu...sunt aici.
Multumesc mult Liliana! Abia astept sa povestim FETELOR! Cu mult drag,
Bine ai venit Daniela in mijlocul acestei frumoase comunitati! Aici, pe Forum, este locul principal de intalnire a mamelor de ingeri, dar lor ne-am alaturat si noi pentru a contribui, fiecare in felul sau propriu, cu un strop de alinare, cate un mic gest de mangaiere, sau cate o anumita atitudine menita sa schimbe lucrurile in bine in lumea in care traim.
Ma bucur din tot sufletul ca ai dat curs invitatiei mele de a scrie si tu aici, ma bucur ca mesajul meu de intampinare a avut efectul deschiderii tale catre mamele de ingeri, catre suferinta lor si catre acele actiuni ale Organizatiei EMMA menite sa "miste caruta din loc" - cum spunem noi romanii - cu sensul binecunoscut de obtinere a rezultatelor scontate.
Iti multumim pentru atentia acordata acestui subiect delicat, pentru dorinta ta de a fi de folos acestei comunitati, acestor mame care pana nu demult erau doar ignorate de societate, a caror durere a fost permanent marginalizata, minimizata si pentru care, unele dintre ele, au fost chiar apostrofate.
Iti multumim si te asteptam sa ne fii aproape asa cum vei putea, asa cum vei simti nevoia, asa cum au nevoie mamele de ingeri, caci, inainte de orice, acest prim pas este intotdeauna prioritar : sa ne straduim sa intelegem, sa acceptam si, astfel, sa invatam cum sa venim in sprijinul lor.
Cu drag pentru prezenta ta aici, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Draga Daniela Violeta, Salut din inima prezenta ta aici, cu atat mai mult cu cat o faci nu atat cat sa ne impartasesti o tragedie proprie, cat pentru a ne sustine moral. E important, pentru min, cel putin, sa constat ca o persoana care nu a cunoscut o durere similara cu a mea, mi se poate alatura fara sa ma considere exagerata (si asta e indulgent spus). Trebuie doar sa ai curaj (si nu putin) sa ni te alaturi, dar stii ceva, poate oricine sa o faca fara frica, pentru ca mamele de ingeri stiu si sa nu planga, stiu sa fie demne si puternice, pot fi pietre de temelie pentru multe proiecte! Pentru ca, nu-i asa, pe ele nu le prea mai sperie mare lucru... Iti multumesc pentru cuvintele calde. din inima
Buna, draga noastra Daniela Violeta. Ai un suflet foarte frumos, caruia ii daruiesc milioane de Te apreciez foarte mult pentru rabdarea cu care ne abordezi, ai toata admiratia mea. Esti minunata pentru ca iti pasa, pentru ca esti om, ......un om bun.... Cu siguranta odata ce trimiti spre noi frumos si bine, Universul va trimite spre tine tot frumos si tot bine. Fie ca soarta ta sa fie una dulce, sa fi iubita mereu......... Pupici pupaciosi, cu mult drag, Nicoleta....................
Revin "alaturi de voi...", de aceasta data scriind, spun asta pentru ca de cand am descoperit norii negrii ai necazului care va apasa pe voi dragi mame de Ingeri, zilnic, de 2, de 3, de 4, de 5 ori pe zi, ...de cate ori pot intru...si impartasesc gandurile voastre...in tacere aproape de fiecare data...pentru ca in fata durerii voastre ma aplec si ma inchin, inghet si ma dezghet, plang si mi se taie respiratia, ma lasa genunchii si mi se rupe inima...ma trec fiori dintre cei mai reci...apoi zambesc. Nu, nu e egoism pentru ca eu nu sunt mama de Inger...zambesc pentru voi fiinte dragi pentru ca nu oricine poate duce o astfel de povara...Divinitatea v-a ales pe voi. Sunteti mame de Ingeri! Multe dintre voi vedeti aceasta pierdere, aceasta durere pe care o traiti ca pe o pedeapsa, eu am convingerea ca nu este asa. Dumnezeu nu ne pedepseste pentru nimic din tot ceea ce facem... fie bine, fie rau...EL ne lumineaza calea, ne daruieste viata, ne indreapta pasii, ne lasa sa alegem, nu ne obliga la nimic, ne protejeaza, ne sfinteste...si atunci as vrea sa va impartasesc un gand dragele mele, unu gand al unui om simplu. AL MEU. Cu toate ca, multimea cuvintelor lumii nu ar fi in masura sa linisteasca durerea voastra, e un gand al unui om care crede ca fara Dumnezeu nu se misca nicio frunza: INGERII vostri au fost alesii Domnului, suflete curate, fara de pacat ...poate acum sunt ALATURI de Sfinti, poate sunt responsabili acolo in Ceruri de binele omenirii, poate stau de-a dreapta TATALUI, va vegheaza de acolo din Ceruri si voi v-ati sfintit prin ei. Orice copil...dar mai ales un Inger reprezinta cel mai mare succes, cea mai mare realizare a mamei lui. NU SUNT MAMA INCA. Cel mai mare succes pentru mine e, fara dubiu, ceea ce inseamna un succes pentru milioane de femei de pe pamantul asta: sa aduci pe lume un copil. Veti fi din nou mame...nu mai plangeti si nu va mai tanguiti. Incercati sa opriti durerea prin rugaciune, prin credinta, prin post, prin curetenie sufleteasca. Iisus, văzând, tristete printre mame, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Bucurati-va! Doar asa veti reusi...cea ce exprim eu acum poate veni pentru voi mame de Ingeri ca o piatra dintr-o stanca rece peste sufletul vostru, Dar fara Dumnezeu nu se misca nicio frunza din pom. Nu e usor...nu e simplu, aparent nu pare a fi posibil, dar aceasta este calea sufletele mele dragi si cu siguranta sfinte. Sunt alaturi de voi, sunt langa voi, daca va pot ajuta cu ceva, nu ezitati sa ma abordati, nu am pretentii ca va inteleg durerea dragi mame, dar va pot da un dram din credinta mea spre mai bine, din optimismul meu, din visele mele, din rabdarea mea... Multumiri mii Nicoletei, Lilianei, Marinelei... si voua...tuturor, pentru puterea cu care le duceti pe toate.
Esti minunata, scumpa noastra! Iti multumim pentru balsamul ce invaluie cuvintele tale E un dulce balsam care ne alina ranile, ne stinge focul dorului, ne aduce zambete pe obraji. Numai bine, Dumnezeu sa te ocroteasca pentru toate portiile de bine si frumos pe care le daruiesti. Pupici pupaciosi si un brat mare de
Buna Daniela Violeta Cuvintele tale sunt minunate, pline de credinta in Dzeu, ne dai putere si asta este mult. Am trecut de ziua in care m am certat cu Dzeu pt ingerul meu dar apoi m am gandit ca .....daca El si a sacrificat singurul fiu cine sunt eu sa ii cer socoteala pt ca mi a luat-o pe Tasha mea, nu am inteles de ce a avut nevoie de ea, sper intr o buna zi sa inteleg dar asa cum spui si tu NIMIC NU MISCA IN LUMEA ASTA FARA ACORDUL DOMNULUI.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Buna Daniela Violeta ai mare dreptate in ceea ce spui.Si eu cred asta ca numai in liniste si rugaciuni ,in pace sufleteasca ne putem simti mult mai bine ingerasii ,pe ei durerea noastra ii tine mult in loc si nici nu pot ajunge la sufletele noastre cu lumina sfanta pentru a ne lumina si atinge si alina sufletele noastre atat de indurerate,Ne trebuie timp sa-i jelim sa ne strigam durerea dar apoi ar fi bine sa ne linistim sa-i privim altfel numai cu iubire asa cum ii priveste si ne priveste Dumnezeu!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Daniela, uite ca ne regasim la acest topic acum Mi-aduceam aminte de aceste trei cuvinte : "alaturi de voi", in unele cazuri am modificat si am spus "aproape de voi"...... Le folosesc si astazi, si le transmit din suflet oamenilor la care tin, mamicilor de aici de pe Forum,.....si in urma cu sase ani i le spuneam si lui Andrew.....in ziua inmormantarii lui Andrew, cand mi-am luat "la revedere" urmat de un "pe curand" i-am spus "voi ramane alaturi de tine".......in ziua in care puiul meu Patrick a murit i-am spus "mami e alaturi de tine"....pe mine una, aceste cuvinte chiar m-au apropiat de oamenii mult iubiti, expresii care nici astazi nu le uit, insa stiu bine cand sa le folosesc.... ( asta a fost o paranteza la titlul topicului ) Referitor la Divinatate, la dialogul nostru permanent cu Dumnezeu, la rugaciunile pe care le rostim in gand si din suflet, la devotamentul si iubirea pe care i-o aratam lui Dumnezeu zi de zi, El ne rasplateste....pe fiecare in parte cu cat meritam, si tot El este fericit atunci cand vede ca incercam sa ne gasim drumul corect in viata prin El.....( din pacate unii ajung sa recurga la Dumnezeu si la rugaciuni atunci cand sunt in momente de cumpana, pentru ca in rest sunt mult mai ocupati cu alte treburi )....insa pentru acei care isi gasesc macar un minutel din viata lor pe care i-l dedica lui Dumnezeu, tot respectul..... Poate ca El este singurul care ne intelege, pentru ca El ne-a creat, poate ca El e singurul care ne cunoaste cu adevarat, poate ca El e singurul care stie incotro ne indreptam....poate Din suflet, Bia si in incheiere o pentru toti ingerasii nostri....
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Draga Bia mica sunt uimita neincetat de toata complexitatea personalitatii tale. Ai refuzat categoric ca poti fi eroina …asa cum iti spuneam curand, negasind alt termen mai cuprinzator pentru a caracteriza puterea cu care ai trecut fiecare prapastie si cu care ai urcat fiecare varf, fiecare pas cu care ai calcat apele furtunilor din viata ta. Prezenta ta aici nu este intamplatoare…te percep si te simt ca fiind “medicul” comunitatii EMMA. Tu si Bianca “vindecati”, ati recladit universul amputat de suferinta al mamelor adunate in casa EMMA, redandu-le zambetul si speranta, “asistate” de Ingerasii vostri. Ma bucur mult cand vad zambete si lacrimi de bucurie aici, tresar cand aud vesti bune si ma cutremur de fericire cand vad vieti smulse din tragedii cu ajutorul vostru…cand vad mame care au inteles ca “Oricât de greu ar fi, continuă să zâmbeşti. Nu-i vina celor ce te înconjoară”…ca fiecare om are un rost în viaţă, al vostru este acela de a dărui. Că frumuseţea vine din noi şi că privirea senină, lumina ce-ţi poposeşte pe frunte împrăştie lumină în sufletul celui de-alături. Uneori, caut refugiul în pilde. Cuvintele bine rânduite sunt liantul ce m-ajută să merg mai departe.
”Sa aiba un copil impreuna este cel mai frumos si mai irational act pe care o femeie si un barbat care se iubesc il pot comite” -Bill Cosby.
Asa este, si eu imi doresc sa fiu mama si astept ca Dumnezeu sa decida momentul, asa cum fiecare dintre noi ne dorim sa atingem apogeul feminitatii prin aducerea pe lume a unui copil. Dar, cu toata dorinta mea nebuna de a fi mama, de a-l face tata pe barbatul vietii mele, nu pot sa nu ma intreb: Copilul meu va fi fericit in lumea asta cumplita? O sa inteleg mai mult din viata asta leganand in brate un bebelus? Dumnezeu le randuieste mai bine decat pricepem noi. Ca, intotdeauna, soarta face ordine intr-un fel cu mult mai intelept decat reusim noi prin propria noastra vointa.
Alaturi de voi …ma rog pentru speranta, pentru iubire, pentru credinta pentru pace, pentru voi.
Daniela, am fost placut impresionata de revenirea ta in paginile acestui forum si ne dorim sa revii oricand timpul iti va lasa cateva minute disponibile pentru a citi sau a scrie cateva randuri. Ai un cuvant frumos, intelept, ai dorinta si reusesti de a pune bunatatea si intelepciunea in cuvinte si de a le oferi intr-o calda imbratisare. Ne bucuram sa te citim. Ne vom bucura oricand iti vom descoperi prezenta printre noi. Cu mare drag, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Draga mea, Daniela.... E adevarat, am refuzat atributul de eroina, pentru ca poate mi se parea prea mult...nu esti singura care mi-a spus asa.... si totusi incerc sa gasesc un alt cuvant potrivit.... Dar acum, iti voi da un exemplu prin care eu am trecut, din care eu am invatat si de unde am tras un dezanodamant...exista in lumea asta intreaga femei puternice, femei demne de a fi femei, femei eroine ( plecand de la cartile pe care bine le cunoatem pana la zilele in care traim )..... Intamplarea de care am avut parte, se petrecea in urma cu aproximativ 3 ani de zile...undeva atat de departe, undeva unde niciodata nu as fi crezut ca voi ajunge....si totusi am ajuns cu un scop, demn....de a ajuta oamenii care sufera si care au nevoie de sprijin......tara in care am ajuns era Nepal, orasul in care am poposit era Katmandu, am ajuns acolo, nu intamplator, ci impreuna cu socrul meu, tatal lui Andrew ( care e medic ) si cu o intreaga echipa de medici europeni.....am considerat-o o campanie a sufletelor amarate..... Socul fost atat de mare, cand am ajuns si am vazut tara atat de saraca, dar atat de saraca incat nu va puteti imagina si totusi, in acelasi timp, atat de bogata, prin bunatatea oamenilor.... Am poposit intr-o tabara improvizata de noi, undeva in munti intr-un satuc, daca il pot numi asa, in loc de case fiind colibe.....cu oameni saraci, desfigurati de foame cu copii atat de bolnavi, atat de sumar imbracati, cu femei care preparau un fel de mancare din frunze de copaci si pamant, cu niste barbati care toata ziua alergau prin padure dupa provizii, cu o vaca si un lac.....asta era peisajul...... Si priveam dimineata, cand soarele rasarea, bandu-mi cafeaua linitita, cu acei copilasi nu au avut noroc, si pentru ei joaca inseamna maini cotrobaind in pamant.....oare ce vina au ei sa traiasca asa?!?!.... Si mi-am facut curaj, si m-am apropiat subtil, de o femeie, de o mama, de o sotie, care era linistita intr-un colt sub un pom....parca mi-era teama sa o intreb ceva, parca nici nu stiam ce sa ii zic...sincer;am rugat ghidul care ne insotea sa ma ajute sa imi traduca, sa pot tine o conversatie cu ea..... Si am intrebat-o :"esti bolnava?"....si mi-a raspuns: "nu stiu ce intelegi prin bolnava, nu simt nimic ca sa pot descrie vreo durere" Eu: "ti-ai imaginat vreodata ca vei putea trai intr-o alta lume?" Ea: "nu, nu imi doresc, aici m-am nascut si aici voi muri" Eu: "esti fericita?" Ea: "hei bine, nu iti pot raspunde, pentru ca din pacate nu stiu ce inseamna fericire, insa tot ce iti pot spune e ca sunt bine, sunt mama si sotie, am o casa si o vaca...pentru mine insemna tot".... Eu: "ma bucur sa aud ca asta spui si asta simti....si totusi, spune-mi de rog, de unde va hidratati...in sensul de apa?" Ea: "acolo, in indepartare e un lac, unde aruncam animalele moarte, unde ne spalam si de unde bem apa, sunt multumiti ca avem macar atat...." Eu.......m-am uitat lung la ea, absolut impresionata de sinceritatea ei, atat de naturala, m-am ridicat incet facandu-i semn sa ma astepte si m-am intors, cu un dar pentru ea....o pereche de sandale, atat de frumoase...rosii, pe care i le-am daruit....si Ea....a inceput sa planga, mi-a sarutat genunchi in semn de multumire si mi-a strans mana, niciodata nu avusese asa ceva, am invatat-o sa se incalte....si i-am spus... Eu:"ori de cate ori vei privi sau vei incalta aceste sandale sa iti amintesti ca cineva in lumea asta mare se gandeste si se roaga pentru tine, multumesc ca mi-ai permis sa vorbim....i lacrimile pe care le ai in ochi, sunt lacrimi de fericire si uite ca ai vazut ce inseamna sa fi fericit..." Si zilele au trecut, medicii veniti cu noi si-au facut datoria, alimentele si apa adusa de noi a ajuns in locurile unde era nevoie, medicamentele fusesera administrate si plecarea e apropia......si parca simteam o tristete, pe care nu o recunosteam, mi-era atat de mila, un sentiment de care m-amferit toata viata...si a venit ziua plecarii, si spre autobuzul care ne ducea la aeroport venea alergand acea femeie...pe nume Elgk...si alerga si soferul a oprit....am coborat cu lacrimi in ochi, s-a uitat la mine si mi-a oferit o pana ( pe care o patrez si astazi, ca amintire ) si mi-a spus...cand o vei simti, sa iti aduci aminte ca eu ma gandesc la tine.....mi-a oferit o imbratisare si mi-a sarutat fruntea.....si am plecat.... Concluzia dupa acesta exeprienta a fost si este, ca exista femeie, asemenea lui Elgk, puternice, senibile, eroine...din punctul meu de vedere, am simtit ca si in acel colt al lumii exista sentimente si amabilitate, imbratisari si oameni cu suflete frumoase..... Eu sunt atat de mica pe langa aceasta femeie atat de "mare" pentru mine si daca ea reusete sa traiasca in acea mizerie si saracie, eu cum nu as putea sa traiesc bine cu tot ce am aici.....poate eu in fata ei sunt o regina........ Medic, toata viata mi-am dorit sa ajung, dar din pacate nu mi-a placut chimia , asa ca mi-a ramas doar sa admir membrii familiei mele, aceia care sunt medici si sa aleg cealalta varianta a meseriei de medic...poate al sufletelor, celor are au nevoie, mi-am promis ca voi incerca sa fac tot ce pot sa ofer sprijin daca e nevoie de mine.... Aici sunt pentru voi, ori de cate ori aveti nevoie de mine sau de o vorba din partea mea.... O imbratisare din suflet Dani...un dulce.... Cu drag, Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Dragele mele, Bia mica, dar ce povestesti tu aici ... Esti minunata, sufletul tau este plin de dragoste, dragoste pe care o impartasesti fiecareia dintre mamicile de ingerasi si nu numai; pentru mine esti un imbold de bine, de a face bine, sunt sentimente pe care probabil nu le stiam, nu le cunosteam, erau undeva bine ascunse in subconstient ... Esti nemaipomenita, esti o eroina a EMMA, iar din povestirea ta, nu numai.
Ioana, scumpa mea Sunt o femeie ca oricare alta, sau poate mai bine spus, inainte de departirea de Patrick si Andrew, am fost o femeie ca tine, ca toate celelalte, o femeie care a stiut sa iubeasca viata, sa se bucure de viata, sa accepte partile bune si mai putin bune ale vietii, sa multumesc cand am primit ceva, sa cer iertare cand am gresit cuiva....si deodata am devenit o femeie cu sulfetul injumatatit, cu durere si cu lacrimi, pentru ca ata a fot decizia Celui de Sus, si am acceptat si de data asta, insa am incercat sa pastrez invatamintele din trecut, sa le pun in practica, sa ajut si sa ofer dragoste neconditionata.....pentru ca asa am fot educata, iubeste si vei fii iubita, daruieste si vei primi inapoi, atunci cand te astepti mai putin, intinde bratele pentru a oferi o imbratisare cuiva care are mare nevoie de ea, scrie, chiar si un cuvant unui om care nu isi mai gaseste propriile cuvinte, intinde o mana cand vezi pe cineva cazut si ofera tot ce ai tu, pentru ca poate altii nu au nici macar o particica din ce detii tu..... Da, mi-as dori sa fie adevarat...sa pot oferi dragoste, sau din experientele mele sa arat si altora ca se poate, ca nimic nu e imposibil ( depinde de ce vorbim ), daca cine se bucura sa ii fiu aproape si daca cineva sufera sa nu il las la greu..... Sa stii, ca nici eu nu cunoasteam multe sentimente, nu le traisem, nu le intalnisem si acum, dupa acest "travaliu" imi sunt atat de comune, sunt trairi care pana si pe mine ma uimesc, dar ele exista, ele sunt acolo si prind viata atunci cand e nevoie sa deschidem ochii..... Sunt o femeie si atat, dar imi doresc din suflet, sa imi gasesc putere sa va zambesc zi de zi Cu drag si din suflet, Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Draga femeie obisnuita Bia ,ai dreptate esti normala,asa trebuie sa reactioneze orice femeie care a iubit ,si iubeste in continuare!!!dar acum are sufletul indurerat..
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Si uite cum se face, ca oamenii obisnuiti, normali, care au iubit si stiu inca sa iubesc sunt alaturi unii de altii; aici este partea frumoasa a oricarei "povesti", a vietii, pentru ca viata in sine este o poveste, un joc, o cross, un du-te vino.....dar e frumoasa cu bune si rele, mai ales cand stii ca ai langa tine oameni carora le pasa de ce ti se intampla... Si ori de cate ori intru pe Forum, ma gandesc, ca undeva acasa, o mama,o femeie, una dintre voi isi indreapta gandurile catre mine, este o fericire ce nu o pot descrie prin cuvinte....... Caci eu, orice s-ar intampla, si orice as face, sunt alaturi de voi, de fiecare in parte, aici este a doua familie a mea, aici am legat prietenii prin dureri comune, aici lacrimile noastre s-au amestecat si s-au transformat in iubire si si-au lut zborul catre ingerii nostri, aici, ori de cate ori voi cere o mana de ajutor stiu ca cineva imi va raspunde, sau daca voi fii fericita stiu ca voi, va veti bucura pentru mine fara niciun fel de egoism la mijloc, pentru toate astea va iubesc si ma rog pentru voi si pentru sufletele voastre.... Alaturi de voi astazi, maine si peste ani de zile, Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Cat de frumos ne incanti draga BIA si cat de bine ma simt cand iti citesc cuvintele frumoase pe care le scrii aici pentru noi care citim zi de zi acest forum si care incercam cu gandul macar sa fim aproape . Ma bucur nespus ca te-am cunoscut si la fel ca si tine voi fi aici alaturi de tine, alaturi de voi care-mi sunte-ti atat de dragi.
Bia mea micuta si draga Inainte de a inchide calculatorul in seara asta am vrut neaparat sa las aici un mesaj. Este o perioada in care ma impart in multe directii. Cineva drag a avut nevoie mare de sprijinul meu. I-am fost aproape asa cum va sunt voua. Cuvinte, incurajari, imbratisari, taceri, emoticoane... Tot ce apropie un suflet de alt suflet in momente foarte grele. Am invatat mult in sensul asta de la voi. Poate n-as fi stiut cum sa-i fiu aproape acum daca nu as fi fost atat de mult timp in mijlocul vostru.
Ai vorbit, Bia, atat de frumos de iubire... ce poate fi mai frumos decat asta? Sa simti si sa trimiti iubire : unui partener, unui copil, unui parinte, unui prieten, unui suflet necunoscut chiar, dar care are nevoie de o astfel de sustinere. In ultimele zile am scris si versuri despre iubire, caci in aceasta perioada portile cerurilor sunt deschise si toate visele, toate gandurile frumoase, toate povestile pot fi usor prinse in cuvant... Inspiratia este la indemana oricui in aceasta perioada magica.... Le voi posta pe toate in topicul "Versuri dedicate Mamelor de ingeri" ca un cadou de sarbatori in care sa va regasiti si voi, cu toate cele cuprinse in ele.
Bia, ai un aport important in prinderea din zbor a firelor de inspiratie cu care mi-am impletit "povestile"... Iti multumesc ca scrii atat de frumos, ca sufletul tau este atat de frumos si ca ne lasi sa te cunoastem si sa te iubim. Te imbratisez cu dragoste, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Atat pot raspunde astazi, multumesc din suflet..voua,tuturor Pentru voi, Cu drag, Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......