Dragi mamici de ingeras nu am mai scris de mult timp, am crezut ca pot duce durerea aceasta mare care mi-a schimbat viata pentru tot deauna, dar nu mai pot. Am nevoie de voi sa imi spuneti ca voi fi bine candva si ca nu o sa inebunesc. Au trecut aprox 7 luni de ca Teo nu mai este, de cand el a murit aproape in bratele mele. De aprox. o luna ma lupt cu niste dureri, migrene stari de ameteala, parca as fi mahmura tot timpul care ma pun la pamant, o tristete un dor de nu mai pot vedea un viitor. Am inceput sa merg la psiholog care incearca sa imi spuna ca toate aceste reactii sunt normale in urma socului suferit, creierul abia acum se dezmorteste si constientizeaza de fapt ce s-a intamplat, ca se descarca prin aceste stari si dureri. Mi se perinda prin fata ochilor momente de atunci de cand s-a intamplat, de la spital de la inmormantare si ma trezesc pur si simplu plangand parca acel moment, parca traiesc atunci . Imi este atat de dor plang si il implor sa se intoarca, il iubesc atat de mult, as da orice sa il mai pot strange macar odata in brate.
"Teo mami te iubeste atat de mult si nu poate accepta inca plecarea ta . Iarta-ma ! " Va imbratisez !