Pagina 1 din 1

Copiii-spirit

MesajScris: 19 Mai 2012, ora 21:26
de Cricri
Cand am citit "Drumul infometat" a lui Ben Okri, imediat m-am gandit la aceasta organizatie. Mai jos sunt primele randuri din aceasta carte, care sper sa ofere putina alinare:

"La început a fost un râu. Râul a devenit un drum ?i drumul s-a ramificat
în toat? lumea. ?i pentru c? drumul a fost cândva un râu, era mereu
înfometat.
În acel t?râm al începuturilor, spiritele se amestecau printre cei
nen?scu?i. Puteam lua numeroase forme. Mul?i dintre noi eram p?s?ri. Nu
cuno?team limite. Erau multe jocuri, multe petreceri ?i mult? întristare.
S?rb?toream mult pentru c? ve?nicia stârnea în noi o minunat? teroare.
Ne jucam mult pentru c? eram liberi. ?i sufeream mult pentru c? printre
noi erau mereu aceia care tocmai reveniser? din lumea celor Vii. Se
întorseser? neconsola?i pentru toat? dragostea pe care o l?saser? în urm?,
pentru toat? suferin?a pe care nu o r?scump?raser?, pentru tot ce nu
în?eleseser? ?i pentru tot ceea ce abia începuser? s? înve?e înainte de a
fi adu?i înapoi pe t?râmul originilor.
Nu era printre noi nici unul care s? fie ner?bd?tor s? se nasc?. Nu ne
pl?ceau regulile stricte ale existen?ei, n?zuin?ele neîmplinite, nedrept??ile
consacrate ale lumii, labirinturile iubirii, ignoran?a p?rin?ilor, faptul c?
oamenii sunt muritori ?i uimitoarea indiferen?? a celor Vii în mijlocul
frumuse?ilor simple ale Universului. Ne temeam de cruzimea oamenilor,
care sunt cu to?ii n?scu?i orbi ?i dintre care pu?ini au înv??at vreodat? s?
vad?.
Regele nostru era un personaj minunat care uneori ap?rea sub forma
unei feline mari. Avea o barb? ro?cat? ?i ochi verzi ca de safir. Se n?scuse
de nenum?rate ori ?i era o legend? în toate
lumile, cunoscut sub o sut? de nume diferite. Niciodat? nu aveau
importan?? împrejur?rile în care se n??tea. De fiecare dat? tr?ia cea mai
extraordinar? dintre vie?i. Cineva care ar putea cerceta am?nun?it marile
c?r?i nev?zute ale vie?ilor sale i-ar recunoa?te geniul de-a lungul epocilor,
fie c? au fost scrise sau nu de istorici. Uneori b?rbat, alteori femeie, a
înf?ptuit lucruri neasemuite în fiecare via??. Dac? exist? ceva în comun
pentru toate vie?ile sale, esen?a geniului s?u, acel ceva ar putea fi foarte
bine dragostea de transformare ?i preschimbarea dragostei in realit??i mai
înalte.
În cea mai mare parte a timpului eram ferici?i împreun? cu spiritele
noastre prietene, cele fa?? de care aveam o afinitate special?, pentru c?
pluteam în aerul albastru al dragostei. Ne
jucam cu faunii, cu zânele ?i cu frumoase fiin?e asemenea nou?. Sibilele
tandre, spiridu?ii blânzi, prezen?ele senine ale str?mo?ilor no?tri erau
întotdeauna cu noi, sc?ldându-ne în str?lucirea curcubeielor lor diferit
colorate. Exist? multe motive pentru care copiii plâng la na?tere, iar unul
dintre ele este desp?r?irea brusc? de lumea viselor pure, unde toate
lucrurile sunt create din încântare ?i unde nu exist? suferin??.
Cu cât eram mai ferici?i, cu atât na?terea noastr? era mai aproape.
Când ne apropiam de o alt? întrupare, f?ceam leg?minte c? ne vom
întoarce în lumea spiritelor cât mai repede. F?ceam aceste jur?minte pe
câmpurile cu flori vii ?i sub lumina dulce a lunii acelei lumi. Aceia dintre noi
care f?ceau asemenea leg?minte erau cunoscu?i în lumea celor Vii ca
abiku, copiii-spirit. Nu to?i oamenii ne recuno?teau. Noi eram cei care
veneau ?i plecau, nedorind s? facem o în?elegere cu via?a. Aveam
însu?irea de a ne dori moartea. Eram lega?i de jur?mintele noastre.
Cei care înc?lcau leg?mântul erau asalta?i de halucina?ii ?i bântui?i de
tovar??ii lor. G?seau consolare doar când se reîntorceau în lumea celor
Nen?scu?i, locul fântânilor, unde cei dragi
lor îi a?teptau în t?cere.
Aceia dintre noi care întârziau în lume, ispiti?i de ve?tile despre
evenimente uimitoare ce aveau s? vin?, treceau prin via?? cu ochi frumo?i
?i predestina?i, purtând cu ei muzica unei minunate ?i tragice mitologii.
Gurile noastre rostesc profe?ii obscure. Min?ile noastre sunt invadate de
imagini ale viitorului. Noi suntem cei diferi?i, cu jum?tate din fiin?a noastr?
mereu în lumea spiritelor.
Eram recunoscu?i deseori ?i carnea noastr? era însemnat? cu t?ieturi de
lam?. Când ne n??team din nou din aceia?i p?rin?i, semnele, r?mânând pe
noul nostru trup, ne marcau sufletele dinainte. Apoi lumea ?esea pânza
destinului în jurul vie?ilor noastre. Aceia dintre noi care mureau în copil?rie
încercau s? ?tearg? aceste urme, transformându-le în semne din na?tere
sau decolorându-le. Dac? nu reu?eam ?i eram recunoscu?i, eram
întâmpina?i cu urlete de groaz? ?i cu hohotele de plâns ale mamelor.
Pentru c? nu doream s? r?mânem, provocam mult? durere în sufletul
mamelor. Suferin?a lor cre?tea cu fiecare reîntoarcere. Chinul lor devenea
pentru noi o povar? spiritual? în plus, care gr?bea ciclul rena?terii. Fiecare
nou? na?tere era o agonie ?i pentru noi, fiecare, un ?oc al lumii crude. Din
pricina rebeliunii noastre ciclice, am ajuns s? fim detesta?i de celelalte
spirite
?i de str?mo?ii no?tri. Nesuferi?i în lumea spiritelor ?i însemna?i printre cei
Vii, refuzul nostru de a r?mâne influen?a tot felul de echilibre.
P?rin?ii no?tri au încercat întotdeauna, prin ofrande rituale pline de
pasiune, s? ne conving? s? tr?im. De asemenea, au încercat s? ne
conving? s? le ar?t?m locul în care ascundeam însemnele ce ne legau de
cealalt? lume. Dispre?uiam ofrandele ?i ne-am p?strat însemnele ca pe un
secret cumplit. Am r?mas indiferen?i la chinurile mamelor care n??teau.
Tânjeam dup? o întoarcere mai devreme acas?, ne era dor s? ne juc?m
pe malul râului, prin iarb? ?i prin pe?terile magice. Tânjeam s? medit?m la
lumina soarelui ?i la pietrele pre?ioase ?i s? fim ferici?i în eterna rou? a
spiritului. S? te na?ti înseamn? s? vii în lume împov?rat cu daruri stranii
ale sufletului, cu enigme ?i cu un sentiment ve?nic de exilare. A?a s-a
întâmplat cu mine.
De câte ori am venit ?i am plecat prin temuta poart?? De câte ori m-am
n?scut ?i am murit tân?r? ?i cât de des m-am n?scut din aceia?i p?rin?i?
Nu aveam habar. Atât de mult din pulberea vie?ii era în mine. Dar de data
aceasta, undeva în spa?iul dintre lumea spiritelor ?i lumea celor Vii, am
hot?rât s? r?mân. Aceasta însemna s? încalc leg?mântul ?i s?-i în?el pe
tovar??ii mei. Nu am facut-o datorit? sacrificiilor, a ofrandelor de uleiuri ?i
r?d?cini de igname ?i fructe de palmier arse, nici a lingu?irilor, a
efemerelor promisiuni c? voi fi tratat deosebit de bine, nici m?car datorit?
întrist?rii pe care o provocasem. Nu am r?mas nici din
pricina spaimei mele de a fi recunoscut. În afar? de un semn din palm?,
am reu?it întotdeauna s? evit s? fiu descoperit. Poate c? am facut-o pur ?i
simplu pentru c? m? plictisisem s? tot vin ?i s? plec. Este teribil s? fii
întotdeauna undeva între dou? lumi. Se prea poate s? fi dorit s? gust
lumea aceasta, s? o simt, s? îndur suferin?ele ei, s? o cunosc, s? o iubesc,
s? îndeplinesc ceva valoros pentru ea ?i s? am acea stare sublim? de
eternitate în mine în timp ce aveam s? tr?iesc via?a care va veni. Îns?
uneori cred c? un chip este ceea ce m-a f?cut s? doresc s? r?mân. Voiam
s? aduc fericirea pe chipul învine?it al femeii care avea s? îmi devin?
mam?.
Când a sosit timpul s? înceap? ceremoniile na?terii, câmpurile de la
r?scruce str?luceau de prezen?e fermec?toare ?i de creaturi cu reflexii de
curcubeu. Regele nostru ne-a dus pe vârful
primului dintre cei ?apte mun?i. Ne-a vorbit un timp îndelungat în t?cere.
Cuvintele lui criptice au luat foc în noi. Îi pl?ceau discursurile. Cu o mare
severitate, cu ochii lui ca de safir str?lucind, mi-a spus: „Tu e?ti unul dintre
cei neastâmp?ra?i. Vei stârni necazuri nesfâr?ite. Trebuie s? umbli pe
multe drumuri înainte s? afli râul destinului t?u. Via?a aceasta a ta va fi
plin? de enigme. Vei fi ap?rat ?i nu vei fi niciodat? singur".
Am coborât cu to?ii în marea vale. A fost o zi tradi?ional? de s?rb?torire.
Spirite minunate au dansat în jurul nostru dup? muzica zeilor, intonând
cântece de aur ?i incanta?ii de lapislazuli pentru a ne ap?ra sufletele prin
interspa?ii ?i a ne preg?ti pentru primul contact cu sângele ?i cu p?mântul.
Fiecare dintre noi a trecut singur pragul. Singuri a trebuit s? supravie?uim
trecerii - s? supravie?uim fl?c?rilor ?i m?rii, adâncirii în iluzii Exilul
începuse.
Acestea sunt miturile începuturilor. Acestea sunt pove?ti ?i st?ri
profunde în cei sem?na?i în soluri fertile, care înc? mai cred în mistere.
M-am n?scut nu numai pentru c? am conceput no?iunea de a r?mâne,
dar ?i pentru c?, între venirile ?i plec?rile mele, marile cicluri ale timpului
s-au strâns în cele din urm? în jurul gâtului meu. M-am rugat pentru râs,
pentru o via?? f?r? foame. Mi s-a r?spuns cu paradoxuri. R?mâne o enigm?
cum s-a întâmplat c? m-am n?scut zâmbind.


Unul dintre motivele pentru care nu am vrut s? m? nasc mi-a devenit
clar dup? ce am venit pe lume. Eram înc? un copil când, cu respira?ia
t?iat? de uimire, l-am v?zut pe Tata înghi?it de o gaur? în drum. Alt? dat?
am v?zut-o pe mama atârnat?, leg?nându-se, de crengile unui copac
albastru. Aveam ?apte ani când am visat c? mâinile mele erau acoperite
cu sângele galben al unui str?in. Habar nu aveam dac? aceste imagini
apar?ineau vie?ii pe care o tr?iam sau uneia precedente, sau unei vie?i
care urma s? vin?, ori dac? erau doar hoardele de imagini care invadeaz?
gândurile tuturor copiilor.
Când eram mic aveam o amintire clar? a vie?ii mele întinzându-se spre
alte vie?i. Nu exista nici o distinc?ie. Uneori mi se p?rea c? tr?iesc mai
multe vie?i în acela?i timp. O via?? se rev?rsa în alta ?i toate se rev?rsau în
copil?ria mea.
În copil?rie sim?eam c? eram o povar? pentru mama mea. În schimb, eu
m? sim?eam împov?rat de caracterul indescifrabil al vie?ii. Na?terea mea a
fost un ?oc din care nu mi-am revenit niciodat?. Deseori, noaptea sau ziua,
îmi vorbeau voci. Am ajuns s? în?eleg c? erau vocile spiritelor mele
înso?itoare.
— Ce faci aici? m? întreba unul dintre ele.
— Tr?iesc, îi r?spundeam.
— Tr?ie?ti pentru ce?
— Nu ?tiu.
— De ce nu ?tii? Nu ai v?zut ce te a?teapt??
— Nu.
Apoi îmi ar?tau imagini pe care nu le puteam în?elege. Mi-au ar?tat o
închisoare, o femeie acoperit? cu abcese aurii, un drum lung, lumina
necru??toare a soarelui, o inunda?ie, un cutremur, moarte.
— Întoarce-te la noi, spuneau ei. Ne e dor de tine aici lâng? râu. Ne-ai
p?r?sit. Dac? nu te întorci î?i vom face via?a amar?. Începeam s? strig,
sfidându-le s?-mi fac? ce puteau ele mai
r?u. O dat?, Mama a venit în înc?pere ?i a r?mas în picioare uitându-se la
mine. Când am observat-o, am t?cut Ochii ei erau lumino?i. A venit lâng?
mine, m-a lovit peste cap ?i mi-a spus:
— Cu cine vorbe?ti?
— Cu nimeni, i-am r?spuns. ..."


Traducerea Mircea Tara, editura Univers

Re: Copiii-spirit

MesajScris: 24 Mai 2012, ora 21:11
de Loredana M
Ceea ce ai scris aici este dea dreptul minunat...
Faptul ca te-ai gandit la noi ne umple sufletul de bucurie ,incat nu putem sa iti spunem in cuvinte ... =D>
Eu iti multumesc fffffffff mult ca ai impartasit acest lucru si faptul ca gandurile tale s-au indreptat catre noi ...
Iti multumesc din suflet din partea Echipei E.M.M.A >:D< >:D<

Re: Copiii-spirit

MesajScris: 7 Iun 2012, ora 02:00
de LUMINITA CRAIU
Si in sufletul meu ai reusit sa aduci inca o raza de speranta, draga Cricri!

Iti multumesc ca te-ai gandit la noi si pentru ca iti pasa!

Re: Copiii-spirit

MesajScris: 7 Iun 2012, ora 09:52
de Bianca_C
Parca multe cuvinte nu isi au rostul! Minunat!!! >:D<
Multumim ca ne esti alaturi si ca iti pasa!
@};-

Re: Copiii-spirit

MesajScris: 9 Iun 2012, ora 22:05
de CORINA SILVIA
:x >:D< Superb !

Re: Copiii-spirit

MesajScris: 28 Feb 2018, ora 04:37
de totti
What you write has a great feeling that you think we want to fill your life with happiness that we can not say in words. Thank you for sharing.



สมััคร gclub