Forumul EMMA

Buna dragele!ce mai faceti voi??Cit apr zilnic postarile voastre...atatea ganduri...atatea amintiri...multi zic ca daca l-i s-ar intmpla asa ceva nu ar mai putea traii...dar uite ca se poate...greu dar...se poate! Era vorba Ca cel care ramane sufera sau duce dorul mai mult decat cel care pleaca...si asa este cam in toate situatiile.
Va pup si va imbratisez!

De cate ori iti citesc mesajele iti multumesc in gand pentru ca ne esti alaturi. Ti-am mai spus dar repet, faptul ca (slava Domnului!) nu esti mamica de ingeras si totusi ne intelegi si esti langa noi inseamna foarte mult .....multumim, draga Alexandra !
Te asteptam intre noi cu bratele si cu inimile deschise, ori de cate ori doresti sa ne mangai sufletele indurerate cu cuvintele tale calde.

Sa-ti dea DD tot ce stie el ca este mai bun pentru tine si cei dragi tie!

Alaturi de voi dragele...mereu alaturi de voi!!!

Cu drag...

Multumim din suflet!!!!!
Echipa E.M.M.A

E toamna...

Copaci cu frunze ruginii imi bat la fereastra
Amintiri si ganduri ma inconjoara iar
Cateva raze timide imi mangaie o pleoapa
Parca ar vrea sa imi stearga lacrimi ce tot cad.

Vad oameni ce misuna pe strada,
Cativa copilasi trec drumul grabiti
Si dorul de tine ce greu ma apasa,
Acum ceva vreme eram fericiti.

As fi vrut sa te port de manuta spre scoala
As fi vrut sa-ti spun povesti iar si iar
Sa te invat tot ce poate o mama,
Dar acum totul pare-n zadar!

Uneori te mai simt prin preajma
Si stiu ca esti fericit
Cat mi-as fi dorit sa ramai langa mine,
Azi esti ingerul meu iubit!


Cu drag

Asa este, astazi EI sunt ingerii nostri iubiti
Sunt in preajma noastra insa sub diferite feluri, ne sunt aproape cu gandul si iubirea lor, uneori nu e de ajuns, ni-I dorim aici, fizic, sa-i vedem, sa-i atingem sa le auzim glasul
Iti multumim pentru versurile de mai sus, mi-au ajuns la inima
Echipa E.M.M.A....

Buna Bianca!Ma bucur nespus k ti-au placut versurile...desi ma intristez in acelasi timp...tousi sa cautam sa fim optimisti
Pierderea cuiva drag este un motiv de regret intotdeauna ,durerea este mare mereu iar cuvintele sunt prea putine pt a imbraca suferinta sufletului .Insa tragedia pierderi unei sarcini sau a unui copil indiferent ce varsta ar avea ,este mult mai dureroasa deoarece este un eveniment atat de nefiresc ....atat de nenatural...De aceea este cumplit de greu sa te impaci cu acesta ,sa accepti ...cum sa accepti??cand tot rostul tau toate visele tale sau naruit atat de usor...cum poti sa pierzi tot intr-o secunda? cum te poarta viata de la cer la pamant intr-o clipa....???Cineva imi zicea ca in fata lui Dzeu nu suntem decat un fir de parf...asa o fi??Ce palnuri are El cu noi atunci cand hotaraste sa ducem o cruce mult prea grea?Sunt intrebari la care poate nu vom afla rasp.nicodata chiar daca le vom cauta mereu chiar si atunci cand credem ca ne-am ridicat ...Insa cu siguranta daca lasam ignoranta, rautatea .ipocrizia la o parte vom reusi sa ne ducem crucea mai departe intr-o lume mai buna ,mai intelegatoare!!!
Va admir dragele mele pt puterea ce o aveti desi stiu k de multe ori aveti impresia k nu o mai gasiti,insa tocmai prin curajul de a va trezi dimineata si a infrunta o noua zi dovediti k sunteti niste mame bune si puternice ce isi iubesc nespus copiii chiar si dincolo de moarte!
Va imbratisez cu mult drag!!!Zbor lin scumpi ingerasi mii de rugaciuni pt voi!

Draga mea
Asa este, poate in fata lui Dumnezeu sunt doar "un fir de praf"...poate atat sau mai mult, nu vom sti niciodata de fapt ce suntem in fata Lui.
Poate Dumnezeu ne-a ales pe noi ca fiind parinti de ingeri cu un scop, bine definit, nici asta nu stim cu siguranta.
Poate simtim ca acea cruce pe care trebuie sa o caram in spate toata viata este mult vrea grea pentru noi...poate e asa sau nu.
Poate planurile Lui pentru noi sunt drumul spre o lume mai buna...poate.

Observi ca in fiecare fraza de mai sus am folosit cuvantul "poate" pentru ca nimic nu e sigur si nu tine de noi atunci cand vorbim despre si cu Dumnezeu, El e cel care decide si nu noi; aici nu voi mai folosi "poate" pentru ca nu isi are rostul

Cat despre trezitul de dimineata si imbratisarea unei noi zile, trebuie sa o facem, trebuie sa ne urnim din loc, chiar daca sufletul e indurerat, chiar daca ranile nu se vor vindeca niciodata.

Nu am crezut vreodata ca o sa trec prin asa ceva, insa uite-ma ca am fost pe lista lui Dumnezeu, eu, una dintre multii parinti care au pierdut totul intr-o secunda, si cand ma gandesc acum ca in urma cu ani de zile nu dadeam nici cea mai mica importanta acelei simple secunde

Ar fi atatea de spus, n-am avea pagini si ore suficiente, insa as vrea sa inchei prin a-ti multumi, chiar daca ma repet ca te gandesti la noi si incerci sa ne intelegi durerea care nu se poate explica nicicum prin cuvinte.

In ceas tarziu din noapte iti trimit o calda si din suflet imbratisare!

Multumesc Bianca pr rsp!....nu, nu ne putem pune cu Dzeu cu sigurantza...
Sti la ce ma gandeam? In biblie scrie "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu spre jertfire, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
...deci pana si dzeu a trecut cel putin teoretic prin acceiasi suferinta prin care treceti voi toate...insa dupa cum stiti nu a fost in zadar! In concluzie cu siguranta voi cele alese ati fost alese cu un scop precis si dincolo de durere sufletele voastre sunt evoluate si superioare!!

Bianca te admir, ca desi soarta ti-a luat dintr-o lovitura 2presoane iubite ai gasit echilibrul si optimismul care iti dau puterea de a merge mai departe!
Te pup si te imbratisez

Si eu iti multumesc pentru raspuns
Cat despre admiratia pe care multi mi-o poarta, va multumesc, plec capul, insa sa stii ca nu sunt demna de atata admiratie, cred ca fiecare dintre noi la un moment dat gasim unde in interiorul nostru, puterea, intelepciunea si curajul de a accepta ce ni s-a luat; am invatat sa traiesc cu aceasta pierdere, greu e adevarat, inca este greu insa am incercat in tot acest timp ca atunci cand n-am mai putut sa ridic ochii si sa incerc sa fac ceva pentru mine, chiar si printr-un simplu ajutor celor care trec prin aceiasi durere.
Viata merge mai departe, cu acel gol, care ne va ramane permanent in suflet, cu acea durerea pe care nu o putem sterge, cu acea iubire pe care o vom pastra vesnic pentru Ei, si intr-o zi, cand va veni acel moment, o vom lua impreuna de unde am ramas odata
Te si iti multumesc inca odata ca ne esti alaturi!
Echipa E.M.M.A

alex_si_sara scrie:Sti la ce ma gandeam? In biblie scrie "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu spre jertfire, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
...deci pana si dzeu a trecut cel putin teoretic prin acceiasi suferinta prin care treceti voi toate...insa dupa cum stiti nu a fost in zadar! In concluzie cu siguranta voi cele alese ati fost alese cu un scop precis si dincolo de durere sufletele voastre sunt evoluate si superioare!!

Iti multumim, Alexandra, pentru aceste cuvinte.....si pentru fiecare cuvant si mesaj scris parintilor de ingerasi, care au atata nevoie de intelegere si suport! Iti multumim din suflet pentru ca ne esti alaturi....pentru ca ai inteles ca mana ta intinsa catre noi conteaza enorm, pentru ca iti faci timp sa ne alini suferinta.....ACEL MULTUMESC special, care contine toata recunostinta si admiratia noastra pentru sufletul tau frumos!
Multe pentru tine din partea familiei E.M.M.A.!

Angela-Ema scrie:

alex_si_sara scrie:Sti la ce ma gandeam? In biblie scrie "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu spre jertfire, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
...deci pana si dzeu a trecut cel putin teoretic prin acceiasi suferinta prin care treceti voi toate...insa dupa cum stiti nu a fost in zadar! In concluzie cu siguranta voi cele alese ati fost alese cu un scop precis si dincolo de durere sufletele voastre sunt evoluate si superioare!!

Iti multumim, Alexandra, pentru aceste cuvinte.....si pentru fiecare cuvant si mesaj scris parintilor de ingerasi, care au atata nevoie de intelegere si suport! Iti multumim din suflet pentru ca ne esti alaturi....pentru ca ai inteles ca mana ta intinsa catre noi conteaza enorm, pentru ca iti faci timp sa ne alini suferinta.....ACEL MULTUMESC special, care contine toata recunostinta si admiratia noastra pentru sufletul tau frumos!
Multe pentru tine din partea familiei E.M.M.A.!

Intotdeauna cu drag!! Nu stiu de ce dar mereu sufetul meu a simtit nevoia sa fie alaturi de cei aflati la durere...cand majoritatea inchid ochii si merg mai departe sau traiesc ca si cum asa ceva sau alte nenorociri se intampla numai in filme...eu simt nevoia sa fiu langa voi ,sa ma gandesc la voi sa invat de la voi!!
Traim intr-o lume din ce in ce mai superficiala mai ipocrita axata in mare parte pe valori materiale...o lume in care cel care cade e mai rau calcat in picioare ...ne-am invatat sa fim rai si egoisti ...o lume in care care cei cu suflet bland sunt din ce in ce mai rari!Asta e lumea in care noi toti traim, lumea in care copiii nostri au fost condamnati sa moara, unii, chiar inanite de a se fi nascut... si apoi....toti cauta scuze,vinovatii nu platesc aproape niciodata pun capul linistiti pe perna seara... Ni se spune ca e omeneste sa se mai greseasca dar si sa nu ne pese e omeneste???
Ma rog alaturi de voi pt ingerasi si pt linistea voastra!

Eu sunt aici cu voi pt ca asa simt...

Iti multumim Alexandra ca esti alaturi de noi.

Cu placere mereu
Gerogeta!!

Alaturi de voi toate dragele!!Dzeu sa va intareasca
Zbor lin printre iubiti ingerasi plecati atat de prematur ....

Interviu cu Dumnezeu, de Octavian Paler

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Frumos!
Avem multe de invatat din randurile scrise de tine aici. Ar trebui sa le recitim din cand in cand, ca sa nu cumva sa le uitam, pentru ca ele contin foarte mult adevar.
Multumim, Alexandra !

Foarte frumos.Multumim pentru versurile atat de frumoase si atat de aproape de sufletele noastre .Multumim pentru tot ceea ce faci pentru noi.
te cu drag

Din suflet, echipa E.M.M.A

Buna dragele!Ce mai fac sufletele voastre???
As vrea sa postez azi niste povestioare cu talc....poate va ajuta in vre-un fel,sau altul...
Imbratisari

Suflet de copil

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi, pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!
Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

Cu trecerea anilor ne pierdem inocenţa, care nu este altceva decât înţelepciunea pe care ne-a dat-o în dar Dumnezeu. Dacă privim viaţa cu ochi de copil, s-ar putea să înţelegem mai bine acest joc de a trăi şi a evolua.



Raiul si Iadul

Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus:
“Doamne aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul.”

Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre uşi iar omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotundă. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea atât bine îi lăsă omului gura apă.

Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi înfometaţi… Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de braţe şi deşi puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline…

Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus: “Acum ai văzut Iadul”

Au mers apoi către cealaltă cameră şi au deschis uşa… Arăta la fel ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană care îţi lasă gura apă. Oamenii de la masă erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri dar aceştia păreau bine hrăniţi şi durdulii, râdeau şi vorbeau între ei. Omul pios a spus: “nu înţeleg”

“Este foarte simplu” a spus Dumnezeu. “Este nevoie însă de abilitate. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, în timp ce ceilalţi se gândeau doar la ei înşişi”