"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Ana, tii minte ca discutia asta am mai avut-o in urma cu cateva saptamani, cand eu eram in tara ; la fel mi-ai spus si atunci, cum o faci acum...
N-am spus nicicum ca nu vei reusi, Doamne fereste, stiu ca esti un om lipicios si luptator, si cum de a nu ai lupta mai ales cand e vorba de propria ta viata, de propriile tale nevoi si aspiratii
Cat despre ce spunea Liliana, in mare masura sunt de acord cu ea, vorbesc strict din punctul meu de vedere...intotdeauna mi-am iubit tara, asa cu bune si rele, si de fiecare data ma intorc cu acelasi drag acasa...caci pentru mine Romania va ramane prima casa, prin vene imi curge sange de roman, vorbesc o limba atat de grea precum romana si sunt mandra de asta, insa peste toate Romania nu a putut pana acum sa-mi ofere exact tot ce mi-am dorit eu, tot ce am visat eu, caci asa s-a intamplat
Tii minte ca ti-am spus ca daca in clipa de fata as stii ca tara mea imi poate oferi tot, m-as intoarce, oricand, insa stiu ca acum nu este posibil, stiu ca daca ma voi intoarce voi avea de suferit din diferite puncte de vedere....
Am trecut si eu prin diferite faze, asemenea cu ale tale, altii imi spuneau "de ce nu te bucuri de ce ti-a lasat Andrew?", si le raspundeam "as putea sa o fac oricand, insa nu pot, stiu ca nu ar fi corect".....cui nu i-ar placea sa stea intr-o casa minunata, in Scotia, linistita intr-un fotoliu, citind o carte buna si band un ceai cald?!....insa stiu ca aceste lucruri nu imi apartin pe deplin, ma bucur de ele atunci cand pot, insa nu mi le pot insusi, de aceea am ales alte drumuri....de data asta s-a nimerit sa fie vorba de Spania, o tara pentru care nu am avut nici simpatie niciodata si cred, ca pana in clipa de fata, este singurul loc unde simt ca nu apartin si stiu ca nu-mi apartine.... Si mai stiu ca aceasta tara, pe viitor nu imi poate da tot ce visez, si voi renunta la el, cum stiu ca nici Romania nu va fi aceea....
Asta ma face sa inteleg inca odata ca drumurile mele vor bate pasul prin alte tari, ca ma voi intoarce in Scotia ( posibil ), ca imi va placea in New York si ma voi stabili acolo ( posibil ).....dar tot ce stiu, e ca, oriunde m-as duce si oriunde as locui imi va fi dor de casa, de oamenii pe care i-am lasat acasa, de locurile unde am crescut....
E adevarat, ca sunt unul dintre multe cazuri fericite, dintre cei carora le-a placut sa locuiasca in strainatate, dintre cei care au reusit de tineri, si ma bucur acest lucru... Stiu ca si tu vei reusi, ca va fi Italia sau o ata tara, nu conteaza, ideal sa fie una in care tu sa te regasesti, sa-ti faci un rost, sa te faca fericita si sa te implineasca....
Pe mine simt cum m-a adoptat atat de bine UK-ul, si va ramane in sufletul meu oricand... Asta iti doresc sa ti se intample si tie....
Cu drag, Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Draga Liliana, nu vreau sa starnesc polemici pe forum. Departe de mine acest gand. Repet, tot ce-am scris aici, a fost experienta MEA si NUMAI A MEA. Sunt oameni fericiti in Romania, fericiti cu adevarat. Printre ei te numeri si tu. Eu nu am vorbit de rau Romania si sustin ca este o tara care se poate numi lesne un rai. Avem oameni buni si frumosi si muncitori, avem minuni asa cum am scris dar ce pacat ca nu stim sa valorificam tot ce avem aici... Tu vorbesti din perspectiva unui om care poate a avut si are un echilibru, o viata frumoasa si linistita... Imi pare rau ca ai inteles gresit. Nu-mi reneg radacinile dar ma doare ce se intampla aici. Ma gandesc ca nu intamplator au ales atat de multi tineri sa plece. Stiai ca sunt 6 milioane de romani plecati/stabiliti in strainatate??? Sunt 6 milioane. Un numar imens. Oare degeaba au plecat acei oameni? Nu vreau sa ma cert cu nimeni, insa e dureros daca vezi numai partile frumoase ale acestei tari... 95% dintre cei care stiu de decizia mea, se bucura ca plec... se bucura pentru mine... Si aproape toate mesajele de mai sus contin acelasi gand: ca e mai bine pentru mine sa plec... Liliana, ma bucur pentru tine ca esti fericita in Romania! Eu acum nu pot. Simt ca trebuie sa plec. Repet, e NUMAI EXPERIENTA MEA. Nu e valabil ca ceea ce cred eu despre Romania sa creada si ceilalti. E pacat ca faci abstractie de conducatori fiindca soarta romanilor depinde de cei care ne conduc. Te rog, hai sa incheiem aici discutia sau sa o continuam pe privat. Daca nu, o sa fiu nevoita sa-mi sterg mesajele. Si ar fi pacat...
Draga Alina Simona multumesc pentru cuvintele frumoase, Simona Bas iti multumesc tie si lui Alin ca v-am cunoscut, ca mi-ati dat posibilitatea sa vad ce oameni minunati mi-a dat Dumnezeu! Cristinica Iancu, sarut-mana de albinute! Sunt asa dragute ca tine! O sa le port mereu cu mine. O sa salvez poza pe desktop si cand o sa-mi fie dor de voi, o sa ma uit la albinute si o sa-mi aduc aminte... Draga Bia mica, regasesc in randurile tale cam aceeasi tristete care ma macina si pe mine. Nu am vrut sa supar pe nimeni. Repet, A FOST EXPERIENTA MEA si numai a mea. Nu am de gand sa stau bona la un copil toata viata sau mai stiu eu ce. Vreau sa-mi echivalez studiile in strainatate, vreau sa duc o viata decenta si frumoasa si lipsita de griji. Nu am vrut sa supar pe nimeni, repet. Nici pe tine, nici pe Liliana. Insa nu cred ca daca spun lucrurilor pe nume, deranjez. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui. Eu va iubesc la fel de mult si pe tine si pe Liliana si pe toate fetele. Si sper sa nu va suparati pe mine. Plec dintr-o mare revolta sufleteasca, pricinuita de o situatie urata din viata mea, insa sper, cu ajutorul Bunului Dumnezeu sa pot lua totul de la 0. De fapt 0 am avut si aici. Nu casa mea, nu familie, nu copii, nu servici... absolut nimic. Ma indoiesc ca o sa-mi fie mai greu acolo decat mi-a fost aici. Nu va suparati pe mine, va rog mult. E doar parerea mea. Poate cu timpul inversunarea asta se va toci, poate-mi va fi dor, poate ma voi integra si ma voi adapta perfect. Nu avem de unde sa stiu. Sanatate si putere sa ne dea Dumnezeu sa le putem duce pe toate. Va iubesc!
Doamne fereste, cum sa ma supar, nu am nici cel mai mic motiv, mesajele mele contineau altceva, ca ma bucur ca pleci, ca te-ai decis, stiam ca iti doresti sa faci acest pas de ceva timp si te-am incurajat de prima oara, niciodata nu ti-am spus "gandeste-te mai bine!"...ba din contra, eu am un respect total pentru cei care se decid sa plece de acasa, din orasele lor, din tara lor.....multi nu-si dau seama ca de fapt ai nevoie de mare curaj si ambitie sa faci acest lucru, multi care nu au trecut prin asta....
Insa eu raman incontinuare pro strainatate cu bune si rele, rau poate sa-ti fie si acasa si in afara tarii si invers....
Deci pana la urma nu avem nimic de pierdut daca ne incercam norocul la mii de km distanta. Tu stii bine ca prin faza "frigiderului gol" am trecut si eu, si am strans din dinti si am spus, plec, plec si nu ma mai uit inapoi, nu asta imi doresc pentru mine si pentru viata mea, vreau ma mult, pot mai mult, deci ce mai astept...la treaba. De ce sa ne batem joc de vietile noastre cand totusi avem alte sanse de afirmare in strainatate?!....de ce sa nu profitam de studii, cum bine spuneai si tu...si eu am invatat ca o nebuna, si invat si astazi, insa acasa nu mi s-a putut oferi un job nici pe departe decent....si nu am iesit din universitate un economist, sau inginer, sau medic, sau profesor ( ca sa zici ca nu exista posturi in aceste domenii, am iesit ambasador, si am facut juramant in fata tarii ca o voi respecta si ca ii voi duce imaginea mai departe )...si juramantul meu e mai mult pentru mine, caci altceva nu s-a intamplat...si merita?!...eu consider ca nu, dar merita in alte tari, esti mandru de toate acele diplome pe care le detii cand vezi ca un strain este impresionat de studiile tale, cand vezi cum te trateaza, cand iti dai seama ca nu esti al lor si totusi ai aceleasi drepturi ca ei.....da, mie mi s-a intamplat, inainte de a deveni cetatean englez....
Suntem egali, si ei si noi
Si ca sa inchei, nevrand nicicum sa deschid vreun subiect dureros referitor la Romania, inca odata spun, apreciez efortul fiecaruia care-si face bagajelul si pleaca in lumea larga...tot respectul meu, si nu numai pentru ca si eu sunt una dintre aceia plecati...
Aaaa, si apropo de numarul romanilor plecati peste hotare...6 milioane, enorm, prea mult, mult prea multi,si cred ca mai bine de 90% dintre ei au plecat din aceleasi motive: lipsa unui job, unui venit bun, unei case, pierderea oricarei sperante, grija zilei de maine, nesiguranta si a.s.m.d.....motive ar fi nenumarate....
Cu drag si fara niciun fel de suparare ( nici sa nu te gandesti ) Numa' bine, stiu ca o sa fie bine, nu ar avea de ce sa nu fie mai bine acolo decat aici...
Ti se deschid noi orizonturi, profita de ele!!!! Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Imi doresc pentru tine, ca acest inceput de primavara, ca aceasta noua primavara sa fie primul pas in noua ta viata, si sa pasesti cu aceiasi incredere cu care infloresc ghioceii, drumul sa-ti fie inmiresmat cu parfumul lor, sa ai parte de noroc si sufletul sa simta ca renasca intr-un alt loc...acolo unde iti doresti tu...
Primeste in dar Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Un martisor din sufletul meu pentru o minunata femeie !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Cateva randuri, in care eu m-am regasit si sper sa le gasesti un mic locusor in bagajul tau
"Telul suprem al calatorie nu este de a pune piciorul pe un tarm strain. Este, de a putea, in sfarsit, sa pasesti n propria ta tara ca pe un meleag strain." Gilbert Keith Chesterton
"A calatori este,pentru cei tineri o parte a educatiei; si pentru cei mai varstnici, o parte a experietei." Francis Bacon
"O calatorie de mii de mile incepe cu un pas." Lao Tse
Acesta este pasul tau... Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
O primavara frumoasa si plina de realizari, draga Ana, inceputul sa fie usor si visele sa devina realitate, viata sa iti ofere numai bucurii si realizari.
Cu mult drag, Mihaela, mamica lui ANDREI.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
Multumesc dragele mele Bia, Corina si Mihaela pentru gandurile voastre frumoase la acest inceput de primavara. Drept multumire, o sa va las aici o povestioara care pe mine m-a impresionat profund. Va cu gandul si cu sufletul!
Ce gandesc doi embrioni: - Tu crezi in viata de dupa nastere? - Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza. - Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate? - Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura… - Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical. - Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici. - Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund. - Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi. - Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie? - Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc. - Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista! - Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!
Va doresc sa vi se implineasca si voua visul de a va tine puiutul in brate! Va iubesc!
Imi pare tare rau ca nu am reusit sa mai intru pana acum aici in lumea EMMA, in lumea TA, in lumea noastra a tuturor celor ce am trait aici clipe, momente, zile, luni, ani...fiecare asa dupa cum a simtit si dupa cum a poruncit Domnul. Ceva independent de mine si de tot ce este pamantesc zic eu m-a tinut departe de lume cateva zile...sa i spunem o suferinta, nu mai conteaza. Important este ca vreau sa ti spun din inima ca eu cred in tine, cred in puterea ta,cred in decizia ta, cred in intelepciunea ta... cred in omul Ana Maria Gombos. Tu Ana ...simt ca vei reusi oriunde, pentru ca ai esenta, pentru ca ai onoare, pentru ca ai taria necesara a pasilor, pentru ca ai caracter, pentru ca ai studiat muuuult, foarte muuult, poate cat multe dintre noi adunate la un loc de aici...pentru ca il ai pe Dumnezeu in tine. Ana...nu conteaza ce nume are locul unde vei fi, conteaza ca esti tu si esenta ta, ca vei fi TU acolo...e cel mai de pret lucru de pe lumea asta: sa ai esenta...poti face multe din asta, poti dezvolta, poti crea, poti sfinti locuri, poti construi. Felicitari draga mea pentru noul drum ales...si iti promit un lucru pe care nu-l fac usor si oricui: vei fi in rugaciunile mele catre Divinitate.
Felicitari sincere pentru ceea ce ai fost, pentru ceea ce esti, pentru ceea ce vei fi...asa simt eu acum sa te felicit pentru toate!
Am sa ti las cateva versuri tare dragi sufletului meu...calauza inimi mele uneori, nu pot sa nu ti le las. Stiu ca tu ai suflet pentru ele ... oooo draga Ana si mai cu seama intelepciune!
Ruga celui de azi
Am învăţat în mersul ăsta pământesc Să spun omului în faţă şi pe nume, Dar uite, când se-aşteapt-un „te iubesc!”, O linişte amară coboară peste lume,
Un rânjet se deschide peste copaci, şi tac! Ce-nseamnă tresăririle din noapte?... Un nod se strânge gheară în stomac, Prin minte se scutură ideile coapte
Sub raze de Lună plutind peste vreme, Opreşte-mă Doamne o clipă cerească Şi schimbă-mă Doamne din lut ce se teme În suflet alt suflet ştiind să iubească.
Mergi cu Dumnezeu draga Ana! Fii binecuvantata! Mereu alaturi, Daniela
Danutza mea draga, ma crezi ca mi-au dat lacrimile? Poate pentru faptul ca nu stiu sa-mi fi spus nimeni vreodata niste cuvinte atat de frumoase??? Pe care le simt venite din suflet, spuse si scrise cu sinceritate... Iti multumesc si pentru superbele versuri! Mi-au mers drept la inima... As vrea sa stiu autorul ca sa le pun la mine pe blog... Dana, nu stiu ce sa spun! Ma coplesesti! Nu am cuvinte... Am mai simtit aceeasi emotie pe 15 octombrie 2009, mi s-a oferit un premiu pentru... prietenie... A fost un moment in care nu mi-am gasit cuvintele... ca si acum... Iti multumesc, draga mea prietena! Esti speciala! Sa-ti dea Dumnezeu tot ce-ti doresti, tot ce-i mai bun! te iubesc si te imbratisez! te rog sa fii cuminte si sa ai grija de tine!
vaaaaaaaaaaaaai, nu pot sa cred!!! Cat e de haios!!! Doamne, cate surprize frumoase! Azi a fost cu adevarat o zi superba! M-am simtit atat de iubitaaaaaaaaa! Multumesc din suflet, Kiki!
Nu, nu, nu am vrut sa te impresionez in niciun fel...ci doar sa spun ca ma bucur pentru tine, stiu ca nu te temi, pentru ca oamenii lui Dumnezeu nu se tem...stiu si simt doar ca ai in sufletel doar o curiozitate si niste intrebari vizavi de noul drum: dar sunt firesti, sunt raportate la pamantesc, pentru ca asa suntem creati trebuie sa existe si aceste sentimente. Dar cu Dumnezeu le treci si le treci usor, pentru ca: Dumnezeu nu greseste, nu ezita, nu bajbaie stie exact ce ofera fiecaruia - nimic din ce da Domnul nu este greseala sau eroare sau sceptic - fiecare este calauzit si i se daruieste dupa fapte. Stiu ca esti una dintre fetele bune ale zileleor noastre, care nu s-a bazat decat pe ceea ce pot face cele 2 maini si mintea sa. Stii cat inseamna asta draga Ana??? Te poti oricand uita in oglinda si vei fi mandra de tine. Te uiti in sus si Dumnezeu e mandru de tine. Te uiti in jur si nu ai nicio datorie la nimeni. Iti spun sigur ca foarte putine femei se pot mandri cu asta. Si mai stiu ca nu a fost usor dar poti preda lectia asta oricui. In tine am vazut mereu bunatate si dorinta de mantuire...si cei care te cunosc cu adevarat stiu despre ce vorbesc. Vizavi de lacrimi...varsa-le draga mea, varsa-le: Dumnezeu le a lasat sa ne spele sufletul si intunericul din viata pamanteasca: Vai de cine nu' l incearca Dumnezeu. Mereu ti-am spus ca ai o misiune foarte importanta aici pe Pamant si ca va veni si randul tau. Tu ai calcat mereu cu grija, tu ai privit mereu in sus, tu te-ai temut mereu de cine trebuie - va veni si vremea ta. O sa mi povestesti despre asta! In ceea ce priveste versurile - apartin unui tanar poet, Silviu Dachin ...poezia sa are suflet si suflare, intr-adevar...stiam ca le poti simti, stiam ca te vor patrunde, stiam ca te vor incalzi, stiam ca stii sa le citesti nefolosindu te litere...de data asta, stiam sigur ca vrei sa le ai in fata ochilor.
Dear Ana, acest mesaj l-am inceput inca de cand ai postat subiectul cu un titlu atat de trist, asa mi s-a parut mie atunci, si asa mi se pare si acum; eu cred ca sunt doar niste cuvinte si ca sufletul tau va ramane vesnic alaturi de EMMA. L-am inceput, l-am terminat, iarasi l-am deschis, iarasi am mai modificat ceva si tot asa; ca si acum cand iarasi am facut ceva modificari, in urma e-mail-ului primit de la tine
Imi amintesc cu drag de ziua in care ne-am cunoscut, ne-am dat mana si ne-am imbratisat, era o zi urata pentru mine, venisem sa o aduc pe Luminita la intalnirea mamelor de ingeri din 6 octombrie, dar cand am plecat de acolo, dupa ce te cunoscusem pe tine si nu numai si am vazut cu cata caldura am fost imbratisata, mi-a venit un zambet pe buze si am simtit putina liniste sufleteasca; am stiut ca Luminita mea este pe maini bune .
Imi amintesc de asemeni de ziua in care am fost la tine acasa, ce draguta si primitoare ai fost, atunci ne-am vazut mai bine si am simtit mult mai bine sufletul tau mare; atunci a trebuit sa aranjam frumos cadouasele pentru copii Dnei MIA in cinstea ingerasilor mamicilor ce nu au putut fi prezente decat cu sufletul. Mi-amintesc cu cate dragoste si compasiune le aranjai, impreuna cu mine si cate emotii am avut atunci amandoua, eu cu gandul la Romina mea, iar tu cu gandul la Emma, in special, dar si la toti ingerasii. Mi-amintesc si de cateva reprize de lacrimi, ale mele, ale tale, dar toate sincere si din inima.
A urmat ziua Biancai, doamne ce agitatie, ce emotii, si cata “munca” depusa din partea ta; atunci i-am cunoscut si pe Monica si pe Horatiu; ce frumos a fost; hai sa aranjam floricelele, hai sa ne gatim, hai sa ne aranjam, hai gramada in masina, hai la tort, vai, ce dragut, ce frumos a fost, si toate acestea ti se datoreaza 100% TIE draga ANA .
Ei si ar fi multe altele de scris, dar acestea spuse deja le-am trait eu, alaturi de tine scumpa Ana. Ai un suflet de milioane, sunt convinsa ca vei reusi in tot ceea ce iti vei propune, dar vei avea nevoie de calm, de rabdare si de mult realism, sunt sigura ca te vei descurca, eu asta iti doresc.