"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Dragele mele, va scriu aceste randuri cu sufletul plin... Plin de emotie, de nerabdare, de sperante, de vise... Cu toate ca si cu o luna in urma luasem aceeasi decizie pentru ca apoi sa revin asupra ei si sa aman putin momentul plecarii, iata ca acum sunt in masura sa va spun ca totul s-a concretizat si pe data de 17 martie plec din tara. Sper eu, definitiv. Destinatia este Italia, orasul Napoli, loc in care sper sa pot organiza anul acesta Ziua Mamelor de Ingeri. O sa-mi iau cu mine tricoul EMMA si CD-ul cu Imnul EMMA, sperand ca imi vor folosi. Chiar daca am sa fiu eu singura, in acea zi voi inalta un balonas spre cer pentru Emma-Nicole, pentru Raluca, pentru Andrei si pentru toti copiii ingeri, ma voi ruga pentru voi si pentru ingerasii vostri si voi da drumul pe apa florilor... Au trecut 2 ani de cand viata mea s-a scris intr-un singur cuvant: EMMA! Am plans, m-am rugat, m-am bucurat si am construit alaturi de voi. Alaturi de voi am invatat lectii despre curaj, despre iubire, despre demnitate, despre pierderi, despre intelepciune si inaltare sufleteasca. O sa-mi fie tare dor de voi, sper sa mai putem lua legatura. Cu Luminita sigur , sper sa ne si vedem ! Sa aveti grija de voi si sa va impliniti visele! Sa nu renuntati oricat de greu ar fi! Sa fiti tari si puternice si curajoase, asa cum m-ati invatat si pe mine sa fiu! De aici, drumurile noastre se despart, insa voi veti ramane mereu in sufletul si-n inima mea! Ma uit la biletul de avion si parca nu-mi vine sa cred ca eu sunt cea care pleaca. Inca nu realizez ca mi se intampla mie. Sunt fericita si emotionata! Sper sa-mi simtiti dragostea oricat de departe as fi... Daca v-am suparat cu ceva vreodata, va cer iertare! Sigur nu am facut-o intentionat si sigur n-am vrut sa ranesc. Dar... se mai intampla... Va las in grija mostenirea mea sufleteasca cea mai profunda din ultimii doi ani: Bianca, Emma si EMMA. Va rog sa aveti grija de ele asa cum am avut si eu! Sa le pretuiti, s-o ajutati pe Bianca, sa fiti alaturi de ea si s-o iubiti cat de mult puteti... O sa mai trag din cand in cand cu ochiul pe aici si o sa ma mai pun la curent cu noutatile, daca o sa-mi dati voie... Va iubesc, va imbratisez de mii de ori si voi veti fi mereu in inima mea familia mea cea mare, cea frumoasa si cea unita! Sa nu va desparta nimeni! Sa ramaneti prietene, asa cum vor ramane prieteni si ingerasii vostri dragi in cer! Mereu cu gandul si cu sufletul ALATURI DE VOI, Suchardine P.S. Adresa de mail si numerele de telefon mai sunt valabile doar pana pe data de 17 martie. Ulterior, va functiona in roaming numai numarul de vodafone. Pentru orice detalii, va rog dati sms!
Ultima oară modificat de Suchardine pe 27 Feb 2010, ora 08:41, modificat 1 dată în total.
Sa fi sanatoasa, Ana draga! Fie ca viata sa iti daruiasca multe bucurii si drumurile tale sa te indrume spre oameni buni si multa iubire. Iti multumesc, draga mea, pentru ca m-ai ajutat sa te cunosc, iti multumesc pentru clipele petrecute impreuna, iti multumesc pentru toate gandurile bune si mai ales pentru ca esti o parte din radacina E.M.M.A. Sfanta Maicuta sa te ocroteasca si tu sa ai mereu grija de tine. Iti doresc noroc si o viata minunata. Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi. Cu dragoste, Nicoleta.
Mult succes Ana si iti multumim pentru daruirea ta alaturi de noi mamele de ingeri si pentru tot ceea ce ai facut pentru Organizatia EMMA. Sper sa-ti fie bine acolo unde pleci si sa reusesti in tot ceea ce-ti propui. Multa sanatate si noroc. Te cu drag.
Mi s-a frant sufletul cand am citit titltul ,topicului ,nu am mai simtit atata durere de la moartea fiului meu..Dar m-am inseninat cand ne-ai spus ca vei mai fii prezenta pe aici ,nu stiu daca te voi intalni vreodata ..dar iti doresc din tot sufletul ,toata fericirea care poate s-o cuprinda inima mea,sa-ti gasesti si acolo ca si aici menirea sa te simti si acolo ca si aici acasa si sa mai vii pe la noi te vom astepta cu toata dragostea!!Dumnezeu sa te ocorteasca draga ingere nepamantean pentru tot ce ai facut si vei face pentru noi !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
ANA draga cu mare drag.......nu-mi pare rau ca pleci la mai bn, imi pare rau ca ne despartim .........dar te voi purta in gind, in suflet si-n ca si pina acum........si-l voi ruga si pe ANDREI sa-ti calauzeasca pasii, sufletul si gindul spre fff mult bn in viata asa cum si tu L-AI SI NE-AI condus pe noi la aeroport cu multa credinta si speranta in vindecarea LUI ANDREI.........numai ca d-zeu a vrut altfel.......... Iti multumim eu si Marcel si ingerasul meu ANDREI din ceruri pt tot ce-ai facut pt noi, si pt E.M.M.A..........D-zeu sa-ti ajute sa fii sanatoasa si fericita si sa razbati in tot ce-ti propui si-ti doresti sa realizezi........ TE TE SI NE PT TAU..........UN IMENS BRAT DE PT DRAGA NOASTRA ANA-MARIA GOMBOS
''''''' Corina si Marcel , parintii ingerasului ANDREI NANU '''''''
'''''''Corina , mama ingerasului ANDREI NANU , a unui pui fff mik nenascut , si-a unei minunate fetite aici pe pamint, ANDREA MARIA '''''''
E randul meu sa raspund mesajului tau...chiar daca l-am citit din minutul in car l-ai postat si ...( i-ai schimbat culoarea scrisului )...
Titlul topicului ma doare, recunosc, exact cum a simtit si Corina, nu ma asteptam sa apara un topic asa , dar uite-l aici....
Ce as putea eu sa iti doresc....sper ca decizia pe care ai luat-o sa fie cel putina buna, sa-ti ghideze pasii care locuri de vis pline cu oameni frumosi, sa te integrezi repede in ritmul vietii de acolo, care pan la urma trebuie sa-ti aduca acele impliniri, de care toti avem nevoie....
E randul tau, si felicitari, ai avut curaj sa te decizi sa pleci, nu e foarte departe ( in jur de 2 ore cu avionul ), insa plecarea aceasta o sa fie la mai bine, sunt sigura.
Iti doresc mult noroc, sa ai grija de tine pe acolo, sa fi intampinata de oameni sinceri. Iti doresc tot binele, astept vesti si pareri dupa o sedere de cateva luni
Cu drag, Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Dragele mele, sa nu fiti triste ca plec! Eu sunt asa entuziasmata si nerabdatoare! Corina, poti sa ma crezi ca in noaptea cand am luat aceasta decizie, l-am visat pe Andrei? Ma privea cu ochisorii lui albastri si frumosi si ma durea sufletul ca nu pot face mai mult pentru el... Nu trebuie sa-mi multumiti mie... eu n-as fi putut face nimic fara EL, fara Dumnezeu... fiindca Dumnezeu a lucrat prin mine... IL rog si acum sa ne pazeasca pe toti, sa aiba grija de noi, de mine acolo unde voi fi, de voi aici, de ingerasii vostri in cer... O sa-mi fie dor de voi, insa nu o sa va parasesc... Promit, promit ca o sa trec pe aici si o sa va las vesti despre mine. Sa-mi tineti pumnii si urati-mi noroc si sanatate in noua mea viata. De atat am nevoie. Va iubesc pana la cer! Si inapoi!
Deci, ....scumpa mea Ana, frumusetea sufletului tau a inradacinat in fiinta mea o amicitie pe care nimeni si nimic nu o va putea dezradacina candva. Asadar tu vei fi mereu in rugaciunile mele , de Zi sau de noapte, de dorinte sau sanatate, VEI FIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Ma voi ruga sa iti fie bine, ...de fapt am si facut+o aseara, asa ca ...VA FI SUUUPER BINE! Vei vedea tu ca fiind o zana de ciocolata esti si amica Cerului, iar El te iubeste si te ocroteste mereu. NOROC BUN ! CUM SPUNE MINERUL, SIIIIIIIIIIII NOROC MUUULT !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
NOROC IN FIECARE SECUNDA A VIETII TALE, NOROC PE FIECARE CENTIMETRU DE PAMANT CALCAT DE TINE, SCUMPA MEA+SCUMPA! TE IUBESC ANA, SI TE VOI IUBI MEREU, IAR DEPARTAREA NU VA FACE SA NE UITAM NICIODATA. SUCCES!!!!!
Mult noroc si sanatate draga Ana! Imi doresc sa intri cat mai des pe topic si de fiecare data sa ne dai vesti bune despre tine Nimic nu e intamplator pe acest pamant. Toate intamplarile, toate lucrurile au un scop. Ma bucur pentru tine si cred ca e un pas urias pe care tu te-ai hotarat sa-l faci. Felicitarile mele pentru curajul de care ai dat dovada Iti urez drum bun si mult succes in noua ta viata, asa cum iti place tie sa spui. Sa nu uiti niciodatata sa ai incredere in tine, sa oferi bunatate si sinceritate. Si vreau sa-ti multumesc inca o data pentru tot ce ai facut pentru mine si sotul meu. Ajutorul si sprijinul tau m-a ajutat sa merg mai departe, ai fost omul potrivit la momentul potrivit. Iti multumesc si imi cer scuze daca te-am suparat.
Ana, cuvintele de mai jos iti sunt, in mare, deja cunoscute. Vocea interioara mi-a spus insa ca este bine sa le scriu si aici. Acum sunt cu alta energie, tinand cont de entuziasmul pe care ni l-ai transmis prn mesajul acestui topic.
Noi am vorbit prima data pe acest subiect cand inca nu iti stiai calea, cand simteai nevoia de a ramane in lumea cunoscuta, cand ti-era teama sa faci pasul spre necunoscut, cand erai trista si cand te simteai singura desi nu erai... ai fost tot timpul inconjurata de prieteni care au tinut la tine si care te iubesc in continuare.
Iti spuneam atunci astfel.... Imi pare tare rau ca treci prin toata aceasta situatie incurcata care te face sa suferi atat. Nu ma pronunt in nici un fel, dar, totusi, iti pot spune ce as face eu daca as fi in locul tau.
Eu stiu, am convingerea, ca nimic nu este intamplator. Este posibil ca tu sa fi primit in timp ceva semne care sa iti dea de inteles asupra acestui deznodamant. Eu as intelege din aceasta situatie ca este timpul sa pornesc pe o alta carare, ca lectiile de viata pe care le aveam de invatat din experienta EMMA le-am primit si ca ma asteapta altele poate mult mai importante, mai interesante si, mai ales, mult mai utile evolutiei sufletului meu. Eu cred ca tot ce aveai de invatat din aceasta experienta deja ti-ai insusit, sufletul tau a evoluat, a prins putere, curaj, incredere, forta, iar acum se cere sa traca in urmatoarea etapa, mai inalta, mai potrivita nivelului sau de evolutie actual.
O blocare pe acest nivel EMMA nu-ti va aduce decat suferinta. Lasa viata sa curga mai departe. Nu te opune. Fluxul energiei trece pe langa tine, prin tine, pentru tine, pentru cel mai inalt si benefic nivel de care ai tu nevoie in acest moment. Lasa lucrurile sa curga cum vin ele, fara sa te agati cu disperare de ceea ce a fost pana acum. A fost frumos, placut, a fost o perioada plina de satisfactii , bucurii, prietenii si alte asemenea. Dar viata nu se incheie aici. Viata ta nu se limiteaza la EMMA, oricat de mult ai fi tu acum incredintata ca asa este. Este timpul sa descoperi viata de dincolo de EMMA. Sufletul tau are nevoie sa descopere altceva!
Mergi mai departe! Ai o multime de lucruri de descoperit! Nu stiu ce si cum. Este calea ta. Nu stiu cum va fi. Poate va fi simplu, poate nu. Poate va fi usor, poate va fi foarte greu. Dar sufletul tau are nevoie ACUM sa iasa din blocajul EMMA si sa treaca prin noi experiente. Probabil ca din EMMA nu mai are nimic de invatat. Stagneaza. Ai incredere ca ceea ce ti se intampla este spre binele tau. Dumnezeu stie cel mai bine ce ne este necesar. Chiar daca nu intelegem, chiar asa este.
Iti doresc din tot sufletul sa iti gasesti calea potrivita pe care sufletul tau a ales-o, pe care el o doreste, din care el are multe, multe de invatat.
Asa incheiam mesajul meu in urma cu o saaptamana.
Azi constat ca ti-ai gasit drumul. Esti entuziasmata, fericita. Sa stii ca acesta este singurul mod in care iti poti da seama daca drumul ales este cel corect. Daca esti linistita, calma, cu sufletul impacat, cu zambetul pe buze, cu bucurie si speranta in ziua de maine atunci stii ca ai ales bine. Oricat de necunoscuta este calea, oricat de grele vor fi incercarile, stii ca sufletul tau de pe aceasta cale are multe de invatat. Daca vei simti vreodat intristare, intunecime, singuratate, lacrimi, durere atunci sa stii ca ai de facut niste alegeri noi, niste schimbari in viata ta. Niste pasi noi in alta directie.
Iti doresc din toata inima sa-ti fie bine si sa-ti gasesti Linistea, Pacea si Iubirea din viata ta. Mai ales Iubirea. Iubirea aceea care se ofera fara sa ceara, care daruieste fara sa astepte, care rade in suflet cand trupul plange. In tine si in cei din jurul tau. Oriunde vei fi.
Cu dragoste, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Buuuuun: sa le luam pe rand! Monica, am facut cu sufletul si asa cum am mai zis, Dumnezeu lucreaza prin oameni, eu sunt doar umilul Sau slujitor. Ma bucur ca mi-a dat Dumnezeu o inima atat de mare incat sa va cuprind pe toti in inima mea, ca pot sa va iubesc fara rezerve, sa va daruiesc tot ce am eu mai bun si mai frumos. Liliana mea draga, recunosc ca mesajul tau de pe mail a fost unul care m-a atins profund in urma cu putin timp. Mesajul tau a fost cel care m-a ridicat, care mi-a dat putere sa inteleg ce e bine pentru mine si faptul ca a venit timpul sa pornesc pe un alt drum. De atunci, lucrurile s-au precipitat si totul s-a intamplat repede-repede ca un tavalug care m-a tras dupa sine, fara sa-mi dea timp sa gandesc, sa reflectez, ghidandu-ma doar dupa intuitie care imi dicteaza ca fac ceea ce trebuie. Iti multumesc pentru tot ce faci/ai facut pentru EMMA si pentru Bianca si-ti multumesc pentru prietenia ta neconditionata. Asa cum le multumesc: Angelei Serban, Angela Vasile, Ritei Ardelean, Elei Goza, Simonei Bas, Simonei Marti, Monicai Muresan, Rodicai Chetrariu, Biancai Chera, Dorinei_miru, Ioanei Grigore, Luminitei Craiu, Georgetei Matei, Georgetei Soare, Dana Ganju, Nicoleta din Petrosani, Corina_andrusca, Marinela Trifan, Friendly Stefania, Corina Silvia... Doamne, sper sa nu fi uitat pe nimeni... As vrea sa va daruiesc buchete multe de flori si multi pupici pentru tot ce-am trait impreuna... Sa simtiti cat de pretioase sunteti si veti ramane pentru mine... O sa-mi fie dor de voi dar o sa ma aveti aproape chiar si de departe... Biancai as vrea sa-i spun atatea... atatea.... si totusi nu pot... nu stiu... poate am terminat cuvintele... poate nu le gasesc acum sa-i transmit cat de pretioasa a fost, este si ramane pentru mine... O sa fiu mereu ALATURI DE VOI! MEREU! Va , va si va de mii de ori!
Ultima oară modificat de Suchardine pe 28 Feb 2010, ora 07:18, modificat 1 dată în total.
Sa fie intr-un ceas bun, Ana! Acum, privind inapoi in timp, in decursul celor doi ani de EMMA, ma cuprinde nostalgia inceputului. Bianca a pornit atunci la acest drum fara sa-si imagineze macar ce amploare va avea acest demers al sau. A avut aproape doar cativa oameni, dar treptat i s-au alaturat o multime de suflete ranite si generoase deopotriva. A reusit sa sensibilizeze opinia publica asupra problematicii mamelor de ingeri oferindu-se pe ea insasi exemplu in ochii lumii. A fost un act de mare curaj si determinare si, prin sustinerea celor din jur, a reusit sa genereze o miscare EMMA care a devenit cunoscuta in tara, care a fost premiata, care a fost mediatizata si care se va extinde din ce in ce mai mult.
Tu, Ana, ai fost mereu in linia intai in toate "transeele" organizatiei. Asta n-a fost usor, cu siguranta. De aceea toata activitatea asta te-a macinat zi de zi si te-a "rapit" din ritmul unei vieti normale. Te-ai dedicat mult si ai uitat complet de tine.
Chiar daca am ajuns la concluzia ca numai un suflet ranit poate intelege cu adevarat durerea, asa cum numai un om flamand stie ce inseamna foamea, cum numai un insetat stie ce este setea, cum numai un om trecut prin foc simte arsurile trupului sau, totusi stiu ca sentimentul de compasiune il poate trai orice suflet caruia ii pasa de cei de langa el.
Cine daruieste constant compasiune are totusi nevoie de identificarea acelor aspecte ale vietii care sa-i asigure echilibru si armonie sufletului. Fiecare din noi, cele implicate in cadrul EMMA, am avut propriile "rezerve" in restabilirea acestui fragil echilibru dupa ce durerea povestilor cu ingerasi inclina balanta prea mult inspre lacrimi. Sufletul tau s-a simtit la un moment dat coplesit de atat de multa suferinta, de neputinta de a o opri, de povara unui sistem care nu ofera insa prea mult alternative. Starea de tristete profunda in care deseori intrai a fost semnul ca sufletul tau avea nevoie de o schimbare. Si eu am trait un astfel de varf care mi-a impus sa reduc putin motoarele si sa imi restabilesc propriul echilibru interior.
Fiecare are propriul ritm, forta si resistenta diferite, si, de aceea, fiecare trebuie sa-si caute solutia potrivita conform propriilor sensibilitati.
Ma bucur ca ai reusit sa iei o decizie. EMMA iti va simti lipsa, cu siguranta, asa cum si Bianca va resimti profund absenta ta. Stiu insa ca sunt deja cateva mame de ingeri extrem de dedicate activitatii EMMA, care au castigat deja o foarte buna experienta, care au determinare, incredere, curaj, speranta si care vor face fata tuturor provocarilor care se vor ivi pentru ca EMMA sa mearga inainte spre implinirea obiectivelor sale.
Exista momente in viata cand descoperim ca drumul nostru trebuie sa se o ia in alta directie decat pana atunci. Este cat se poate de firesc! Acum tu treci printr-un astfel de moment. Iti doresc ca acest drum pe care pornesti sa fie usor, plin cu zambete si sa te ajute sa privesti in urma cu nostalgie, cu multumire pentru tot ce ai invatat, pentru tot ce ai primit, pentru tot ce viata ti-a oferit, cu bune si cu rele - de fiecare fiind neaparata nevoie ca sa evoluezi. Si sa-ti redea increderea in tine, in ceilalti, in oricine!
Dumnezeu este in fiecare om. Si in tine, Ana! Scoate-L la lumina si arata-L oamenilor din jurul tau! Incepe printr-un zambet!
Zambesti acum?
Te imbratisez, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Daca ai stii ce frumos am zambit cand am citit mesajul tau, draga mea Liliana... Cat de plina sufleteste ma simt... Am emotii dar totodata sunt calma si linistita... Am intuitia ferma ca ceea ce fac acum este perfect pentru mine! Prea nu mi-au iesit toate aici, pentru ca plecarea asta sa se rezolve in 3 zile. Probabil ca asta e destinul meu... Da Doamne sa fie bine! Liliana, ti-ai ratat cariera, crede-ma! Psiholog trebuia sa fii, fata mea! Poate insa ca nu e tarziu... Cine stie??? Nebanuite sunt caile Domnului... Iti multumesc pentru TOT! Iti multumesc si tie Nicoliciul meu drag de la Petrosani, cu pupicii tai pupaciosi care o sa-mi lipseasca... Ehheeeeeeeeee, dar eu i-am primit personal la aeroport, mai tii minte??? Numai eu si Bianca am beneficiat pe viu de pupicii tai pupaciosi! Ehheeeeeeeeeee, sunt o norocoasa, ce mai! Corina Silvia, esti asa luptatoare! Daca ai stii cat de mult te admir... Cat de incantata am fost privindu-ti evolutia de la starea de frustrare, de negare... la cea de acceptare si de intelegere... Mai mult, te-ai ridicat deasupra tuturor problemelor si reusit sa ai o alta viziune asupra durerii si nu ai lasat durerea sa te infranga! Esti o curajoasa si o luptatoare iar tu si Ancuta ta draga veti fi mereu in gandurile mele! Va iubesc si va imbratisez de mii de ori!
Stii cum e, Ana...viata ne pune la incercare, si ne tot incearca, pana cand noi credem ca nu ma putem, insa in acel moment de fapt este "apogeul" sa-l numesc asa, este clipa cand caile iau o alta intorsatura, la tine scria....prioritate
E mare lucru, pentru un om, care are totusi varsta ta si nu 18 ani, sa ia o asemenea decizie, plecarea din tara; e complicat si te inteleg....
Mi s-a intamplat de mai multe sa iau asemenea hotarari, am inceput de la 16 ani, am plecat din tara, m-am intors in tara la 19, am stat putin timp, la 22 de ani iar am plecat, iar m-am intors si unde sunt astazi?!....in afara tarii, caci asta mi-e soarta, intotdeauna pasii m-au dus mai departe de Romania, fara sa stiu daca in aceste locuri voi reusi sau nu, insa am riscat caci daca nu as fi facut-o nu aveam de unde sa stiu cum e.... Intotdeauna credem ca strainatatea este roz, hei bine, nu-i chiar asa, isi tu stii asta, de aceea am incredere ca o sa ai grija la cum iti alegi prietenii si cum iti vei cantari deciziile
Va fi greu, nimeni zice ca nu, insa si greul asta iti da forta, iti renaste sentimentul de autoaparare, de supravietuire intr-o lume care nu e a ta, insa in care te poti integra; si sa nu ai nici cel mai mic gand de regret, sa nu te intrebi "oare e bine?", caci vei pierde inceputul Si cat despre uitatul inapoi, in trecutul apropiat, incearca sa nu traiesti din el, foloseste-te doar de toate acele cunostinte acumulate in timp, de rabdare, incredere, daruire si sinceritate. Ai sa vezi cum o sa te schimbi, cum o sa vezi viata ta de pana acum cu alti ochi, vei da de o noutate atat de placuta
Si daca cumva dorul de casa iti mai aduce cate o lacrima pe obraz ( mie mi se intampla de multe ori, recunosc ), gandeste-te la toti acei oameni care s-au cuibarit in sufletul tau, gandeste-te la toate acele amintiri dragi, te vor ajuta sa zambesti.....
Cat despre noroc, e un subiect delicat, fiecare dintre noi ne-am nascut cu un gram de noroc, acum e randul nostru sa stim sa-l administram, caci de urat, iti pot ura de mii de ori noroco, dar sa ai grja de el
Am incredere ca Dumnezeu vede si e bun, si se va uita la fiecare dintre noi Cu drag, Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
draga Ana, imi pare nespus de rau ca pleci, dar in acelasi timp ma bucur pentru tine si sper din tot sufletul ca iti va fi bine, mai bine ca aici. Iti doresc tot binele din lume, stiu ca nu ne vei uita si vei fi cu gandul la noi. Iti multumesc pentru tot si sa nu uiti ca noi te iubim pentru tot ce ai facut pentru noi. Multa , multa BAFTA draga mea, ma rog la DD sa iti presare drumul numai cu impliniri si realizari, iti doresc sa nu cunosti dezamagirea si neimplinirea. Te pup draga mea si multa multa bafta si noroc.
Stii Bia, in toata perioada asta inainte de plecare, toata lumea se simte datoare sa-mi dea sfaturi ce e mai bine, ce e mai rau.... Le accept pe toate cu zambetul pe buze, insa nu pot sa nu recunosc ca cel mai tare ma enerveaza cand mi se spune: "eheeeeeeeeei, strainatatea nu e asa cum iti imaginezi tu... ca nu e asa cum pare din afara, etc...". Cand eu am atatea exemple de oameni care au reusit si de multe ori mintea ma duce la tine, involuntar. Uite, tu, atat de mica fata de mine, ai reusit, stai cu 3 fete care nu-s ale tale si te-ai descurcat excelent, iar eu, care am muncit si la -10 grade afara si spalam paharele cu apa rece ca gheata de erau mov de durere din cauza gerului, sa nu reusesc? Si ceea ce m-a mai enervat cel mai tare a fost cand ii aud pe multi: "Stii limba?". Extraordinaaaaaaaaaar!!! Sa-mi spuna mie cineva ca dintre toti romanii plecati in Italia si Spania, au stiut limba. Am o gramada de prieteni plecati acolo care nu s-au mai intors. De fapt, nu stiu sa se fi intors cineva??!!!??? Tu stii??? Dor de Romania??? Sper sa nu! Am un spirit de aventura, nu cred ca exista om mai dornic de aventura decat mine... M-as plimba ca tiganul cu cortul prin toata lumea... Eu sper sa-i aduc si pe ai mei acolo, nu sa ma mai intorc eu vreodata in tara asta. Apropos de asta, am citit un banc foaaaaaaaaaarte adevarat zilele trecute! Cica Dumnezeu a facut lumea, a facut toate tarile si la urma a facut si Romania. Si in mod nesperat, in Romania a pus TOT. Un inger, foarte uimit de gestul Sau, L-a intrebat: - Pai bine, Doamne, cum asa? Le-ai dat romanilor TOT? chiar tot? - Stai sa vezi ce conducatori le dau! SI ASA E! Uitati-va si voi ce de oameni de calitate avem in tara asta si toti pleaca. De ce? Din cauza unui sistem care-si bate joc de tot ce are mai bun si mai frumos. Toti tinerii din tara asta vor pleca. Deja o multime dintre prietenii mei mi-au zis: "Pana acum nu am avut curaj, dar daca mergi tu, vin si eu dupa tine. Daca tu ai avut curaj, o sa am si eu!" E pacat, e trist... Si de cate ori imi va fi dor, o sa-mi amintesc ce am simtit cand am luat examenul de Titularizare cu 8.05 si posturile au fost repartizate celor care au luat cu un an in urma minim 5. Si de cate ori o sa-mi fie dor, o sa ma gandesc ca nu am putut sa-mi sustine lucrarea de disertatie ca nu am avut bani si ca saptamani intregi am avut frigiderul gol si mancam sunca cu ceapa si o sa-mi treaca dorul! Imi pare rau, dar asta e realitatea! Realitatea mea. Pe care am trait-o si am simtit-o pe propria-mi piele. sper ca strainatatea sa-mi ofere tot ce nu mi-a oferit tara mea. O sa vin de cate ori am sa pot si o sa am ocazia. Avionul face doar 2 ore din Italia pana in Romania. Insa am incredere ca sunt o persoana care se poate adapta foarte usor si sper sa reusesc! Merci frumos pt cuvintele tale, draga Bia! Si daca ai reusit tu, sigur am sa reusesc si eu!
Citind ultimul tau mesaj, Ana, m-am intristat foarte tare. Poate vei zambi, dar voi spune totusi ca m-a durut cum ai vorbit despre Romania, tara mea, a ta, a noastra... Poate in prezent ma numar printre acei oameni norocosi care nu se confrunta cu prea multe greutati, lipsuri sau suferinte. Insa au fost perioade in trecutul meu in care le-am simtit mult mai acut decat ti-ai putea imagina. Fara exagerare. Deci pot avea un punct de vedere echilibrat. Chiar si atunci mi-am iubit tara si m-am considerat o norocoasa ca m-am nascut aici.
Stii, eu n-am fost niciodata plecata din tara. Nici macar intr-o banala excursie. Si nu mi-am dorit niciodata asta. Dimpotriva, imi doresc prea mult sa-mi cunosc cu adevarat toate frumusetile Romaniei, toate locurile ei pitoresti, oamenii ei frumosi, linistea ei odihnitoare... Pentru ca eu pot sa fac abstractie de conducatorii acestei tari si de politica rusinoasa pe care ei o fac si de vartejul prin care ei incearca sa o traga mereu in jos. Pot asta doar pentru ca simt o atat de mare iubire pentru tara asta incat parca mi-ar fi copil, iubit, parinte... parca as fi eu intrupata in fiecare copac, in fiecare floare, in fiecare creasta de munte, parca as curge eu prin fiecare apa de izvor, parca as fi eu fumul acela cenusiu care iese pe cosurile caselor saracacioase din satele imprastiate pe coline, parca as fi eu mainile acelea imbatrinite ale taranilor obositi de viata si de greutati...
Nimic din strainatate nu ma cheama. Nimic nu simt ca ar fi al meu. Eu nu ma simt ca as fi pe undeva pe acolo. Aici in Romania ma caut inca. Si ma doare cand cineva in loc sa-i mangaie obrazul inlacrimat ii mai da cu sete o palma inainte de a-i intoarce spatele.
La fel de adevarat este ca, asa cum eu ma regasesc numai pe acest plai, orice om isi are propriul leagan pe care il descopera pe drumul vietii pana la urma. Cunosc o persoana care s-a regasit cu adevarat in Peru. Sufletul ei acolo s-a simtit implinit. S-a reintors in Romania, dar tanjeste catre acel sentiment de "acasa" pe care l-a simtit numai in Peru.
Parerea mea este ca oricat de greu ar fi traiul in tara asta draga ea nu trebuie blamata in intregul ei din cauza unui mic grup de oameni care nu stie sa conduca, din cauza unor lipsuri materiale care ne ingenunchiaza, din cauza unor suferinte traite aici, dar aduse in destinul nostru spre a ne fi invatatura.
Iti amintesti de prima regula care trebuie respectata in momentul in care iti schimbi locul de munca? Nu vorbi niciodata de rau fostul loc de munca, fosta organizatie, fostii sefi, fostii colegi. Regula asta ar trebui sa fie aplicata si in cazul plecarii din tara natala intr-o alta tara. Cu atat mai mult cu cat pamantul acesta are ceva sacru in el putin cunoscut si putin inteles inca de lume. Pamantul romanesc merita toata consideratia noastra. Oamenii care traiesc aici sunt binecuvantati de divinitate, cu toate greutatile si lipsurile pe care ei le resimt - acestea fiind doar parte din lectiile lor de viata, atat.
Iubesc Romania, iubesc pamantul romanesc, iubesc limba romana cum nici nu iti poti imagina, cum nu stiu sa-ti exprim in cuvinte! Dincolo de aparenta aceasta trista in care ne este infatisata zi de zi de catre mass-media, dincolo de privirile incaruntite ale oamenilor care n-au cu ce sa-si cumpere o paine sa si-o puna pe masa, dincolo de frigul pe care il resimt multi in case si in suflete, Romania ii ocroteste pe toti si ii ridica pe toti acolo unde le este locul. Ii invata pe toti lectia pentru care au venit in aceasta lume.
Romania are un spirit cutezator, dar bland. Merita cu prisosinta sa vorbim despre ea doar in cuvinte frumoase, laudative. Iar despre toate aspectele care pot parea discreditoare sa constientizam ca ne-au fost date noua, romanilor, pentru a ne ajuta sa ajungem ceea ce suntem, ceea ce ne dorium sa fim, ceea ce sufletele noastre au ales inainte de a se intrupa pe acest pamant.
Iubeste, Ana, acest pamant romanesc, aceasta tara minunata si chiar si acesti oameni care raman aici. Iubeste-i si pe aceia care au plecat spre alte meleaguri. Rostul fiecaruia numai Dumnezeu il cunoaste. De aceea nu trebuie sa vorbim de rau despre planul Lui. Romania este Planul lui Dumnezeu!
Iti doresc sa te bucuri de implinirea pe alte pamanturi si sa resimti ca pe o minunata binecuvantare viata ce ti-a fost daruita pe pamant romanesc, perioada grea pe care ai trait-o aici. Toate acestea te-au facut sa fii cine esti, sa te inalti si sa vezi ceea ce vei vedea acolo, ceea ce vei simti acolo si sa resimti dorul spre ceea ce ai lasat in urma.
Te iubesc, Ana, si, te rog, iubeste Romania din tot sufletul si vorbeste tuturor frumos despre ea. Nu o ponegri pe unde vei ajunge! Nu merita nici cel mai mic gand rau! Dimpotriva!
Cu drag, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...