Vibratia cuvantului
Scris: 1 Feb 2009, ora 15:23
Aici, pe acest forum, puterea cuvantului este cea care are efect tamaduitor pentru sufletele voastre, cuvant care are in spatele sau sentimentele sincere ale celor ce-l scriu.
Am citit un text interesant din aceasta perspectiva din care putem extrage mult mai multe invataminte pentru viata de zi cu zi, viata pe care putem sa ne-o facem mult mai frumoasa folosind cuvintele potrivite. Iata textul :
"Folosim aproape permanent cuvantul, gandim si vorbim cu cuvinte, le citim si le scriem, ele au ajuns sa ne umple viata la un nivel destul de inalt, si totusi se pare ca abia daca ne dam seama de puterea pe care o au ele in viata noastra, in modelarea personalitatii.
Personal, am ajuns la concluzia ca prin cuvant avem puterea de a crea viata, de a genera lucruri bune sau rele, dupa cum il folosim.
Nu este o concluzie singulara, fiindca sunt cunoscute scrieri precum "Puterea Cuvantului" de Swami Shivananda, care explica mai pe larg functionarea si utilizarea corecta a cuvantului nostru de fiecare clipa.
Nu vreau sa reiau argumentele lor, ci doar sa redau cateva experiente traite, care m-au ajutat sa ajung la concluzia ca "La inceput Este Cuvantul", adica la inceputul tuturor lucrurilor traite de noi.
De mici ne obisnuim sa copiem cuvintele celor mari. Copiii imita si adesea suntem uimiti auzind de la ei expresii care nu le apartin, dar pe care ei le-au auzit la parinti sau la alti maturi, si i-au impresionat.
Copilul mic nu discerne, el este in primii sai ani de "vorbire" o oglinda fidela a vorbirii practicate de cei din jur. Daca se maturizeaza, ajunge sa-si aleaga cuvintele, ajunge sa foloseasca acel vocabular care il reprezinta cu adevarat, dar daca nu se maturizeaza, poate continua sa vorbeasca in clisee pana la varste inaintate...
Imi amintesc ca, pana pe la 16 ani, nu-mi faceau deloc placere expresiile triviale, si de cate ori le auzeam la cineva din jur, acel cineva care le folosea pierdea ceva in ochii mei, mi se parea mai marunt, mai slab... Atunci nu stiam de ce.
Dar la varsta adolescentei, in tumultul schimbarilor specifice, mi-a venit ideea ca folosirea acelor expresii ar putea sa ma arate mai "dura" in ochii celorlalti, si am inceput sa le folosesc si eu. Dupa cativa ani, mi-am dat seama ca, de cate ori le foloseam, impresia mea despre mine insumi se deteriora, aveam senzatia ca devin mai mica, mai slaba, ca purtam o masca straina de mine, ca pierd in ochii celorlalti, si ca in loc sa par mai dura, eram doar mai triviala. Asa ca am renuntat la ele, si n-am avut deloc ce sa regret.
Mai tarziu am aflat (sau mi-am amintit?) despre vibratii, despre rolul lor in Univers si despre vibratia cuvintelor in special, si am inteles de ce simtisem acele efecte.
Traim intr-un Univers plin de vibratii, de natura vibratorie, si orice gest de-al nostru isi pune amprenta pe lumea in care traim, pana la modelarea ei concreta.
Intensitatea vibratiilor sonore, de pilda, poate sa sparga geamuri. Frecventa vibratiilor de diverse tipuri le permite sa penetreze prin diverse substante si sa afecteze structuri microscopice, cu efecte vizibile ulterior. Iar gama de vibratii este mult mai larga decat gama masurabila la ora actuala cu aparatura tehnica.
Din timpuri vechi s-a admis ca si fiintele au vibratii proprii, si starea lor de boala sau de sanatate, de proasta sau de buna dispozitie, de ignoranta sau de intelepciune, de nefericire sau de fericire, este de fapt o reflectare a vibratiilor pe care le are fiecare fiinta. Cu cat vibratiile sunt mai inalte, cu atat viata fiintei se poate desfasura la un nivel mai inalt, mai echilibrat, mai armonios, fiindca acea fiinta se poate armoniza mai bine cu vibratiile universale.
Si cuvintele au vibratii proprii. Fiecare cuvant are o vibratie care poate inalta sau poate cobora vibratia celui care il rosteste. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborat a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul traieste tinzand mereu spre stari superioare, de armonie, de pace, de sanatate, de satisfactie, de bucurie si fericire, adica stari de vibratie superioara. Dar folosirea cuvintelor cu vibratie joasa coboara vibratia, astfel incat ele nu numai ca nu folosesc la a ne face viata mai buna sau mai frumoasa, ci mai mult, deterioreaza viata, atat la nivel individual, cat si la nivel social.
Exista ideea generala ca omul cult, care vorbeste distins, cu cuvinte alese, fara expresii licentioase, este un om superior celui trivial, incult. Exista un adevar in aceasta idee, bazat tocmai pe faptul ca un om care nu foloseste cuvinte de vibratie joasa intelege, de fapt, utilitatea mult mai mare a expresiilor de vibratie inalta. Desigur, daca el vorbeste distins doar in public, de fatada, dar in viata sa de zi cu zi foloseste cuvinte de vibratie joasa, sau daca in spatele cuvintelor frumoase se ascund ganduri si intentii de vibratii joase, el nu realizeaza mare lucru. Cuvantul isi exprima vibratia sa si prin forma, dar daca gandul din spatele sau, fondul pe care il exprima, este de alta vibratie, chiar contradictorie, efectele pot fi dezastruoase.
Sinceritatea este cheia.
Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvant, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este in deplin acord cu idealul tau.
Sa fii tu insuti in tot ce gandesti, afirmi si intreprinzi. Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, cu alte cuvinte sa devii mereu mai intelept.
Este cea mai mare realizare a vietii unui om, pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este."
Sursa:
http://esoterism.ro/ro/vibratiecuvant.php
Am citit un text interesant din aceasta perspectiva din care putem extrage mult mai multe invataminte pentru viata de zi cu zi, viata pe care putem sa ne-o facem mult mai frumoasa folosind cuvintele potrivite. Iata textul :
"Folosim aproape permanent cuvantul, gandim si vorbim cu cuvinte, le citim si le scriem, ele au ajuns sa ne umple viata la un nivel destul de inalt, si totusi se pare ca abia daca ne dam seama de puterea pe care o au ele in viata noastra, in modelarea personalitatii.
Personal, am ajuns la concluzia ca prin cuvant avem puterea de a crea viata, de a genera lucruri bune sau rele, dupa cum il folosim.
Nu este o concluzie singulara, fiindca sunt cunoscute scrieri precum "Puterea Cuvantului" de Swami Shivananda, care explica mai pe larg functionarea si utilizarea corecta a cuvantului nostru de fiecare clipa.
Nu vreau sa reiau argumentele lor, ci doar sa redau cateva experiente traite, care m-au ajutat sa ajung la concluzia ca "La inceput Este Cuvantul", adica la inceputul tuturor lucrurilor traite de noi.
De mici ne obisnuim sa copiem cuvintele celor mari. Copiii imita si adesea suntem uimiti auzind de la ei expresii care nu le apartin, dar pe care ei le-au auzit la parinti sau la alti maturi, si i-au impresionat.
Copilul mic nu discerne, el este in primii sai ani de "vorbire" o oglinda fidela a vorbirii practicate de cei din jur. Daca se maturizeaza, ajunge sa-si aleaga cuvintele, ajunge sa foloseasca acel vocabular care il reprezinta cu adevarat, dar daca nu se maturizeaza, poate continua sa vorbeasca in clisee pana la varste inaintate...
Imi amintesc ca, pana pe la 16 ani, nu-mi faceau deloc placere expresiile triviale, si de cate ori le auzeam la cineva din jur, acel cineva care le folosea pierdea ceva in ochii mei, mi se parea mai marunt, mai slab... Atunci nu stiam de ce.
Dar la varsta adolescentei, in tumultul schimbarilor specifice, mi-a venit ideea ca folosirea acelor expresii ar putea sa ma arate mai "dura" in ochii celorlalti, si am inceput sa le folosesc si eu. Dupa cativa ani, mi-am dat seama ca, de cate ori le foloseam, impresia mea despre mine insumi se deteriora, aveam senzatia ca devin mai mica, mai slaba, ca purtam o masca straina de mine, ca pierd in ochii celorlalti, si ca in loc sa par mai dura, eram doar mai triviala. Asa ca am renuntat la ele, si n-am avut deloc ce sa regret.
Mai tarziu am aflat (sau mi-am amintit?) despre vibratii, despre rolul lor in Univers si despre vibratia cuvintelor in special, si am inteles de ce simtisem acele efecte.
Traim intr-un Univers plin de vibratii, de natura vibratorie, si orice gest de-al nostru isi pune amprenta pe lumea in care traim, pana la modelarea ei concreta.
Intensitatea vibratiilor sonore, de pilda, poate sa sparga geamuri. Frecventa vibratiilor de diverse tipuri le permite sa penetreze prin diverse substante si sa afecteze structuri microscopice, cu efecte vizibile ulterior. Iar gama de vibratii este mult mai larga decat gama masurabila la ora actuala cu aparatura tehnica.
Din timpuri vechi s-a admis ca si fiintele au vibratii proprii, si starea lor de boala sau de sanatate, de proasta sau de buna dispozitie, de ignoranta sau de intelepciune, de nefericire sau de fericire, este de fapt o reflectare a vibratiilor pe care le are fiecare fiinta. Cu cat vibratiile sunt mai inalte, cu atat viata fiintei se poate desfasura la un nivel mai inalt, mai echilibrat, mai armonios, fiindca acea fiinta se poate armoniza mai bine cu vibratiile universale.
Si cuvintele au vibratii proprii. Fiecare cuvant are o vibratie care poate inalta sau poate cobora vibratia celui care il rosteste. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborat a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul traieste tinzand mereu spre stari superioare, de armonie, de pace, de sanatate, de satisfactie, de bucurie si fericire, adica stari de vibratie superioara. Dar folosirea cuvintelor cu vibratie joasa coboara vibratia, astfel incat ele nu numai ca nu folosesc la a ne face viata mai buna sau mai frumoasa, ci mai mult, deterioreaza viata, atat la nivel individual, cat si la nivel social.
Exista ideea generala ca omul cult, care vorbeste distins, cu cuvinte alese, fara expresii licentioase, este un om superior celui trivial, incult. Exista un adevar in aceasta idee, bazat tocmai pe faptul ca un om care nu foloseste cuvinte de vibratie joasa intelege, de fapt, utilitatea mult mai mare a expresiilor de vibratie inalta. Desigur, daca el vorbeste distins doar in public, de fatada, dar in viata sa de zi cu zi foloseste cuvinte de vibratie joasa, sau daca in spatele cuvintelor frumoase se ascund ganduri si intentii de vibratii joase, el nu realizeaza mare lucru. Cuvantul isi exprima vibratia sa si prin forma, dar daca gandul din spatele sau, fondul pe care il exprima, este de alta vibratie, chiar contradictorie, efectele pot fi dezastruoase.
Sinceritatea este cheia.
Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvant, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este in deplin acord cu idealul tau.
Sa fii tu insuti in tot ce gandesti, afirmi si intreprinzi. Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, cu alte cuvinte sa devii mereu mai intelept.
Este cea mai mare realizare a vietii unui om, pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este."
Sursa:
http://esoterism.ro/ro/vibratiecuvant.php