Pagina 2 din 2

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 6 Iun 2010, ora 22:51
de Bianca_C
>:D< :x :* @};-
Pentru voi, dragii mei, Simona si Alin....sa auzim de bine, mereu sunteti in rugaciunile mele....
Cu tot dragul si din tot sufletul, Bia :*

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 7 Iun 2010, ora 19:41
de Liliana
Simona, am citit strigatul tau plin de durere si de disperare...am auzit sentinta ta "Dumnezeu ma pedepseste!".... In loc de alte cuvinte iti voi lasa mai jos o mica povestioara pe care am scris-o cu ceva timp in urma. Dincolo de metafore exista un sambure de adevar! Simona, il vei intelege! Sper sa iti fie de folos... sper sa-ti faca bine povestioara mea... daca te va rani ceva din ea te rog sa ma ierti....contextul scrierii ei a fost altul, dar o voi scrie aici in varianta originala.... vei vedea de ce....

Focul Iubirii Eterne din Inima Sa

Dupa cum stiti, Apa cunoaste cele trei stari de agregare: solida (gheata), lichida (apa) si gazoasa (vapori).
Din starea ei lichida apa se transforma in oricare din celelalte doua stari numai sub influenta unor factori termici: gerul sau focul (Frica sau Iubirea).

Cel mai fascinant si magic moment al transformarii apei mi se pare acela in care ea trece din starea de apa in starea de vapori.
Este momentul in care ea clocoteste.
V-ati uitat vreodata atenti la apa care clocoteste?

Cat de mult se zvarcoleste in chinul acela, cat de furioasa este, cum se umfla uneori deasupra si cum este trasa alteori de ea insasi in miezul lichidului infierbantat, cum arunca in toate directiile cu stropi fierbinti, cum se risipeste, se precipita inainte sau se ascunde, cum bolboroseste disperata ca-n durerile facerii!
Focul care arde continuu dedesubt o chinuie cumplit, o obliga, o zdrentuieste dintr-un lichid intreg, compact, in molecule separate de apa care incearca sa se elibereze, parca stiind ca exista calea aceasta, parca simtind ca exista un sfarsit care le va aduce linistea, pacea...

Probabil ca omenirea se afla acum in aceasta faza in care ea clocoteste frenetic.
O parte din suflete incepe sa se desprinda usor de marea masa lichida, iar ele devin vapori frumosi si luminosi plutind inca deasupra, vizibili un timp, dupa care se integreaza complet in Respiratia Universului.
O alta parte din omenire freamata la suprafata, primind continuu impulsuri fierbinti de la flacarile care ard lumea, care o purifica si ii determina transfomarea.
Multi sunt inca in partea de jos a cazanului cu apa.
Sunt caldicei, inca nu clocotesc si sunt cei mai aproape de focul acela care nu se lasa, care parjoleste, care rascoleste, care impinge in sus moleculele de apa si de suflete, care le obliga sa descopere ca dincolo de suprafata clocotitoare pot fi si ei vapori eliberati.

Ceea ce cred ca ar trebui retinut este ca procesul este extrem de simplu si se desfasoara in intreaga masa a lichidului, deodata, moleculele fiind inseparabile unele de altele in acest Timp.
Chiar daca fiecare molecula de apa trece individual si treptat prin toate etapele transformarii, totusi aceasta transformare se desfasoara in stransa legatura si totala dependenta de moleculele Intregului. Fiecare in parte primeste impulsul de la cele care vin din preajma focului si simte fierbinteala zvarcolirilor. Primeste caldura si o ofera celorlalte molecule din jurul ei, iar schimbul acesta le inalta incet-incet tot mai sus spre suprafata cazanului.
Pe masura ce se apropie de finalul calatoriei starea ei se precipita din ce in ce mai mult atat in manifestare exterioara cat si zbucium interior.

Astfel, pe rand si impreuna, moleculele de apa clocotita ajung la hotarul Taramului Necunoscut, reusind pana aici sa devina independente, suverane.
In momentul critic, trecerea in starea de vapori o vor face in mod individual!
Se vor regasi si reuni din nou „dincolo” in aburul acela luminos, unde vaporii plutesc inca fierbinti deasupra cazanului, asteptandu-i pe cei ce vin imediat din urma.

Treptat, in grupuri reunite, tot mereu impreuna, se vor reintegra in Rasuflarea Universului.
Iar Universul va plange de bucuria revederii, iar lacrimile Lui vor curge din nou in cazanul Inimii Sale unde povestea reincepe si se sfarseste intotdeauna frumos, intr-un Joc Etern, caci focul Iubirii Sale este vesnic.

Multi au scapat de chinul indurat in proximitatea limbilor de foc.
Acum sunt impinsi in sus de alte molecule inca parjolite.
Sunt cuprinsi de fierbinteala celor spre care se indreapta, sunt trasi de cei care sunt deja mai sus, intra in vartejul acela in care incepe sa se simta bolboroseala... ei stiu ca, nu departe, este Hotarul acela.... vor fi curand vapori luminosi de suflete.

Multumesc moleculelor mele dragi si clocotitoare de lumina care sunt acum alaturi de mine, celor care ma cheama de sus si ma ajuta sa ma inalt, dar si acelora care au devenit vapori luminosi si care ne asteapta sa ne inaltam si noi alaturi de ei.
Le multumesc si acelora care, din pacate, simt inca focul incalzindu-le inimile, arzandu-le sufletele, clocotindu-le vietile... Stiu cum e....sa avem grija de ei pentru ca ei sunt cei care dau mai departe impulsuri care ajuta spre inaltare...
Toti am trecut, trecem sau vom trece prin Focul Iubirii Eterne din Inima Sa!
Dar toti vom fi vapori de Iubire pura ridicati din Inima Lui, in Lumina Lui.

Te imbratisez cu drag, Simona, pe tine si pe sotul tau...
Liliana

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 9 Iun 2010, ora 22:10
de camy_p
simona bas scrie:Dumnezeu ma pedepseste...mi-a luat copilul mult dorit acolo sus la El....
Recunosc nu sunt o persoana cu suflet mare..dar incerc cat pot sa fac ceva pt ceilalti...dar parca tot eu sunt pedepsita....
Si parca pe zi ce trece este tot mai greu...probleme cu serviciu...pr cu casa in care stam...si copilul mult dorit a devenit un vis care....nu se va realiza niciodata..!
Si am ajuns sa ma intreb...Oare mai am vreun rol pe acest Pamant?!

Incotro viata!!!...In jurul meu vad oameni fericiti...iar eu doar lacrimi.....Parca nu mai am putere sa mai lupt cu nimic....

cand l-am pierdut pe Darius, ingerasul meu..asa eram si eu...spuneam ca nu mai am nici un motiv pentru care sa ma trezesc dimineata...eram ingropata in probleme... casa eram pe punctul de a o pierde...plus ca arata jalnic, o masina ne-o luase banca...firma aducea numai necazuri...nici de mancare nu am avut...da..da... nu am avut...
Inca nu-l nascusem pe Darius...urma in 2 saptamani...si-mi era foame...si nu aveam nimic...era complicat...era vara...frigider nu aveam...nu aveam nimic...
Din cauza la atatea probleme...si relatia cu sotul...aproape ca nu era...doar ne certam si ne reprosam lucrurile...
Apoi s-a nascut ingerasul...si a urmat o lupta crancena in incercarea de a-i salva viata...
Si ne-am pierdut si copilul...
Niciodata nu am avut o viata frumoasa...am suferit enorm de mult...dar sa stii..si sa crezi..ca ai de ce sa te trezesti dimineata..
Azi am un baietel sanatos...care imi lumineaza viata...numai Dumnezeu stie cat m-am chinuit sa-l am..ce era in sufletul meu...
Trebuie sa ai incredere in Dumnezeu...sunt convinsa ca ai pentru ce sa te ridici dimineata din pat..te ridici pt ca foarte curand si la tine...lucrurile vor incepe sa se miste...in bine...ai s avezi!!!

Ai incredere in Dumnezeu! el stie mai bine decat noi de ce s-a intamplat asa....

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 7 Iul 2011, ora 07:07
de ramonaflorica
Buna dimineata celor care vor citi aceste randuri,
Am ales aceasta sectiunea nu intamplator,Simona fiind printre primele mamici de ingeras de pe E.M.M.A care m-au intampinat >:D<
Timp de aproape 1 an de zile m-a framantat raspunsul la o intrebare:daca fetita mea,Sabina,care pe 10 iulie implineste 1 an de cand e ingeras,a platit,prin tot ceea ce i s-a intamplat in scurta ei existenta,pacatele parintilor sau a neamului pana la a noua generatie,asa se spune...Eram confuza,deoarece doi preoti mi-au dat doua raspunsuri diferite:unul mi-a spus cele ce am scris mai sus,iar celalalt raspunzandu-mi la intrabarea mea ca "unde scrie lucrul acesta?"
Acum doua zile eram la Sabinuta si,stand de vorba despre acest subiect cu o doamna, care si-a pierdut fiul acum 6 luni la varsta de 44 de ani,a doua zi,adica ieri,mi-a adus Noul Testament in care scrie la capitolul Ioan 9:
VINDECAREA UNUI ORB DIN NASTERE
1.Pe cand trecea,Isus a vazut un orb din nastere.
2.Ucenicii Lui L-au intrebat:
"Invatatorule,cine a pacatuit,omul acesta sau parintii lui,de s-a nascut orb?"
3.Isus a raspuns:
"N-a pacatuit nici omul acesta,nici parintii lui,ci s-a nascut asa ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu".
Acesta era cel mai important lucru care m-a framantat timp de 1 an,voiam un raspuns scris si,dupa aproape 1 an de zile,l-am gasit :)
Multumesc,Doamne!
Multumesc,Persida!Chiar daca,ca etate,ne despart ceva ani,cei care ne-au apropiat sunt COPIII nostri [-o< @}
Acum sunt mult mai linistita,cu toate ca raman alte interbari,dar,gandul ca,Sabinuta,pura mea,ar fi platit pacatele altora,nu-mi dadea pace.
>:D< si va doresc numai bine.


"

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 7 Iul 2011, ora 07:26
de ingerasulGabriela
ramonaflorica scrie:Noul Testament in care scrie la capitolul Ioan 9:
VINDECAREA UNUI ORB DIN NASTERE
1.Pe cand trecea,Isus a vazut un orb din nastere.
2.Ucenicii Lui L-au intrebat:
"Invatatorule,cine a pacatuit,omul acesta sau parintii lui,de s-a nascut orb?"
3.Isus a raspuns:
"N-a pacatuit nici omul acesta,nici parintii lui,ci s-a nascut asa ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu".

Cred ca de multe ori si pe multi din parintii de ingeri ne framanta aceasta intrebare ... si pe mine m-a framantat ... pana intr-o clipa in care am realizat ca Dumnezeu nu ne pedepseste ... eventual ne incearca ... insa aceste randuri scrise de tine Ramona, imi intaresc convingerea. In acest ultim an mi-am dat seama ca nimic nu e intamplator si ca totul e cu un scop ...

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 8 Iul 2011, ora 06:01
de ramonaflorica
Imi e greu sa mai spun ceva dupa cele citite.Dar,inca dinainte sa citesc cele scrise aici,L-am intrebat de ce nu a dat-o sanatoasa pe Sabina si pe ceilalti copilasi ca ea?De ce?Tot aici(in Evanghelia dupa Ioan,Ioan 9,Vindecarea unui orb) am aflat raspunsul si la aceasta intrebare.
:(( :(( :(( =(( [-o< [-o< [-o< pentru toti O:-)

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 17 Iul 2011, ora 21:31
de Bianca_C
Simona, draga noastra >:D<
Echipa E.M.M.A te-a purtat azi in gand si in suflet, de fapt o facem in fiecare zi, dar astazi iti trimitem multe :) , @};- si un dulce :*
Mereu suntem alaturi de tine cu gandul si ori de cate ori vei avea nevoie de sprijinul nostru, aici vom fi sa te ajutam atat cat putem.
>:D<

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 20 Mar 2013, ora 15:28
de alina ratiu
E gresit modul cum privesti lucrurile,ca o pedeapsa, copii sunt daruri Celui de sus date noua oamenilor pt o vreme,vremea o stabileste D-zeu uneori indelungata alteori foarte scurta in cazul meu 38 de saptamani de sarcina.Ei nu sunt ai nostri ii apartin lui D-zeu,destinatia lor este cerul sau viata vesnica.Rolul nostru este sa le formam caracterele,sa ii modelam cu ajutorul lui D-zeu pt a ajunge la destinatie.Apoi nu e corect sa te compari cu altii,vei suferi intr-una pt ca nu avem vieti la fel sau care mama isi merita copillul,D-zeu nu da copii dupa merite e un har ca ii avem si D-zeu nu ne promite o viata aici pe pamant fara griji,fara necazuri insa ne promite pt cine crede in El si traieste asemenea dorintei lui Viata Vesnica care crede-ma e cel mai important lucru.

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 1 Dec 2014, ora 10:27
de ancuta1917
Eu nu cred ca Dumnezeu ne pedepseste; deja acest cuvant de "pedeapsa" venit tocmai de la Dumnezeu care inseamna iubire ma umple de stress.
Avem fiecare o cruce de dus.Suntem slabi, dar El ne intareste.
Va imbratisez cu mult drag,
A

Re: Dumnezeu ma pedepseste

MesajScris: 11 Ian 2015, ora 18:34
de Gianina Riana
Simona, înțeleg perfect sentimentul care îți consuma fiinta ,dar gândește-te si la lucrurile pozitive pe care le Primești de la Dumnezeu (lumina zilei in fiecare dimineața ,aerul curat pe care il respiri , cântecul păsărilor ,stelele pe care le poți privi in fiecare seara ) si vei realiza cat de mult te iubeste Dumnezeu . Esti acum intr-un moment mai dificil dar încearcă sa rămâi optimista si sa te gândești cati sunt care nu au ce sa pună pe masa .... Capul sus si nu te mai demoraliza ,gândește -te ca Dumnezeu pe cine iubeste încearcă