Pagina 8 din 8

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 20 Oct 2012, ora 18:29
de CORINA SILVIA
fii sigura de asta si ti-a mai dat atunci linistea cu care sa accepti plecarea lui

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 6 Noi 2012, ora 10:41
de Mirela Mimi
Agla multe >:D< esti o maica tare buna si din pacate greu incercata ......sunt langa tine draga mea !

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 7 Noi 2012, ora 15:56
de agla
Multumesc!!
>:D< >:D< >:D<

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 10 Noi 2012, ora 23:54
de floricica
Eu nu am visat nimic, dar am avut un sentiment rau inca de la inceputul sarcinii. Am ramas foarte repede insarcinata, aproape ca ne-a luat prin surprindere, erau doar doua luni de cand renuntasem la orice forma de protectie. Ne-am bucurat, dar ceva ma intrista. Am avut o sarcina usoara, m-am simtit foarte bine, nu m-a durut nimic, nici nu ma ingrasasem decat vreo 9 kg pana la 34 de saptamani, data la care am nascut. Toata lumea ma admira, imi spuneau ca arat asa bine, ca e de necrezut ca nu mi s-au umflat mainile, picioarele, ca nu ma doare nimic, ca nu am pofte etc. Si mie mi se parea ca e prea frumos sa fie adevarat si ma temeam cumplit in sufletul meu sa nu se intample ceva rau. Nu pot sa va explic de ce aveam acea teama, nu exista nimic care sa mi-o sustina. Ma rugam la Sf Nectarie si la Maica Domnului in lacrimi sa ma ajute sa nasc un copil sanatos si la termen, dar tot imi era teama. Si era mai mult decat teama pe care o simt mamicile de obicei. Am rugat pe o doamna care picteaza foarte frumos sa imi picteze un glob pentru bebe, sa fie primul lui glob la primul craciun petrecut impreuna si sa scrie pe el Born 2012. Si l-a pictat foarte frumos, dar a desenat un ingeras pe el si a scris Angel born 2012. Cand l-am vazut mi-a trecut prin minte gandul ca poate copilul meu va fi un ingeras. Si de atunci nu am scapat de acel gand. Din pacate am avut dreptate si copilasul meu e ingeras acum. Iar mama, dupa ce s-a intamplat tragedia si i-am spus de sentimentele avute, mi-a zis ca atunci cand i-am anuntat ca sunt insarcinata, nu s-a putut bucura. Ceva a oprit-o sa se bucure. Poate sunt exagerari, nu stiu ce sa zic, dar asta am simtit.

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 11 Noi 2012, ora 16:20
de dreamweaver
Floricica acelasi lucru am patit si eu si cei de langa mine...am stat mereu cu frica sa nu se intample ceva..... :(( :(( :((

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 11 Noi 2012, ora 18:12
de agla
Ajungem din nou la aceeasi concluzie: nimic in viata nu este intamplator, totul este scris dinainte, totul are un scop pe care il descoperim mai devreme sau mai tarziu. Ajunsa acasa, dupa ce a trecut ceva timp, am inceput sa fac legaturi, prietenii, apropiatii au inceput sa ne povesteasca ce au simtit, prin ce au trecut alaturi de noi. Au avut si ei sentimente ciudate, inexplicabile (pe care au incercat sa le ignore), dar care au capatat un sens mai tarziu.
Avem un nepotel tare simpatic, de trei ani si ceva. Il iubim mult si a asteptat cu nerabdare sa vina Edvin , sa il vada. Acum cateva zile, in timp ce manca biscuiti (eu am mancat tare multi biscuiti in timpul sarcinii) vorbea cu cineva: "Hai bebe, mananca si tu biscuiti!". Mama lui, mirata, l-a intrebat:"Cu cine vorbesti?". Si el a raspuns: "Cum, cu cine vorbesc? Cu Edvin! A venit la noi in vizita si am si eu grija de el acum! Ii dau sa manace biscuiti!".
Alta data i-a spus mamei ca trebuie sa fie cuminte, pentru ca Edvin e acolo sus, il vede si are grija de el.

Zbor lin, ingerasul nostru scump!

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 3 Mar 2013, ora 12:05
de feli_mami-de_inger
Intotdeauna am crezut in puterea premonitorie a viselor..
In saptamana de dinainte de a pleca bebe Ruxandra ..sambata spre duminica am avut un vis..premonitoriu-Am visat ca eram pe punctul de a pleca la D-zeu..de a parasi lumea asta imi luam ramas bun de la Diana, fetita mea de aici.Eram taiata si cusuta ca dupa autopsie ,cu sicriul alaturi intr-o camera gen amfiteatru..mi era groaza ca tre sa i spun Dianei ca voi pleca la DD, ca ma voi desparti de ea..totul se petrecerea in luna august 2013
L-am intrebat pe D-zeu...ce se poate face sa nu fiu nevoita sa plec?mi-a raspuns..iata cum! pierzand-o pe surioara Dianei
Atunci nu am inteles visul, mi a raspuns ,lunadu-l pe bebe si lasandu-ma pe mine.

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 4 Mar 2013, ora 13:15
de Mirela Mimi
Doamneeeee , mi se ridica parul pe maini sincer ....e mai mult decat prevestitor acel vis ...Felicia multa putere iti doresc sa poti accepta ce s-a intamplat ...si bucura-te cat poti de mult de existenta minunii tale pamantesti DIANA .... ea e cea mai importanta acum si motivatia de a-ti trai viata-n continuare !
Te >:D< >:D< >:D< >:D< strans !

Zbor lin ingerasilor tai mici !! (*)

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 28 Oct 2013, ora 18:23
de agla
Ma minunez in fiecare zi (desi ar fi trebuit sa ne obisnuim deja cu ele) de semnele pe care le primim de la ingerasul nostru.Dupa 20 de ani, m-am mutat din orasul natal impreuna cu parintii undeva la 400 de km. Am carat dupa mine toate caietele din liceu pentru ca aveam nevoie de ele la examene. Apoi, le-am mai carat inca 30 de km la noua mea casa, la locul meu de munca. Anul trecut le-am dat soacrei mele sa le foloseasca pentru aprins focul. Acum doua luni, intr-o duminica, am mers la ea, la masa, cu sotul. In timp ce mancam, mi-au fugit ochii pe un caiet. Era tiparit pe coperta lui numele EDVIN. Si, surpriza, era caietul meu din liceu, de acum 14-15 ani pe care l-am carat de la 400 de km dupa mine...I-am spus soacrei mele. Ea nu a observat, dar mi-a spus: "Daca ai sti cat am cautat prin caietele tale dupa unul cu cateva foi goale! A durat ceva timp pana cand l-am gasit pe acesta!" I-am raspuns simplu: "Iata de ce ati cautat atat!Trebuia sa-l gasiti pe ACESTA!"

Stiu ca esti langa noi, ingeras scump! Te iubim! @};-
Multumesc, Doamne, pentru semnele pe care ni le trimiti. Astfel, ne dai putere sa mergem inainte!

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 13 Mai 2014, ora 17:48
de roxana rus
Buna mamici.Acum am vazut acest topic si as vrea sa va spun si eu una din "intamplarile mele".
Coincidenta sau NU? Citeam intr-o seara cartea "Am vazut Raiul", scrisa de o doamna care a fost in moarte clinica si povesteste cum a fost Dincolo. Mai zicea ca ea tine foarte mult la Sfantul care se sarbatoreste in ziua cand este nascuta. Atunci, mi-a venit o sclipire de moment, daca pot sa ii zic asa, si m-am uitat ce Sfant se sarbatoreste cand sunt eu nascuta, pe 24 Septembrie. In timp ce ma uitam, parca "ceva" imi spune sa ma uit si la ziua cand este nascuta printesa mea, 3 ianuarie. In aceea data, in ziua cand gaza mea a venit pe lume, se sarbatoreste Sf Maleahi, care semnifica INGERUL DOMNULUI! O:-) Coincidenta sau NU? Eu cred ca Dumnezeu m-a impins sa vad acest lucru, ca sa fiu convinsa, sa inteleg ca printesa mea e ingerul Lui, acolo Sus.
Doamne, mi-e asa de dor de gaza mea mica! :x :x :x Te rog sa mi-o trimiti inapoi!
Te iubesc frumoasa mea mica, din toata inima! :x :x :x

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 10 Iun 2014, ora 10:32
de CosminaM
Si eu am cateva coincidente ce nu imi dau pace si ma gandesc daca totul putea fi altfel...

Cu doar cateva ore inainte sa il pierd pe micutul meu faceam putina curatenie prin casa, nu un efort deosebit dar...toate imi cadeau peste picioare, ma loveau probabil ca nu trebuia sa mai fac nimic...O oala mi-a cazut peste mana, m-am lovit in teava de la aspirator, si m-am impiedicat in multe lucruri de prin casa...Sa fi fost oare un semn? M-am uitat sa nu fie sarbatoare dar nu era...

Si sarcina decurgea minunat, cu o zi inainte facusem morfologia 4d la 22 de saptamani, micutul meu era perfect. Analize, controale, eco...nimic nu arata vreo problema.

In acea noapte m-am trezit pentru o nevoie fireasca si micutul meu a ramas fara lichid. Totul s-a intamplat atat de brusc. Nu inteleg de ce l-am pierdut cand totul era minunat. Nu pot.

O alta coincidenta, noi vroiam sa ii punem numele Iustin Cristian. Iustin am visat eu intr-o noapte numele asta si mi-a placut atat de mult...nici nu eram maritata si nu ma gandeam atunci la copii. Dar am zis ca de voi avea un baietel asa se va numi. Si coincidenta a facut ca l-am pierdut de ziua lui. Pe 1 iunie 2014 de Sf Iustin Martirul si Filozoful. Nu e prea mult? de ce tocmai atunci, de ce in ziua aceea si nu alta? Doare de mor.

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 28 Iun 2014, ora 10:54
de monicamuresan
>:D< Roxana, >:D< Cosmina, >:D< prietenele sufletului meu :x
Coincidente...nu, nu cred in coincidente...nimic nu e intamplator :x
Eu cred ca acestea ne dau puterea, :x ne ajuta sa ii vedem in Lumina Ingerilor :x

As vrea sa va relatez si eu o "coincidenta" ;;)
Joi, au ajuns la mine, in Corsica, Sofia si Horatiu. Dimineata, aici a inceput o furtuna imensa. Eram atat de speriata! Ii trimiteam mesaje sotului meu disperata...ei erau pe vapor, iar Horatiu imi spunea ca pe mare e ok, vremea e buna. Au ajuns in port, cu 10 minute de intarziere. Aici tuna si fulgera, iar ploaia nu te lasa sa vezi la 3 metri departare. L-am rugat pe Serbanel sa ii aduca cu bine la mine :-< Eram tare speriata.
Dupa ce vaporul a ancorat, ploaia s-a oprit brusc, iar pana ei au debarcat...soarele ne mangaia fata :x
Sofia a sarit in bratele mele, iar eu ii multumeam bunului Dumnezeu si Ingerasilor ca au avut grija de ei si au ajuns cu bine la mine :x
Va spun ca a fost furtuna, si nu exagerez deloc! Doamna la care stam, mi-a spus ca nu a mai vazut o ploaie atat de puternica, de vreo 50 de ani :)

Va >:D< cu caldura sufletului meu :x Iar Ingerasilor le multumesc pentru grija care ne-o poarta :x O:-)

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 6 Apr 2015, ora 17:56
de chris_tina
Am revenit pentru a va povesti ce am patit noaptea trecuta. Pentru mine deja e ceva firesc si ma bucur cand se intampla, dar va povestesc in special pentru mamicile care inca se indoiesc de semnele divine pe care le primim.
Dupa cum spuneam, noaptea trecuta ne-am uitat la tv, timp in care sotul a adormit. Si...a inceput "simfonia somnului". Cum era cam obosit, m-am gandit ca dopurile in urechi o sa ma ajute sa pot dormi linistita :) Probabil majoritatea ati patit asta macat o data. Cu dopurile in urechi....liniste si pace! Somn de voie! Am dormit adanc, pana la un moment dat cand am auzit un sunet...era ceva ce nu pot defini ca a fost ras sau plans. Prima data cand s-a auzit, visam inca, dar imi dadeam seama ca nu face parte din vis...apoi am auzit a doua oara...era ca o voce de femeie...sau copil...m-am trezit si am ciulit urechea sa aud mai bine care din vecini se tine de glume noaptea. Nu se auzea nimic. Era o liniste deplina. Am dus mana la ureche sa scot dopul ( dorm pe o parte). Era pe ureche, dar tras afara. Atunci mi-am dat seama ca nici respiratia sotului nu se aude. Nu respira. L-am scuturat putin si s-a trezit. Fusese doar apnee...dar cine stie de cate secunde nu mai respira...si ce s-ar fi intamplat daca nu m-ar fi trezit acele sunete. I-am povestit si lui si ne-am bucurat impreuna ca am primit iar confirmarea ca Cineva are grija de noi. :)

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 6 Apr 2015, ora 18:46
de chris_tina
Si, daca tot mi s-a deschis apetitul de a va povesti, am sa va spun si primul mare semn pe care l-am primit, referitor la intamplarile din ultimii ani.
Locuiam cu sotul meu in oras, cand am avut acest vis.
Se facea ca locuiam la tara. Eram doar eu cu baiatul meu. In vis, aveam un baietel care abia putea sa umble. Si eram foarte speriata. L-am luat de mana si fugeam cu el peste un deal, catre oras. Vedeam foarte bine dealurile din imprejurimi, ma uitam in toate partile pentru ca stiam ca de undeva urma sa apara ceva de care eram ingrozita. Si ma grabeam sa urc dealul ca sa il duc pe piticul meu in siguranta. Fugeam si fugeam, si la un moment dat am simtit ca ne-a ajuns din urma...acel pericol...si am cazut la pamant, cu baiatul in brate, incercand sa il protejez, si rugandu-ma sa scape....dar cand m-am uitat la el mi-am dat seama ca e mort. Si m-am trezit.
Chiar si acum, cand au trecut aproape 10 ani de la acest vis, imi amintesc totul foarte bine.

Dupa 2-3 ani de la acest vis, am cautat sa ne cumparam un apartament. Ne-am uitat in oras, dar nu am gasit nimic sa ne placa. Apoi ne-am dus in localitatile din jurul orasului. Si primul apartament pe care l-am vazut acolo ne-a ramas la suflet. Intr-o saptamana am platit avansul pentru el si am inceput finisajele pentru a ne muta cat de repede. Si intr-o zi, iesind in curtea blocului si privind mai atenta imprejurimile, am ramas stupefiata. Erau dealurile din visul meu. Uitasem de acel vis, crezusem ca a fost un vis ca toate celelalte. dar cand am vazut dealul pe care l-am urcat in vis cu piticul meu, am ramas incremenita. I-am povestit sotului de vis si de faptul ca sunt sigura ca dealul din vis era cel din fata noastra. Dar nah...am zis ca e o coincidenta si am lasat-o balta.
Apoi, dupa ce ne-am mutat in noul apartament, dupa 2 ani, am ramas insarcinata. Si...eram sigura ca o sa fie baiat. Cumva, din momentul in cre am vazut dealul ala in fata mea, in realitate, mi-am dat seama ca visul meu nu a fost un simplu vis.
La 2 zile dupa ce am iesit din maternitate cu Raul, baiatul nostru, a facut febra. Ne-am dus cu el la urgenta ( afara era un frig de crapau pietrele). Avea septicemie si medicii erau foarte rezervati. Am stat in UPU 7 zile. M-am rugat asa de mult sa nu plece, sa ramana cu mine sa simta cat de mult il iubesc, sa vada cat de frumoasa e lumea asta: soarele, cerul, copacii, florile...totul. In acele zile, cand il simteam pierdut, medicii m-au lasat sa stau cu el tot timpul. Au fost 7 zile in care nu am plecat de acolo. Mai ieseam in hol, cand simteam ca pic de pe picioare ( l-am nascut natural, si nu puteam sa stau pe scaun), si atipeam langa sotul meu, apoi ma intorceam langa pui. Apoi, intr-o buna zi, a inceput sa reactionele la medicamente. Int-o luna eram acasa. Am trecut prin multe amandoi...spitalizari, diagnostice grele, asistente inumane si altele pita lui Dumnezeu. A plecat de langa mine cand avea 2 ani si 8 luni. A adormit in bratele mele, in drum spre spital. Dupa ce am facut pomenirea de 40 de zile pentru puiut, am cazut la pat si m-au operat la coloana.
Azi sunt bine, multumesc lui Dumnezeu, m-am recuperat foarte bine dupa operatie.

Dragele mele, acesta a fost visul si ceea ce s-a intamplat in realitate. Nu sunt un om superstitios, dar cred in minuni si in semne. Cred ca Cineva are grija de fiecare din noi. Cu atat mai mult acum, cand avem un ingeras atat de aproape de El.

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 15 Mar 2016, ora 13:11
de laurici
La 2 sapamani fix dupa ce a plecat Giulia (29.01.2016), fetita mea Ana (4 ani) a visat cu ea... Ne-a povestit ca era intr-o rochita alba de miresuca, o tinea in brate si ca a facut semnul unei inimioare cu manutele ei micute si apoi i-a soptit la ureche ca ne iubeste!

tin sa precizez ca fetita mea nu a vazut-o niciodata si nici nu ne-a auzit vorbind despre hainutele ei (totul a fost organizat cat timp am fost in spital) si neparticipand nici la slujba de inmormantare, nu avea cum sa stie detaliile astea. am ferit-o de orice amintire ar putea avea cu ea, avand in vedere si reactiile ei cand a auzit ca Giulia nu mai vine acasa.

cred ca prin fetita mea ne-a transmis un mesaj ca este bine. acelasi vis Ana l-a avut 2 nopti la rand. apoi am mai avut parte de si alte semne...

dar, si eu inainte cu ceva vreme sa o nasc pe Giulia (fara viata) am avut un vis tare ciudat. > in vis eram intr-un cimitir, ma vedeam insarcinata, si mergeam cu tata sa-i cautam fostului meu sot mormantul (desi de la divort nu stiu nimic de el, nici nu l-am mai vazut nici o data), cica murise si nu am fost la mort. l-am gasit intr-o groapa dar era viu, vorbea cu mine (si nu doar el si alti morti, toti imi vorbeau) si ii spune-am ca eu am venit acum sa-l vad, dar nu o sa mai vin ca sunt insarcinata si imi este frica. el a zis ca intelege... la iesirea din cimitir, eram singura ... fugeam deoarece ma urmarea un spirit, zicea ca eu am intrat in lumea mortilor si a spiritelor de aia pot vorbi cu ei, si avea nevoie si el de cardul meu (aveam in mana un fel de cartela) sa revina si el la viata, l-am tot impins de 3 ori dar nu am scapat de el... apoi am trecut printr-o usa de lumina, cred ca trecusem fara ea ... m-am trezit din vis, eram in fund pe pat f speriata si abia respiram...

atunci nu am stiut ce sa cred, murise fostul sot sau de ce? am ramas foarte marcata.

va imbratisez cu drag >:D<

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 9 Iun 2017, ora 15:42
de paulabianche
Buna ziua,
Din nefericire, probabil sunt una dintre cele mai noi mamici de ingeri. Fetita mea s-a nascut moarta de nici o saptamana si inca nu stiu incotro sa o apuc.
Tot citind am ajuns si aici, si trebuie sa va spun ca si eu am ceva intamplari, unele dintre ele care s-au materializat in decesul fetitei mele, si altele carora inca nu le gasesc raspunsul si poate ma ajutati voi.
Cele care au prevestit moartea micutei mele Sabina (nu a fost botezata, iar numele ei nu apare niciunde, dar acesta ii era destinat, asa ca eu o voi numi totdeauna Sabina), au fost un vis al mamei mele, in care se facea ca era pe o pajiste de unde a cules o floare. Cumva, la un mom dat s-a trezit ca nu mai are floarea si cauta disperata pe cel care I-a furat floarea (micuta mea a fost intr-adevar o floare perfecta). Si a mai fost o intamplare, cu o saptamana inainte sa se intample nenorocirea, in ziua in care fusesem la control, am mers la nepotica mea la gradinita, iar ea mi-a spus sa scap de burtica ca o sa mor. Am ras de ea atunci si am crezut ca e vre nazbatie spusa de un copil, dar de cand s-a intamplat ce s-a intamplat nu imi pot scoate din cap acele cuvinte.

O sa continui tot aici cu visul care nu imi da pace de ani de zile, dar si cu cele 2 pe care le-am avut dupa ce am nascut-o pe micuta:
In cel care nu imi da pace din adolescent, se facea ca eram in apropierea locului unde am facut liceul, dar nimic nu semana cu realitatea. La un mom dat a aparut un taur mare si negru, de care m-am speriat si pe buna dreptate, pt ca a inceput sa ma alerge furios pana in clipa cand m-am agatat de creanga unui nuc, si de unde am cazut, dar nu pe pamant, ci pe spatele unui alt taur. Acesta din urma era de un alb imaculat, si a inceput o goana cu mine in spate, pe o sosea extrem de serpuita si plina de masini, si la fiecare curba tresaream cu teama ca ne vom accidenta. A durat ceva goana asta, si dintr-o data m-am trezit pe o plaja foarte frumoasa, cu o apa limpede si linistita, unde era atata liniste si pace ca era aproape ireal.

In primul vis de dupa Sabina, sau nici eu nu mai stiu (fie imediat dupa nasterea ei, fie in perioada de travaliu) m-am vazut pe mine si o fetita mergand spre o biserica (tatal Sabinei nu voia sa o botezam, iar eu am acceptat, dorindu-mi ca ea sa isi aleaga cand va creste, singura, religia pe care vrea sa o imbratiseze). In vis stiam ca drumul Acela spre biserica era legat de botezul fetitei pe care o tineam de manuta. Era vorba de o biserica catolica (tatal Sabinei este catholic, iar eu orthodox).
Din al doilea vis nu imi amintesc prea multe amanunte, doar finalul, care era legat de doi baietei, doi gemeni, amandoi cu parul negru si cret, care la final se cuibareau la sanul meu. Erau ai mei!!

Va rog, nu evitati postarea mea, si cele care aveti cat de cat capacitatea de a discerne aceste lucruri, ajutati-ma sa le inteleg.
Prevestesc ele ceva? Daca da, ceva bun sau ceva rau? Sau poate sunt doar rodul suferintei care ma macina!!

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 9 Iun 2017, ora 18:13
de zanfir daniela
Dragelor, acum ca am descoperit acest topic,fiind adus în fata,vreau sa povestesc premonitile mele legate de tragicul eveniment din viața mea:pierderea fetiței mele.E adevărat ca atunci când mi s-au întâmplat nu mi-a trecut prin cap ce urma sa se întâmple .
Cu 2-3 săptămâni înainte sa se întâmple am visat-o pe Micuța mea....era atât de frumoasă,arata așa cum eu mi-o imaginam.....Am pus-o pe pat și o priveam...cand dintr-o data si-a schimbat infatisarea....parcă arata a băiat și ce m-a șocat era faptul ca avea parul ras intr-o parte....m-Am trezit speriată și m-am gandit ce înseamnă...Dar am încercat sa uit acest vis.
Alt semn a fost tot cu câteva săptămâni înainte,când stăteam în pat și tot schimbam posturile la tv..Am oprit fix la un film în momentul când femeia respectiva năștea copilul mort...Am schimbat imediat,nu am suportat a vad așa ceva.
Cu o seara înainte sa nasc,mă aflam la masa și a intrat catelusa mea in casa,s-a ridicat in doua lăbuțe lângă mine și plângea....biata de ea stia ca bebe a murit în burtica(aveam 37 de săptămâni ).
Când a sosit momentul nașterii,eram fericiți, miam făcut repede un dus, am dus bagajul la mașină ....i-am anunțat
pe socrii mei care stau în curte cu noi ca sosit momentul și a venit soacra mea la mine in casa....si a simțit miros de tămâie...deși noi nu aveam așa ceva în casa....Eu nu simțeam niciun miros.
In urma cu 3-4 ani îmi făcusem o prietena,mult mai în vârstă decât mine....Și aceasta femeie avea darul ghicitului în cafea....era ca în joc pt noi.Însă tot ce mi-a spus sa adeverit...Mi spus: "peste 3 ani si ceva, iți v-a muri o persoana foarte draga și acesta moarte te v-a afecta enorm,va fi o lovitura foarte grea și vei suferi ...(Atunci am întrebat-o dacă este vorba de părinții mei ,soț etc și a zis ca nu....Nu a vrut sa zică mai multe....insa eu atunci nici nu mă gândeam ca voi avea copil)...În fine.....Am uitat totul. Mi-am amintit ce mia zis acea doamna la 3 luni de la pierderea puiului meu.
Cam astea au fost câteva din premonitile și semnele pe care le-am primit.

Re: Despre vise, premonitii, "coincidente" si superstitii

MesajScris: 3 Mar 2018, ora 04:32
de TONLOVE69
See if you get started for help. God or your guardian angels or loved ones who have become angels too, barriers of spiritual rise and you follow the first steps that connect with God!




สมัคร บาคาร่า