"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Dragi mamici, dragi tatici, de multa vreme vroiam sa deschid acest topic si ma bucur ca, iiiiiiiin sfarsit , reusesc sa si fac acest lucru ......
Vreau sa va propun si sa va invit, sa povestim aici despre intuitie, despre premonitii, despre vise si despre acele ciudate “coincidente”, (pe) care, daca initial nu le intelegem ci ne lasa doar un “gust ciudat”, ulterior, ne fac sa intelegem niste mesaje primite de....Undeva, mesaje menite sa ne avertizeze in privinta unor lucruri mai putin bune (credem noi!), care urmeaza sa ni se intample noua si/sau celor de langa noi.
Apoi, as mai vrea sa propun ca tema: superstitiile....Pentru ca, eu cel putin, cred ca si in spatele lor, se ascund mult mai multe, decat vrem sa recunoastem.....
Si daca tot am deschis acest topic, am sa incep prin a va povesti un vis pe care l-am avut in timp ce eram insarcinata cu Emma mea, cam cu doua luni inainte de a o pierde ....:
......Se facea ca era o zi friguroasa si mohorata, cu un cer plumburiu si greu iar eu, imbracata toata in negru, eram intr-un cimitir, fiind martora unui..."tablou" suprarealist: Stateam undeva deoparte, urmarind cu uimire cum foarte multi barbati si femei, imbracati toti in negru, intrau intr-o groapa, unde se tinea...o adunare...o intalnire....la care toti acesti oameni participau, se pare, in mod regulat! Vazandu-ma cum stau retrasa, au inceput sa-mi faca semne, chemandu-ma sa merg impreuna cu ei, in acea groapa, plina de noroi, care se casca in pamantul mocirlos si unde dispareau murmurand, toti cei care veneau din toate directiile... Si m-am dus!...Cu teama si curiozitate dar avand in acelasi timp, o stare de liniste care probabil mi-a dat curaj, amestecandu-ma in multimea stranie......simtind ca trebuie sa merg acolo, ca acolo este locul meu si ca ...va fi bine.....
Ei bine, acum, de cand am infiintat E.M.M.A, de cand am cunoscut si cunosc, din pacate, un numar din ce in ce mai mare de parinti de ingeri si de cand organizam grupurile de suport si Ziua Mamelor de Ingeri, nu pot sa nu fac legatura cu acel vis.....Si credeti-ma ca nu am inventat si nu am “editat” visul si starile din vis, absolut deloc!!!....
Eeei, si mai am multe vise (si nu numai...) despre care as vrea sa va spun dar....nu azi...insa voi reveni...
Va predau acum voua, dragelor si dragilor, stafeta, in speranta ca, in masura timpului disponibil, va veti face timp sa povestiti si voi despre, premonitiile, visele, coincidentele si superstitiile care v-au marcat !
Va multumesc, va imbratisez si va doresc....vise placute, ingerii sa va sarute !
Am stat putin in cumpana daca sa scriu si eu aici... Poate nu e locul meu... Nu stiu, decideti voi! Oricum, as vrea sa va povestesc niste intamplari absolut devastatoare.
Prima data cand am avut un vis premonitoriu a fost in anul 1997. Era in jur de 9 sau 10 ianuarie, nu stiu sa va spun exact. Eram studenta la Jurnalism in primul an si venisem de la cursuri in acea zi. Pe la ora 16 a venit la mine o colega de camin care mi-a spus ca murise tatal unui bun prieten de-al meu. Am fost foarte socata. In acea noapte l-am visat pe prietenul meu in doliu. Si parca....
....se facea ca mergeam amandoi spre strada principala(blocul nostru era intr-o vale)si cand am ajuns in partea de sus a dealului, langa mine nu mai era prietenul meu ci tata, care imi spunea sa mergem repede ca a fost un accident. ....
M-am trezit brusc plangand. A doua zi dimineata am sunat acasa la mama. Eu am locuit numai cu mama, parintii mei fiind divortati la acea vreme. I-am spus ca vin acasa. Mama tot insista sa nu vin, sa nu vin, insa eu o tineam pe-a mea. Tin minte chiar ca m-am enervat si i-am zis ca oricum vin. Cand am ajuns acasa, mama ma astepta in gara si mi-a zis ca murise sotia tatalui meu in accident. Atunci am inteles imediat sensul visului meu.
A doua oara a fost in mai 2007. La acea vreme nu eram prietena asa buna cu Bianca cum suntem acum. Stiam ca trebuie sa nasca spre sfarsitul lui aprilie, inceputul lui mai. De fiecare data insa, de cate ori ma gandeam la ea, ma cuprindea o tristete inexplicabila. Ma bufnea plansul din senin si nu intelegeam de ce. Aveam presimtirea ca ceva cumplit s-a intamplat... Si nu ma inselasem... Intr-o dimineata, am citit intr-o revista confirmarea cumplitei mele nelinisti...
Au fost foarte multe dati in care visele mi-au aratat ce avea sa se intample si de cele mai multe ori, in cele mai nefericite momente ale vietii mele, am visat ingerii de pe Forum. Niciodata cand am fost fericita, bucuroasa, implinita... Cand imi era cel mai greu am visat-o pe Emma-Nicole (de 3 ori), pe Andrei Nanu, pe Paula, fiica Simonei Marti si pe Raluca Topor... Insa de fiecare data in vis mi-au transmis o stare de fericire pe care nu am simtit-o niciodata in viata reala. Absolut NICIODATA! Parca toti acesti copii voiau sa ma asigure ca totul este in regula, ca totul va fi perfect, ca nu am de ce sa-mi fac griji fiindca ei ma vegheaza. Chiar ma simteam cumva ciudat la un moment dat, chiar si vinovata fiindca Bianca nu o visa pe Emma si eu DA. Nu intelegeam de ce m-au ales pe mine... Nici acum nu inteleg si as vrea sa simta/ sa fi simtit si Bianca si toate mamicile de ingerasi ce am simtit eu in acel vis. Pentru ca au fost niste PREZENTE, nu vise oarecare. Si acum imi amintesc perfect acele vise. Totul a fost atat de real... Cand i-am povestit Simonei Marti de la Sibiu cum am visat-o pe Paula ei, a exclamat uimita: EA A FOST!
Aaaah, si mi s-a mai intamplat ceva foarte ciudat. Am fost in toamna aceasta, pe 19 sau 20 septembrie la Dorina_miru acasa, la Iasi. Ei bine, cu toate ca erau acolo Dorina si copiii ei, O SIMTEAM pe Miruna. O SIMTEAM. Parca era ceva sau cineva care ma urmarea tot timpul in casa, cineva dulce si bun pe care-l simteam tot timpul in preajma mea. Cand mi-a pus Dorina DVD-ul cu Miru, am stiut ca ea era din primul moment. Am stiut pur si simplu. Experienta aceasta o povestesc aici pentru prima data. Cu toate ca voiam sa scriu acest lucru la topicul Dorinei, e mai bine sa fie scrisa aici. Sper sa nu fi suparat pe nimeni...
Sper sa scrieti si voi experientele voastre si va rog frumos sa ma iertati daca am fost inoportuna... Stiu ca trairile voastre nu se compara cu ale mele, insa am vrut sa va impartasesc si voua din experienta mea.
Draga Ana tu esti a noastra, trairile tale pot si ale noastre asa cum tu incerci sa simti tristetea noastra. Te pup eu dulce. Sunt multe semne pe care noi femeile in general le vedem, le visam sau simtim si de cele mai multe ori nu le luam in seama. Dupa cum bine stiti eu am vrut sa am baiat, si spuneam in gura mare ca eu vreau baiat si nu fata, ca daca voi avea fata nu o voi iubi si tot asa....intr o noapte sa fi avut 5 luni jumatate -6 luni de sarcina am visat ca tineam in brate o fetita cam pana intr un an, frumoasa foc si grasuta, cu parul ca a lui Emil si alba la piele, cu ochii mari frumosi, atat o pupam si o strangeam in brate de avam impresia ca este real, stiam cumva ca este fata mea. Din acea dimineata parca un val sa ridicat si abia asteptam sa nasc pt ca stiam sigur ca voi avea o fetita desi echo morf spunea ca in burtca am un baiat. Pe 2 spre 3 mai 2009 ma aflam la munte la Plaiul Foii si am visat cum din burtica mea se reliefa capul si o mana a bebelusului meu, era disperat parca sa iasa din burtica. Am ramas cu o tristete in suflet atunci, nu am stiut de ce. Acum stiu dar este mult prea tarziu
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
...Dragele mele visele sunt ...viata noastra! Au simboluri si pot fi interpretate...sunt astrofizician...si stiu..ca fiecare din energia noastra ne apare in vis!!! Inca nu imi facusem test ca sunt insarcinata si am visat ca am cules 2 muguri de mar frumos rosii...dar i-am tinut atat de strans incat ...cand am deschis pumnul sa ii arat lui Alin...mugurii de floare erau uscati!!!! Apoi mai tarziu mi-am dat seama ca de fapt au fost ingerasii mei...care i-am pierdut unul la o luna si celalalt la 9 luni!!!!Am prin ura pe mar...parca nici acum nu pot sa ma uit la florile lui!!!! Iaaninte de a pleca la spital sa nasc am visat o masa intinsa la care eu purtam batic negru....Stelian al meu...imi vestise ca el v-a pleca acolo sus!!!Ca el va cunoaste lumina lui HRistos!!! Trist si adevarat....!Dar doare rau...tare!!!!
In ultimul timp am citit foarte multe materiale despre spiritualitate - tot felul de texte. Am cautat pe diverse site-uri, am citit fara sa selectez. Tot. Spiritualitate, esoterism, crestinism, otodoxism. Am avut "chemare" sa aflu cat mai multe, sa inteleg cat mai multe. Am aflat astfel o multime de lucruri fascinante, iar unele par a fi extrase din carti stiintifico-fantastice. N-am respins nici o teorie - am citit tot incercand sa-mi cristalizez eu insami propriile concluzii din noianul de informatii asimilate. Va pot impartasi acum cateva din aceste idei pe care le-am extras din aceste cautari.
Spiritualitatea esoterica, cea care este dincolo de orice credinta sau religie, spune ca noi suntem spirite intrupate in corpuri pe pamant pentru a invata anumite lectii de viata, in special lectia IUBIRII. Ca pamantul este o planeta vie, cu spirit viu, asemenea noua, care ne gazduieste si ne ajuta in drumul cunoasterii noastre. Ca sa ne putem invata lectiile terestre ale IUBIRII noi, spirite nemuritoare, am fost nevoiti sa ne uitam originea divina de unde am coborat pe pamant. Ziua ne ducem viata obisnuita, pe care o stim, derulata cantr-un scenariu pe care chiar noi insine ni l-am fi pregatit dinainte de a ne naste tocmai pentru a putea evolua spiritual si pentru a asimila lectia vietii. Noaptea insa, in timpul somnului, spiritul nostru se desprinde de trupul fizic si se inalta avand din nou constiinta propriei nemuriri si a ceea ce SUNTEM - copii ai lui Dumnezeu. Aceste teorii despre care am citit spun ca noaptea noi toti ne reintalnim in mediul astral si facem schimb de experiente, schimb de informatii si conlucram impreuna pentru a gasi calea optima de urmat pentru fiecare in viata dusa in trupul propriu pe pamant.
Tot ceea ce ni se intampla noaptea nu ne este permis sa stim pentru a nu suferi dezechilibre psihice, avand in vedere credintele cu care am fost crescuti si educati fiecare. Totusi, uneori, pentru a fi ajutati in evolutia noastra, ne sunt transmise anumite informatii pe care ni le putem reaminti, dar pe care noi le percepem sub forma viselor - imagini care par a fi reale, dar pe care le punem pe seama.... cui? Cine generaza aceste imagini? Mintea noastra? Memoria noastra? Imaginatia noastra? Sau poate ca aceste imagini pe care le numim "vis" sunt franturi dintr-o realitate pe care noi chiar o traim, dar pe care nu avem voie intordeauna sa ne-o amintim?
Comunicam in vis cu diverse fiinte: oameni cu care traim in prezent pe pamant, oameni care au trait candva, dar care s-au reintors cu spiritul in vesnicie, sau cu fiinte care "lucreaza" in jurul pamantului pentru a ne ajuta sa evoluam cat mai bine, cat mai frumos. Unele din aceste fiinte sunt "ingerii", altele sunt "arhanghelii" si asa mai departe...
Credinta crestina, ortodoxa, exclude astfel de teorii. Am citit de curand niste texte cu pareri ale Parintelui Iustin Parvu care exprima clar respingerea acestui gen de interpretare. Religia crestina ortodoxa ne invata sa nu dam crezare viselor. "Sunt visuri de noapte!" Ea ne invata ca numai Dumnezeu trebuie sa fie in inima si in mintea noastra si ca nu trebuie sa ne preocupe astfel de "viziuni" care "smintesc" oamenii si ii amagesc .
Totusi faptul ca dupa anumite vise ramanem cu anumite sentimente sau presentimente, faptul ca uneori, dimineata, ne simtim motivati sau nu sa facem un anumit lucru dupa ce am visat un anumit vis cred ca nu trebuie neglijat. Faptul ca anumite vise par sa ne transmita niste mesaje care se dovedesc a se concretiza in viata reala, iarasi, nu trebuie trecut cu vederea.
Sa retinem tot ce traim, ziua sau noaptea, sa constientizam ceea ce simtim si sa ne ascultam tot timpul inima, sufletul. El ne va spune ce trebuie spus. Sa invatam sa ne ascultam cele ce ne sunt adanc in interiorul nostru. Si sa nu ignoram aceste semnale.
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Dragii mei, eu vin cu un mesaj in care nu voi descrie visele mele, dar nu stiu exact unde sa-l incadrez; poate "coincidenta", premonitie... cred totusi ca e legatura stransa care se leaga intre mama si copilul ei. Asa cum am scris si in povestea Ingerasului meu, mie mi s-a oprit inima in momentul cand Serban a renuntat la viata. Vedeam totul cu incetinitorul, parca auzeam prin pereti, mai bine zis simteam ce se intampla in salonul de Terpie Intensiva. In momentele acelea ma rugam lui Dumnezeu sa nu mi-l ia, il rugam pe fratele si tatal meu(care sunt acolo sus, Dumnezeu sa-i odihneasca) sa mi-l lase mie... dar cand inima mi s-a oprit, am inceput sa tremur si mesajul pe care l-am perceput a fost sa-i dau drumul, sa-l las sa mearga in Lumina.
Ma bucur ca ai reusit sa deschizi acest topic, stiu ca vroiai sa o faci de mult timp...si cum acum tu, ne-ai predat stafeta, noi continuam ce ai inceput
Vise, premonitii, superstitii...sau pure coincidente....hei bine, as putea sa spun ca le-am trait pe toate. In urma cu multi ani, daca m-ai fi intrebat daca cred in asa ceva, raspunsul meu era "NU" fara doar si poate; refuzam sa vorbesc despre asa ceva, nu credeam, nu ma interesat, excludeam totul din viata mea, pana acum, in ziua in care am afla ca sunt insarcinata, in acea noapte am avut un vis....un vis frums , despre ingeri si stele.
Eram intr-un loc plin de flori albe, parea un deal si totusi nu era. In jurul meu vedeam atat de muli copilasi jucandu-se, culegand flori si razand. Erau toti in vesminte albe, insa era un alb atat deal, inca parca nici nu puteam sa ii privesc. Cand unul dintre ei rupea o floricica dintre sutele care erau acolo, acel ingeras disparea...nu stiu unde, insa privirea mea nu il mai gasea. Ma simteam ciudat, nu intelegeam ce se intampla, insa in acelasi timp ma amuzam cand ii vedeam cum se joaca si cat de fericiti sunt. Decisa sa plec din acel acolo, in cu totu' si cu totu' alta parte, apare un inger, al carui chip nu l-am vazut, era atat de luminat inca nu l-am putut privi si imi ofera o floricica, care nici astazi nu stiu daca intr-adevar exista printre plantele cunoscute. Uimita si placut impresionat, intind mana si iau acea floricica, gandindu-ma "uite cat de dragut,mi-a oferit o floare"....moment in care ingerasul dispare si florea imi pica din mana. Am incercat sa o caut, insa nu am mai gasit-o si in acel moment, fac un gest de care nu imi dau seama....incercam parca sa imi imbratisez burtica, de teama sau nu stiu din ce motiv...si plec trista catre niciunde cu ambele maini pe burtica, de parca protejam pe cineva....
A fost un vis, frumos si trist in acelasi timp, care mi l-am amintit dupa ceva timp de la aflarea vestii, ca sunt insarcinata, si mai bine spus, mi-am amintit in momentul in care am repetat acest gest "de a-mi cuprinde burtica cu mainile"...insa acum, constienta ca am un bebe inauntru de care trebuie sa am grija si pe care il mangai ( in vis nu exista )....Cand l-am pierdut pe Patrick, parca inca odata mi-a aparut in memorie acest vis, parca nu imi dadea pace.....si uite toti, ca Dumnezeu mi-a dat o "floare", mi-a oferit-o si "floarea" a cazut, a disparut intr-un loc prin de alte "flori", intr-un loc plin de joaca si zambete....
Acum pot spune, da, cred in premonitii si vise ( si daac stau bine sa ma gandesc si sa-mi aduc aminte, am atatea vise sa va povestesc, multe dintre ele scriindu-le deja la povestea lui Patrick
Si mai stiu, ca prin vise tin legatura cu ingerii mei, prin premonitii, tot ei, imi dau un semn ca ceva se va intampla, prin coincidente imi arata ca se gandesc la mine si ca ma iubesc si prin superstitii, imi dau seama de autocontrol, de memorie si de bunici Da, chiar asta cred.....
Acum va las pe voi sa continuati lista viselor, inceputa de Bianca...eu voi reveni cu un alt vis prin care mi s-a transmis si am primit un mesaj......aaaaaaa, si uitasem de "telepatie" ( Bia mare, stii la ce ma refer )
Va pup dulce and sweet dreams Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Si eu cred f tare in vise si premonitii si sunt convinsa ca prin astea Ingerasii nostri vor intr-un fel sa comunice cu noi... Inainte sa aflu ca sunt insarcinata din nou...cam cu vreo doua saptamani inainte l-am visat pe bunicul meu,care a fost pentru mine ca un tata..mi-a fost cea mai draga persoana...l-am visat ca era in bucatarie,pe scaun si imi zambea...atat doar .Dimineata ii povestesc visul mamei mele...la care ea imi spune ca si ea a avut un vis mai deosebit.M-a visat pe mine cu un bebe in brate ca urcam niste scari...dupa care se facea ca mama e in salon la nou nascuti si se uita la un bebelus care era acolo in patut...Si dintr-o data acel bebelus isi trage urechiuta si dupa ureche avea o vanataie(Vreau sa va spun ca Razvanel avea urechiutele vinete de la atata stat ,cand pe o parte cand pe alta,cum nu il puteam lua in brate de la terapie intenisiva...)Si acel bebe din patut ii arata la mama vanataia ascunsa dupa urechiuta si ii zambeste smechereste la mama...ca si cum ar fi vrut sa-i spuna:Vezi ca sunt tot eu,am venit inapoi...Atunci mama imi spune sa vezi ca va veni inapoi, e pregatit e" reparat "si va veni inapoi....Ca dupa vreo 2 saptamani sa aflu ca avem un bebe in burtica.Pe mine aceste vise m-au marcat...si sigur am mai avut vise din astea si mi ciuda ca nu le-am retinut si nu le-am bagat asa tare in seama...dar de acum incolo voi fi atenta la tot in jurul meu...
A si inca ceva..acum intr-o noapte am avut un vis groaznic..in care nu as vrea sa cred..si mi frica si sa-l povestesc..Sper sa nu atrag raul. Se facea ca eu eram gravida,dar eram gravida a treia oara...si asa plangeam,stiam ca si cu bebe 2 s-a intamplat nenorocirea..si acum urma sa am a 3 a cezariana,si era ultima mea sansa sa am un copilas...si plangeam rau de tot...M-am trezit toata transpirata si insapaimantata...Dar vreau sa cred ca acest vis a fost din cauza fricii mele,si sa nu prevesteasca ceva rau...
Si mai cred foarte tare in minuni si coincidente pe care le consider la fel semne de la ei... Am fost la o biserica de aici de la noi( e o bisericuta Catolica desi eu sunt orodoxa,dar am auzit multe lucruri despre aceasta bisericuta)si am vorbit cu un calugar franciscan,ca am vrut sa tin un Post sa imi gasesc linistea sufleteasca si sa ne ajute in toate.Am inceput Postul in 15 iunie,timp de 2 luni m-am rugat din tot sufletul meu pentru liniste si sa ne dea Dumnezeu un alt copilas aici pe Pamant.Am terminat Postul in 15 august...si in data de 16 septembrie testul de sarcina imi arata 2 liniute.Aveam 4 saptamani de sarcina...ramasesem exact dupa terminarea Postului si a rugaciunilor...Pana acum poate ca as fi zis ca e o simpla coincidenta dar acum sunt sigura ca e o minune un semn de la Ei...
Am avut si eu vise ciudate care s-au adeverit pana la urma. Am visat intr-o noapte de Revelion ca nascusem un baiat caruia i-am pus numele Luca. Totul fusese asa real incat eram convinsa ca asa se va intampla. Numai ca un timp m-am luptat cu infertilitatea si apoi a venit fata care mi-a fost luata. Dupa multe incercari prin care am trecut a venit si Luca. La inceputul sarcinii cu fata am mers cu sora mea la cumparaturi pentru bebelusi, ea stia ca va avea baiat eu doar credeam. Alegand culori de baiat am avut dintr-o data sentimentul ca va fi fata si sa aleg altceva. La scurt timp am aflat ca era fata. Cu fata am avut cele mai groaznice vise. Cel care m-a marcat a fost cand am visat ca imi disparuse lichidul din burta si burta se mulase pe corpul ei si ii vedeam gura deschisa cum incerca sa respire. Am baut apa si burta a crescut la loc. M-am trezit cu un sentiment ingrozitor. A murit pentru ca a ramas fara oxigen... Alta data am visat ca nascusem si o tineam in brate si nu misca si cei din jur imi spuneau ca e moarta, dar eu nu, ca uite cum incearca sa traiasca. Am mai visat si ca avea probleme cu inima sau ca aveam bebelusul si cand ma uitam mai bine era pisica...
Apropo de superstitii sau poate doar ''vorbe din popor'' eu cred in 2 sigur, daca vad berze clar in viitorul cel mai apropiat un bebe i si va faca casuta in burtica mea si o alta ar fi ca atunci cand vad painjeni primesc o veste, depinde cat de mare si importanta de marimea paianjanului
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Nu pot spune ca sunt o persoana superstitioasa... iar in privinta premonitiilor... cred ca m-a tradat intuitia in cel mai importanta moment al vietii.. sau poate dorinta si speranta erau mai presus de orice - dupa nastere, nu am presimtit nici macacr pentru o clipa ce avea sa se intample - cum de am adormit tocmai in acea dimineata? Nu am dormit zile si tocmai in acea noapte am adormit cate un pic... nu am simtit ca nu mai esti; iarta-ma, iubita mea.... ma simt extrem de vinovata ca nu am simtit nimic din ce ti se intampla... eram atat de nerabdatoare sa vin sa stau cu tine ... eram convinsa ca o sa fie totul bine si de abia asteptam sa te vad.. daca te-ar fi tinut Doamne Doamne cateva ore in plus, as fi putut sa te vad, sa te simt... de-as fi simtit, de-as fi stiut cumva... as fi facut orice sa ajung cumva la tine... In schimb, de cand ai devenit ingeras, de fiecare data cand visez copilasi, sunt fetite... indiferent de varsta, aspect, sunt toate numai fetite ... imi place sa cred ca de fiecare data esti tu ...
Inainte de a afla ca sint insarcinata am visat-o pe mama care imi spunea ca va veni cineva ca sa nu mai fiu singura..pe moment nu am inteles ce vroia sa zica..Apoi inainte sa aflu de problemele legate de sarcina am visat-o pe Alieta micuta,imbracata in verde,o tineam in brate si ii dadeam sa manince castraveti,rosii{etc. ii era tare foame} cu o pilnie,si eram incojurate de oameni care stateau in umbra si nu puteam sa le vad fetele...apoi spre sfirsit am visat fetita mea maricica de 3-4 anisori,frumusica tare,o tinea cineva in brate si o lua de linga mine si ea a intors capul dupa mine si se uita la mine in timp ce se indeparta..eu am crezut ca e la sotul meu in brate... Dupa ce a murit mama a visat-o odata sotul meu ca ii era sete si a2a zi am impartit niste bere si in noaptea aia a visat-o iarasi ca bea bere si ii multumea.. Nimic nu e intimplator pe lumea asta,din pacate nu stim sa vedem semnele prevestitoare..
Dragele mele...... Mi-am adus aminte de un vis, destul de ciudat, ce poate fi numit poate chiar un mic cosmar..... Ma aflam intr-un hambar, din acelea imense ca ale cowboy-lor, plin de fan si atat de inalt.....undeva, mancand, un cal, in alta parte alt cl, si tot asa, tot apreau si dispareau...cai negrii, reapareau si calare pe ei copilasi care radeau, radeau in hohote si nu se mai opreau.Nu recunoasteam nimic in jurul meu, nicicaii si nici copiii.....caii incep sa se bata, si nu se opreau pana nu le dadea sangele, copiii se amuzau si apoi incepeau si ei a se bata; eu strigam la fiecare sa inceteze, si parca nimeni nu ma auzea, parca eram invizibila....si priveam cu se omorau unii pe altii, si eram atat de speriata pentru ca nu stiam ce se intampla....totul s-a terminat cand nimeni nu mai misca in afara de mine....acoperisul hambarului se rupe, bucatele, bucatele, parea un cutremur si totusi nu era.....incepe o furtuna, cu ploaie si fulgere....alerg grabita sa vad ce se intampla, plina de lovituri de la scandurile cazute peste mine....afara parea sfarsitul lumii....si prin stropii mari de ploaie si desi, zaresc aceiasi cai negrii, aceiasi copii razand.....cei care eu cu ochii mei ii vazusem cum murisera...si ma cutremur si incep a alerga si dupa mine auzeam copitele acelor cai, care ma urmareau....ajung inr-un loc, sub un brad imens, atat de frumos mi se parea in toata nebunia care ma inconjura....si in zare, apare alt cal, dar acestuia din urma parca ii simteam si ii vedeam blandetea...era un cal alb, superb, atat de mare, atat de nu stiu cum.......si se indrepta spre mine la galop....il privesc nedumerita, si in sufletul meu ma rugam sa ma lase sa-l mangai si sa-l incalec, astfel putand scapa de ce se intampla in jurul meu....si isi apleaca capul catre mine si m-am ferit, si ilmai apleaca inca odata si-l ating destul de timida si ma urc pe el...si pleaca cu mine, unde....habar n-am?!?!
Acest vis l-am trait intr-una dintre acele nopti, in care nu acceptasem ca l-am pierdut pe Andrew si pe Patrick, in noptile in care refuzam ca au murit, in care spuneam ca as da orice sa ii aduc inapoi, ca ma pot lupta cu Dumnezeu si ca ii voi recupera...de fapt totul se petrecea in mintea mea si atat..... Cat despre vise cu cai...mai am destule sa va povestesc.....de ce tocmai cu cai?!? poate pentru ca multi ani din viata mea alaturi de Andrew i-am trait alaturi de aceste animale, poate ca pentru mine au fost si raman cele mai recunoscatoare animale, mi-au fost confidenti si salvatori........de aceea acest animal imi apare si in vise, pentru ca el exista permanent in sufletul si in subconstientul meu.... O pentru voi mamici dragi..... Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Vise premonitorii cred ca am avut dintotdeauna dar nu le-am dat importanta,dar din 1997 ,de cand mi s-a nascut fetita,si mai ales din 1999,cand am operat-o prima data de hidrocefalie au inceput visele premonitorii,erau simple si la obiect ,ma preveneau cand Ancuta va cadea ,ce cucuie va avea cat era de grav,iar in noaptea dinaintea zilei in care mergeam la control aveam deja rezultatul.In anul 2006 ,cand a fost pentru vietile noastre un an cumplit si la final atat de fericit,au inceput vise mai ample mai sofisticate ,mai pline de amanunte.In primavara acelui an pe cu o zi inainte de 8 martie ,in acea noapte,am visat ca-i puneam fetitei mele mana la cap si-i controlam drena si aceasta pur si simplu nu mai era,o saptaman mai tarziu asta s-a intamplat,drena cu tot cu valva de presiune care o avea atasata ,plecand din creier ,pentru a i se scurge lichidul acumulat se smulsese.Am stat in spital atunci trei saptamani,cand am iesit eram 90% sigura ca nu s-a terminat cosmarul. In ultima saptaman a lunii mai ,in acelasi an,am visat ca eram pe o strada la un chiosc si cumparam paine,dar nu primeam paine intreaga ci bucati.Am luat-o si am intrat intr-o curte necunoscuta mie,am simtit ca ceva ma urmareste ,iar cand m-am intors,era un caine mare ,negru,care se apropia de mine.Gandindu-ma ca poate ar putea sa-mi faca rau am inceput sa-i dau cate o bucata de paine,pana s-a terminat introcandu-ma sa plec am auzit ca maraie si ca era gata sa sara pe mine.M-am gandit ca oricum daca as fugi ar sari pe mine si luandu-ma din spate nu prea as putea sa ma apar,asa ca am decis tremurand din toate incheieturile,sa -l infrunt.M-am intors cu fata spre el si an acel moment a sarit pe mine ,prinzandu-ma doar de bluza si tragand cu putere.Nu eram ranita,ma tragea doar de tricou ,dar credeti-ma simteam cum imi sdrobeste sufletul,care ma durea ingrozitor,ma sfasia sulfeteste,simteam ca mor,ca ma sufoc de atata durere sulfeteasca...Am reusit sa-l imping cu mainile si l-am aruncat putin mai incolo,cand se pregatea sa sara iar pe mine.tremurand toata de durere si frica ,i-am spus:"Mi-e frica de tine ,dar mor cu tine de gat!!".Dintr-o data cainele s-a potolit statea doar in asteptare,privindu-ma patrunzator.M-am trezit si am fost sigura ca voi indura chinuri sulfetesti groaznice. Si la o saptamana la inceputul lunii iunie ne-am internat iar in spital,am stat doua luni ,timp in care eram sa-mi pierd fetita prin complicatiile care le facuse de doua ori,si in acelasi timp aflasem ca sunt insarcinata cu Alex,scumpul meu baietel,care nu ma lasa la ora asta sa scriu .Imi amintesc ca intr-unul din aceste cumplite episoade ma rugam la Dumnezeu sa nu ma faca sa aleg intre ei doi,ii vroiam pe amandoi!!! Am iesit cu Ancutza pe 31iulie din spital ,si din nou cu acel presentiment ca inca nu s-a terminat.Dar cu o mare bucurie si dar in burtica,care crestea pe zi ce trecea. Ne-am internat bineanteles pe la jumatatea lui noembrie,iarasi cu complicatii.Operatia principala din acea perioada a facut-o pe 5 decembrie in Ajun de sf.Nicolae,iesind din operatie si vehind-o m-am rugat cu ardoare ca pruncul care crestea in mine, avand cam 7 luni atunci ,sa fie sanatos si bine,sa nu se chinuie ca surioara lui.Am adormit si...am visat un bebe frumos cam de sapte luni care radea si facea tumbe ,se dadea huta-huta pe niste liane,si iar facea tot felul de ghidusii ,nestand o clipa locului ,era frumusel tare si sanatos.M-am trezit cu sufletul linistit si cu o mare veselie la mine in burtica.Am iesit din spital la o saptamana si am simtit ca totul se terminase ,cercul acela vicios plin de greutati si incercari se inchisese.In ianuarie pe 16, 2007 se nastea cel ce astazi il numim Alexandru MIhai -cuceritorul,pentru ca nimic nu-i sta in cale,credeti-ma !! Continuarea in episodul urmator
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
am visat, si desi am fost constienta de semnificatia visului, am negat-o tot timpul, pana in momentul in care s-a intamplat. cu aproximativ o luna inainte de a ramane insarcinata cu puiutul meu, Cristiana , am visat un soarece mare si alb (atat de alb !!!!!). nu am simtit repulsia aceea pe care o simt marea majoritate a oamenilor, inclusiv eu, cand vad un soarece, ci, am avut un sentiment de duiosie si bucurie. si, acel soricel se afla pe o pluta din lemn, exact ca acelea pe care le vedem in filmele vechi, pe o apa curgatoare dar tulbure. si ma uitam cu drag la acel soarece mare si alb, si vedeam cum pluta se indeparta de mine in loc sa se apropie. in vis am avut un sentiment de parere de rau, iar dimineata, cand m-am trezit am trait un sentiment de spaima. am constientizat cam ce putea insemna acel vis. stiam de pe la bunici si parinti ce inseamna sa visezi soareci (sarcina). si am avut sentimentul ca se putea intampla ceva cu bebele ce urma sa vina. bineinteles ca m-am mobilizat si mi-am spus ca nu trebuie sa gandesc negativ, sa atrag raul, ca sarcina va fi bine si bebele la fel......... dar, dupa ce s-a intamplat si Cristiana mea de a devenit ingeras in ceruri, am realizat ca absolut nimic nu e intamplator, ca sunt semne pe care Bunul Dumnezeu ni le da si nu trebuie sa le ignoram. sigur ca in acele momente nu poti sa gandesti negativ si nicidecum nu ai puterea sa iei in calcul si posibilitatea unei nenorociri. iti doresti tot timpul sa fie bine si chiar daca am intelege din timp ce se va intampla, nu suntem niciodata pregatiti pentru asa ceva. mii de flori pentru ingerasii nostri si imbratisari calde , pentru voi, mamici de ingerasi si voluntari ai emma.
Madalina, mamica ingerasului cu aroma de scortisoara Cristiana
Dragele mele, si eu am avut bucuria de a primi semne de la ingerasa mea, ROMINA IOANA. In saptamanile urmatoare inmormantarii, IUBITEI noastre ma ruga zi si noapte la Dumnezeu sa-mi de un semn ca DRAGOSTEA MEA MICA e bine. Ma rugam s-o visez, s-o vad, nimic.Intr-una din zile can ma aflam la maormantul ei,abatuta si sfarsita de durere, cand aveam inima si mintea goale, am ridicat tamaitorul pe care il asezasem cu gura in jos, si spre surprinderea, uimirea mea am gasit..............................un fulgusor mic alb.Era atat de curat....................Acest fulg mi-a dat o mare bucurie. Era raspunsul la rugaciunile mele.Am ajuns acasa plina de bucurie cu lacrimi in ochi le-am povestit si le-am aratat fulgusorul pe care acum il port tot timpul cu mine.E de la fetita mea Toti ma privesc ciudat cand le povestesc. Cred ca zic: "saraca " Nu-i nimic, eu stiu sigur ca a fost un semn de la DD. O alata intamplare ciudata pentru altii.......... Ma aflam din nou la cimitir la ROMINA (parcul ei,cum i-am explicat fiului meu).Ca de fiecare data cand mergeam acolo, nu simteam nimic.Eram ingenunchiata langa cruce si plangeam, la un moment dat mi-am ridicat privirea si in fata mea statea un preot si o doamna.M-am speriat.Era prea multa liniste.Cum de nu i-am auzit?Preotul a venit si a citit ce este scris pe crucea ROMINE.Mi-a spus sa am putina rabdare ca vrea sa-mi vorbeasca.L-am asteptat. Dupa ce a facut o slujba foooarte frumoasa pentru micuta mea, mi-a spus si niste cuvinte frumoase si pline de intelepciune. Stiu ca pe acel preot l-a trimis DD si ingerasii sa-mi mai aline din durere.
lumi, mamica ingerasului ROMINA IOANA , a baietelului RICCARDO ANDREI si a micutei RENATA
In visele noastre cautam, de regula, raspunsuri... Uneori le primim, alteori nu... Uneori le intelegem, alteori nu... Uneori trec ani, iar imaginea unui anume vis ne raman intiparita in memorie alaturi de intrebarile fara raspuns, alaturi de simbolurile lor care ne-au marcat profund. Voi impartasi cu voi si eu experienta unui vis caruia inca nu i-am aflat intelesul.
Ei bine, in copilarie am avut un vis care m-a marcat teribil, un cosmar, in care imi aparea o floare ca fiind dincolo de hotarul pe care trebuia sa-l trec pentru a ma salva. Era o Floare de Gentiana. Am reusit sa "culeg" aceasta floare, "sa o am" (simteam mai mult sentimentul ca ajungand la aceasta floare de Gentiana, am scapat de pericol).
Desi au trecut atatia ani de la acel vis, totusi mi-a ramas "viu" in memorie cu un fel de intrebare (nevoie) la care n-am gasit inca raspunsul: ce sa inteleg din simbolul florii de Gentiana? In perioada in care am avut acest vis nu stiam nimic despre aceasta floare. Pur si simplu m-am trezit infricosata din cosmar cu numele ei foarte clar in memorie. Nu stiam cum arata, care ii este arealul unde creste, ce culoare are... nimic. Imi era cunoscut vag ca exista o floare cu acest nume, dar atat.
Peste ani, ori de cate ori imi aminteam de acest vis aveam sentimentul ca trebuie sa fac demersuri pentru a-i deslusi sensul. Dar nu m-am agitat foarte mult pentru asta. Acum stiu multe despre floarea albastra…. Google mi-a oferit informatiile generale, dar parca simt ca mai este ceva de aflat. Simt ca imaginea acestei flori ascunde o simbolistica al carui inteles specific pentru visul meu inca nu l-am descoperit .
Este o imagine foarte folosita pe diferite bancnote (si la noi, dar si in alte tari - am cautat pe Google si am gasit cateva informatii in acest sens). Am facut niste calcule, niste asocieri temporale, am marcat niste ani pe care i-am gasit asociati cu aceasta floare (de exemplu ea a fost pentru prima data tiparita in Romania pe bancnota de 10.000 lei care a fost lansata in 15 iulie 1999 - cand am auzit atunci aceasta stire mi s-a aprins un bec!) si am incercat sa vad sincronicitatile.
Mai adaug ca nu sunt atrasa de aceasta floare cu nimic in afara interesului nascut in urma acelui vis. Nu stiu nici eu ce caut. Poate este totul doar o amplificare a mintii. Sau poate nu... Inca ma intreb: de ce floarea de Gentiana? De ce nu alta floare? De ce nu alt simbol?
N-am facut o obsesie din asta , dar cand imi amintesc, recunosc, imi pun aceste intrebari. Acum, fiind preocupata de zone noi ale cunoasterii si vietii, mi-am pus din nou intrebarea. Floarea de Gentiana insasi mi-a raspuns…. viewtopic.php?f=26&t=351&p=15788#p15788
Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Mi-a fost foarte greu sa aleg un vis, pentru eu cred ca fiecare vis are ceva de transmis. M-am oprit la unul din visele cu ANDREI: Visam ca mergeam impreuna cu sotul meu la cimitir si aveam 4 flori albe, 2 eu, 2 sotul meu, in fata mormantului ne astepta ANDREI, i-am intins amandoi florile, dar el a pus doar una in vaza si mi-a intins mie una care in mainile mele s-a transformat in porumbel alb si a zburat, iar pe cealalta ANDREI a zis sa o tin bine ca este a mea si o cheama Andreea - Maria, iar cealata a dat-o sotului meu dar nu mai stiu exact cum a botezat-o, pentru ca m-am trezit brusc. M-am trezit cu o durere cumplita de burta si dupa numai cateva minute am pierdut sarcina. Traiesc cu speranta ca va veni o floare cel putin in viata noastra. Mihaela, mamica lui ANDREI.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.