"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Eu mai navighez , ca oricare dintre noi si pe alte forumuri , iata ce articole foarte interesante am gasit , scrise de o d-na dr. psiholog Victoria Ion!! Mentionez ca am acordul dansei sa reproduc aceste articole si sa dau si date de contact!!
- Ai nevoie sa vorbesti cu cineva care sa fie dispus sa te asculte, fara sa te critice, fara sa te intrerupa ?
-Traversezi un moment dificil si nu te intelege nimeni ?
-Ai sentimentul ca toti sunt impotriva ta sau ca te-au parasit ?
TE ASTEPT SA STAM DE VORBA !
Ai curaj sa indrepti ceea ce nu merge in viata ta! Vorbeste cu mine despre ceea ce te face sa suferi !
Mi s-a spus de multe ori ca sunt " un vindecator" insa in cautarile mele tot speram sa inteleg cum anume pot vindeca. De cate ori o porneam e un drum mi se parea ca l-am gasit,pentru ca apoi sa nu ma mai simt confortabil. Incepeam sa caut altceva asa am fost rand pe rand asistenta la fotoliul stomatologic, apoi terapeut reiki,apoi tehnician dentar specialist, apoi maseur reflexoterapeut si in sfarsit psiholog. Credeti ca s-a incheiat? Nu nicidecum . Cartea lui Doreen Virtue " Calauzirea divina" pare sa fie piesa care lipsea . Ceea ce descopar in aceasta carte imi lamureste succesele mele in munca cu copiii cu autism. Cer scuze, succesele nu sunt ale mele sunt ale copiilor, iar indrumarea este de la Dumnezeu. De multe ori dupa ce incheiam o sedinta de lucru ii multumeam lui Dumnezeu pentru cum a decurs sedinta, pentru cum am fost inspirata . Intrebata de unde imi vin ideile am raspuns" nu stiu, probabil de la Dumnezeu". Acum , abia acum constientizez ca intr-adevar inspiratia este de la Dumnezeu si ca misiunea mea divina este sa aduc vindecare, sa scriu despre vindecare"
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Aspecte ale consilierii familiei copilului cu autism
de vicctoriaion pe Mie Iun 16, 2010 6:48 am
Aspecte ale consilierii familiei copilului cu autism “De multe ori pentru a ajuta copilul e necesar sa fie ajutati parintii“ este o afirmatie pe care am auzit-o la un curs de consiliere a familiei si cuplului cand a fost prezentata familia disfunctionala si efectele acesteia asupra comportamentului copiilor. Am preluat aceasta idee si de atunci am inceput sa abordez relatia cu copiii diagnosticati cu autism si familia lor din aceasta perspectiva.
De ce au nevoie de consiliere parintii unui copil cu autism? 1. Este bine ca acestia sa afle, sa cunoasca, sa inteleaga ce este autismul. Fara cunoastere, nu poate avea loc intelegerea; fara intelegere nu se poate accepta diagnosticul. Acceptarea diagnosticului, de catre parinti, este factorul major in tratarea si sprijinirea copilului cu autism, in acelasi timp permitandu-le parintilor o mai buna adaptare si functionare psiho-sociala. Neacceptarea diagnosticului franeaza, poate chiar blocheaza, posibilitatile copilului de evolutie si de cele mai multe ori izoleaza familia. 2. Este de dorit ca parintii si membrii familiei sa fie implicati - participanti activi - in toate aspectele evaluarii si educarii copilului, pe masura intereselor, resurselor, abilitatilor si disponibilitatii lor. 3. Scopul consilierii nu este ”tratamentul“ disfunctiei familiale, ci sprijinirea familiei pentru a-si controla propria viata. Consilierea familiei are ca scop scaderea riscului violentei intrafamiliale din partea parintilor confruntati cu gravele dificultati comportamentale ale copilului, ca si riscul de abuz- maltratare-abandon-institutionalizare, familia nefiind pregatita in a-si asuma copilul.
Caracteristicile familiei sunt relevante pentru preventia secundara a dizabilitatilor ce survin ca urmare a tulburarii autiste. Parintele informat, constientizat asupra modului in care trebuie sa observe semnalele copilului, va avea rabdarea si motivatia necesara sa continue programul in care este inclus copilul (acasa/ in centru de terapie) chiar si atunci cand progresele nu sunt evidente. Acceptarea diagnosticului copilului in multe cazuri se produce cu dificultate, solicitand multe intalniri si discutii cu familia pana cand acestia incep sa coopereze, sa-si organizeze timpul eficient, atat pentru nevoile proprii, cat si pentru cele ale copilului. Creste astfel posibilitatea ca parintele sa aiba un program degrevat de dificultatile de management ale unui copil cu tulburari din spectrul autist, functionalitatea sociala si comunitara fiind simtitor ameliorata. Observand comportamentul agresiv (auto si heteroagresiv) in relatia cu parintii/cu alte persoane de referinta, am constatat ca acesta se poate manifesta, in anumite cazuri cu mai mare intensitate fata de unul si mereu acelasi parinte / persoana din mediu, situatie ce m-a obligat sa analizez mai bine si atent aspectele. Tocmai de aceea am adaugat, muncii mele de psiholog si consilier de familie, informatiile furnizate de etologie si etologia umana care, ca discipline stiintifice, studiaza dimensiunea bio-psihica a agresivitatii umane si incearca sa explice dintr-o perspectiva noua in special aspectele distructive ale agresivitatii. Comportamentul (potrivit Dictionarului de Psihologie Larousse 2000) reprezinta “conduita unui subiect luat in considerare intr-un anumit mediu si intr-o unitate de timp data.” Creierul reptilian, vizeaza comportamentul non-verbal si comanda agresivitatea ca raspuns la agresivitatea din mediu. Punand in relatie functia arhaica a creierului reptilian cu comportamentul copiilor diagnosticati cu autism consider ca aceasta se mentine activa si manifesta la copiii cu autism. Revenind la familie, si cea a copilului cu autism poate avea de inteles si depasit dizarmoniile familiei de apartenta, care, daca nu sunt intelese si depasite, atunci individul le va repeta in relatia de cuplu si in relatiile sociale. In acest context gestalturile afective neincheiate ale parintilor pot determina si intretine comportamentele agresive la copilul cu autism. Prin gestalturi afective neincheiate, Fritz Perls, parintele gestalt terapiei , numea actiunea de a proiecta in exterior a ceea ce se petrece in interiorul mintii si al corpului si scoaterea la suprafata a aspectelor contradictorii ale personalitatii, acele aspecte pe care le ascundem de noi insine, pe care nu vrem sa le recunoastem si/sau pe care le proiectam asupra celorlalti. Prin aceasta proiectie persoana nu poate avea acces la emotiile proprii, nu le lasa sa iasa la suprafata, nu si le asuma ca apartinandu-i ci le priveste ca fiind ale altei persoane si indreptate impotriva sa. Cum pot determina comportamente agresive? Tocmai prin functia creierului reptilian, care recepteaza agresivitatea din mediu si o restituie mediului prin comportamentul heteroagresiv.
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
de vicctoriaion pe Joi Iul 29, 2010 8:13 am Daca alegi sa mergi la psihoterapeut este bine sa stii ca sunt niste reguli tehnice si etice internationale, care trebuiesc respectate atat de psihoterapeut cat si de client. Ce inseamna sa fii client si care sunt regulile despre care am scris mai sus gasesti pe:
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Pe Edith Roman, nu am cunoscut-o personal, mi-a scris ea cand a aflat ca lucrez cu copii cu disabilitati. Intai mi-a cerut niste sfaturi ,apoi mi-a trimis niste filmari cu ea si fiul ei . Unele actiuni necesitau corectii, dar eforturile si implicarea acestei mame m-au determinat sa aman . Asa ca i-am trimis niste materiale. Este de prisos sa va spun ca mi-a scris imediat pentru a-mi multumi si cu acest prilej mi-a comunicat ca este deschisa si accepta critici si sprijin din partea unui specialist. M-am bucurat pentru ea ,intelesese mesajul meu. De atunci o urmaresc si urmaresc evolutia lui Adi, un copil frumos, iubit si foarte dorit . In experienta mea am intalnit putini parinti asemeni lui Edith Roman. Va invit sa-i cunoasteti http://adrianroman.webs.com/apps/blog/ ; www.punctul.ro/articole/arhiva/6739/pov ... rinti.html
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
ce.... stai ca o gasca impaiata, ia taxi daca nu-ti convine
de vicctoriaion pe Vin Iul 16, 2010 12:46 am Despre mine cea de ieri si.. de azi Eu sunt Victoria C. Ion, femeie, psiholog ,un om cu dragoste de oameni. Sunt aici pentru a scrie. Scriu despre viata pentru viata. Scriu despre copii pentru parinti si scriu despre parinti pentru copii. Am fost un copil bibelou Stiti ce inseamna sa fii bibelou? Inseamna sa existi fara a trai si fara a simti. A trai presupune a realiza schimburi, trairea este dinamica . Pe oricine veti intreba va va spune ca am fost un copil iubit, ca nu mi-a lipsit nimic. O cate mi-au lipsit! Cel mai tare mi-a lipsit libertatea de a ma bucura de toate jucariile pe care le aveam . Bucuria mi-a fost umbrita de frica de pedeapsa. De cate ori primeam ceva era insotit de " vezi sa nu strici!" Multe dintre papusi au devenit bibelouri asemeni mie. Prima oara cand m-am scuturat putin de atitudinea de bibelou aveam vreo 30 de ani. Eram in tramvai, asezata intr-un colt astfel incat sa nu fiu atinsa. La Piata Obor insa tramvaiul s-a aglomerat foarte tare. Un cetatean isi pune cosul plin cu merinde aproape pe pantofii mei, iar eu raman asemeni unei statui,dar din privirile mele omul avea sa inteleaga ca m-a deranjat. Se mai uita odata la sacosa,constata ca nu a pus-o pe picioarele mele si atunci ridicand privirea mi-a adresat: "ce stai ca o gasca impaiata?" si a continuat in stilul mioritic specific " ia taxi daca nu-ti convine" . Acea expresie "ce stai ca o gasca impaiata" m-a urmarit de atunci ani si ani oferindu-mi o perspectiva cu care nu stiam ce sa fac. Mult mai tarziu, cand aveam sa-mi cumpar primul laptop, l-am tinut in cutie vreo jumatate de an de teama sa nu-l stric. Cand fetita unei prietene m-a intrebat de ce l-am cumparat i-am raspuns pentru nevoi si il voi folosi atunci cand voi invata mai bine sa lucrez. Atunci Diana m-a privit in ochi si mi-a spus " niciodata, niciodata nu vei invata daca nu-l folosesti". Asa am renuntat la atitudinea de bibelou inconjurat de obiecte bibelou. Sau cel putin asa credeam pana ieri.
Ieri 11 iulie 2010 am mers la un examen Master NLP. Aveam sansa sa fiu client si urma sa vin cu o problema reala . Cel examinat era Paul. Nu am fost un client comod. Asa-s clientii. Vreau sa fiu o persoana de succes i-am spus eu. Evident m-a intrebat ce inseamna pentru mine a fi o persoana de succes. I-am raspuns ca-mi doresc sa fiu o scriitoare de succes. Vreau sa scriu despre copii si parinti spre folosul copiilor si al parintilor. Ce te impiedica sa faci asta? m-a intrebat Paul Pai.. eu am inceput sa scriu, pe blog, pe diferite site-uri de socializare . Imi place, nu e chiar simplu. Imi doresc insa ca un numar cat mai mare de cititori sa aiba acces la ceea ce scriu si sa inteleaga ce scriu. Ma straduiesc sa nu folosesc un limbaj tehnic si greoi, nu scriu pentru specialisti, nu scriu pentru lumea academica. Vorbind ieri cu Paul mi-am dat seama ca nu m-am eliberat total de reziduurile mele de bibelou, iar eu am azi peste 50 de ani. Ceea ce as vrea eu sa transmit parintilor este urmatorul mesaj: lasati copilul sa fie copil, nu-l investiti cu ceea ce nu va putea duce, nu-l incarcati cu ceva ce va incerca o viata intreaga sa demoleze.
Pentru psihologii care vor citi aceste randuri: in zorii zilei de 11 iulie aveam sa visez ca achizitionasem o casa .Casa avea in living 3 sobe mari din teracota , amplasate una in apropierea celeilalte si chiar in mijlocul incaperii . Teracota era de culoare maro, foarte frumoasa, lucioasa si foarte bine conservata "ca noua". Am adus muncitori sa darame sobele, privind gramada de teracota ma gandeam ca nu am cui sa o dau poate cineva ar fi avut nevoie si in acelasi timp simteam bucuria care-mi umplea sufletul. Ce mare usurare am simtit cand sobele au disparut. Cat spatiu, cata libertate de miscare.
va invit cu drag sa ma vizitati , sa cititi si sa scrieti numele meu Victoria C. Ion, un psiholog...un prieten
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Ajutooor, copilul meu mananca doar iaurturi A si B
de vicctoriaion pe Dum Iul 11, 2010 1:42 pm Multi parinti vorbesc despre cat de pasionati sunt micutii lor de publicitatea Tv, cum stau cuminti si li se lumineaza fata cand vad reclame. Alti parinti povestesc ca pentru a-l determina pe copil sa manance il aseaza in fata televizorului , aleg un program de desene sau publicitate , si asa reusesc sa-l hraneasca. Sunt insa parinti care se plang pentru ca fetita sau baiatul lor mananca cateva iaurturi A sau B pe zi refuzand orice alt aliment. Dragi parinti , procedand astfel , dumneavoastra singuri ati favorizat dezvoltarea preferintei pentru iaurt A si B. Fiecare reclama actioneaza subliminal influientandu-ne alegerile si preferintele . Publicitatea atat de intensa la aceste produse are ca scop consumul lor. Mediatizarea ne face sa uitam sa mai citim cat sunt de sanatoase . Un produs bine promovat se va vinde indiferent de calitate. Nu in fata televizorului pornit trebuie sa manance copilul dumneavoastra, ci la masa, asezat pe scaun sau in scaunul special . E de dorit ca , atunci cand este posibil , sa fie asezat la masa cu familia reunita in jurul mesei, iar adultii sa isi manifeste aprecierea pentru aroma mancarii, aspect si gust, dar si pentru calitatile nutritive . Laudati mancarea si faceti dumnevoastra propria reclama . Nu fortati copilul, nu-l certati si nu va pierdeti cumpatul. Nu va lamentati ca mananca prea incet sau prea putin . Daca este cineva in preajma dumneavoastra cand hraniti copilul, nu va plangeti ca nu mananca, ex: uite ia doua linguri si apoi gata! sau : vezi ?ce ti-am spus ca nu o sa manance, eu stiam dar tu nu vrei sa crezi ce spun eu. Fiti creativi si veti depasi etapa "exclusiv iaurt A sau B", renuntati la reclamele Tv, laudati mancarea ce o oferiti copilului cu perseverenta asidua. Cand copilul este mai maricel puteti pregati impreuna gustari, salate si odata ce va fi implicat atitudinea fata de o masa diversificata se va schimba. Ii puteti explica rostul legumelor sau al fructelor colorate, cat de frumoase si vii pot fi atunci cand punem o felie de rosie peste tartina cu branza, sau cum putem face ochisori din masline oului fiert. Nu incriminez lactatele, nu sugerez excluderea lor din alimentatie decat acolo unde sunt semne clare de intoleranta la lactoza
Succes si va rog sa-mi scrieti si mie ce rezultate ati obtinut , ce metode ati folosit
Psih. Victoria C. Ion
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Prima forma de greva - greva foamei - au inventat-o copiii. Refuzul copilului de a manca poate fi considerat in unele cazuri forma de santaj emotional practicata de copil. Acestei forme de protest parintii ii cedeaza rapid. Astfel, copilul primeste libertatea de a alege ce doreste (alt aliment, o jucarie, o promisiune, amanarea mesei). Trecerea de la alimentele lichide la semisolide si solide se realizeaza in multe cazuri cu dificultate. Copilul poate prelungi perioada de alimentare cu alimente semisolide. In multe cazuri configuratia anatomica a gurii, insuficienta dezvoltare a musculaturii implicate in actul masticatiei pot pot amana introducerea alimentelor solide sau respingerea acestora de catre copil. Copiii care pana la varsta de 1 an nu au primit alimente care sa necesite rosul nu vor mai accepta astfel de alimente decat cu dificultate.
Rosul alimentelor solide are rolul de a fortifica muschii limbii, de a modela miscarile si amplitudinea miscarilor. Muscatul si rosul alimentelor se realizeaza cu incisivii ce apar intre 6 si 10 luni, iar triturarea (sfaramarea, macinarea) alimentelor se realizeaza pe molari, care apar intre 12-15 luni (molarul 1) si 24-36 luni (molarul 2). Trecerea la alimentatia diversificata modifica si relatia mama-copil. Este o etapa de dezvoltare, fiind marcata de modificarea pozitiei copilului in timpul alimentarii cat si a dorintei de autoalimentare; copilul va incerca sa bage mana in castronelul cu mancare, sa apuce lingurita etc.. Introducerea de noi alimente poate avea succes daca mama este rabdatoare, calma si binevoitoare. Expresia faciala, tonul si atitudinea mamei sunt hotaratoare, deorece copilul are nevoie de incurajare in aceasta etapa de incercare de gusturi, mirosuri si consistente cu care nu este obisnuit. La copii cu varste intre 2 si 6 ani apare frecvent refuzul de a incerca alimente noi si se manifesta prin refuzul efectiv al copilului de a-si diversifica dieta. Astfel, va consuma acelasi tip de alimente la fiecare masa, putand ajunge sa refuze chiar si produse care anterior ii placeau. Alta manifestare ce poate alarma parintii o constituie refuzul complet de alimentare. Desi refuzul copilului de a-si diversifica dieta se poate manifesta si sub varsta de 24 luni, medicii si psihologii sustin ca este normal in aceasta etapa de dezvoltare si reprezinta incercarea copilului de a-si manifesta independenta. In perioada prescolara apetitul lor poate fi mai scazut, procesul de crestere somatica a copiilor inregistrand o aparenta incetinire. Este varsta la care descopera lumea inconjuratoare, datorita curiozitatii care trebuie satisfacut, alimentatia ajunge pe locul secund. In aceasta perioada copilul inlocuieste cu bucurie alimentatia cu lichidele, care se inghit rapid, fara prea mare efort si nici nu il impiedica sa continue jocul. Nevoia de "a hrani corespunzator copilul" apartine parintilor. Ei sunt cei care apreciaza ce, cat si cand trebuie sa manance copilul. Sunt parinti care tin cont de recomandarile medicului si sunt atenti la nevoile si preferintele copilului. In cazul in care copilul incepe sa refuze consumul unor alimente diversificate si doreste sa isi centreze regimul pe un singur tip de mancare, specialistii recomanda parintilor sa continue sa i-l ofere copilului (atat timp cat este hranitor), insa pot incerca sa-i adauge acestuia si alte produse. Aceasta este o metoda menita sa determine copilul ca in timp, sa consume si alte alimente si, astfel sa adopte o alimentatie sanatoasa si corecta atat ca principii nutritive cat si cantitativ. Copiii cu disabilitati, multi dintre ei, vor avea dificultati si la acest capitol. La unii dintre ei se pot constata tulburari ale cresterii ponderale neorganice. Printre factorii ce pot conduce la subnutritie se numara: tulburarea relatiei mama-copil, aport insuficient de alimente,deprivare emotionala, neglijarea copilului. Adesea mediul de viata are un efect deprivant social. In multe cazuri, unde exista un copil cu disabilitati, membrii familiei se separa, mama si copilul se indeparteaza de restul si incep sa apara noi dificultati. Insingurarea mamei este urmata deseori de depresie si copilul primeste mai putina atentie, mai putina afectiune. Chiar si atunci cand nu sunt dificultati materiale, copilul, prin comportamentul neobisnuit (letargic, deosebit de activ) contribuie la intarirea si prelungirea comportamentului alimentar restrictiv ca varietate si cantitate. Starea de malnutritie este pusa in relatie directa cu deficitul mintal si motor prin deprivarea sistemului nervos de hranirea cu principii de baza -glucoza, fructoza. In cazul copiilor malnutriti se poate constata mai tarziu ca prezinta intelect liminar sau deficienta mintala usoara. Dezvoltarea limbajului, a abilitatilor de citit si inteligenta verbala pot fi de asemeni tulburate in diferite grade in functie de carentele alimentare si afective din primii ani de viata.
Victoria C. Ion- psiholog clinician, consilier de familie si cuplu tel 0746181199
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
de vicctoriaion pe Lun Iun 28, 2010 9:31 am Repere si puncte de sprijin pentru parinti : psihomotricitatea joaca un rol important in dezvoltarea mentala a copilului dumnevoastra "actul motor sta la baza organizarii cunoasterii si invatarii, determinand, intr-o proportie considerabila, organizarea mintala a persoanei… “ afirma C.Paunescu Se considera a fi de mare importanta in organizarea procesului instructiv-educativ-recuperator pentru toate varstele si tipurile de deficienti, ca si pentru persoanele obisnuite. In perioada primei copilarii se recomanda sa se dezvolte mecanismele motorii si psihomotrice care constituie baza pentru toate mecanismele mentale, pregatind formele de activitate intelectuala superioara. In general, un QI ce indica un retard presupune lipsa echipamentului psihologic al primei copilarii, ceea ce impune ca printr-o educatie sistematica sa se reia si sa se completeze achizitiile privitoare la mecanismele motorii si psihomotrice . Iata cateva puncte de reper ale dezvoltarii psihomotrice ale copiilor de pana la 5 ani ce trebuiesc urmarite si dezvoltate. Principalele caracteristici ar putea fi rezumate astfel: 0-4 saptamani: miscari fara scop, fara un efect anumit, fiind puternic subordonate reflexelor tonice primitive de postura; poate sa intoarca capul intr-o parte, are pumnii stransi; reflex de agatare, de pasire, de prindere - prezente; - nu-si mentine pozitia cand este sustinut; absenta controlului capului; acorda preferential atentie sunetelor inalte si feminine; sunete ce au calitatea, rata si ritmul batailor cardiace cu care s-a obisnuit in uter pot sa-l calmeze; in pozitie sezanda capul cade posterior. 2 luni: sustine putin timp capul in pozitie de decubit ventral; nu sustine capul in pozitie sezanda; alert la sunete; zambeste; urmareste obiecte in miscare. 3 luni: misca bine membrele; ridica capul cu usurinta; in pozitie sezanda cade pe spate; miscari reflexe de aparare; asculta vocea si gangureste; incepe sa “pedaleze”; isi muta privirea de la un obiect la altul; reactioneaza la muzica; se sustine pe antebrate si coate; se joaca cu mainile cercetandu-le. 4 luni: ridica capul si inclina toracele; suspendat, tine capul in plan superior; incepe sa aiba controlul capului la miscari de rasucire; gangureste; raspunde zambetului prin zambet; distinge 2 sunete; retine cu mana obiecte, se agata de parul si hainele persoanelor de langa el. 5 luni: tine capul ridicat fara sa-i cada pe spate; impinge picioarele cand este tinut ridicat “prin axile”; rade zgomotos; se joaca cu o persoana, duce obiecte la gura; poate arata nemultumire; pedaleaza. 6 luni: se ridica ajutandu-se de incheietura mainii; gangureste; intoarce capul catre o persoana care rade; incepe sa se tarasca pe podea; apuca biberonul si-l duce la gura cu ambele maini; se rostogoleste pe spate si pe burta; distinge chipurile familiare de cel straine. 7 luni: se deplaseaza in “4 labe”; bea cu cana; se ridica in sezand din decubit dorsal; tine obiecte in ambele maini, vocalizeaza; zgarie. 8 luni: ridicat, se poate rezema; culcat ridica capul, se rostogoleste; topaie; tipa ca sa atraga atentia; emite sunete; isi priveste imaginea in oglinda si se bucura; o prefera pe mama; se ridica in sezand fara ajutor. 9 luni: executa “marche arriere”; spune ma-ma, da-da; se dezvolta reflexul pentru saritura; se poate ridica in 4 labe. 10 luni: sta bine in sezand, fara sprijin; sta in picioare sustinut si merge greoi sustinut; mananca cu mana; asculta ceasul; emite sunete repetitiv; incearca sa recupereze un obiect cazut; reactioneaza cand i sepronunta numele; se poate roti fara sa-si piarda echilibrul; se deplaseaza dupa jucarii; flutura mana in semn de ramas-bun, bate din palme. 11 luni: se ridica singur in picioare, mesteca; isi suge degetul; emite 2 cuvinte cu inteles; prinde “ca un cleste”; manifesta simpatii pentru alte persoane decat mama; sta singur in picioare cateva secunde. 12 luni: merge in tarc sustinandu-se cu o mana; imita in joc; se joaca cu mingea; prehensiunea este apropiata de cea a adultului,dar are dificultati la prinderea obiectelor mici; coopereaza la imbracare. 1 an si 6 luni: merge singur; se ridica singur in picioare ajutat; urca scari; trage linii cu creionul; isi scoate singur pantofii; incepe sa se comporte si opozitional; alearga si sare; sta singur pe scaun unde se urca prin catarare; foloseste lingurita la masa; poate comunica, ziua, nevoia de a urina; anunta defecatia, rareori inainte; imita mama. 2 ani: alearga fara sa cada; urca si coboara scarile cu ambele picioare pentru o treapta; deschide usa; se spala pe maini; noaptea, mictiunea este controlata rar; vorbeste neincetat; alcatuieste propozitii scurte; cere mancare, olita; foloseste pronume; continua negativismul; tine creionul cu degetele nu in palma ca si pana acum; sare; arunca mingea pastrandu-si echilibrul. 3 ani: urca scara cu cate un picior pentru o treapta, si coboara cu ambele picioare pentru o treapta; sta cateva secunde intr-un picior; merge cu tricicleta; se imbraca si se dezbraca singur; merge singur la toaleta; ajuta la bucatarie; participa la joc in colectiv; isi stie varsta si sexul; numara pana la 10; spune poezii scurte; cunoaste culorile. 4 ani: coboara scara cu alternarea picioarelor; poate sta in echilibru pe un picior 4-8 secunde. 5 ani: sta intr-un picior minim 8 secunde; merge pe varfuri distante lungi; este gata sa-si foloseasca si sa-si dezvolte aptitudinile motorii pentru actiuni mai complicate – scris, desenat, cusut, cantat. Va propun si un ghid pentru educatie timpurie a abilitatilor motorii, pe varste: La 1 an: Se taraste; Foloseste pensa digitala pentru a ridica un obiect; Apuca cu mana din pozitia tarare; Sta in picioare cu sprijin minim un minut; Scoate obiectele dintr-un recipient prin rasturnare; Intoarce paginile unei carti, mai multe o data; Bate din palme; Face cativa pasi fara ajutor. La 2 ani:Traseaza linii;Merge independent; Coboara scarile de-a busilea;Se da in balansoar;Rostogoleste o minge;Aseaza 4 inele pe un suport vertical; Face un turn din 3 cuburi;Impinge sau trage o jucarie dupa el;Se apleaca pentru a ridica un obiect;Se ridica fara sa se dezechilibreze. La 3 ani:Insira 4 margele pe un siret in 2 minute;Rasuceste butoane sau manere;Sare pe loc cu ambele picioare o data; Merge cu spatele inainte; Coboara treptele cu ajutor; Arunca mingea la o distanta de 1,5 m; Construieste un turn de 5-6 cuburi; Intoarce pagina una cate una; Despacheteaza un obiect mic; Impatureste o hartie in doua;Desface si imbina jucarii de asamblat; Desurubeaza jucarii cu filet; Face bilute din plastilina; Apuca creionul intre degetul mare si aratator, sprijinindu-l pe mijlociu;Face o tumba cu ajutor. La 4 ani: Bate cu ciocanul 5 piese cilindrice fixate intr-un suport; Completeaza un incastru cu 3 forme; Taie cu foarfeca; Sare de la o inaltime de aproximativ 10 cm; Loveste mingea cu piciorul in timp ce aceasta se rostogoleste spre el; Merge pe varfuri; Alearga 10 pasi cu miscari ale bratelor coordonate alternativ; Pedaleaza pe tricicleta; Se da in leagan; Urca scarile alternand picioarele; Merge in pas de mars; Prinde mingea cu ambele maini; Taie de-a lungul unei linii drepte lunga de 20 cm cu abateri de 0,5 cm. La 5 ani: Sta intr-un picior fara sprijin 4-8 secunde; Alearga, schimba directia; Merge pe barna in echilibru; Sare peste o sfoara intinsa inalta de 50 cm; Sare inapoi de 6 ori;Modeleaza forme din plastilina si le asambleaza;Decupeaza de-a lungul unei linii curbe; Insurubeaza si desurubeaza; Coboara scarile alternand picioarele ;Pedaleaza tricicleta, intoarce la colt;Sare intr-un picior de 5 ori succesiv; Decupeaza un cerc cu diametrul de 5 cm; Deseneaza imagini simple;Decupeaza si lipeste forme simple; Scrie litere de tipar mari, disparate, la intamplare. Mai multe informatii gasiti in testul PORTAGE din care am selectat cele de mai sus .
psiholog Victoria C. Ion telefon 0746181199
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
de vicctoriaion pe Mie Iun 30, 2010 7:53 am De ce nu reusim sa ne satisfacem anumite nevoi? Sau reusim pe termen scurt. Raspunsul il gasim in piramida lui Maslow
Piramida lui Maslow a reprezentat şi reprezintă în continuare o contribuţie foarte mare în domeniul psihologiei moderne. Renumitul psiholog umanist Abraham Maslow , născut la data de 1 aprilie 1908 în Brooklyn, New York, cunoscut mai ales pentru desenarea piramidei cu nevoile oamenilor, îşi explica conceptul pe baza explicării piramidei sale prin a afirma că: fiinţele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute, şi că nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la cele superioare. Aceste fiinţe nu sunt împinse sau atrase numai de forţe mecanice, ci mai degrabă de stimuli, obiceiuri sau impulsuri instinctive necunoscute. Nevoile respective ale oamenilor au în comun faptul că sunt instinctive, însă se deosebesc prin aceea că au un grad de intensitate diferit, unele fiind mult mai puternice decât altele. Nevoile principale sunt aşezate la baza piramidei, iar cu cât se urcă spre vârful piramidei, cu atât importanţa lor scade. Cu alte cuvinte, este bine sa le cunoastem ordinea si importanta acestor nevoi, si pe cat posibil, sa incercam sa ni le satisfacem in ordinea mentionata aici. Asta pentru a evita sa ne luptam in permanenta cu “morile de vant”. Conform lui Abraham Maslow, daca sunt nevoi nesatisfacute la nivelurile de la baza piramidei, vom incerca in zadar sa ne satisfacem nevoi situate la nivelurile superioare. Chiar daca reusim intr-o oarecare masura sa le atingem, ele vor fi ori false, ori de scurta durata. Trec in revista nivelurile respective, in speranta ca vor folosi celor interesati de o viata mai buna, mai putin stresanta, cat si celor care se intreaba de ce nu reusesc sa-si satisfaca anumite nevoi. Raspunsul se gaseste chiar aici: 1. NEVOI FIZIOLOGICE -Satisfacerea lor este necesară pentru a rămâne în viaţă! A manca, a bea, a dormi, a se proteja de frig si de caldura- reprezinta cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale omului. 2. NEVOIA DE SIGURANŢA. Orice fiinta omeneasca are nevoie sa se simtă protejata in fata oricarei amenintari a vietii. Dacă traieste intr-o tara care se afla in razboi, de exemplu, se presupune ca aceasta necesitate nu este acoperita. Odata satisfacute nevoile fiziologice, intervine nevoia si dorinta de a satisface nevoile de siguranta. Cu totii avem nevoie de securitatea casei si familiei, indeosebi atunci când vine vorba de copii. Aceasta nevoie este cu doua taisuri. Din punct de vedere al conservarii speciei, pare in regula, insa dusa la extrem poate impiedica dezvoltarea omului. Orice schimbare, sau pas inainte, presupune un oarecare risc, iar aceasta nevoie de siguranta, daca nu este gestionata echilibrat, poate duce la refuzul schimbarii , chiar daca este una benefica. Se pot mentiona aici oameni care stau in casnicii ratate, adevarate inchisori emotionale, servicii frustrante, anturaje distructive…..etc, care refuza sa ia o decizie, tocmai din teama subconstienta de a nu-si pierde siguranta cu, care deja s-au “obisnuit”. 3. NEVOIA DE DRAGOSTE Sl APARTENENTA. O data acoperite necesitatile de baza, aceasta este cea mai importanta. Nimeni nu poate sa se realizeze ca persoana fara a fi dorit si acceptat de catre semeni. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenta la un grup sau de implicare într-o relatie intima non-sexuala. Relatia cu celelalte persoane la un nivel afectiv profund este forma obisnuita de a satisface aceasta necesitate (ex: familia, partenerul de viata sau prietenul). Lipsa de dragoste si apartenenta poate să dea ocazie la importante tulburari afective. Aceasta nevoie ar putea fi foarte usor satisfacuta, daca am inceta sa-i facem pe ceilalti sa ne iubeasca sau sa ne respecte si am deveni pur si simplu, oameni care pot fi iubiti sau respectati, iar restul ar veni de la sine. 4. NEVOIA DE AUTORESPECT. Fiecare om are nevoie sa se respecte pe sine si sa aiba o conceptie potrivita despre propria sa persoana. Este vorba aici de recunoaşterea venita din partea altor indivizi (care rezulta in sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cat si din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competenţă. Nesatisfacerea nevoilor de stima rezulta în descurajare, si pe termen lung în complexe de inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi subestimarea, de exemplu, a gandi ca toata lumea îmi este superioara) are ca rezultat un randament scazut si, in consecinta, deteriorarea comportamentului. Respectul, asemeni puterii, nu se cere, ci se castiga. Respectul il primim de la cei care au capacitatea sa ne inteleaga si doar atunci cand il meritam. Altfel el se numeste teama, supunere, intimidare….etc. 5. NEVOIA DE AUTOREALIZARE. Potrivit lui A. Maslow, o persoană din zece simte intens această nevoie. Psihologul afirma că oamenii care au totul, pot mari potenţialul lor. Ei pot cauta cunostinte, liniste, experiente estetice, împlinire de sine. Cea mai mare parte se concentreaza in jurul nevoilor care pot fi prevazute. Autorealizarea include obiective mai inalte si mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfectiune, bunatate, adevar, hotarari individuale), care sunt tot mai fragile, ca si varful piramidei. Aceasta nevoie, este satisfacuta oarecum automat, odata ce celalalte nevoi sunt satisfacute cu adevarat. Nu poti fi cu adevarat fericit cu burta goala. Nu poti fi cu adevarat implinit doar ingrijindu-te de preaplinul farfuriei tale, ignorand-o pe cea a semenului tau. Nu poti fi fericit singur. Nu poti fi cu adevarat fericit daca nu te iubeste sau nu te respecta nimeni.
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Robin Sharma-IMPORTANT DE RETINUT, NU DOAR DE CITIT
de vicctoriaion pe Mar Iun 29, 2010 5:06 pm Robin Sharma este considerat a doua mare minte in domeniul leadership-ului pe plan mondial. A scris cateva carti ce au ajuns bestseller: "Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul" si "Ghidul implinirii" A inffintat firma "Sharma Leadeship International Inc." care are in portofoliul clientilor pe: Nike, Microsoft, IBM, GE, FedEx, NASA, Unilever, Sun Microsystems, precum si universitatile Harvard si Yale.
Iata sintetizate cateva dintre invatamintele lui:
a) Asa cum iti traiesti zilele, in asa fel iti fauresti viata. Nu-ti irosi zilele, pentru ca nu exista nicio zi fara importanta.
b) Un proverb spune: "A sti sa citesti, dar a nu citi, este aproape acelasi lucru cu a fi analfabet." Gasiti-va timp pentru a citi in fiecare zi. Citirea unei carti de un autor pe care il admiri face ca o parte din stralucirea lui sa te cuprinde si pe tine. O. Holmes spunea: "Orizontul gandirii, odata largit de o idee, nu va mai reveni niciodata la dimnesiunile de dinainte". Poti sa reduci cheltuielile cu chiria, cu mancarea sau hainele, dar niciodata sa nu renunti sa investesti in carti bune.
c) Adevaratul risc in viata consta intr-o viata fara riscuri. Nu poti castiga daca nici macar nu intri in joc.
d) Faceti-va timp sa ganditi. In fiecare zi trebuie sa va faceti timp pentru a sta si a gandi, puteti lua timp de la alte activitati. Peter Drucker, cel mai proeminent expert in management spunea: "Nimic nu e mai inutil decat sa faci bine ceea ce nu ar trebui sa faci"
e) Alegeti modele in viata, modele pozitive. Daca iti spui "am 65 de ani si ma apropii de sfarsitul vietii" este cel mai pagubos lucru, dar daca iti spui " la 60 de ani vreau sa fiu ca Mick Jagger" este extraordinar, deoarece iti ofera noi posibilitati si o noua perspectiva in viata.
f) Prea multi oameni se tem sa mai fie ei insisi. Asadar renunta la visele lor, la felul lor de a fi pentru a imita multimea din dorinta de a fi acceptati. Fiti unici, fiti voi insiva. Urmati-va visurile si distrati-va in acelasi timp, pentru ca viata nu este facuta sa fie un chin, ci o sarbatoare.
g) Ascultati de doua ori mai mult decat vorbiti. A asculta pe cineva cu atentie este unul dintre cele mai bune moduri de a arata respect si de a construi o relatie profunda. Oamenii nu mai au timp, rabdare sa asculte. Ascultati cu interes real ce au ceillati de spus si veti vedea doua lucruri: veti intelge corect ce au de comunicat si in plus veti castiga aprecierea, respectul, prietenia si chiar si dragostea lor.
h) De cate ori spuneti "da" unui lucru fara importanta, spuneti de fapt "nu" unui lucru important.
i) Ridicati-va mereu stacheta mai sus. Perfectionati-va in continuu. Refuzati mediocritatea. Retineti ca toti marii lideri sau vizionari care acum sunt venerati au fost la inceput ridiculizati.
j) Fiti atleti in orice domeniu. Numai prin exercitiu si antrenament se ajunge la rezultate pozitive si la performanta. Succesul, bucuria si linistea interioara nu apar din senin, ci se creaza.
k) Fiti entuziasti. Nimeni nu se inconjoara de morocanosi, carcotasi, pesimisti.
l) Valoarea binelui. Unii spun ca "a fi bun este un semn de slabiciune". Total gresit. Este cea mai mare dovada de putere morala. Este usor sa fii nervos, sa tipi, sa acuzi, sa dai vina pe altii, sa fii violent, dar este in schimb foarte greu sa dai dovada de opusul acestora. Iti trebuie curaj si putere pentru a te purta frumos chiar si in conditii grele sau in situatii limita. Maica Tereza, Gandhi, Martin Luther King, Nelson Mandela, sunt astfel de oameni.
m) Vorbiti ca un superstar. Cuvintele pe care le folositi va definesc si va influenteaza viata. Alegeti-le asadar cu atentie si in mod constructiv.
n) Placerea vine din lucruri exterioare. Fericirea din interior. Placerea este minunata numai ca nu dureaza. Ea vine prin internmediul celor 5 simturi, de la o masa excelenta, de la un parfum bun sau de la o masina noua si frumoasa. Nu e nimic rau in astea numai ca sunt trecatoare. Fericirea vine insa din interior, de la starea de spirit si poate fi controlata. Va puteti controla starea de spirit, o puteti imbunatati. Cei care o fac devin fericiti si mari personalitati. Exista fericire fara placere si placere fara fericire. Alegeti sa fiti fericiti!
o) Cei cu experienta castiga in majoritatea cazurilor. De ce sa asteptam sa imbatranim ca sa avem experienta? Haideti sa avem experienta si cat suntem tineri. Pentru asta trebuie: - sa va asumati riscuri, - sa va perfectionati continuu - sa purtati discutii cu oameni care au experienta; - sa cititi cat mai mult; - sa calatoriti cat mai mult si cat mai divers.
p) Bucurati-va cu ceea ce aveti. "am blestemat faptul ca nu am pantofi pana cand am intalnit un om fara picioare" spune un proverb persan. Nu cadeti in greseala de a va concentra pe ceea ce nu aveti, in loc sa va concentrati pe ce aveti.
r) Fiti intelepti - treziti-va devreme si nu mancati dupa 7 seara.
s) Nu uitati efectul de bumerang. Oferiti doar ceea ce ati dori sa primiti.
t) Faceti curatenie. Eliminati ceea ce trebuie sa dispara din viata voastra, ceea ce va trage in jos, ceea ce va prisoseste. Te vei simti mai usurat, mai fericit si cu constiinta mai impacata; asadar faceti curatenie in viata voastra si incepeti asta cat mai curand, veti fi uimiti de rezultatele surprinzatoare pe care le veti obtine.
u) Retineti regula Million Dollar Baby: gasiti echilibrul perfect intre dragostea pentru ceilalti si dragostea pentru sine. Nu uitati ca problema martirilor este ca majoritatea nu mor in patul lor.
v) Lumea este mica. Viata este scurta, lumea este mica dar mai este si foarte larga. Cand aveti o problema intrebati-va: '"va mai conta asta peste un an sau doi?" si daca raspunsul este "nu", ganditi-va bine daca merita sa va irositi atat de tare pentru ea. Sunt probleme, care atunci cand apar credem ca s-a sfarsit lumea, dar mai tarziu realizam ca nu au fost decat niste noi inceputuri sau niste oportunitati.
x) Frumusetea timpului. Ceea ce trebuie sa retineti este ca odata timpul pierdut nu-l veti mai recupera niciodata.
y) Bunele maniere nu sunt doar o vorba in vant, o poveste de pension, ci reprezinta o treapta esentiala in drumul tau spre fericire si implinire.
z) Exemplul lui Garth. Acesta spunea: "Am venit pe aceasta lume fara a avea nimic, cand voi pleca nu voi lua nimic altceva cu mine decat constiinta mea".
Nimic mai adevarat si mai potrivit pentru incheiere.
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
de vicctoriaion pe Lun Iun 28, 2010 12:19 pm DespreSuflet - articole, informatii si tot ce ai nevoie pentru intelegerea propriilor comportamente si identificarea emotiilor din spatele acestora. ... http://www.despresuflet.ro/firma-cabine ... resti--553 Agresivitate Cuplu Forum Imaginea de sine
Cariera Obsesii Fobii Gelozie
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Familia multietnica si deficitul de limbaj la copil
de vicctoriaion pe Dum Iun 20, 2010 10:25 am Familia multietnica si deficitul de limbaj la copil - in ce limba vorbim unui copil cu deficit de limbaj, dar unui copil cu TSA ?
Copilul cu autism , ca oricare alt copil , are nevoie de iubire, de multa iubire neconditionata! Ne-am obisnuit cu noi asa cum suntem, ne iubim si ne acceptam asa cum suntem sau credem ca suntem , dar copilul nostru e de dorit sa fie cel putin tot atat de bun , frumos si destept ca noi sau ceva mai mult. De cele mai multe ori viata pare cruda si nedreapta . Se intampla ceva cu copilul nostru si nu intelegem prea bine ce . Constatam ca nu vorbeste , dar de multe ori recurgem la mecanisme de aparare cum ar fi: „ la fel s-a intamplat cu un var,care a vorbit abia la 5 ani „ . Un fenomen destul de intalnit ,in practica , este deficitul de limbaj la copii ce provin din familii multietnice . Discutand aspectul cu colegii filologi , profesori de limbi straine, acestia m-au sfatuit sa recomand parintilor folosirea limbii materne, urmand ca abia dupa varsta de 6-7 ani sa se introduca limba paterna . Logopezii, multi dintre ei , recomanda la randul lor sa se vorbeasca intr-o singura limba atat cu copilul cat si acasa, in familie. Cele mentionate mai sus sunt aplicabile in toate cazurile de deficienta de limbaj indiferent daca vorbim despre un copil cu TSA sau nu . In primul an de viata copilul incepe sa rosteasca silabe, cuvinte simple, astfel incat in jurul varstei de 3 ani are un vocabular format, un vocabular uzual care-i permite sa comunice nevoi sau actiuni simple. Sunt insa acele situatii cand copilul comunica prin tipete si gestica, nu pronunta cuvantul care denumeste obiectul dorit sau actiunea. In aceste situatii parintii, care inteleg nevoile copilului si le satisfac, ajung traducatori –situatie foarte convenabila si rapid acceptata de copil. A vorbi, a invata sa vorbesti inseamna sa cresti, a creste presupune asumarea de responsabilitati - si asta nu este chiar pe placul uni copil. De obicei in jurul varstei de 3 ani parintii incep sa caute gradinita, sa inscrie copilul la gradinita , care printre altele pretinde ca prichindelul sa vorbeasca. Cu acest prilej se ajunge la logoped, la psiholog si in multe cazuri se da la o parte perdeaua de ceata . Noua lumina ne poate tulbura foarte tare, se spulbera sperantele , visele, asteptarile. Sunt cazuri in care este suficient sa se aleaga a vorbi cu copilul in limba materna la care se adauga 1-2 sedinte de logopedie pe saptamana si includerea in programul unei gradinite. In aceste cazuri fericite , in cateva luni , copilul va ajunge sa recupereze deficitul verbal, sa comunice si sa achizitioneze un bagaj de cuvinte corect si progresiv ca dificultate .
Cat de usor sau de greu este pentru familiile multietnice sau apartinand grupurilor minoritare din Romania sa gaseasca specialisti vorbitori ai limbii lor materne ( sau limba vorbita de familia copilului) ? Cel putin in acest moment avem excelenti specialisti vorbitori de limba germana, maghiara, rusa, acestea fiind si limbile materne ale multor conationali. Nu cunosc , in acest moment , pentru celelate grupuri minoritare ca avand alta alternativa decat limba romana . Pentru cei care nu au alternativa de a gasi specialisti vorbitori ai unei limbi specifice etniei le recomand , fie ca le place fie ca nu, sa vorbeasca in casa , nu doar cu copilul, limba romana. Sa renunti temporar la obiceiul de a vorbi in casa cu familia limba materna , poate fi greu, dar sprijinul oferit copilului va fi de mare importanta si rezultatele nu vor intarzia sa apara. Folosirea si insusirea limbii romane poate aduce mari avantaje familiilor multietnice sau apatinand grupurilor minoritare intru-cat: - pot avea acces la programele in derulare pentru sprijinul copiilor si adolescentilor cu TSA, - gasesc mult mai usor specialisti si persoane de sprijin, - ofera copilului sansa de a se dezvolta si exprima intr-o limba majoritara fara a-l limita la grupul de apartenenta, - ofera copilului sanse sa fie acceptat de egalii de varsta, - ofera copilului sanse de integrare sociala. Sper sa gaseaca ecou si sa aduca intelegere si implinire celor pentru care l-am scris
Psiholog Victoria C. Ion
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
de vicctoriaion pe Mie Apr 14, 2010 12:16 pm Motto: ” Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili ne-am uimi şi pe noi înşine” -T.A.Edison
Discutând cu prieteni, părinţi , profesori despre ceea ce se întâmplă în învăţământ ,atâtea reforme, atâteamaterii care nu mai sunt utile azi , m-am gândit să vă întreb cum vi s-ar părea dacă în gimnaziu s-ar introduce ca disciplină de studiu Arta succesului personal şi social Eu cred că merită copiii noştri sa fie pregătiţi în acest sens adică sa fie pregătiţi pentru intrarea în viaţă la 16 ani. Am lansat o idee pentru a fi dezbătută pe toate forumurile de socializare. Aştept păreri argumentate pro şi contra. Am primit mesaje si telefoane de încurajare, am primit critici . Fără critici ar fi însemnat ca acest post să fie identic cu celelalte. Ultima critică primită m-a determinat să vă spun că nu sunt un Donald Trump ori un autor motivaţional precum Zig Ziglar, John Maxwell, Anthony Robins, etc. Eu mă gândisem ca în clasele a VIII-a şi a IX-a să se predea o nouă materie, care să-i pregătească pe tineri pentru viaţă şi o numisem “Arta succesului personal şi social”. Primind multe răspunsuri la această propunere mi-am dat seama că mulţi au pus acest nou obiect de studiu “Arta succesului personal şi social” în relaţie cu propriile expectanţe. Au fost desigur şi mesaje de la persoane care au înţeles foarte bine la ce mă refer. Proiectul Legii Educaţiei Naţionale,în noua formulă prevede: învăţământul obligator va începe la 6 ani şi se va sfârşi la 16 ani, vârstă la care tinerii se vor putea angaja,cum se întamplă în unele ţări UE. Lucrez cu copii şi adolescenţi, îi observ zi de zi şi.., constat că nu sunt pregătiţi pentru intrarea în viaţă. Societatea , şcoala , familia au datoria morală să-i pregătească pentru viaţă; tocmai de aceea eu propun să se introducă studiul acestui nou obiect de studiu în clasele a VIII-a şi a IX-a. Noi, cei care am crescut în România, am fost educaţi că suntem egali, că avem drepturi egale, realitatea ,însă, ne arată o altă faţetă .Nu suntem egali nici fizic, nici psihic, nici socio-economic. Descurajarea, delăsarea, suferinţa şi revolta celor defavorizaţi vin tocmai din aceste inegalităţi, pe care nu le conştientizăm, mai ales la 16 ani, însă, le simţim din plin efectele. Este o datorie morală să pregătim pentru viaţă elevii de 14-16 ani? Eu cred că da. Cunoaşterea o dobândim învăţând . Nu poţi avea o viaţă bună fară să înveţi , nici fără muncă nu se poate. Evident nu toţi copiii vor ajunge să lucreze intr-o multinaţională sau într-o bancă. Nu toţi copiii vor ajunge inventatori precum Edison, care, deşi avea numai trei clase , ne-a lăsat becul electric, sistemul telegrafic duplex, etc. Edison, inventatorul autodidact, a introdus în lumea industriei noţiunea de producţie de serie. Cred că şi noi putem introduce o nouă materie de studiu.
Visele se împlinesc acţionând
Viaţa ne poate sfărâma visele lovindu-ne de ţărmurile stâncoase ale realităţii. Ce putem face? Să renunţăm la visele noastre? Nu, nu cred că ar fi bine. Să visăm mai departe, sperând că visele se vor implini de la sine? Nerealist. Visele nu se împlinesc visând. Visele se împlinesc acţionând . Cam asta incerc eu ,aici şi acum , încerc să formez un grup de discuţii,care să mă ajute să animăm în sufletul şi mintea romanilor un ideal Să ne pregătim adolescenţii pentru viaţă. După ce am avansat ideea introducerii unui nou obiect de studiu Arta succesului personal şi social, din răspunsurile primite am înţeles că e necesar să precizez următoarele: succesul are nuanţe şi trepte ca şi sărăcia de altfel. Acţionând pentru împlinirea unui ideal fiinţa se animă, omul începe să caute soluţii, să interactioneze . Lipsa unui ideal conduce la ruină ,iar pentru a constata acest trist adevăr va propun doar să priviţi în jur. Idealuri individuale avem fiecare dintre noi, unii ni le atingem, alţii nu . Idealuri comune mai avem oare? Vremurile se schimbă, oamenii se schimbă, iar această schimbare ne-a adus înstrăinare sau grupare pe mici( F MARI) interese personale . Poate fi pregătirea adolescenţilor pentru viaţă un ideal mobilizator şi colectiv? Putem trezi în fiecare părinte, în fiecare educator, în fiecare politician idealul să ne pregătim tinerii pentru viaţa reală, încurajând munca, studiul şi creativitatea?
“Ideile mari au nevoie de dezvoltare” - Scott Thorpe
Am o potentiala solutie pentru pregatirea adolescentilor pentru intrarea in viata - introducerea ca disciplina de studiu Arta succesului personal si social ,in gimnaziu -si ma confrunt cu cateva mici probleme- solutia mea nu functioneaza si multi cred ca este o prostie. Dar nu-mi fac griji. Marile realizari se obtin rareori din prima incercare. Este limpede ca trebuie sa lucrez mult la ideea mea pana cand va deveni robusta. Intre timp am mai primit niste mesaje care mi-au aratat limpede ce bine a prins mesajul biblic ” cere si ti se va da ” , la romani si ca spiritul civic este o pasare rara. Spiritul civic ar trebui declarat bogatie nationala, dar e la indemana oricui asa ca nu e interesant, nici sexi, nici de import de peste ocean. Am sperat in sprijinul carismaticei Teo Trandafir si inca mai sper precum fratii Wright dupa primul lor zbor reusit. Ideea lor a schimbat lumea in care traiau, dar pana cand cineva a fost interesat de ideea lor au trecut mai multi ani. Sper de asemeni in sprijinul Altetei Sale Regale- Principele Radu, sper in sprijinul fiecarui parinte si educator din Romania, Sper! .
“Este mult mai usor sa fii critic decat sa fii corect”- Benjamin Disraeli Noi, oamenii, suntem creatori. Lumea este creatia oamenilor , a tuturor oamenilor. Aceasta lume este aspectul ei fizic . Aspectul moral? S-a pierdut odata cu valorile fundamentale. In marea majoritate, oamenii asteapta sa primeasca, asteapta ca cineva sa le rezolve problemele. Cat timp fiinta romaneasca nu va fi animata de un mare ideal comun, nu se va schimba nimic in bine in aceasta tara. Ne-am obisnuit sa criticam actiunile celorlalti. Dar ce fac oamenii in afara de a critica si a carcoti? Critica constructiva este necesara, dar aceasta nu exista la noi. Cautam vinovati si mereu ii invinovatim pe altii de ceea ce ni se intampla, este cel mai la indemana. Poate ca ar fi momentul sa ne asumam responsabilitatea pentru lipsa noastra de implicare, pentru tendinta noastra de a lasa seama altuia sa se ocupe de problemele romanilor si a tarii. Poate ca a venit vremea sa ne asumam lipsa de simt civic si lipsa de educatie . Prin lipsa de educatie nu ma refer la instruire, ci la faptul ca marele merit al educatiei nu este stiinta ci ACTIUNEA. Educatia este solutia necesara pentru a face fata oricarei situatii de viata. In tara domneste indiferenta cetateanului pentru tot ce nu este bun personal, dar emitem pretentii ca altii sa fie corecti si sa le pese de noi .” Legile oglinzii” functioneaza in aceasta lume si reflecta exact ceea ce punem in fata „ oglinzii”. E necesar sa ne aplecam cu responsabilitate asupra noastra si sa ne schimbam atitudinea.”Omul va lupta mai bine pentru interesele sale decat pentru drepturile sale” - spunea Napoleon Bonaparte. Putem face din EDUCATIE un interes comun sau cel putin asa cred. Romani faceti din interesul vostru un mare ideal comun si luptati pentru el impreuna si alaturi de ceilalti daca va doriti o alta Romanie. -- Victoria C.Ion psiholog clinician consilier de familie si cuplu
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Gratuit consiliere suportiva pre sau post operator
de vicctoriaion pe Vin Mai 07, 2010 10:18 am
Am trecut prin emotiile si framantarile preoperatorii. Am facut 6 operatii in viata mea . In primele 5 cazuri am trait intens frica de operatie si suferinta primelor zile de dupa operatie. Cand ajungi la Institutul Oncologic frica si emotiile se prelungesc . Fricile amplifica durerea si prelungesc suferinta, uneori complicand tabloul. Durerea celui de langa noi ne tulbura. Avem multe intrebari de pus! Cui sa le pui? Medicul care ne-a operat, este mereu in sala . Mergem la pansat, dar atunci alti pacienti, in situatii asemanatoare asteapta la rand . Ce e de facut? Asteptam rudele sa vorbeasca cu medicul. Asteptam rezulatele de la anatomie patologica,2-4 saptamani. Ni se pare o viata. De ce nu se poate mai repede? Pentru ca piesa trebuie prelucrata, pusa in parafina pentru o perioada determinta, apoi trebuie citita, scris rezultatul. Eu am fugit la mare, urma sa primesc rezultatul chiar de ziua mea . Mi se parea crud sa primesc un rezultat prost intr-o zi cand toata lumea suna sa-mi ureze sanatate si multi ani. Incurajarile ajuta,dar uneori o urare de " sa traiesti multi ani cu sanatate" cand tu tocmai ai aflat ca ai cancer gr..., te doboara. Pe mine m-a ajutat faptul ca prietena mea din copilarie a tinut cont de nevoile mele si mi-a oferit cat am cerut, nimic in plus , nimic in minus. M-a ajutat, de asemeni, faptul ca din momentul operatiei a stat permanent cineva langa mine, vreme de 21 de zile . Zi si noapte, familia, prietenii au facut de garda prin rotatie si au fost cu mine pentru mine si nevoile mele. Rezultatul de la anatomie patologica l-am primit prin intermediul psihologului meu. Azi am decis sa intind o mana celor care asemeni mie,sau altor fiinte dragi mie, trec prin emotii si suferinta cauzate de boala neoplazica operata/operabila. ma poti contacta scriinddu-mi aici sau telefonandu-mi vezi http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
O experienta mai putin confortabila ..si un inteles profund
de vicctoriaion pe Lun Mai 03, 2010 9:55 am In anturajul meu exista o doamna de varsta mea si fiica ei. Prin anii 2004-2007 petreceam mai mult timp impreuna,apoi relatiile s-au racit, e greu de spus de ce. Sau poate ca nu. In perioada sus amintita imi permiteam gesturi filantropice, gesturi la care am renuntat. In timp situatia lor financiara s-a mai redresat fara a iesi din sfera oamenilor cu venituri medii,dar acum au 2 salarii in loc de unu. In urma cu 3 saptamani mi-au telefonat ,aveau o nevoie ce le-am satisfacut-o. M-a sunat mama care a exprimat o nevoie a fiicei. Cand au intrat pe usa fiica mi-a spus " nu ma asteptam sa accepti", iar mama a completat "prietenul la nevoie se cunoaste". Au fost 3 saptamani cand ne-am vazut si am vorbit mai des, am baut un ceai sau o cafea impreuna. M-au invitat la mici si bere de 1 mai. Am mers! Am dus un dar simbolic pe care l-am pus pe masa, care era frumos aranjata. Mama a intrebat "ce ne-ai adus? "Apoi a lasat capul in jos si a spus:" vroiam sa te intreb daca tu ai adus pachetul de pe masa". Ne-am asezat la masa :mici , cartofi prajiti,salata si bere . Fiecare s-a servit, apoi fiica a precizat numarul micilor ce au fost pregatiti si cat a mancat fiecare, cat a mai ramas. Am tacut si am ascultat in tot acest timp. Dupa ce am mancat ne-am mutat pe fotolii si am baut cafea. Atunci am inceput sa simt rece si am cerut ceva de invelit. Am primit o patura. Stateam confortabil in fotoliu, ma uitam la televizor.Fiica s-a retras sa doarma, desi nu a dormit, iar mama ei parea ca nu-si gaseste locul. Simteam ca prezenta mea incomodeaza si ca ar fi potrivit sa plec,insa nu ma puteam urni, parca eram lipita de acel fotoliu. Din cand in cand mama mergea in camera si isi alinta fiica,aceasta se rasfata si asemeni unui copil mic spunea "mai vreau un pupic". Fiica are 27 ani. Dupa o vreme aceasta ni s-a alaturat din nou. Au inceput certuri intre cele doua intrucat fiica incepuse sa elibereze zgomotos gaze pe ambele cai spre amuzamentul fiicei si iritarea mamei. In tot acest interval orar am intrebat-o pe mama de ce este agitata, parea ca nu-si gaseste locul. Repet, instinctiv simteam ca am stat prea mult. Am plecat, dar cand am ajuns acasa am constatat ca-mi uitasem telefonul asa ca a trebuit sa ma intorc. Erau imbracate sa iasa la o plimbare. M-au intrebat daca vreau sa le insotesc si am raspuns afirmativ. Pe drum fiica a mers inaintea noastra, cantand si dansand, eu impreuna cu mama, care a repetat de multe ori ce minunata a fost ziua si cat de bine se simte. Poate nu as fi scris niciodata aceste randuri daca nu citeam cartea lui Doreen Virtue "Calauzirea divina" . Lucrand cu copii grav bolnavi de multe ori m-am incarcat cu problemele lor sau m-am golit de energie, nu stiam cum sa le gestionez, dar nu le puteam refuza ceea ce stiam ca le este necesar. Fiind atat de golita energetic, dupa fiecare sedinta mancam biscuiti sau orice alt dulce, pentru a putea continua. Rezultatul a fost ca am acumulat multe kilograme. Apoi am decis sa ma protejez,dar in acest fel mi-am blocat comunicarea , clarviziunea si clarsimtirea. Acum vreau sa simt din nou fara teama, am inteles ca-l pot ruga pe Dumnezeu si pe Ingerii Lui sa preia pentru mine incarcatura emotionala si suferinta.
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
de vicctoriaion pe Dum Mai 02, 2010 8:52 am Traind azi intr-o lume a consumului si a concurentei , am uitat lucruri elementare si de bun simt, cum ar fi respectul pentru celalalt si constientizarea ca fiecare om are un dar. Am uitat ca in viata cel mai important este sa traiesti si sa inveti cum sa faci fata situatiilor de limita, cum sa supravietuiesti in caz de pericol Azi a avea succes este sinonim cu salariu mare sau afaceri prospere, vacante in strainatate, masini scumpe, etc Apoi mai sunt grupurile cu studii superioare ( medici, avocati,specialisti IT,filosofi ) care considera ca ei sunt indreptatiti sa fie favorizatii sortii . Iata o pilda care ne arata ca dispretul izvorat din supraaprecierea cunostiintelor noastre ne poate costa viata: Era o zi insorita de primavara si un filosof, traversa raul, intr-o barca, impreuna cu un barcagiu. In timpul trecerii, il intreaba pe barcagiu: " stii ceva despre aritmetica?" "Nu prea...domnule." " Imi pare rau, dar sa stii ca..un sfert din viata ta, este pierdut." Si cum filosofii, sunt curiosi, ii pune si a doua intrebare: "Dar ia spune-mi, despre astronomie, stii ceva?" "Nu domnule, mai nimic." "Pai atunci, ai mai pierdut un sfert din viata!" Filosoful , isi da seama, ca intre el si barcagiu, sunt diferente mari de cunostinte, in ceea ce priveste viata, totusi.. il mai intreaba: " Ai auzit de geometrie?" " Nici de aceasta, nu prea.." "Imi pare rau pentru tine, dar si aici, un sfert din viata ta, este dus." Pe neasteptate, barca se loveste de o stanca, se rastoarna si amandoi cad in valurile inspumate din rau. Barcagiul vede cum filosoful este dus de ape si incearca sa-l sustina: "Stiti sa inotati domnule?" " Nu , nu stiu.." " Imi pare rau domnule, in acest caz.. ati pierdut toate cele patru sferturi de viata!"
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
„Vântul de nord i-a făcut pe vikingi”- proverb scandinav”
Istoria mea de viaţă m-a determinat să urmez cursurile facultăţii de psihologie pentru a putea lucra cu copii şi cu părinţii lor . Eu nu sunt părinte şi mereu am suferit când mi se spunea „tu să nu vorbeşti pentru că nu ştii cum e să fii..” Am suferit mult până într-o zi când am aflat că nu este obligator să fii părinte pentru a înţelege o anume situaţie, nimeni nu poate fi suma tuturor lucrurilor; astfel am început să răspund triumfătoare „ e drept că nu sunt părinte , dar am fost copil „ . La acestă replică interlocutorii mei rămâneau perplecşi şi ....după ce-şi reveneau adăugau „ nu se compară” . Da , e adevărat că nu se compară ca responsabilitate şi griji ; se aseamănă însă, aproape de identificare, adultul devenit părinte uitând suferinţele şi dorinţele copilului care a fost. Când devin părinţi , cei mai mulţi, uită cât i-a durut, în copilărie, să nu fie auziţi, întrebaţi, valorizaţi . Eu am fost un asemenea copil . Mama „ştia „ întotdeauna ce nevoi am, ce şi cât trebuie să fac, să primesc ori să dau. Era suficient să vorbească cu o vecină şi gata venea acasă cu planurile general valabile hotărâtă să aplice ceea ce vecina a aplicat cu succes în relaţia ei cu propriul copil. Nu am avut vreun handicap fizic ori mental, cu toate acestea atitudinea părinţilor m-a handicapat. Hiperprotecţia, în copilăria mică, a fost înlocuită cu criticism, devalorizare şi copilul care se visa sub lumina reflectoarelor a devenit fata care duce tava. Revolta şi împotrivirea au condus la multe conflicte şi la un mare şi împovărător sentiment de vină. Mama s-a plâns de mine apropiaţilor până ce s-a stins , eu m-am plâns de suferinţele pricinuite de o relaţie defectuoasă până ce am început să înţeleg că poate tocmai acesta este darul meu . Aşa începe drumul meu de consilier psiholog pentru părinţi şi copii . Propria suferinţă, propria râvnă de a-mi transforma handicapul într-o profesie de succes se adaugă formărilor profesionale, studiului şi muncii. Din facultate am ajuns să lucrez cu copii cu autism şi munca cu ei mi-a schimbat şi viaţa şi puterea de a înţelege şi aprecia unicitatea individului , nevoile şi posibilităţile lui. Lucrând cu aceşti copii şi cu părinţii lor am înţeles de ce foarte puţini părinţi îşi privesc copiii cu obiectivitate şi pot vorbi despre cum sunt ei, cei mai mulţi vorbesc despre cum ar vrea ei să fie copiii lor fără să ţină seama de dorinţele şi potenţialul copilului . Am înţeles cum fricile şi gândurile negative ne sabotează acţiunile orientându-ne spre eşec . Victoria C.Ion psiholog clinician consilier de familie si cuplu
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Voi începe prin a vă preciza că în acest material voi inlocui „bun „ cu „ benefic” şi aceasta tocmai pentru a sublinia că părintele îşi exercită funcţia şi rolul de părinte în beneficiul copilului său .
In ceea ce-i priveşte pe părinţii opuşi Parinţilor benefici îi voi numi Părinţi contraproductivi. De ce contraproductivi ? Pentru că nu-şi exercită funcţia şi rolul de părinte în beneficiul copilului, ci în dezavantajul propriului copil . Funcţia şi rolul de părinte sunt exercitate în relaţia cu propriul copil, fie ca este natural sau adoptat. Funcţia de părinte este o “meserie” şi, ca oricare meserie, ea trebuie învăţată. Rolul părintelui este de educator şi formator.
"Începeţi dar prin a vă cunoaşte copiii"( Jean Jacques Rousseau) se află şi astăzi la temelia educaţiei.
Medici, psihologi, pedagogi, asistenţi sociali, profesori, părinţi, învăţători, educatori s-au reunit, au organizat consfătuiri cu scopul găsirii celor mai eficiente metode de educaţie si formării personalităţii copilului . Lucrările si studiile unor psihologi ca :J. Piaget, J. Bruner, U. Şchiopu, E. Verza , au stat la baza stabilirii unui set de 10 reguli, ce ar trebui cunoscute de fiecare părinte sau viitor părinte Iată cele zece reguli pe care trebuie să le aibă în vedere, deopotrivă, părinţii şi educatorii în vederea educării copiilor.: 1. Să-ţi iubeşti copilul Să te bucuri de el, să-l accepţi aşa cum este, să nu-l jigneşti, să nu-l umileşti, să nu-l descurajezi, să nu-l pedepseşti pe nedrept, să nu-l lipseşti de încrederea ta, să-i dai prilej să te iubească. 2. Să-ţi protejezi copilul Să-l aperi de primejdii fizice şi sufleteşti, la nevoie chiar prin sacrificarea propriilor interese şi cu riscul propriei tale vieţi. 3. Să fii bun exemplu pentru copilul tău. Să-i transmiţi valorile şi normele etice ale societăţii. Să-i dovedeşti că trebuie să trăiască în dragoste şi armonie cu ai săi şi cu toţi cunoscuţii familiei. Să trăiască în cinste, în adevăr, cu respectul bunurilor, convingerilor şi al sentimentelor altora. Să crească şi să simtă tot timpul comuniunea "mamă - copil - tată". Să-l obişnuieşti să participe la activitatea obştească. 4. Să te joci cu copilul tău. Să-ţi faci timp pentru copilul tău, să vorbeşti cu el, să te joci cu el cum îi place (jocurile lui),să iei în serios jocurile lui, să te familiarizezi cu lumea imaginilor lui. 5. Să lucrezi cu copilul tău. Să-ţi ajuţi copilul când încearcă să participe la munca în casă ori în grădină. Când copilul este mai mare, să-l obişnuieşti să participe la treburile zilnice din gospodărie şi pentru gospodărie. 6. Să laşi copilul să dobândească singur experienţe de viaţă, chiar dacă suferă. Copilul acceptă numai experienţele pe care le face singur. Propriile tale experienţe sunt lipsite de valoare pentru copilul tău. Trebuie să ai curajul să-i dai prilejul de a-şi acumula experienţele proprii, chiar dacă sunt legate de anumite riscuri. 7. Să-i arăţi copilului posibilităţile şi limitele libertăţii umane. Să înfăţişezi copilului posibilităţile extraordinare de desfăşurare ale omului, în conformitate cu înzestrarea şi talentele fiecăruia. Dar, în acelaşi timp, să-i arăţi că orice om trebuie să recunoască anumite limite în faptele sale, chiar şi în familie, faţă de părinţi. Ajută-l pe copil să recunoască şi să respecte aceste limite. 8. Să-l înveţi să fie ascultător. Să supraveghezi şi să îndrumi comportarea copilului, astfel încât prin acţiunile sale să nu genereze suferinţă nici pentru familie, nici pentru alţii. Răsplăteşte-l pentru respectarea regulilor stabilite. La nevoie, încearcă să impui respectarea regulilor prin pedepsire. 9. Să aştepţi de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate şi propriei experienţe. Copilul are nevoie de mult timp până învaţă să se orienteze în această lume complicată. Ajută-l cât timp poţi şi cere-i o părere proprie sau un verdict numai când este în stare să-l dea, conform experienţelor acumulate şi gradului de maturitate. 10. Să-i oferi copilului trăiri cu valoare de amintire (călătorii, excursii, vacanţe, spectacole, serbări de familie, manifestări sportive).
Acestea au fost cele 10 reguli . Imi permit sa o adaug pe a 11 , care de altminteri ar fi putut fi exprimata la numarul 3. Poate cei care le-au întocmit au presupus ca prin valori se intelege tot. Eu am dobândit experienţa că presupunerile conduc la erori. Si de aceea ,iată 11. Să transmiţi copilului tău valorile spirituale şi să-l educi să respecte valorile înalte, să se repecte pe sine şi pe semeni. Să-l inveţi iubirea de sine şi importanţa iubirii de sine.
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales