Dragi mamici , ieri am avut o intalnire foarte importanta si foarte buna, in cadrul careia am discutat despre proiecul de lege, care, in sfarsit, prinde contur
Cu ocazia asa, am cunoscut-o pe Dana Barbu, jurista care ne va ajuta si care a si scris o carte despre "Drepturile mamei", despre care vreau sa va dau cateva informatii, cred eu, utile !
Sper ca nu provoc durere, postand aceasta infomatie si imi cer iertarea daca este asa , dar totusi o fac, avand pintre noi si mamici de ingeri, gravidute, si in speranta ca vor aparea noi burtici
Cartea se poate comanda fie (cu pana la 30% reducere ), de pe sit-ul: http://www.hamangiu.ro/carti/colectii/i ... -mamei.htm" , fie din anumite librarii, mentionate pe acel site.
Daca doriti sa o contactati pe autoarea cartii, jurista Dana Barbu,ii puteti scrie pe adresa : barbu.dana@yahoo.com
Mai jos, cu permisiunea ei si a editurii, voi posta un pasaj din carte, referitor la drepturile mamelor care au dat nastere unui copil nascut fara viata.
Veti vedea ca este remarcata lipsa unei legi care sa sprijine aceste mame, si deci necesitatea crearii ei....la care lucram noi acum !
Doamne ajuta sa iasa asa cum ne dorim!
Iata si fragmentul despre care v-am mentionat mai sus:
"2.1. COPILUL NĂSCUT MORT
Situaţia copilului născut mort este una aparte înspre care legiuitorul român ar trebui să-şi îndrepte atenţia, căci implică discuţii aprinse pe plan european, mai ales, în ceea ce priveşte vârsta de la care fătul este considerat viabil şi, deci, despre a cărui pierdere nu se mai poate vorbi ca despre un avort, ci ca despre moartea unui copil. România, ca stat european, trebuie să se alinieze la politica europeană.
Tot mai multe state au legi speciale pentru copii născuţi morţi în care sunt explicate drepturile acestora, ale părinţilor, precum şi criteriile după care statul respectiv consideră că este vorba despre un copil născut mort şi nu un avorton.
Conform definiţiei viabilităţii date de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 1977 un copil este viabil din a 22-a săptămână de sarcină sau din momentul în care cântăreşte 500 de grame. Multe state din Europa au pornit de la această definiţie.
Pentru o înţelegere mai bună a tendinţei europene, mai jos este prezentată succint situaţia din câteva ţări europene avându-se în vedere condiţiile de înscriere a copilului născut mort la starea civilă, natura şi conţinutul actelor de înregistrarea a acestuia şi consecinţele juridice legate de statutul de copilu născut mort.
În Belgia copilul este considerat a fi născut fără viaţă după o sarcină de 180 de zile. Acesta este înscris în registrul de decese, fiind declarat născut mort cu menţionarea prenumelui său şi a identităţii părinţilor. Există posibilitatea posibilitatea organizarii de funeralii, înhumarea fiind posibilă şi pentru feţii care au cel puţin 6 luni, dar sub formă anonimă. Mama are dreptul la concediu de maternitate.
În Elveţia copilul este considerat a fi născut fără viaţă după o sarcină de 22 de săptămâni sau atunci când cântăresc minim 500 de grame. Acestuia i se întocmeşte un certificat de naştere cu menţiunea decesului de către ofiţerul de stare civilă. Dacă părinţii doresc, în certificat pot fi menţionate numele şi prenumele copilului. La cererea părinţilor, copilul născut mort poate fi trecut în livretul de familie.
În Germania copilul este considerat a fi născut fără viaţă atunci cînd cântăreşte minim 500 de grame, fără a avea relevanţă vârsta gestaţională. Copilul este înscris în registrul de naşteri cu menţiunea că s-a născut mort. Actul referitor la copilul născut mort conţine informaţii cu privire la numele şi prenumele acestuia, precum şi la identitatea părinţilor săi. Dacă părinţii doresc, copilul născut fără viaţă poate fi trecut în livretul de familie.Unui copil născut mort i se pot organiza funeralii, iar mama beneficiază de concediu şi de indemnizaţie de maternitate.Legea germană interzice femeilor să-şi reia activitatea în primele 8 săptămâni de la naştere, dar în cazul mamei care a născut un copil fără viaţă se face o excepţie, aceasta având posibilitatea de a se reîntoarce la serviciu după 2 săptămâni de la naştere.
În Grecia copilul este considerat a fi născut fără viaţă după o sarcină de 180 de zile. Acestuia i se întocmeşte un certificat de naştere cu menţiunea de deces. Dacă părinţii doresc, în certificat poate fi menţionat prenumele copilului născut fără viaţă care primeşte în mod automat numele de familie ales de părinţi.
În Marea Britanie copilul este considerat a fi născut fără viaţă după o sarcină de 24 de săptămâni. Naşterea acestuia este înregistrată la starea civilă, într-un registru special. În actul ce se eliberează referitor la copilul născut fără viaţă se menţionează filiaţia acestuia. În plus, actul conţine informaţii referitoare la sexul şi la identitatea copilului născut fără viaţă. Există posibilitatea organizării de funeralii, iar părinţii au dreptul la concediu de maternitate, respectiv de paternitate.
În Olanda copilul este considerat a fi născut fără viaţă după o sarcină de 24 de săptămâni, părinţii având posibilitatea de a-i întocmi un act de copil născut fără viaţă chiar de la 17 săptămâni. Astfel, între 17 şi 24 de săptămâni de sarcină părinţii care doresc pot întocmi un act pentru copilul născut mort, pentru ca începând cu săptămâna a 25-a de sarcină legea să impună părinţilor menţionarea copilului în registrele civile. Copilului i se întocmeşte un certificat cu menţiunea « copil născut fără viaţă » care se înregitsrează în registrul de decese. În certificat se pot menţiona, la dorinţa părinţilor, numele şi prenumele copilului, părinţii având osibilitatea de a-l pot trece în livretul de familie. Pentru ca mama să aibă dreptul la concediu de maternitate de 10 săptămâni, sarcina trebuie să fi avut minim 16 săptămâni.
În Polonia nu există nicio condiţie în legătură cu greutatea copilului sau cu durata sarcinii.Copilului i se întocmeşte un certificat de naştere cu menţiunea că este vorba despre un copil născut mort. Pentru că există posibilitatea organizării de funeralii, decesul este atestat medical în vederea înhumării. Nu se acordă alocaţia de naştere, în schimb mama are dreptul la un concediu de maternitate de 8 săptămâni.
În Spania copilul este considerat a fi născut fără viaţă după o sarcină de aproximativ 180 de zile. Copii născuţii vii, dar care mor în primele 24 de ore de la naştere intră în categoria copiilor născuţi fără viaţă. Înregistrarea naşterii se face într-un registru special « de avorton » (legajo de abortos), cu menţionarea identităţii părinţilor.Există posibilitatea organizării de funeralii.
Cele mai aprinse discuţii însă, referitoare la situaţia copilului născut fără viaţă au fost în Franţa. Aici, printr-o lege din 8 ianuarie 1993, a fost instituit articolul 79-1 din Codul civil care permite înregistrarea la starea civilă a copiilor născuţi morţi. Ofiţerul de stare civilă întocmeşte un act în care se consemnează ora, ziua şi locul naşterii.
Acest act, înregistrat în registrul de decese, permite de asemenea atribuirea unui prenume copilului, menţionarea identităţi părinţilor, înscrierea copilului în livretul de familie, accesul la anumite drepturi sociale şi autorizează părinţii să ceară trupul copilului pentru organizarea de funeralii. Cu toate că legea a fost precisă, a apărut o problemă la determinarea momentului din care fătul poate fi considerat “copil fără viaţă”.
Bazându-se pe definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ofiţerii de stare civilă nu înregistrau decât copii născuţi morţi care cântăreau 500 de grame sau aveau 22 de saptamani.
După mai multe bătălii în instanţă, la 6 februarie 2008 Curtea de Casaţie a precizat statutul copilului născut fără viaţă. Susţinând că articolul 79-1 din Codul civil nu condiţionează întocmirea unui act pentru copilul născut fără viaţă nici de greutatea sa, nici de durata sarcinii, Curtea a decis că orice făt născut fără viaţă în urma unei sarcini poate să fie înregistrat în registrele de decese ale stărilor civile, oricare ar fi nivelul său de dezvoltare.
Din păcate, România nu se numără printe ţările cu o legislaţie bine pusă la punct în ceea ce priveşte situaţia copilului născut mort. Cu excepţia dreptului mamei la concediul de lăuzie şi de a primi indemnizaţia de maternitate pe toată durata acestuia, ea şi copilul său nu sunt protejaţi de către stat sau angajator.
Conform art. 17, alin. 3 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă “Declararea naşterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Teremenele se socotesc de la data naşterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere.”
Considerăm că această ultimă dispoziţie reprezintă o discriminare în ceea ce priveşte principiul constituţional al egalităţii în drepturi între mamele care nasc copii vii şi cele care nasc copii fără viaţă.
Din cauza faptului că pentru copilul născut mort nu se întocmeşte şi certificat de deces, acestuia nu i se poate elibera adeverinţă de înhumare sau de incinerare1. De aici pornesc o serie de inconveniente pentru o mamă care, la fel ca oricare alta, şi-a purtat copilul în pantec, dar a avut nenorocul de a-l aduce fără viaţă pe lume :
nu-i poate da copilului un prenume,
nu are dreptul să-i obţină un loc de veci
şi nici nu-i este permis să-i organizeze slujba de înmormântare.
Nu este vorba despre a acorda copilului personalitate juridică, ci pur şi simplu de a oferi protecţie mamei dându-i posibilitatea :
de a-şi plânge copilul (la locul unde este înmormântat),
de a-şi lua rămas-bun de la cel care a trăit în pântecul ei (organizându-i funeralii),
de a-i păstra vie amintirea (dându-i un nume cu care să-l poată pomeni şi înscriindu-l în livretul de familie).
Ţinând cont de tendinţa europeană expusă mai sus, de faptul că România este un stat membru al Uniunii Europene şi de principiul nediscriminării prevăzut atât în Constituţie, cât şi în Convenţia Europeană a drepturilor omului considerăm că situaţia copilului născut fără viaţă şi a mamei acestuia trebuie să fie clar reglementată şi în legislaţia română."