CORINA SILVIA scrie:Trista poveste si oarecum asemantoare cu a fetitei mele,doar ca ea a avut-o de la nastere si chinul a venit dupa operatia de hidrocefalie cand am inceput gimnastica de recuperare,mie insa nu mi-a fost o secunda rusine cu copilul meu desi se mai tineau dupa noi prin statii de masini sau detramvaie cate cineva sa m aintrebe de ce o tin in brate un copil asa mare,sau cand a inceput sa mearga mai bine asta fiind pe la 6 ani ,"de ce merge asa?nu am incercat nimic?"intrebari pe care invatasem sa le ignori ,dar care la inceput imi raneau sufletul,acum chiar daca sunt puse daca am timple raspund daca nu ne scuzam frumos si mergem mai departe.Da e foarte aiurea cand oamenii stau in loc si se uita dupa tine sau chiar comenteaza..Fetita mea sufera cel mai tare ,ca nu are prieteni ca nu poate merge decat in fata portii sa se joace...Asta este..eu o iubesc asa cum e...si ii sunt reunoscatoare ca m-a invatat sa lupt sa nu ma dau batuta niciodata..Ea e Ancuta printesa mea razboinica!
alin bas scrie:Sarut mana fetelor!Superb si doare foarte tare in acelasi timp!Fara cuvinte si totusi multe de zis si invatat!Adevarata lectie de viata!!
nicoleta scrie:Da, ....asa este Alin, am citit si eu inca de ieri aceasta trista poveste.
Intr-adevar, omul cand nu are necazuri, nu se multumeste cu starea de bine, dorind mereu mai bine, visand la mai mult si mai frumos, ....iar in clipe triste cu adevarat, ....in clipe grele si pline de durere, omul realizeaza ca inainte se stresa pentru ce nu trebuia si pierdea din timpul sau fara sa se bucure de el, ...pacat, mare pacat sa asteptam fericiri mari.
Hai sa ne bucuram de sanatate si de faptul ca nu suntem niste legume.
Sa ne bucuram ca mergem si vedem, ca ne spalam singuri si mai ales ca putem munci.
Chiar nu trebuie sa ne mai plangem cand avem multa treaba, ...sa ne bucuram ca avem sanatate ca sa putem munci, cati ar vrea asta si nu pot...offfff
Din astfel de lectii de viata intelegem si noi mai bine, care sunt adevaratele valori ale lumii.
Numai bine, tuturor.
CORINA SILVIA scrie:frumoase "povesti "multumim inteleapta Silvia,povestire cu catelul merge si intr-o casnicie reala,atunci cand unul nu prea il aprecieaza pe celalalt la un moment dat pleaca ,asta daca are curaj,si mai ramane exact ca si catelul cateva zile prin preajma ,iar daca partenerul nu-si da seama ce a pierdut ,poate pleca si de pe "presul "de la alimentara...!superb eu una mai doresc lecturi asa cu mici invataturi!