A mai plecat un sufleţel
A mai plecat un sufleţel
Spre infinitul cerului
Şi o lumânare se aprinde
În urma îngeraşului.
Nimic nu mai conteaza-acum,
Când totul iar s-a năruit…
S-a stins din nou speranţa ta…
Durerea iar te-a-nvăluit…
Şi obsedant revine iar
Acel “De ce?” fără răspuns.
Suspinul din adânc renaşte.
Din nou trecutul te-a ajuns.
Un geamăt eşti şi-n el pierdută,
Abandonată-n neputinţă.
Aproape inuman destinul:
O repetabilă sentinţă.
Ai fi putut să faci ceva ?
Cu cine să negociezi
A vieţii tale fericire
‘Nainte să capitulezi?
Trăind din nou momentul “După…”
În detaşare-ncremenită,
Descoperi cum începi să fii
De suferinţă amorţită.
Liliana
compusa azi 09.05.2009