Am învăţat despre voi
Şi eu avut-am în trecut
Momente de frustrare,
De furie şi de revoltă.
De-ncrâncenare.
În timp am învăţat s-accept
Şi vremuri zbuciumate
Ştiind că planul Domnului
E-n tot şi-n toate.
Nimic nu se compară însă
Cu chinul vostru din destin
În care loc de fericire
Mai e puţin.
Din plânsul vostru toţi aflăm
Cât e de greu şi-n ce furtuni
Se luptă sufletele voastre...
În ce dimensiuni....
Am adoptat indiferenţa
Când despre voi am auzit.
Un subiect tabu, se pare,
Aţi devenit.
E timpul să vă iau în braţe,
Iertare să vă cer în plâns,
Să spun c-atâta suferinţă
E de ajuns.
Acum am învăţat alături
Cum să vă fiu şi cum mai rău
Să nu rănesc şi să nu doară
Din nou.
Am învăţat că-ntotdeauna
Vor fi răspunsuri neprimite
La întrebări de multe ori
Rostite.
Am învăţat că aveţi dreptul
La refulările durerii
Adânc păstrată şi ascunsă
Vederii.
Manifestările-s aceleaşi:
De furie şi-ncrâncenare,
Cu sentimente de revoltă
Şi de frustrare.
Am auzit din nou plansul unei mame si am inteles din nou...
Am pus pe hartie cateva versuri gandindu-ma din nou la voi, mamele de ingerasi, gandindu-ma la cei care nu v-au fost aproape la nevoie, gandindu-ma la mine, cea care, uneori, nu apreciez viata cu tot ce imi ofera ea, uitand ca doar voi cu adevarat suferiti...
M-am pus in pielea celor care v-au intors spatele... a celor care si-au inteles greseala si v-au cerut iertare... a celor care v-au imbratisat... a celor care v-au inteles... a celor care v-au acceptat refularile durerii...
M-am regasit eu insami, invatand despre voi...
Liliana
compusa in 23.04.2009