Versuri dedicate Mamelor de ingeri

[Liliana]

...prin paşii unui copil mare...

Sunt un copil, aşa cum eşti şi tu,
Venit în lume cu o întrebare...
Răspunsul l-am primit trăind...
...prin paşii unui copil mare...
23.12.2009

Primii paşi au început cu lacrimi...
Ale mele...
Ale lor...
Ale tale...
Apoi lacrimile au devenit stele... iar acum sunt iubire...
Eu sunt în toate... pentru tine, cititorule...
Şi nu uita: nimic nu este întâmplător... că eu am scris... că tu citeşti...

Liliana
PS: din 22.12.2009 Lacrimile... au devenit... paşi de copil...


Versuri pentru tine, cititorule

Aceste versuri sunt azi pentru tine,
Un cititor de-aiurea poposind
Pe calea unde vei găsi, pierdute,
Cuvinte vechi şi proaspete, iubind.

Sunt slove pentru suflete rănite,
Dar sunt şi gânduri despre drumul meu,
Sunt lacrimi picurate din iubirea
Ce o trimit, cu drag, spre toţi, mereu.

De vei citi cu inima acestea
Şi-n ochi o lacrimă de te va încălzi
Vei şti că ai primit şi tu cadoul
Ce-n al tău suflet el va înflori.

Voi şti si eu că nu le-am scris degeaba
Când în lumina ta mă voi privi,
Când, în oglinda care ne desparte,
Ne vom vedea şi-apoi ne vom zâmbi.

compusa in: 09.12.2009
Liliana

Tuturor cititorilor - calatori pe valurile vietii...
...tuturor trecatorilor care se opresc pentru o clipa aici....


********************************************************************
Pentru voi, Mamelor de ingeri... si pentru ingerasii vostri...
Cu smerenie in fata durerii voastre va cer iertare pentru orice neinsemnat cuvant care doare, oricat de putin, din cele ce vor urma...

Ingerasilor…

E dimineaţă iar şi soare,
Şi primăvară în priviri.
Trimit spre voi miros de cetini
Curat şi sfânt parfum de mir.

Zi sfântă se deschide iară
Cu rugăciunea prinsă-n gând.
Trimit spre voi în glas de rugă
Înălţătorul meu cuvânt.

O candelă clipeşte blândă
În ritmul psalmului tăcut.
Trimit spre voi lumină albă
Şi-o lacrimă pentru trecut.

Cu sfânta cruce înainte,
Cu ochii înălţaţi spre cer,
Trimit spre voi iubire dulce
Şi, prin suspin, iertare cer.

Tuturor ingerasilor vostri, tuturor ingerasilor lumii...
Sufletelelor nevinovate care se pierd din lumea noastra, plecand inapoi in bratele Tatalui...

Liliana
compusa in 29.03.2009

[Liliana]

A ales-o

Ziua este pe sfârşite,
La crepuscul toaca bate,
Clopotele cântă dulce
Peste sate.

Ea priveşte pe fereastră
Stelele ce se ivesc,
Focul viu arde în vatră,
Lemnele trosnesc.

Singură este acasă,
Sufletul pierdut îşi plânge.
Nimeni şi nimic în lume
Nu o mai atinge.

Toate şi-au pierdut puterea.
Ochii-i plâng, chipu-i cernit,
De când a plecat în ceruri
Puiul său dorit.

Lumea merge înainte,
Viaţa râde împrejur,
Numai ea suspină-n casă
Într-un colţ obscur.

Din icoană o priveşte
Sfântul Prunc, iertând-o,
Numai El o mai alină,
Mângâind-o.

Noaptea vine peste dealuri,
O-nconjoară cu misteriul,
Stelele încep să-şi cânte
Repertoriul.

Din lumina lor înaltă
Se desprinde o scânteie,
Se scoboară-n casa unde doarme
O femeie.

A ales-o dintre toate
Pentru ca la toamnă,
Când se v-a-mplini sorocul,
Ea să-i fie Mamă.

Pentru fiecare mamica de ingeras care isi regaseste bucuria de a trai in acea scanteie de lumina sfanta din stele care a ales-o sa-i fie mama, coborand la ea din ceruri, aducandu-i iubire si fericire...

Liliana
compusa in 29.03.2009

[Liliana]

Iertare-Ţi cer

Mă rog la tine, Doamne, şi mă-nchin
Cerşind în lacrimi a Ta îndurare,
Mă iartă de păcatul meu cel mare,
Ridică-mă în sufletul divin.

Te-am acuzat cu ură-ncrâncenată
Şi socoteală Ţi-am cerut să-mi dai,
De Tine mă simţeam ameninţată
Şi Ţie îţi spuneam că milă n-ai.

Când pe furiş în pumni plângeam
Tăcerea să n-o tulbur cu suspine,
Balanţa lumii strâmbă blestemam
Şi vina toată-o aruncam spre Tine.

N-am înţeles atunci că m-ai iertat
Şi n-am ştiut ca toate au un rost,
Că planul Tău pe mine m-a schimbat,
Că m-ai întors din drumul meu anost.

Pe calea către care m-ai împins
Eu n-aş fi apucat-o niciodată.
Dojana Ta cu care m-ai atins
M-a preschimbat în altceva pe dată.

Acum sunt a Ta fiică, acum eşti Tatăl meu,
Căci înţeleg durerea ce astăzi m-a-nălţat.
Precum îmi dai Tu mie aşa voi fi mereu,
Oricât de greu îmi pare de-acceptat.

Şi sper în toata clipa ca să merit
Să ma ridici în slava Ta de seamă,
Să-mi întâlnesc odorul meu iubit
Ce l-ai luat din braţele-mi de mamă.


Liliana
compusa in 29.03.2009

[Liliana]

Durerea ta

Lasă-ţi genele să plângă
Lasă-ţi inima să cânte
Lasă-ţi mâna să se frângă
Peste frunte.

Este timpul tău, femeie,
Timp de lacrimi şi suspin
Peste ceruri curcubeie
Te întâmpin.

Ai pierdut suflarea dragă,
Ochii tăi, lumina ta,
Ai pierdut o lume-ntreagă,
Dragostea.

Eşti aici, dar eşti departe
Gândul zboară printre neguri
Viaţă simţi, dar simţi şi moarte
Prin adâncuri.

Între vis şi zi reală
Nu mai faci azi diferenţa
Arăţi lumii - cea banală -
Aparenţa.

Zâmbet dai oricui pretinde,
Dar în suflet ţi-e furtună,
Ai fugi şi te-ai ascunde
De nebună.

Căci durerea ta cumplită
N-o-nţeleg şi nu le pasă.
Să te creada fericită
Tu îi lasă.

Pentru toate mamele de ingeri care sunt inca neintelese de cei din jurul lor si care inca trebuie sa afiseze in fata lumii aparenta fericirii peste durerea lor launtrica…

Liliana
compusa in 29.03.2009

[Liliana]

S-a pierdut

Picătura de lumină,
Stropul mic de viaţă,
Vine dis de dimineaţă !
Îţi surâde şi se-nalţă !

Nu te mai strânge de mână,
Râde ştrengăreşte,
Printre stele hoinăreşte,
Se ascunde şi zâmbeşte.

Joaca lui te-ngrijorează…
Strigi la el : ia seama !
Te încearcă teama…
Şi-l chemi: vin’la mama !

În jocul lui copilăresc
Se pierde printre stele…
…Şi-apar gândurile rele
Cu poverile lor grele.

Au ramas doar lacrimi…
Amintiri dulci şi amare,
Vii iluzii trecătoare,
Spulberate-n soare.

Doar în vis îl mai auzi
Şi-l priveşti cu dor
Cum aleargă-n zbor…
Înger călător.

...Pentru Antonio Mauro, ingerasul calator...

Liliana
compusa in 29.03.2009

[Liliana]

Exemplul Maicii Domnului

De pe perete din icoană
Înmiresmată-n flori de crini
Veghează tristă Sfânta Mamă
Slăvită-n jur de heruvimi.

Duioasă îşi trimite slava
Cu dragoste şi cu iertare,
Cu mângâierea ei suavă
Spre-a voastră dulce alinare.

Ea ştie poate cel mai bine,
Primind al Duhului Cuvânt,
Mărirea, dar şi suferinţa
Adusă de Copilul Sfânt

Căci din suflarea Întreită
Mariei Domnul i s-a dat,
Căci prin Hristos a fost iubită
De-o lume-ntreagă ce-a urmat.

Durerea ei de Mamă Sfântă
Ştia că lumii-i e menit
Şi că în ceruri va să urce
De unde-n lume a venit.

Ştia ce chin avea să-ndure
Şi sufletul plângea în ea
Că prea devreme-avea să-L piardă
Şi că ea nu-L putea scăpa.

De Dumnezeu ea era Mamă.
Poate-ar fi vrut copilul ei
Să fie om fără de slavă
Şi ea femeie-ntre femei.

Însă Treimea cea înaltă
Din dragoste nemărginită
Pe ea din toate a ales-o
Ca Mamă de Hristos iubită.

Acum Ea stă exemplu vouă.
Mame de îngeri voi sunteţi.
Să mergeţi drept pe drumul ăsta:
Alese-aţi fost fără să vreţi.

E mai presus de lumea noastră,
E planul Domnului cu voi,
V-a dat şi vouă grea povară
Ca Mamei Sfinte. Pentru noi.

O lume voi salvaţi prin lacrimi,
Iar îngeraşii voştri sus
Sunt fericiţi - Chemaţi de Tatăl
Ei cu iubire s-au supus.

Liliana
compusa in 31.03.2009

[Liliana]

Doar să iubim

Trăim. Ne ştim de-o viaţă
Trecând prin soare sau prin ceaţă,
Ducând în spate un destin:
Când plumb, când doar parfum de crin.

Visăm. Privim departe
În drumul nostru către moarte…
Nu ştim spre ce ne îndreptăm,
Spre ce prăpăstii alergăm.

Iubim. Uimiţi, descoperim
Că trebuie doar să iubim
În lumea asta încurcată,
Materială şi-ncordată.

Copilul. El ne-a învaţat
Cum să iubim neîncetat,
Venind în lume călător
Copil, dar şi învăţător.

Un înger. A plecat spre soare
Iubirea lui nepieritoare,
Lăsând-o-n inimă înscrisă
Cu litere de foc încinsă.

Liliana
compusa in 31.03.2009

[Liliana]

Iubit de sfinţi

Plângea femeia. Suspina.
Pierdută şi sfârşită,
Privea în gol şi se simţea
De toate părăsită.

Privea spre trupul ei firav
Şi nu putea sa vadă.
Părea ca ochii săi rotunzi
Nu ştiu ce să mai creadă.

Sosise în spital târziu
Sleită de putere,
Cu teamă pentru pruncul său,
Tăiată de durere.

Copilul s-a născut uşor
Parcă ştiind c-o doare
Şi nici n-a plâns ca alţi copii
Când ies cu ochii-n soare.

Toţi au tăcut de mila ei
Când a-nceput sa geamă...
...Ea a ştiut ce s-a-ntâmplat...
...cu sufletul de mamă.

...Ştia ca puiul ei s-a dus...
...Ştia ca e pustie...
...Ştia ca viaţa ei s-a scurs...
...şi toţi ştiau că ştie...

...Nicicând ea nu-şi va auzi
Copilul gângurindu-i...
...Şi nu-l va legăna în somn
Poveştile şoptindu-i....

...Ea nu îl va hrăni la sân
Privindu-l cum tresare...
...El nu va face primii paşi
...Şi nu va creşte mare...

Din colţul ei stingher de pat
În care se chircise
C-un urlet furibund porni
Spre cerurile-nchise.

Bătu la porţi, stătu-n genunchi
Strigând cu disperare
Ca s-o primească şi pe ea
Că alt rost nu mai are.

Dar au trimis-o înapoi
În vorbe de iubire
Şi inima i-au mângâiat
Luându-i din durere...

...Deschise ochii şi-o văzu
Pe Maica Preacurată
Ce ii zâmbea din slava sa
Preabinecuvântată.

Copilul ei era la Ea !
În braţele-I prea-sfinte
Îl mângâia şi-l legăna,
Şoptindu-i dulci cuvinte.

Iar el avea în ochi sclipiri,
Iar faţa-i luminată
Se bucura de dezmierdări,
De tot ce îl aşteaptă.

Atunci a înţeles femeia:
Copilul ei a fost menit
Să ducă-n ceruri bucuria
De-a se lăsa de sfinţi iubit.

Îşi acceptă atunci destinul:
Mamă de înger ea va fi,
Iar pruncul pentru totdeauna
Ea Cerului îl dărui.

Liliana
compusa in 31.03.2009

[Liliana]

Se naşte

Sfinţii toţi îl înconjoară
Şi îi dau putere
Ca să crească,
Să se nască
peste a lui vrere.

El se teme sa răsară
Întrupat şi gol
Şi de-aceea se codeşte,
Se smereşte
şi stă rostogol.

- Încă n-a venit sorocul,
spune temător…
Nu mi-e bine,
Ce-i cu mine?
Aş vrea să mă-ntorc.

- Mergi, copilul meu, ‘nainte,
Nu te panica.
Tatăl îl îndeamnă:
-Nu ştii ce înseamnă
pentru Mama ta ?

M-a rugat târziu aseară -
la icoan-a adormit,
Multe rugăminţi
Cu lacrimi fierbinţi,
Să i te trimit.

Astăzi e momentul
ce l-a aşteptat.
Astăzi te vei duce
la ea şi-i vei zice
Că M-am îndurat.

Du-te azi, copile,
lângă Mama ta.
De azi înainte
tu să fii cuminte.
Insă nu uita :

Va veni o vreme -
te voi anunţa,
Când te vei întoarce
în a lumii arce:
în inima Mea.

Liliana
compusa in 29.03.2009

[Liliana]

Suferinţa

Porneşti pe cale înfruntând misterul,
Ca-n fiecare seară la apus,

Iar soarele-nroşit cuprinde cerul
Şi arde-n focul lui un dor nespus.

E dorul ce-n adâncuri te framântă
Şi-l strigi pădurii în tăcerea ei

Ca din înţelepciunea ei căruntă
Să iei prinos de pace pe alei.

E dorul după sufletul ce pleacă,
Lăsându-te pierdută şi sfârşită,

E jalea care doare şi te seacă ,
Dar făr’de care nu poţi fi-mplinită.

Durerea ta un gol îţi umple azi
Şi-ţi mângâie blajin singuratatea,

E cârja ce te ţine să nu cazi,
Salvându-ţi totodata demnitatea.

Pădurea te ascultă şi-nţelege
Şi-ţi prinde-n păr petale parfumate,

Tu roadele tăcerii le culege
Şi-n lacrimi să te cureţi de păcate.

Liliana
compusa in 31.03.2009

[Liliana]

Fără copil

Peste oraş se lasă seara,
Luminile pe rând se sting,
Al zilei zgomot se topeşte,
Când cerurile îl ating.

Deasupra crengilor deschise
Peste pământul adormit
Trec scamele de nori albastre
Plutind uşor către zenit.

În liniştea cea necuprinsă,
În camera întunecată,
Pe catul patului, pierdută,
Cu ochii-n gol stătea o fată.

Strângea la piept cu jale-adancă,
Cu gestul tandru, protector,
În loc de copilaş – o pernă...
Şi-o legăna convingător...

O dezmierda privind cu drag
Spre pruncul ce părea ca este
În braţele-i ocrotitoare,
Dormind în şoapte de poveste.

Însă când luna s-a oprit
Ca o năluca printre stele
Privirea-n loc i-a-ncremenit
Şi mâinile-i căzura grele...

Din visu-i dulce brusc trezită
Cu un suspin rostogoli
Imaginea de prunc cu care
De-atâta timp se amăgi.

Îşi înălţă privirea-a rugă,
Cerşind în Ceruri îndurare,
Sperând din suflet să-i audă
Din depărtări a ei chemare.

Aprinse candela smerită
Sus la icoană, tremurând,
Şi-un joc al umbrelor cernite
Se-mprăştie în jur vibrând.

În palme îşi cuprinse fruntea
Şi peste gene-şi primi somnul,
Uitând de grijile amare
Şi cu nădejde-n gând spre Domnul.

În vis ea îşi văzu copilul
În straie albe de lumină...
Era înconjurat de îngeri
Şi flori de crin avea în mână.


Liliana
compusa in 01.04.2009

[Liliana]

În trecut

Dimineaţa se deschide
Cu flori albe de lumină,
Fluturii dansează vesel
În grădină.

Primăvara îşi îmbracă
Pomii-n straie de verdeaţă,
Doi bondari taie vazduhul
Plin de viaţă.

…Ea priveşte pe fereastră
Şi constată cu-n oftat
Cum o lume se trezeşte
Din iernat.

Ochii ei sunt stinşi în lacrimi,
Pasul greu, împleticit,
Gândul i-e plecat prin neguri,
Rătăcit.

Fără margini-e durerea,
N-o să uite niciodată.
În trecutul vieţii sale
E blocată.

Copilul ei se află-acolo -
Ştia ca îl va pierde.
Dar în trecut încă putea
Să îl dezmierde.

Putea să-i simta răsuflarea,
Să-i cânte cântec dulce,
Putea să-l legene în braţe,
Să îl culce,

Putea să-l mângâie pe frunte,
Pe ochi să îl sărute,
Putea guriţa gângurindu-i
S-o asculte.

Trecutul o susţine-n viaţă,
Trăieşte-n amintire,
Purtând povara suferinţei
Spre nemurire.

Liliana
compusa in 05.04.2009

[Liliana]

Natura noastră divină

Să fim în lumea cea de jos,
În viaţa plină de miraj,
Din cer ne-am întrupat smeriţi
Şi totuşi cu curaj.

Poveşti ca-n filme ne-am ales,
Experienţe şi destine,
Şi-am coborât în chip de lut
În mijloc de mulţime.

Am vrut să râdem cu nesaţ,
Să plângem din iubire,
Să fim iubiţi şi să uităm
De-a noastră nemurire.

Fire de vânt am devenit
Purtate-n zări departe,
Călătorind spre nicăieri,
Temându-ne de moarte.

Nu ne-amintim de ce-am venit
Şi ne-am umplut de patimi,
Am devenit negativişti,
Cu ochii plini de lacrimi.

De sus, din stele, răbdător
Ochiul divin priveşte
Cum ne-am pierdut în căutări,
Şi iartă părinteşte.

Iertarea lui e uneori
Schimbare de destin,
Punându-ne-nainte blând
Paharul cu pelin.

Să înghiţim al lui amar
E greu să acceptăm,
Însă prin el vom reuşi
Păcate să spălăm.

Ne-om înalţa din nou plutind
Pe-aripi de heruvimi,
Ne-om aminti cine suntem:
Ai cerului sublimi.

Liliana
compusa in 05.04.2009

[nicoleta]

Frumos, Liliana draga!
FOARTE FRUMOS!!!
Multumim, scumpa noastra, pentru clipele calde pe care ni le daruiesti prin cuvinte atat de delicate.
Ne cuprinde finetea gandurilor tale bune, care asa o stare buna imprastie...
O zi buna sa ai, draga noastra.

Pupici pupaciosi, cu mare drag.

[Liliana]

În aşteptare...

Se lasă noaptea peste văi,
Din ceruri se coboară,
Din vârf de stele ce-au uitat
Să moară.

Lumina rece se răsfrânge
Pe casă, peste gard, pe geam,
Când luna se-oglindeşte-n lacuri
De mărgean.

A mai trecut o luna goală
De viaţă şi de fericire,
De vise noi şi de emoţii
De iubire.

E searbădă de când odorul
A părăsit-o pe pământ,
De când pentru-al ei suflet n-are
Nici-un cuvânt.

Tristeţea de pe chip trimite
Spre ceruri gânduri - se ridic -
Dar nu gaseşte mângâiere
În nimic.

Acum aşteaptă clipa-n care
Şi ea în cer se va-nălţa,
Când după-atâta aşteptare
Îl va vedea.

Liliana
compusa in 08.04.2009

[Liliana]

Va trece

Tot ce doare-acum va trece
Ca şi vântul printre nori:
Tot ce azi se risipeşte
Mâine iar la loc va creşte.

Tot ce doare-acum va trece
Ca şi apa peste pietre:
În adâncuri stau înfipte
Basorelief de cripte.

Tot ce doare-acum va trece
Ca şi focul peste câmpuri:
Care arde lăstărişuri
Şi renaşte din frunzişuri.

Tot ce doare-acum va trece
Ca zăpada la câmpie:
Chiar de astăzi se topeşte,
Sus pe creste troieneşte.

Tot ce doare-acum va trece
Ca pământul rascolit :
Chiar de doarme ani o mie,
Brusc erupe lavă vie.

Tot ce doare-acum va trece
Ca furtuna-n zi de vară:
Tu te bucuri de răcoare,
Dar dă grindina-n răzoare...

Tot ce doare-acum va trece
Cum stau lacrimile-n ochi :
Chiar de râzi acum în pace
Inima din nou le stoarce.

Liliana
compusa in 08.04.2009

[Liliana]

S-a înălţat

Dimineaţa, în grădină,
Din cireşii roz, în floare,
Cad petale parfumate
în ninsoare.

Pe sub pletele de sălcii,
Calm, paşeşte o fetiţă,
Aplecându-se să prindă
o gărgăriţă.

În rochiţa de dantelă,
Cu zulufii blonzi în frunte,
Se avântă-n iarba deasă
cu mânuţele-nainte,

Dar n-o prinde şi nu ştie
Cum din palme i-a scăpat…
Se ridica şi zăreşte
un pisoi pătat.

Se apropie de dânsul,
Vrea să-i mângâie blăniţa
Şi încearcă să îl tragă
de codiţă.

Nu-nţelege ce se-ntâmplă…
Să-l ridice ea nu poate…
Nici să rupă floricele
parfumate…

Brusc priveşte către casă
Unde-o vede prag pe mama
Care-şi leagă-n păr, la spate,
o maramă.

Si se miră cum mămica
Nu o strigă, nu o vede:
Ochii-i sunt încercănaţi, mâinile-i
sunt veştede.

Faţa i s-a tras, cernită,
Din rărunchi adânc oftează
Şi din genele-i plecate
lăcrimează.

Atunci a înţeles copila
Tot ce i s-a-ntâmplat,
Cum a luat-o Preacurata
şi s-au ridicat.

Toţi îngerii din rai primit-au
În straie albe, luminate,
Având în braţe flori de crin
Împarfumate.

Acum dorea doar să mai vadă
Căsuţa-n care s-a născut,
Un rămas bun să-i spună mamei…
Unul tăcut…

Căci glasul ei în lumea asta
Ca şi fiinţa-i o părere…
…O umbră peste flori… de vânt
o adiere…

Un ţipăt viu de rândunică…
O şoaptă-n stele pe-nserat…
Plutind prin aer - doar un spirit
însingurat…

Privi zâmbind spre gărgăriţă,
Îşi mângâie în gând pisica,
I-aduse flori şi-şi sărută
În vis mămica.

Se înalţă apoi în ceata
De sfinţi şi îngeri păzitori,
A mir de nard şi a tămâie
Mirositori.

Şi sufletul i se aprinse
Intrând pe poarta veşnică,
Îmbrăţişată în iubirea
Angelică.

Liliana
compusa in 08.04.2009

[Liliana]

Te-aştept, copilul meu

Te-aştept, copilul meu, cu drag
Din ziua-n care ai plecat
Spre leagănul divin de unde
Toţi ne-am creat.

Te-aştept copilul meu cu dor…
Am învăţat trăi oftând,
Pe piept m-apasă lipsa ta
Şi-aştept plângând.

Te-aştept, copilul meu, cu lacrimi
Căci ele-mi spală suferinţa
Şi mă purific şi mă rog
Să nu îmi pierd credinţa.

Te-aştept, copile, cu-n surâs
Ştiind că ţi-este bine,
În Raiul Domnului fiind
Să-ţi aminteşti de mine.

Te-aştept, copile, cu speranţa
Că dragostea ce ţi-o trimit
Te-nvăluie şi te-ncălzeşte.
De ea vei fi călăuzit.

Te-aştept, copile, cu răbdare
Câţi ani îmi vor fi daţi să stau
Pe lumea asta fără tine,
Deşi eu nu mai vreau să stau.

Te-aştept, copile-n veşnicie
Când timpul mi se va sfârşi,
Când ţi-oi urma spre stele-n ‘nalturi…
Mă iarta, puiule, de voi greşi...

Liliana
compusa in 09.04.2009

[Liliana]

Gândurile Mamei de înger

Am sufletul încercănat şi doare,
Am gândurile abătute,
Am soarele umbrit şi multe nopţi
pierdute.

Am ochii plini de lacrimile-amare
Am viaţa fara sens şi pustiită,
Şi sunt pentru eternitate
nemplinită.

În mijlocul mulţimii agitate
Sunt singură şi fără ajutor,
N-am nici un suflet care să-nţeleagă
cum mor.

Mă sting cu fiecare răsuflare,
Mă scurg spre veşnicie zi de zi,
Până când ochii-i voi închide mă voi
amăgi.

Voi accepta cuvintele frumoase,
Voi crede celor care-mi sunt aproape,
Le voi răspunde paşnic tuturor,
în toate.

Dar nimeni nu-mi va şti întunecimea
Şi nimeni nu va înţelege cum
Mă pregătesc în fiecare dimineaţă
de drum.

În rugăciunea spusă către Domnul
Îmi cer iertare pentru tot ce am greşit,
Trimit iubire către cei ce-n viaţă
m-au iubit.

Căci voi pleca spre pruncul meu din ceruri,
Acolo unde îngerii l-au dus,
Acolo unde a plecat în taina,
Supus.

Aştept cu nerabdare clipa-n care
În braţe iar îl voi primi cu dor,
Când dupa gât mânuţele-mi va pune
al meu odor.

Aştept să-mi spună “mamă”-ntâia dată,
Să îmi zâmbească galeş din priviri,
S-alerge şi să-mi dea sărutul unei
mari iubiri.

Liliana
compusa in 10.04.2009