Buna ziua!
As vrea sa va impartasesc si eu un citat peste care am dat acum vreo 7 ani, cand viata mea era un haos total, cand durerea isi facuse culcus in sufletul meu neputincios, iar speranta ma parasise.
Rasfoind mai multe carti, am gasit la un moment dat urmatorul citat: "Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Este citatul meu favorit si am sa va spun de ce.
Omul este o fiinta sociala, el neputand functiona corect decat in societate, alaturi de semenii sai. Mai mult decat atat, cum poti fi fericit fiind singur, fara a iubi si a fi iubit la randul tau? Cred ca fericirea depinde in mare masura de iubirea pe care tu o oferi celorlalti, dar si de iubirea pe care ceilalti ti-o ofera (daca ai sansa sa o primesti).
Din pacate, in ziua de azi, in tumultul vietii cotidiene, am uitat ce inseamna iubirea...Unii dintre noi nu mai stiu nici sa ofere, dar nici sa primeasca...IUBIRE. Uitam sa iubim florile care ne-au fermecat cu parfumul lor suav, pasarile care ne-au incantat auzul cu trilurile lor minunate, prima raza de soare care ne-a mangaiat fata, catelul care da bucuros din coada, gudurandu-se pe langa noi in speranta unei mangaieri...prima atingere...prima imbratisare...primul sarut...Si cate nu s-ar putea rezolva printr-o simpla....imbratisare!?! O imbratisare in care sa te simti iubit, ocrotit, departe de toate necazurile si ororile acestei crude realitati pe care o numim VIATA...Oare nu e ea, acesta imbratisare, cea care ne poate face fericiti? Dar ca sa o obtinem, trebuie ca cineva sa ne iubeasca, iar noi la randul nostru, sa raspundem la fel, cu o alta imbratisare...
Asa ca..."Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (VICTOR HUGO)