Pagina 1 din 1

Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 24 Iun 2008, ora 23:18
de DANA
Ma alatur tuturor celor care si-au pus sufletul cu curaj pe tapetul acestui forum binevenit.
Personal, cred ca si esecul dupa transferul embrionilor in cazul reproducerii umane asistate-RUA- (adica <neprinderea>, in zicere populara) poate fi considerat tot un caz de pierdere a bebelusului pe care nu-l vedem niciodata. Se stie ca-n ultima vreme cam toate studiile de specialitate care stau la baza alegerii unei noi legislatii de RUA converg spre recunoasterea embrionului drept fiinta umana inca din ziua in care este conceput in laborator.
Cand treci prin toate canoanele unei proceduri FIV (ca sa nu mai vorbesc despre experienta mai multor proceduri de acest gen, si toate esuate intr-un stadiu sau altul), care implica o investire umana totala (fizica, emotionala, financiara, mentala, etc., exitentiala, ce mai!), procedura pe care incerci sa o fructifici aici, trecand oceanul, si iar aici, iar embrionasii tai de care incepi sa te atasezi inca dinainte de a-ti fi transferati (pe care eu obisnuiam sa-i numesc floricele) nu reusesc sa se transforme in sarcina mult dorita, sau se transforma, dar numai pentru cateva zile, refuzandu-ti-se astfel dreptul de a trai maternitatea daca tot te afli pe aici pe pamant, chiar ca ti se <iau mintile> cum zice Bianca Brad, si-ti vine sa abdici de la contractul a mai trai. Si atunci ce faci ? Te certi cu tine insati, cu medicina, cu lumea, cu cei care ti-au dat viata, cu partenerul de viata, cu Dumnezeu, cu firul ierbii, cu florile, cu vantul si ploile... Si dupa aceea daca tot nu te impaci, CE FACI? Aici e marea drama a unei femei ca mine si ca multe altele carora le e dat sa treaca prin astfel de experiente cumplit de grele !
Sfatul meu e sa cauti sprijin profesional caci in societatea romaneasca asa cum e ea acum formata sau cum era si-n urma cu 10 ani cand eu am inceput-o pe acest drum extrem de greu, cei din jur, si aici ii includ chiar si pe cei din familie, nu sunt pregatiti sa o faca ori o fac in mod gresit ori nu stiu pur si simplu cum sa procedeze. Si astfel tu te afunzi in durerea ta, te izolezi, te imbolnavesti psihic dupa care fizic, te depersonalizezi, iti pierzi identitatea, gustul de viata si curajul de a te mai investi in orice gen de proiect chiar profesional (ajungi sa-ti spui: pai daca nici atat nu am reusit, sa devin mama, cum as mai reusi sa fac orice de acum incolo ?), te dezechilibrezi; practic mori in fiecare zi un pic. Si moare si ideea de cuplu...
Sprijin profesional sa cauti fara absolut nici o rusine (terapie cu psiholog) si intarziere, sa accesezi situri de acest gen unde sa gasesti trairi asemanatoare, intelegere, ascultare, identificare cu ceilalti care sufera la fel, sa te confesezi ori preotului ori cuiva de incredere daca vrei sa te salvezi si sa n-o iei razna. Daca as avea putere legislativa decizionala, nu as elibera autorizatie de functionare nici unei clinici de RUA private daca nu ar dovedi ca va oferi si servicii de psihoterapie, iar sectiilor de specialitate din spitalele de stat le-as impune oferirea acestor servicii pacientilor care se inscriu in programe de fertilizare in vitro.
Imi permit sa spun toate acestea deoarece le-am trait si stiu ca dintr-o fiinta curajoasa, sanatoasa, viguroasa, ambitioasa, frumoasa, am devenit o imbatranita sufleteste inainte de vreme. In fiecare zi incerc sa ma ridic, sa-mi pun ordine in ganduri si emotii, sa-mi creez o existenta fara apasare, cu viziune si in viitor caci el mai exista, sa redevin libera si sanatoasa asa cum ma stiu eu de mai demult. Tot asa va doresc si voua semenilor sa aveti puterea de a merge mai departe cu capul sus. Mult curaj si sanatate!
>:D<

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 4 Iul 2008, ora 19:23
de Lucia
Dana, consider ca durerea pierderii unui copil, de la nivel de "floricele" cum ii spuneai tu, pana la maturitate, doare foarte tare.

Din pacate numai ce trec prin astfel de situatii pot intelege putin.

Imi pare foarte rau ca te lupti cu probleme de infertilitate. Am o prietena care incearca de vreo 2 ani si atat de mult ma doare sa o vad cat incearca sa-si ascunda durerea si preocuparea ca este posibil sa nu reuseasca niciodata.

Din pacate, oriunde suntem, suntem singuri in astfel de situatii. Alinarea, asa cum ai pomenit si tu, poate veni vizitand astfel de site-uri unde gasesti semeni ce trec/au trecut prin situatii asemanatoare.

Ma rog sa nu-ti pierzi speranta si dorinta ta sa tii se indeplineasca, redevenind astfel persoana plina de viata care ai fost.


Te imbratisez! >:D<

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 22 Iul 2008, ora 19:54
de DANA
Multumesc Lucia pt. mesaj. Imi permit sa-i dau un sfat prietenei tale si nu unul gratuit, ci din suflet si din experienta mea: dupa cel mult 2-3 incercari de fertilizare in vitro, sa se opreasca, sa traga linie, sa se orienteze spre adoptie daca ea si partenerul ei de viata nu-si imagineaza viitorul fara copii, sa-si reevalueze existenta, caci altfel, daca intinde coarda prea tare si nu-si fixeaza limite, poate pati rau:se imprastie de nu va mai reusi sa se readune in graba, pierde simtul realitatii si gustul de viata, isi distruge sanatatea fizica si mentala, si-si poate distruge si relatia de cuplu si viata profesionala. Cel mai bine ar fi sa urmeze terapie specializata, individuala sau de cuplu, in orice moment de cumpana, fiindca risca sa lase teama de esec sa se instaleze inauntrul ei si f. greu o mai inlatura. Plus multe ale consecinte si problema infertilitatii este una de foarte lunga durata si extrem de greu de tamaduit. Altii nu reusesc niciodata sa se vindece si vata lor se transforma intr-o drama.
Anyway, iti doresc sa o poti ajuta si sa vada dincolo de problema aceasta. Mult noroc ! Cu drag @};-

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 22 Iul 2008, ora 20:47
de nicoleta
Draga Dana, dragi femei, care din dorinta de a gusta din statutul de mama treceti prin experiente greu de explicat in cuvinte. Intr-adevar, cuvintele sunt sarace atunci cand incerci prin ele sa areti lumii sentimente, trairi, dureri sufletesti. Dar, odata cu aceste trairi dureroase,probabil ca cerul va incearca asa cum ne incearca pe toti pamantenii, femei si barbati, tineri si batrani. Noi, pentru a trece mai departe, sanatosi, trebuie mai intai sa acceptam ceea ce ni se intampla, iar apoi sa stim unde sa ne oprim si cand sa zambim. Iar cand tristetea va fi stapana voastra, intrati aici, comunicati, si veti vedea cate femei minunate sunt aici, pentru a va incuraja si pentru a va trimite cate o portie frumoasa de sperante si vise. Va imbratisez dragele mele si aveti grija de voi.

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 21 Feb 2010, ora 20:41
de nora
buna dragelor.si eu sint distrusa dupa atitea ani de incercari nu pot vedea viata fara un bebe.am noroc cu sotul el ma sustine f mult si mie alaturi.dar eu tot nu mi-am pierdut speranta, sper ca intro zi ma voi putea bucura si eu.mai sint si pe site femei care ma inteleg prin ce trec ,dupa doua pierderi de ingerasi sint fara nici un chef de viata.dar tre sa mergem inainte si sa fim tari.

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 3 Mar 2010, ora 14:20
de Angela-Ema
Si eu am trecut prin aceasta experienta solicitanta din toate punctele de vedere. Si da, am simtit embrionul care s-a prins pt cateva zile ca pe un viitor copilas, care nu a vrut sa ramana cu noi..... Dar daca dupa pierderea fetitei mele la 40 de sapt de sarcina mi-a fost foarte greu sa vorbesc despre asta cu cei din jur, dupa pierderea in urma FIV mi-a fost imposibil. Multi nu inteleg nici cum de sufar dupa un copil pe care nu am apucat sa-l tin in brate. Daca as spune ca plang si acel micut embrion, ar spune cu siguranta ca sunt nebuna. Asa ca prefer sa-i privesc poza din cand in cand (l-am fotografiat cu telefonul) si sa ingrop durerea adanc in sufletul meu. Si sa vorbesc doar cu voi, cele care stiti ce inseamna.

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 3 Mar 2010, ora 23:10
de nicoleta
Buna, Angela noastra draga!
Esti mama si vei fi mereu!
Asta nu va putea nimeni schimba....nimeni!
Mereu puiul tau va fi copilasul tau, iar de acolo de la Cerul pur, acel mic sufletel iti va zambi si se va ruga pentru tine vesnic.
Despre lume....sti si tu cat s-a cantat si cat s-a recitat, cate s-au spus si cate ar mai fi de spus...nu baga rautatile in seama!
Tu, scumpa mamica iubitoare, ai mare grija de tine, pentru ca sufletelul din Cer sa fie linistit vazand ca mamica lui e bine.
Te imbratisez si te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi.

Si...de cate ori ceva te framanta, fa-ne o vizita, aici toata lumea te intelege, nimeni nu te judeca, aici e un loc de suflet pentru suflet.
Cu mare drag, Nicoleta!

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 5 Mar 2010, ora 10:59
de Angela-Ema
Multumesc, draga mea Nicoleta! :x Alaturi de voi, aici, am indraznit sa ma numesc "mama". Intre voi ma simt bine si pot sa vorbesc fara teama de fetita mea. Si de faptul ca am fost din nou, pentru cateva zile, insarcinata dupa FIV si am suferit ca am pierdut acea sarcina, chiar daca era foarte micuta. Dar numai voua va pot spune asta. De cate ori ma intreaba cineva daca am copil, imi vine acum sa raspund "sunt mama de inger". Si totusi, datorita mentalitatii care exista, inca mai spun "nu" si ma doare acest raspuns. Dar lumea nu este inca pregatita pentru un altul. Sper sa putem sa-i invatam noi, sper sa putem schimba ceva. Noi, familia E.M.M.A.. Va pup pe toate si va >:D< cu drag!

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 5 Mar 2010, ora 11:26
de Bianca_C
Draga Angela, lumea nu e pregatita pentru acest raspuns, insa este nevoie ca tu sa fii pregatita in a le spune :) Stiu ca e greu, stiu ca lumea e rautacioasa sau indiferenta, insa uite, noi, familia E.M.M.A suntem alaturi de tine, si oricand sufletul tau va simti ca trebuie sa scrie ceva, noi o sa fim aici sa te ascultam, fara intrebari......ci doar sa te ascultam, conteaza atat de mult >:D<
Cu tot dragul, iti doresc tot binele din lume, iti doresc speranta si incredere, ca totul o sa fie bine..... :*
Bia @};- @};- @};-

Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 14 Oct 2010, ora 23:45
de crystin
Buna
Sunt o mamica de ingeras dupa o sarcina prin fiv sunt distrusa sufleteste deoarece a urmat un avort spontan si nu imi gasesc locul cred ca sunt in pragul unei depresii pentru ca imi dau seama ca am mizat totul pe aceasta sarcina am strans ani de zile bani pentru acest fiv si cine stie cati ani vor mai trece pana voi strange alti iar varsta ma preseaza avand 35 de ani am intrat intr-o mare dezamagire sufleteasca si nu stiu incotr-o sa o iau la toti doctori la care am fost au dat verdict de sanatoasa si eu si sotul trompe desfundate prin laparascopie anul acesta dar tot nimic de 12 ani astept si iar astept dar ce astept miracolul din viata mea .Va multumesc ca ati avut rabdare cu mine. :D :(

crystin

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 15 Oct 2010, ora 22:18
de camelya
Buna
imi pare foarte rau pt ce ti s-a intamplat..eu abia asteptam sa am o fetita si am nascut-o prematur si am pierdut-o dupa o luna si trei saptamani de chin...inca nu realizez, ma trezesc in fiecare dimineata si ma intreb daca e adevarat ...
chiar inainte de a o avea pe Sonia eu am zis ca voi adopta o fetita, vroiam sa salvez un suflet nevinovat si am multe cazuri de cunoscuti care au adoptat si au niste copii minunati
nu am renuntat la idee..pierderea mea e foarte recenta, vreau sa incerc sa mai am si eu copilul meu dar neaparat voi infia...
poate ti se pare nepotrivit..nu stiu care este parerea ta despre adoptie...insa poate o iei in considerare ca o alternativa
mai stiu si multe cazuri de femei care nu puteau avea copii si dupa ce au adoptat la ceva timp au ramas si ele insarcinate ...
imi cer scuze daca te deranjeaza sugestia mea...foarte multi sunt impotriva adoptiei ...insa eu sunt convinsa ca daca ne hotaram sa facem acest pas , vom gasi un copil care sa ni se potriveasca perfect...

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 18 Oct 2010, ora 14:12
de steluta
Dragele mele!!!
Sunt una din mamicile care au trecut prin toate aceste faze....am avut minunea mea de fata ( si o mai am ...dar e acolo sus ...ACASA), mi-am pierdut ingerasii gemeni , conceputi cu greu prin FIV ....inima mea e impartita si sufletul meu tanjeste inca dupa iubirea fetei mele si dupa miscarile gentile ale gemenilor, dar....iata, fiindca stiam ca in viata noastra nu o sa mai existe nici macar un zambet daca in casa nu o sa rasune rasete de copii alte 2 mamarute au aparut in viata noastra,DA , am adoptat un baiat si o fetita si DA...sunt gemeni, si sunt de varsta ingerasilor nostrii.
Cu nimic dar cu nimic nu se poate compara zambetul unui copil care vine si iti spune "te iubesc mama".
Deci nu va descurajati, daca inima va spune ca vreti un copilas, acesta va veni mai repede sau mai traziu, va fi conceput de voi sau va fi adoptat...tot copilasul vostru va fi
Cu mare drag,
Steluta (*) mama in cer , a Paulei (fata mea frumoasa si inteleapta) si a ingerasilor gemeni Ana si Stefan, iar acum cu voia lui Dzeu mama pe pamant de copilasi gemeni Ina si Rares

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 23 Noi 2010, ora 11:49
de uca
Buna dragelor,
si eu sunt alaturi de voi.
si eu am pierdut o sarcina acum o luna, o sarcina cu tripleti, 3 baietei.
Povestea mea o gasiti la Pentru Mamele de Ingeri
Steluta,ce frumos ai zis... si noi vrem sa ne depunem dosarul pentru adoptie .

Va pup

Re: Pierderea in cadrul FIV

MesajScris: 14 Sep 2014, ora 19:27
de Rodica-iasi
si daca s-a prins din prima...cazul fetei mele...a trait sa-si vada copilasul la ecografii......se mandrea cu burtica ei mare...si cand mai avea doar o luna pana sa-si vada visul implinit a facut apoplexie utero placentara si a murit pe masa de operatie si fata mea si baietelul ei de 2,2 kg....m-am documentat...stiu cam unde s-a gresit...enorm...dar si eu si fata mea am avut incredere in medici.....rezultatul?..i-am facut parastas de 2 ani dar durerea mea e aceeasi......un sfat ?...poate undeva exista un copilas care e parasit...adoptati sii nu va riscati viata..pt ca de viata dvs depinde enorm..esential cea a mamei dvs.....nu va riscati viata...