Imi pare rau pentru pierderea ta, BOFH
si in acelasi timp, te felicit pentru felul in care onorezi memoria copilului tau
. Este bine ca ai gasit o cale constructiva prin care sa faci asta, ceea ce, din fericire, fac si alti parinti de ingeri!
Dar trebuie sa accepti si sa respecti faptul ca nu toti parintii de ingeri gandesc si simt nevoia sa aleaga aceeasi cale, ca cea pe care mergi tu!
Fiecare parinte are ritmul si felul propriu de a-si consuma si transforma durerea si nu e corect sa fie judecati, nici daca sunt blocati in durere si stau retrasi, nici daca isi canalizeaza energia spre ceva palpabil si constructiv, insa diferit de ce consideri tu sau altii, ca e util!
Poti incerca sa-i ajuti sa vada lucrurile dintr-o alta perspectiva, si poti incerca sa ii faci sa inteleaga ca se vor simti mai bine implicandu-se, de exemplu,in actiuni umanitare...stiu ca poate fi frustrant, atunci cand cei carora te adresezi nu "vibreaza" la fel ca tine ....dar nu ii poti forta....
Oricum, sunt convinsa ca cei mai multi dintre acestia fac gesturi umanitare, pe plan personal, in masura posibilitatilor dar daca nu sunt remarcate/facute publice, nu inseamna ca nu o fac!
3 evenimente pe an (total diferite unul de altul, ca si concept) dedicate comemorarii copiilor sunt mai mult decat suficiente? Chiar sunt curioasa ce ar raspunde alti parinti de ingeri!?!?
Eu personal
, consider ca, pe langa motivatia personala de a participa la astfel de evenimente, sunt ocazii potrivite pentru a sensibiliza societatea in vederea schimbarilor necesare si, in sensul asta, sunt chiar putine, la cat de in urma este Romania la acest capitol!
Ideea bradului impodobit cu globuri pentru ingeri, mi se pare excelenta si chiar am de gand sa o transform intr-un nou eveniment comemorativ EMMA !
... vara baloane, iarna globuri
...Minunat!!!
....imi place atat de mult incat as fi in stare sa fiu chiar eu bradul
care sa fie impodobit cu globurile pentru ingerasi...ar fi ca si cum i-as imbratisa pe toti
Asa e, sunt foarte multi copii flamanzi si ma doare sufletul pentru ei dar ma doare sufletul si pentru parintii indoliati, a caror durere este minimalizata si care sunt judecati cu mult prea multa usurinta...
Si mai e o categorie defavorizata de care mi se rupe sufletul, pentru ca am fost printre ei, intr-un spital-camin si le-am vazut ochii plini de tristete ca au fost uitati: batranii
....
Daca as putea i-as ajuta pe toti..copii, batrani....PE TOTI...si ma simt vinovata ca nu o pot face
dar chiar nu am cum
si atunci fac macar ce simt ca pot sa fac mai bine, acolo unde simt ca pot sa fac cel mai bine...
Tocmai pentru ca nu le pot face pe toate asa cum as vrea, ii respect pe cei care se ocupa de ceea ce nu ma pot ocupa eu, dar sincer, astept sa fiu respectata la randul meu, pentru ceea ce fac eu.....si de care nu se ocupa altii
...
Pentru tine a face ceva palpabil care te face sa te simti mai bine, inseamna sa ajuti copiii in nevoie...este minunat si de apreciat
!
Pentru mine, a face ceva palpabil, a-mi "prelucra" durerea si a face ceva in memoria fetitei mele
, inseamna, printre altele, demersul facut in vederea schimbarii atitudinii si mentalitatii cadrelor medicale, in asa fel incat parintii sa isi poata lua ramas bun de la copilasul devenit sau pe cale sa devina inger
...sa aiba macar cateva amintiri cu si de la el....sa-i poata vorbi, sa-l poata mangaia, sa-l tina in brate ....si sa-l poata inmormanta, ca parintii sa aiba unde duce o lumanare, o floare sau un bradut impodobit cu globuri...
Cati oameni crezi ca se implica efectiv si in calitate de voluntari, in aceste demersuri? Cati oameni crezi ca sunt dispusi sa fie aproape in permanenta, inconjurati de durere si de lacrimi, cautand zilnic modalitati de a-i ajuta pe cei care au nevoie de un sprijin ..aparte...? ...Iti spun eu: ii numeri pe degete...
Cu siguranta se fac mult mai multe actiuni caritabile pentru copii, decat actiuni care sa vina in sprijinul parintilor de ingeri ...care, in Romania sunt mii si mii...
Lumea e mare si sunt milioane de oameni...ideal ar fi sa se imparta atentia si energia in mod egal, pe diverse planuri, probleme, categorii...ca apoi sa se sustina reciproc!
Cu riscul de a da nastere unor animozitati, trebuie sa subliniez faptul ca Organizatia EMMA nu este un ONG care se ocupa de intrajutorarea copiilor din medii defavorizate.
Organizatia EMMA, prin ceea ce si-a propus si face, este unica in Romania!
Ori, tinand cont de faptul ca suntem in urma cu 50 de ani fata de mentalitatea din Germania, de exemplu, este de la sine inteles ca este foarte mult de munca, pentru a realiza ce are in agenda de lucru.
Si cum in privinta voluntariatului si a donatiilor suntem, de asemenea, foarte in urma, avem foarte putini voluntari disponibili si pe care sa ne putem baza, donatii si mai putine, ceea ce nu ne permite sa "deraiem" prea mult de la drumul spre telul nostru!
Cu toate astea organizam anual actiunea "Un gest din suflet", ceea ce arata ca avem dorinta de a ajuta...doar ca atat ne permitem. ...cel putin in acest moment!
Cum in curand va avea loc cea de a patra editie a acestei actiuni (despre care e scris in Evenimente), care e chiar genul de actiune in care preferi sa te implici si cum doresti sa faci ceva palpabil, te invit alaturi de noi, pentru a duce daruri si produse necesare traiului, unui grup de copii amarati! Esti chiar binevenit pentru ca avem nevoie sa ni se alature cat mai multe persoane dornice sa faca "Un gest din suflet"
!
Doamne ajuta!