Forumul EMMA

De ce E.M.M.A. ?

Pentru că E.M.M.A. m-a făcut să îmi dau seama că nu sunt puternică, că nu pot trece mai departe fără ajutor;
Pentru că prin E.M.M.A. mi-am văzut şi recunoscut vulnerabilitatea;
Pentru că E.M.M.A. a fost şi este terapia mea;
Pentru că E.M.M.A. mi-a întărit Credinţa astfel încât CRED că.... Cristian a ÎNVIAT la viaţa veşnică;
Pentru că E.M.M.A. a devenit a doua Familie;
Pentru că prin E.M.M.A. l-am SIMŢIT pe Cristian;
Pentru că prin E.M.M.A. am învăţat că TREBUIE să-i învăţăm pe cei din jur cum să se comporte cu noi;
Pentru că prin E.M.M.A. am ajuns la Acceptare;
Pentru că în E.M.M.A. orice cădere se transformă în Înălţare;
Pentru că E.M.M.A. trebuia să se nască, trebuie să crească şi să existe în inima fiecărui OM.

Toată viaţa am să-ţi dăruiesc iubire Emma, E.M.M.A.

Ne-am pierdut copilul mult iubit, Romina Ioana, intr-un accident de masina.Pana sa se intample aceasta tragedie eram o familie fericita si implinita.Nu ne-am fi gandit vreodata ca intr-o secunda viata noastra se va schimaba in cel mai dureros mod.

Dupa doua zile de lupta, fiica noastra Romina Ioana, si-a intins aripioarele si s-a inaltat la Cer, lasandu-ne sufletele pline de durere si o mare de lacrimi.

Eu si sotul meu eram parca intr-o alta lume dupa inmormantarea micutei noastre copile.O lume straina noua.Toti cei care ne-au fost alaturi, care ne-au ajutat si pe care credeam ca-i cunoastem, ne-au devenit dintr-o data straini. Ne simteam singuri in durerea noastra, neintelesi.....Nu am gasit nicio persoana care sa ne sprijine...Toti se straduiau sa ne sustina dar nimeni nu intelegea ca mai mult ne raneau cuvintele lor "bine-voitoare" de genul:

" gata, nu mai plangeti, oricum nu mai puteti schimba nimic"
" ganditi-va ca mai aveti un copil";
"sunteti tineri, faceti altul";
" bine ca s-a intamplat acum cand Romina avea doar 4 luni si 3 saptamani si nu mai tarziu cad ar fi fost mai mare";
" noroc ca a fost botezata";
" nu mai plangeti ca doar o aveti in poze";
" tu, Lumi trebuie sa te gandesti mult inapoi in viata ta, la pacatele pe care le ai...

Sunt doar cateva din frazele pe care le-am tot auzit de cand Romina Ioana a devenit ingeras si care ne sfasaie inimile si asa incercate.

Intr-o noapte eram in fata calculatorului cu sotul meu. Cautam ceva de care sa ne "agatam" si ...am gasit: Organizatia E.M.M.A. _ alaturi de parintii care au pierdut un copil. Am deschis sit-ul si, citind putin cate putin simteam ca am gasit colacul de salvare.Nu mai eram singuri intr-o mare de oameni care ne raneau( chiar daca fara sa vrea)
Am gasit parinti care sufereau la fel ca noi; am gasit persoane care ne-au imbratisat, ne-au mangaiat sufletele indurerate.Ne-am gasit familia care ne intelege.Familia care nu ne judeca lacrimile, cuvintele, intrebarile....

Am deschis o pagina dedicata fetitei noastre, Romina Ioana unde putem sa vorbim despre ea, cu ea; unde vedem ca nu e uitata, ca sunt persoane care nu evita sa-i pronunte numele....

DE CE E.M.M.A?

- pentru ca peastreaza vie memoria ingerasilor nostri plecati mult prea devreme dintre noi;
- pentru ca e singura organizatie din Romania care nu lasa parintii de ingeri singuri.Ii ajuta,ii mangaie, le indruma pasii nesiguri, ii invata sa traiasca cu cea mai mare durere in suflet;
- pentru ca lupta sa schimbe mentalitati;
- pentru ca este alaturi de copiii mai putin norocosi;
-pentru ca E.M.M.A. e puternica si are curajul sa vorbeasca despre copiii care sunt in Cer;
- pentru ca ne-a dat si ne da putere sa mergem mai departe.

Datorita organizatiei E.M.M.A. am inteles ca copiii nostri sunt intr-un loc mai bun-

Pentru toate acestea iti multumim Bianca, iti multumim E.M.M.A.! Vom lupta impreuna cu tine pentru a atinge cat mai multe obiective!

Suntem multi aici, in marea noastra familie E.M.M.A., sunt multi ingerasi in Cer si impreuna vom reusi!

Doamne Ajuta!

Pentru mine EMMA inseamna muuuuuuuuuult mai mult decat as putea spune in cuvinte....Am sa ma straduiesc totusi sa "inghesui" in stramtele cuvinte ceea ce simt....
L-am pierdut pe Calin in ianuarie 2008. La nici doua saptamani am vazut-o pe Bianca pe un post Tv. Vorbind despre Emma ei......a fost momentul salvarii sufletului meu....si nu sunt doar mari vorbe. M-am regasit atunci cu TOTUL in ceea ce spunea ea, in ceea ce simtea. La putin timp i-am scris, am luat legatura si am zis "da", incerc sa organizez prima zi a parintilor de ingeri din Timisora........Si a urmat 9 martie. Salvator. Si de aceasta data nu doar sufletul meu a fost salvat. Ne-am regasit 5 mamici de ingerasi.......si a fost atat de important ca am putut vorbi deschis, am plans privindu-ne in ochi si nu ascunzandu-ne lacrimile. Am oftat cu voce tare si nu in soapta. Ne-am impartasit regretele si, chiar daca fiecare "imi pare rau" a durut atat de tare,.....a fost totusi atat de bine!
De atunci nu m-am mai simtit singura. De atunci am devenit mama de inger. De atunci am putut accepta ca nu am pierdut un copil,ci am dobandit un inger.Atunci am inteles cat de important este sa dai un sens pierederii. Atunci a fost prima data cand m-am gandit ca poate ingerul meu m-a lasat aici cu un sens. Atunci am castigat prieteni adevarati. Atunci am invatat sa spun “nu” si mai ales atunci am invatat sa lupt.
Au trecut de atunci 3 ani…De cate ori sufletul nostru a fost preaplin de dor, ne-am intalnit…de fieacre data am simtit acel strop de alinare picurand pe rana inca deschisa. Sa treci prin durerea pierderii copilasului tau este cumplit,dar daca nu treci singur, parca e un pic mai suportabil….Si conteaza!
Si daca ar trebui sa spun totusi in cuvinte “De ce EMMA?”….
-pentru ca mi-a salvat sufletul si pentru ca fara EA nu stiu daca as mai fi scris acum aceste randuri………
Daca intradevar pentru fiecare suflet indurerat exista acel “ceva” care te mana mai departe in viata……..atunci pentru parintii care au nesansa sa-si piarda copiii acel ceva este EMMA.

Cu ochii scaldati in lacrimi de emotie, am multumit si in dimineata aceasta Emmei, familiei E.M.M.A. si Biancai ca exista. Am multumit fetitei mele pentru tot ce mi-a daruit plecand.
Am o colega care avea un caine de 14-15 ani, n-am retinut exact. Era batran si foarte bolnav si ieri a trebuit sa cheme medicul sa il ''adoarma'' pentru totdeauna. Grea decizie, luata din iubire pentru acel catel si din dorinta de a face ce este mai bine pentru el. Am vorbit cu colega mea ieri, desi mi-a fost foarte, foarte greu. Am vorbit pentru ca am invatat de la EMMA cat de mult inseamna un ''imi pare rau'' spus din suflet. Am vorbit pentru ca am invatat ca nu trebuie sa spui ceva anume, nu trebuie cuvinte mari, trebuie doar ca acel om sa simta ca ii esti alaturi. Sunt convinsa ca, fara tot ce am inteles la EMMA, nu as fi fost in stare sa vorbesc cu ea. E greu privesti, sa simti, sa iei parte la durerea cuiva dar, cu toate ca nu a fost usor, am fost impacata si multumita ca am stiut cum pot sa fiu langa ea. Imi doream sa fiu langa ea si am reusit, pentru ca EMMA mi-a aratat cum.
I-am trimis si aseara un mesaj, si dimineata. I-am spus chiar ca imi place sa cred ca fetita mea a primit ieri acolo in cer, un catel de ziua ei. Si ca astazi in mod special va fi in gandurile mele. Stiu ca este o zi grea pentru ei, pentru ca isi iau ramas bun de la un membru al familiei lor. Mi-a raspuns la sms si am simtit ca i-a facut bine faptul ca am reusit sa ii transmit ca ii sunt alaturi. Citeam raspunsul ei si multumeam in gand, pentru a nu stiu cata oara, Emmei, Cristinei, Biancai, tuturor Ingerasilor si voua tuturor pentru tot ce m-ati invatat.......si suna telefonul. Era colega mea. A vrut sa-mi spuna a intrebat astazi, pentru prima data, pe fetita vecinilor care le sunt alaturi in aceasta zi dureroasa cum o cheama. Si fetita a raspuns, simplu si clar: EMA .

De ce E.M.M.A??
Pt aici gasesc acel echilibru de care am nevoie uneori ca sa trec ziua...
Pt ca aici am cunoscut oameni carora le pasa..
Si pt ca acord suport altor persoane defapt ma ajut pe mine....

De ce E.M.M.A?
1.aici pot sa-i spun,in fiecare,zi,fetitei mele "TE IUBESC"!;
2.aici am cunoscut oameni care,INTR-ADEVAR,inteleg cata durere este in sufletul unui parinte care si-a pierdut puiul;
3.aici am cunoscut o familie a carei fetita are acelasi diagnostic cu cel al fetitei mele,Sabina,si pe care,stiind de problemele financiare pe care le au,incerc,pe cat posibil,sa-i ajut.
Toate acestea datorita scurtei existente pe pamant a EMMEI-NICOLE.
Doamne,ai grija de sufletelul ei si al ingerasilor de care ai grija.

Azi faceam o ciorbita si ma gandeam la de ce E.M.M.A....si din punctul meu de vedere

E.M.M.A mi a redat fetita, a acceptat ca fetita mea sa aiba un nume.

DE CE E.M.MA??
Pt ca prin E.M.M.A ingeri mei traiesc si pt ca aici gasesc intotdeauna suportul pt a depasi zilele care sunt grele...
pt ca E.M.M.A imi aduce aminte ca nu sunt singura ....
pt ca prin E.M.M.A esti ajutat si ajuti la randul tau

De ce EMMA ?
pentru ca datorita acestei organizatii astazi ingerasul nostru scump David poate fi comemorat chiar daca sa nascut fara viata,el face parte din familia noastra si nu va fi uitat niciodata,pentru ca datorita membrilor acestui forum in fiecare an pe 4 martie ii va fi pomenit numele si nu va fi uitat..........
https://picasaweb.google.com/lilianalor ... aLuiDAVID#


.....................
multumim Bianca,multumim EMMA
Liliana-bunica de ingerasi David si Alexandra

Incep printr-o intrebare, aceiasi ca cea a titlului "De ce E.M.M.A?"

Pentru mine E.M.M.A inseamna mai mult decat poate las eu sa se vada , e o noua familie pentru mine din care faceti si voi parte , E.M.M.A e alinare, mangaiere a sufletului, un zambet recuperat pe chip, o zi mai frumoasa si un loc special unde pot sa fiu alaturi de Patrick

E.M.M.A a luat nastere dupa o pierdere dureroasa, si totusi, uite de ce este in stare, cat ajutor a putut oferi in acesti ani, cati oameni s-au strans aici pentru a-si plange durerea. E.M.M.A poate este acea ultima speranta, acel fir de ata de care multi parinti se prind.

Pentru mine, E.M.M.A inseamna prietenia mea cu Bianca, amintirile mele cu Patrick, gandurile bune primite de la voi, lumea frumoasa si suflete adevarate pe care le descopar zi de zi

Cu drag, Bia

De ce E.M.MA???
Pt ca prin E.M.M.A vom reusi sa sesibilizam ROMANIA..pt ca copilul pierdut sa fie tratat cu respec pana in clipa in care trupusorul lui este depus pt odihna...
Pt ca toti trebuie sa intelega ca daca ei nu au vazut copilul si au vazut doar o burtica..EL a existat pt acei parinti ..si este un suflet ,o minune care a prins aripi...si trebuie sa invatam sa tratam durerea ..prin intelegere,compasiune si nu prin uitare.
DE CE E.M.M.A??
Pt ca numai E.M.M.A ne poate ajura sa dam un sens pierderi copiilor nostri si ca numai prin E.M.M.A vom reusit sa ii facem sa inteleaga acest citat care l-am gasit gravat ieri pe o statuie in locul creat special pt copii plecati prea devreme din Londra.Whatever our age,
we are all children of our mothers and fathers,
who love us,and to whom
we are the most precious of
all life's gifts.
Stay a while and remember us,
recall your love of your beloved
son and daughters.

Bianca scrie:Binevenit ar fi sa scrieti si ce doriti sa se schimbe, prin EMMA!

Chiar asa? de ce E.M.M.A?

...
Hmmmm...chiar acum cateva zile ma gandeam la acest subiect ...
DE CE E.M.M.A??
Ce vreau sa se schimbe prin E.M.M.A...
Eu as vrea ca E.M.M.A sa reuseasca sa isi atinga toate obiectivele....
In primul rand ca orice copil si mamica sa fie tratate cu respect...
Copilasul din burtica indiferent de cate sapt are...sau probleme...sa fie tratat ca o fiinta ,nu ca un rest menajer ...aruncat pe te miri unde....
Mamelor sa fi indrumate si sfatuite sa isi vada copilasi..sau cel putin sa fie intrebate daca doresc acest lucru??
Sa existe un loc ca cel de aici in Londra ..''THE BABY GARDEN''...un loc unde sa fie ''casuta'' lor..chiar daca au doar 20 de sapt...unde sa ii poti duce o floare..un loc al lor al INGERILOR... ...

As vrea sa se schimbe tot sistemul si mentalitatea invechita...dar cel mai important lucru este ca E.M.M.A nu poate sa faca aceste lucruri singura...trebuie vorbim ..sa actionam ..pt noi nu mai putem schimba nimic dar pt copii nostri pt...nepoti nostri ..pt viitor ...putem face schimbari....

Mi-am permis sa copi aici mesajul lui Camelia pentru a raspunde intr-un fel la intrebarea ''de ce E.M.M.A''
Re: Baby Keane

Mesajde Camelia Popa pe 5 Mar 2012, ora 00:01
Mi-e greu sa scriu dar cred ca trebuie, numai ca sa arat diferenta de mentalitate.

Pe 9 Februarie cind am fost la spital pentru a fi operata caci Baby Chris nu mai avea batai de inima, imi aduc aminte doctora intrebindu-ne daca vrem ca preotul spitalului sa ia legatura cu noi. Nu prea am inteles ca si cum ca numai la asta nu ne era mintea, dar doctora a pus DA pe hirtie zicind ca putem sa ne razgindim mai tirziu. Saptamina trecuta am aflat CE SI CUM. Sarcinile pierdute pina la 20 de saptamini nu sint considerate nici aici ca nastere, ci ca avort (oribil cuvint..). Nimic nou si totusi… In scrisoarea ce am primit saptamina trecuta de la spital ni s-a explicat ca pe 6 Martie se va tine un serviciu funeral pentru Baby Chris. Tot in scrisoare ni s-a explicat cum o sa decurga totul. Our precios baby o sa fie pus impreuna cu alti citiva bebelusi de o seama, intr-un costiug mic alb (cosmarul meu cel mai crunt..). O sa se tina o slujba, daca vrem ca un poem sau o ruga speciala sa fie citita de preot sa nu ne sfiim sa spunem preotului; dupa slujba fiecare parinte prezent poate sa isi ia ramas bun si sa puna o floare pe costiug (florile vor fi oferite de biserica, intr-o vasa linga costiug). Costigul o sa fie carat pe brate de preot la finalul slujbei si luat la crematoriu iar mai tirziu cenusa imprastiata in gradina bisericii, 'Gradina Inocentei', pe care sintem invitati sa o visitam de cite ori vrem… Baby Chris avea numa 14 saptamini in burtica la mami


Camelia, mama a doi ingerasi(Baby Keane si Baby Chris)si a puiului Christopher

Camelia Popa

Mesaje: 22
Membru din: 21 Ian 2011, ora 18:53
Loca?ie: anglia

De ce EMMA? Pentru ca Dumnezeu a ales EMMA sa ne aline sufletele indurerate si inimile pustii.
Mi-as dori ca EMMA sa-si atinga toate obiectivele si sa poata schimba tot ceea ce este anormal in sistemul medical din Romania. Mi-as dori ca EMMA sa poata sesnsibiliza inimile cadrelor medicale care se poarta fara respect fata de noi in momente dureroase, extrem de dureroase, din viata noastra. Pentru ca, pe linga birocratia de care ne lovim atunci cind vrem sa ne luam repede copiii acasa, de la morga, ne lovim la tot pasul de insensibilitate si lipsa de respect. Daca noi ne dorim sa avem bebelusul in brate , sa-l mangaiem si sa-l simtim fizic linga noi pentru inca citeva clipe, pentru ei nu conteaza aceasta dorinta a noastra sau faptul ca bebelusul va mai sta o zi sau doua intr-un frigider la morga. E dureros...cum sa plantam asemenea sentimente in inimile unor oameni insensibili?
Mi-as dori sa existe birouri permanent deschise, care sa ne elibereze toate actele necesare in regim de urgenta atunci cind bebelusul nostru a devenit ingeras simbata(cum a fost cazul nostru) si nu am putut sa o luam de la morga decit luni, si atunci cu stimulente, ca sa nu stam sa innebunim pina la ora 12 linga morga.
SECTIA DE NEUROCHIRURGIE. TERAPIE INTENSIVA.
Am numit-o personal SECTIA MORTII.Dupa cum bine stiti, cine intra acolo, rar mai iese cu viata sau un om normal pentru restul vietii. Cadrele medicale trebuie sa fie profesioniste,o interventie pe creier nu e tocmai un lucru usor de realizat. Cadrele medicale trebuie sa fie ""umane"", sensibile, pentru ca de 100 de ori pe zi, poate, trebuie sa anunte pierderea unei fiinte dragi, unui, adult, copil sau bebelus. Iar in cazul unui copil misiunea este si mai grea. Un copil sesnsibilizeaza si un om lipsit de sentimente . Cel putin asa am crezut pina la un moment dat.
Cind Raghda a facut primul stop cardio-respirator, la 00:30 noaptea de 7 ianuarie 2012, dormeam linga ea un somn atit de adinc si profund incit, mi-am dat seama ca doar Dumnezeu m-a trezit sa ma uit la ea. Cind am vazut ca e inerta, am luat-o in brate, am zguduit-o, am strigat la ea si am fugit pe hol la cabinetul asistentelor. Nu dormeau. Ne-am intors repede in salon, am pus-o in alt pat unde trebuiau sa-i puna oxigen dar acesta lipsea cu desavirsire. Medicul de garda a sosit imediat, au pus-o pe o targa si am fugit(la propriu) la terapie intensiva, care era destul de departe de salon, ceea ce mi s-a parut anormal deoarece pina acolo, un copil se poate pierde pe drum. Inimioara ei a batut pina acolo cu putere si nu a vrut sa se opreasca. Au urmat metodele de resuscitare si conectarea la aparate, timp in care plingeam si asteptam cu disperare vesti din spatele usilor inchise. Vestile au sosit intr-un tirziu....e stabila, conectata la aparate. Am intrebat daca poate respira fara aparate si mi-au spus ca NU.
A venit si doctorul de acasa care, cu lacrimi in ochi ne-a spus ca nu-i da nicio sansa si, daca vrem sa o opereze, va incerca sa faca imposibilul. Tumoarea e foarte mare si atit de agresiva si, pe linga faptul ca e cancer,are o evolutie uimitoare.Atunci am sperat intr-o minune de la Dumnezeu si am semnat pentru operatie.Am cazut in genunchi in fata doctorului, i-am luat mainile in mainile mele si l-am rugat SA FACA IMPOSIBILUL.I-au dat lacrimile si mi-a spus ca va incerca dar....sansele ei aproape ca nu exista. In timpul operatiei a facut al doilea stop cardio-respirator, au inchis-o si au adus-o la terapie intensiva unde, pe aceleasi holuri reci, asteptam cu disperare ca doctorul sa fi facut imposibilul si sa ne salveze fetita. Nu imi aduc bine aminte amanuntele pentru ca aveam mintea tulbure.
A iesit si o doctora care ne-a dat veste cu sensibilitate si lacrimi in ochi si apoi ne-au lasat sa intram sa stam linga ea si sa plingem, sa o mangaiem si sa vorbim cu ea.
In acele momente de durere extrema, pe care le cunoasteti foarte bine, ne-am lovit de insensibilitatea si lipsa totala de respect[b][/b] a asistentelor sau ce erau acele femei acolo.
PE CIND O PLINGEAM PE RAGHDA, INGERASUL NOSTRU IUBIT, INCA ERA CONECTATA LA APARATE, DESI EA NU MAI TRAIA. LA UN MOMENT DAT SOTUL MEU MI-A ZIS: uite, a miscat mana! IN ACEL MOMENT M-AM UITAT LA PIEPTUL EI MICUT SI AM VAZUT CA RESPIRA SI AM STRIGAT PLINA DE SPERANTA: DOAMNA, VENITI REPEDE CA SI-A REVENIT FETITA MEA!.O ASISTENTA A INTORS CAPUL LA NOI, SI, DE DEPARTE DE UNDE SE AFLA MI-A RASPUNS SEC: POMPEAZA APARATUL AER, DOAMNA!MI-AS FI DORIT IN ACEL MOMENT SA VINA LINGA NOI, CHIAR DACA STIA ADEVARUL, SA MA MANGAIE SI SA-MI SPUNA PE ALT TON CA APARATUL POMPEAZA AER SAU....ALTE CUVINTE, NU STIU....A FOST EXTREM DE DUREROS. IN URMATOARELE CLIPE, PLINGEAM IN LINISTE AMANDOI, CA SA NU DERANJAM CEILALTI BOLNAVI, O MANGAIAM PE FETITA NOASTRA SI O SARUTAM PESTE TOT, DIN CAP PINA IN PICIOARE, CIND O ASISTENTA, LA FEL DE SEC SI FARA URMA DE SENTIMENT IN GLAS, SPUNE: ""IA UITE DRAGA, JELESTE SI EL, CE FACE?""ADICA ? CE AR FI TREBUIT SA FACA SOTUL MEU? SA RADA, SAU CE?
Pentru simplul fapt ca eu aveam un batic pe cap si sotul meu o alta nationalitate, nu aveam dreptul sa ne plingem in liniste copilul? Nu am reactionat in niciun fel, pentru ca nu aveam puterea la acel moment, dar cuvintele ei imi rasuna si acum in urechi.
Cum sa sensibilizam astfel de oameni? Cum sa punem sentimente in inima lor impietrita?
Am considerat ca este lipsita de cultura si sentiment, pentru ca putea sa-si dea seama ca si noi sintem tot oameni si credem tot intr-un singur Dumnezeu si durerea noastra e egala cu a tuturor parintilor ce isi pierd copiii.Si ma intreb, daca boala Raghdei nu era mortala, oare citi bani trebuie sa fi avut in buzunar ca sa le multumesc pe ele si sa se poarte cu respect?
Oricum nu conta, as fi adus toti banii din lume daca asta ar fi putut sa o salveze, mi-as fi dat viata mea la schimb...dar sentimentele nu se pot cumpara cu bani. Si cind nu ai sentimente si lucrurile materiale sint mai importante decit un OM, degeaba mai traiesti pe acest pamant pentru ca, in inima, niciodata nu vei putea simti ceva atit de frumos cum este SENTIMENTUL DE COMPASIUNE SI SPRIJIN MORAL PE CARE EMMA IL POATE OFERI NOUA, TUTUROR, [b]FARA A CERE CEVA IN SCHIMBPENTRU CA EMMA NU ARE INIMA GOALA.[/b]
EMMA are o inima mare, plina de sentimente.

Pentru ca EMMA m-a invatat sa merg mai departe cu fiul meu in suflet , sa stiu ca nu sunt singura , sa invat sa iubesc , sa invat si pe altii sa iubeasca , mi-a fost alaturi atunci cand nici macar sotul meu nu a fost .

Ii raman recunoscatoare pe vecie Biancai , pentru inspiratia de a face din propria-i tragedie , un loc , un adapost al sufletelor parintilor de ingeri !!

Suflete ce suntem atat de pierdute si neantelese si atat de aspru tratate , desi noi NU AM OMORAT PE NIMENI , sau nu am maltratat pe nimeni , nu avem decat "VINA " de a fi parinti de ingeri !!

EMMA pentru ca acesta e singurul loc de intalnire spirituala cu ingerasul meu
EMMA pentru ca aici nimeni nu este uitat
EMMa pentru ca este SINGURUL loc unde am primit informatii
EMMA pentru ca aici exista RESPECT pentru noi si ingerasii nostri, pentru durerea noastra
EMMa pentru ca e locul unde nu e nevoie de cuvinte pentru a te face inteleasa
EMMA pentru ca NIMENI sa nu mai treaca prin acesta experinta nepregatit si singur
EMMA pentru a combate INDIFERENTA si lipsurile sistemului sanitar si social
EMMA pentru ca e SUFLET

De ce EMMA ?
Vai cate lucruri minunate as putea scrie despre EMMA .
EMMA este familia mea .
EMMA mi-a dat putere sa merg maideparte .
EMMA mi-a aratat ca nu sunt singura pe aceasta lume cum credeam eu , de ce eu imi ziceam mereu in gand , de ce mie ?
EMMA ma invata sa merg din nou si sa lupt sa pot avea si pe aceasta lume un copilas de care sa ma bucur si sa ii pot povesti de fratiorul lui cel mare care acum are grija de noi .
EMMA mi-a redat increderea , puterea , daca nu era EMMA eu acum nu aveam un baietel pe aceasta lume , nu luptam sa il pot avea ,Dumnezeu si Mariusica mau ajutat , asta este clar .
Multumesc EMMA ca mai ajutat sa simt caldura unui copilas langa mine .
Multumesc EMMA ca ma lasi sa pot pastra amintirea vie ingerasului meu Mariusica .
Multumesc EMMA pentru tot , daca nu erai tu era problema cu mine .
Multumesc.

de ce E.M.M.A??
Ce doresc sa se schimbe prin E.M.M.A???
Ei bine vreau si stiu ca vom ajunge la acelasi nivel ca in strainatate..daca aici in Londra aceste lucruri se intamplau cu 30-40 de ani in urma noi suntem abia la inceputul drumului.
Vreau ca prin E.M.M.A sa schimbam oameni asta este primul si cel mai important lucru.
Ieri am povestit la 2 persoane povestea mea..o romanca si o englezoaica ,si reactia lor a fost diferita la sf povestiri englezoiaca mi-a spus ''imi pare asa rau!!!!..nu pot sa cred ca ai putut trece de 2 ori prin asa ceva,dar a treia oara sunt sigura ca iti vei tine puiul in brate..zbor lin celor doi''
Reactia romancei '' ei da???nu pot sa cred!!!te-ai gandit ca poate ati facut voi ceva!!! sti te gandesti la toate cele...dar lasa ca faci altu...daca nu iese a 3 oara ..iese a 4 sau a 5!!!''

Asta vreau sa se schimbe mentalitatea oamenilor asta trebuie schimbat la noi.....
Am incercat sa ii explic ca si asa a 3 oara mie frica cumplita sa nu trebuiasaca sa imi i-au la revedere de la inca un pui...
Si daca prin absurd se intampla asa ceva cum as putea sa mai incerc si a 4 sau a 5...
Oameni nostri inca nu stiu sa vorbeasca sa fie alaturi de cei ce sufera...