Forumul EMMA

Dragi mamici, tatici si prieteni ,

dupa cum am scris intr-unul din mesajele postate anterior, pregatesc un alt material pe care doresc sa-l folosesc in campania de sensibilizare a societatii si a cadrelor medicale!

In acest material as dori sa includ mesaje venite din partea voastra, deoarece cred ca marturii personale fiind , vor avea un impact mai mare decat daca as spune doar niste idei generale!

Este vorba de mesaje (testimoniale) din care sa reiasa, cum v-a ajutat si de ce este binevenita existenta Organizatiei EMMA sau pe scurt: De ce EMMA?

As putea selecta din miile de mesaje existente deja pe Forum dar tocmai pentru ca este vorba de mii , am nevoie de ajutorul vostru ....
De aceea, va rog sa scrieti si aici (chiar daca va repetati sau luati cu "copy-paste"! ): Cum v-a ajutat & cum va ajuta EMMA!
Binevenit ar fi sa scrieti si ce doriti sa se schimbe, prin EMMA!

Recenta pierdere a Loredanei , in urma careia a putut face o comparatie intre felul in care s-a despartit (in Romania) de micutul ei David si (in Anglia) de micuta ei, Alexandra , m-a facut, o data in plus, sa cred ca merita cu prisosinta, sa luptam pentru crearea unei stari de normalitate (precum cea de care a avut parte acum, Loredana), atunci cand o mama, o familie isi ia "Bun ramas!" de la copilasul lor

Durerea Loredanei....m-a rascolit....m-a "stors" emotional dar, in acelasi timp, experienta ei pozitiva legata de felul in care au fost tratate , ea si micuta ei , mi-a "injectat" putere si curaj... Intr-un fel, deschiderea acestui topic se datoreaza lor

Imi doresc din toata inima, sa reusim! Si sper ca simbolul randunicii, ales pentru logo-ul EMMA, sa fie de bun augur.....asa cum am scris, mai demult, aici: viewtopic.php?f=34&t=368&st=0&sk=t&sd=a&start=160#p36084

Desi este postata acolo, am sa postez si aici imaginea care cred ca exprima foarte bine, ce imi doresc sa reprezinte si mai ales, sa reuseasca EMMA!

Acest lucru este posibil!!! Cu cat vom fi mai uniti si mai dedicati scopului nostru, cu atat se va intampla mai repede! ...Eu una sunt foarte hotarata!!!! ...drept dovada ca nu am mai avut rabdare sa vina ziua de luni, pentru a deschide topicul

Va multumesc, va imbratisez cu mult drag si va doresc sa fiti sanatosi si sa aveti parte de Iubire, Putere, Curaj si Intelepciune!...si de o duminica placuta

Doamne ajuta!

Cred ca aici ar fi de pus mii de idei, si sa stii ca si eu m am gandit mult la diferenta dintre felul cum sunt tratati copilasii nostri aici in Romania si cel din alte tari.
I mi este greu sa scriu cuvintele ''moarte'', ''deces'' asa ca la mine ''plecat'' inseamna unul din aceste 2 cuvinte grele dar atat de adevarate

1. De preferat ar fi ca medicii, asistentele, moasele sa vorbeasca cu mamicile, sa le explice cu calm ceea ce urmeaza sa se intample, sa le fie alaturi, sa le incurajeze, sa nu decida ei in locul mamelor.
2. Mamele, tatii,bunicii sa aiba dreptul de a si lua ''la revedere'' de la copilas, sa aiba dreptul sa il atinga, sa ii faca poze, un filmulet daca vor.
3. Mamicile care urmeaza sa nasca un copil fara viata sa fie puse separat de mamicie care au copii sanatosi dar sa li se permita sa aiba familia aproape.
4.Daca o mamica naste un copilas cu probleme, medicul sa ii explice mamei, tatalui riscurile, cu calm, pe intelesul lor, sa nu ii mai lase pe holurile spitalelor sa astepte ore in sir
5. Atunci cand parintii au de luat o decizie si de semnat declaratii medicul, asistenta sau cine este in masura sa le explice ceea ce semneaza si poate sa ii sfatuiasca in cazul in care parintii sunt prea socati si nu pot lua imediat o decizie.
6. Copiii care se nasc fara viata sa fie tratati cu respect,nu aruncati la gunoi sau in cutii de carton.
7. In cazul in care copilasul urmeaza sa plece, sau se intampla sa plece imediat dupa nastere, vestea sa le fie data parintilor cu blandete, nu cu fraza '' ei a murit nu mai ai ce sa faci acum''.
8. Cred ca multe mamici si chiar tatici au nevoie de sprijinul bisericii,preotilor atunci cand i si pierd copilul, acestia sa le vorbeasca cu blandete,sa ii sfatuiasca,nu sa le spuna ca nu pot aprinde o lumanare sau nu ii pot pomeni.
9.In Romania animalele sunt tratate cu mai multa blandete si respect, stapanilor li se explica fiecare procedura ce este executata, ce riscuri sunt....CU OAMENII NU SE POATE FACE LA FEL?
10. Parintii copiilor care pleaca NU au nevoe de mila, au nevoie sa auda cuvinte de incurajare, au nevoie de compasiune si intelegere fata de pierderea suferita.
11. Mamicile sa fie lasate langa copiii care sunt la terapie intensiva, asta poate ajuta atat mama cat si copilul, mamelor sa nu lise mai spuna ca nu au voie sa si vada copiii acolo si sa fie lasate pe holul spitalului plangand.
12. Mama care si a pierdut copilul are nevoie de sotul si familia poate chiar si prietenii langa ea, au nevoie de sfatul unui specialist psihoterapeut.

DE CE E.M.M.A?

Pentru ca aici putem mentine amintirea copilasilor nostri vie
Pentru ca aici gasim alinarea sufletelor noastre indurerate
Pentru ca aici am gasit sprijin moral, am fost intelese si sustinute
Pentru ca aici nu am auzit expresiile: '' lasa ca esti tanara mai faci altul'', '' mai bine ca a murit ca altfel te chinuiai'', '' mai ai unul acasa fii fericita'', mortii cu mortii si vii cu vii''.
Pentru ca doar aici copiii nostri primesc o identitate pe care statul ne refuza acest drept.
Pentru ca aici suntem mame chiar daca nu avem copiii in brate.

Pentru ca numai aici gasim prieteni adevarati
Pentru ca numai cine cunoste durerea de mama te poate intelege si
Pentru ca aici putem vorbi cu si despre nostri.
Multumim Bianca si Emma ,multumim pt tot ce faceti.

De ce E.M.M.A?
Sunt fff multe de scris...
Eu voi scrie ...si voi adauga unele poze a unor lucruri ,si o voi lasa pe Bia sa selecteze ce anume trebuie postat...pt ca sunt multe de zis si nu vreau sa omit nimic..le voi scrie intr-un email ...
La fel ca si ea acum cand am cunoscut diferenta si am simtit cat de important este fiecare gest ..sunt hotarata si TREBUIE SA SCHIMBAM ....
O duminica placuta...

Cine este ptr mine EMMA?!....

E eterna
M mama
M micului
A alintat ingeras al nostru!!!!!


Bi ...iarta-ma dar acum nu mai pot sa scriu....dorul de iubirea mea este prea mare!!!!!
Bi....... este deosebita!!!!

Voi incepe cu inceputul,cand dr a vazut ca ceva nu este in regula nu si-a dat cu presupusul..pur si simplu nu mi-a zis nimic si m-a rugat sa merg la alt spital unde ea a sunat si mi-a facut prog pt a 2 zi nu peste sapt...
Ma linistit zicandu-mi sa nu imi fac probleme ca nu e nimic si numai pt a fi siguri.
Acolo dr s-a uitat in liniste fara a exclama diferite lucruri cum se procedeaza acasa...
Abia cand a stiut sigur ce anume este..mi-a explicat ce anume il ingrijoreaza dar cu mult calm si m-a rugat sa nu ma ingrijorez si ca ma suna ca sa ne vedem cu echipa de geneticieni pt a vedea ce anume urmeaza sa facem..analize..aminiocinteza ..dar desi stia ca este grav nu mi-a spus nici o clipa cuvinte ce le-am auzit la David''nu e bun''...''e fff grav'' ....si toate acestea mi le-a spus fff calm si intr-o camera separata ..lasandu-ma apoi singura doar pt 2 minute pt a putea vb cu sotul..si m-a intrebat si asigurat ca sunt bine si pot ajunge acasa.
Am stiut ca e vorba de ceva grav ..ceva ma pregatea pt acest lucru..dar asteptam sa ma vad cu dr mea pt a-mi explica despre ce e vorba.
Cand am vazut-o mi-a facut din nou un ecograf cu inca un dr...dar la fel in liniste,mangaindu-ma pe mana..iar la sf ecografului mi-a spus doar ca ii pare rau si ca nu e bine si m-a imbratisat si mi-a spus ca vb imediat.
Iar moasa m-a luat si m-a dus intr-o camera separata si m-a tinut in brate ..cateva minute bune ffff strans..ceea ce a contat fff mult,nu pot spune cat de mult..am simtit ca chiar ii pasa.M-a lasat singura pt a imi suna sotul..iar apoi a revenit cu dr sa imi explice ce se intampla...si anume ca ii vedem din nou pe cei din spitalul celalalt si vom vedea ce facem..pt ca oricat ar fi de greu trebuie sa imi spuna ca e posibil chiar ca inimioara ei sa se opreasca...
La fel m-au intrebat unde merg..pot sa spun ca m-au examinat pshic daca sunt ok...sunt sigura ca daca li se parea ceva inneregula nu ma lasau sa plec acasa...
A 2 zi in celalat spital am avut surpriza ca dr mea sa fie si ea prezenta si am vb cu geneticieni si mi-au spus gravitatea cazului..dar calm si la sf cu un cuvant de ''imi pare fff rau''...
Apoi m-au intrebat ce vreau si simt ca vreau sa facem...sa continuam sa vedem ce se intampla..nici nu au mentionat sau sugerat sa ma opresc aici...dar pt ca stiam ca inimioara ei sufera si a inceput sa bata mai incet nu am vrut sa o chinui..ma durea sa stiu ca sufera,si pt ca discutasem cu sotul si am stabilit ca daca e o sansa sa fie bine incercam totul...dar daca ea sufera acum cel mai bine e sa o lasam sa mearga langa David.
Si le-am spus ca vreau ce este mai bine pt ea sa fie un inger sa nu sufere...iar ei abia atunci au spus ai dreptate ,ne pare rau dar asa este oricat de dureros este trebuie sa facem sa fie bine pt ea...si a contat ca nu am fost fortata sa iau aceasta decizie...
In cazul lui David cand am intrebat ce are?cum nu e bine acum o luna era? merg in alta parte sa fim siguri?!! iar raspunsul a fost ''ca sa iti spuna ce?? pana nu-l scoatem nu stim ce are??''..parca ar fi fost o masea stricata....

Iar inainte sa plec deacolo am primit o brosura cu nr de tel de la fundati care ma pot ajuta sa inteleg prin ce trec..si in care este scris ce pot face .si ce urmeaza sa se intample..si ce pot simti...(va voi trimite aceasta brosura si tote materiale ce le-am primit sau primi ..pt ca poate va folosi pe viitor)


In ziua in care am ajuns la spital pt a o duce pe Alexandra in lumea ingerilor..primul lucru ce l-a facut dr mea a fost sa ma i-a de mana si sa ma mangaie...am facut un eco..pt a putea si o pune intr-o pozitie buna pt a nu ma chinui la nastere,au luat probele pe care le vroiau pt analize si i-au facut o injectie pt a adormi...daca pana in momentul injectie mai vb dr-i intre ei ei bine cand inimioara a incetat sa bata..au vb fff incet si s-au inteles din priviri desi mi-am dat seama ce se intampla.
In tot acest timp eram intrebata si mangaiat uneori de dr ..si tinuta de mana de o mosa...Si conteaza...

Am fost dusa sus in salon..intr-o rezerva..unde sotul putea sta cu mine...

Au venit si mi-au explicat ce urmeaza sa facem ...ca imi vor provoca nasterea...

Dr a venit si m-a mangaiat din nou si mi-a spus ca ii pare fff rau dar ca va face tot ce ii sta in putinta sa gaseasca un raspuns medical desi asta stie ca acum nu ajuta cu nimic in aceasta situatie dar va fi folositoare pe viitor...Si conteaza....

A venit apoi un consilier si a vrut sa discutam daca vreau sa-l vad pe bebe...daca vreau un preot..daca vreau incinerare sau inmormantare si mi-a spus sa nu ma grabesc sa spun ce vreau sa ma gandesc...asta find legat de incinerare pt ca la restul i-am zis ca vreau sa am cat mai multe amintiri.Iar la sf mi-a dat nr ei de telefon si mi-a spus sa o sun daca am intrebari sau daca vreau pur si simplu sa vb..si sa o fac la orice ora fara sa imi fie jena si ca ne vedem a doua zi...

Dupa nastere..bebita a fost pus direct intr-un prosop curat invelit si pus in bratele mele..asta pt ca am vrut eu sa mi-l dea imediat...si bine a fost sa o vad..sa o tin...desi dureros am fost ca si cand as fi intampinat-o..am pupat-o mangaiat-o..si am tinut-o asa 2 ore pe pietul meu in prosop..era un copil cat o Neghinita cum a poreclit-o tati....

Iar dupa ceva timp am avut surpriza ca dr care se ocupa de analize mel afland ce se intampla sa vina la mine..si sa imi spuna ca ii pare rau de cele intamplate si ca va suna la dr ce se ocupa de partea cu ''hepatia'' sa le spuna ce se intampla si sa ma lase sa imi revin si in special sa nu faca vreo gafa sa zica ceva ce sa ma doara...

Apoi m-au intrebat daca vreau sa o ia sa o imbrace..si mi-au spus ca nu dureaza mult si o vor aduce inapoi imediat....
Si au spalat-o ,imbracat-o intr-o rochita mica si o caciulita la fel de mica roz...era o printesa...si pus-o intr-un patut frumos invelita cu o paturica cu bratatele la picioruse cu numele si data,greutatea...spuneai ca doarme....
Si mi-au adus-o si am stat cu ea pana dimineata 13 ore mai bine zis...si din cand in cand
venea si asistenta sa vada ce fac si imi spunea ca daca am nevoie de orice si un pahar cu apa sa sun si vine.
Iar de dimineata i-am zis ca daca vrea poate sa o ia...si ea mi-a raspuns sa nu ma grabesc ca pe ele nu le ajuta cu nimic daca o vor lua..si am mai tinut-o...
In tot acest timp..i-am facut poze..am mangaiat-o..am adormit un pic impreuna..ne-am jucat.....a fost superb..dureros dar superb..am reusit sa zambesc si in acelasi timp lacrimile curgeau..dar eram fericita ca o vad..ca o tin..ca...
Iar cand sotul meu m-a sunat ca vine le-am rugat sa vina sa o ia pt ca el nu era pregatit pt acest lucru...
Inainte sa plec a venit consilierul ce mi-a oferit o cutie frumoasa pe care scrie ''ALWAYS LOVED NEVER FORGOTTEN'' iar in aceasta cutie sunt:
- 2 ursuleti mici de plus
- o paturica care sa imi aduca aminte de ea
-o cutiuta mica pe care scrie acelasi lucru in care sa-i pun bratarica
-o felicitare mica in care sa-i scriu un mesaj
-o felicitare cu mai multe file care contine :
1.-numele ei,data nasteri,ora,greutatea,moasa care m-a asistat la nastere
2.-o poza lipita facuta de ei
3.amprentele manutelor si talpitelor
4.-loc sa scriu ceva despre ea
-un ap foto de unica folosinta cu care sa fac poze (dar eu l-am avut pe al meu)
C-am aceste lucruri contin aceasta cutie.
Apoi a venit preotul cu care am vb...si cu care am spus o rugaciune pt sufletul ei al nostru si pt al lui David ..pt ca l-a mentionat si pe el...
Iar ceva fff important este ca m-a intrebat cum se numesc copii...asta inainte de a spune rugaciunea...si ce frumos a sunat aceasta intrebare.
Dupa rugaciune m-a intrebat daca m-am gandit si stiu ce vreau sa fac cu trupusorul ei...
Si mi-a explicat ca in cazul in care aleg incinerarea e posibil fiind fff micuta sa nu pot lua nici o amintire de la ea..pt ca nu ramane nimic si trebuie sa stiu acest lucru pt a nu fi dezamagita...dar daca vreau o pot inmormanta intr-un loc intradevar cu alti copilasi e adevarat..dar e un loc superb special pt ei copii plecati prea devreme(voi face poze )
Si pot face o ceremonie privata sau pot lasa spitalul sa se ocupe cu biserica de acest lucru..eu fiind informata cand va avea loc acesta ceremonie...
Si apoi am plecat acasa...
Unde sotul meu a vazut o poza pe aparat din greseala si a dorit sa vada mai multe apoi...regretand vazand poze ca n-a avut curajul sa o vada si s-o mangaie asa cum ar fi trebuit dar bucuros ca are aceste poze si a putut sa o cunoasca.
Am putut sa le dovedesc tuturor celor din jur ca ea a existat chiar daca n-au vazut-o..le-am aratat poze si ce bine m-am simtit facand acest lucru...
Am putut sa-le fac cunostinta bunicilor cu nepoata lor...
Am primit brosuri cu ce drepturi am...
Am fost intrebata daca doresc sa merg acasa..daca sunt pregatita spunadu-mi ca daca vreau pot sta in spital cat simt nevoia.

Aceasta este povestea si conteaza fiecare gest si fiecare imbratisare ce o primesti...
din aceste motive trebuie sa schimbam ceva...daca un copil cat o palma pt ca atat era poate fi tratat ca o fiinta ..atunci intrebarea ''in romania de ce nu se poate?''
TREBUIE SA SCHIMBAM...ACEST LUCRU...

Cred ca eu sunt undeva la mijloc in sensul ca am reusit sa o vad pe Tasha, fara sa fie insa ingrijita, precum Alexandra, micuta Lordanei..... si am reusit sa ii obtin amprentele de la manute si de la picioruse......puse insa pe o foaie de caiet, mototolita si patata de o picatura de cafea....
In rest, a fost in mare, cam asa:

In timpul ecografiei de ultim trimestru inima fetitei mele a inceput sa bata din ce in ce mai incet, pana am ajuns la spital inima ei a incetat sa mai bata, nasterea fiind apoi provocata cu medicamente. Durerile suportate nu au importanta acum, important este faptul ca Tasha s a nascut in patul din salon pentru ca nu am mai reusit sa ajung la sala de nasteri.
Experiente rele de care am avut parte ar fi acelea ca: am fost pusa in salon cu mamici care asteptau sa nasca si carora li se aduceau copiii la san, ceea ce a fost cumplit; nu am beneficiat de sprijin moral, dupa 2 zile am fost trimisa acasa.
Insa experienta cea mai rea a fost atunci cand mi-am vazut fetita fara viata pusa intr-o cutie de carton si bagata intr-un congelator dintr-un frigider de pe holul spitalului.

Experientele bune care mi-au adus alinare au fost participarea la Ziua Parintilor de Ingeri si participarea la grupurile de suport tinute de Bianca.

Nu stiu ce s-ar fi intamplat cu mine si sotul meu daca nu exista Organizatia E.M.M.A, am gasit in aceasta organizatie sprijinul moral de care aveam atata nevoie, am gasit intelegere, am gasit oameni ca si noi, am inteles ca tot ce simtim este normal, face parte din primii pasi spre vindecare” Este foarte important sa ai un loc in care sa poti vorbi despre suferinta ta, pentru ca daca nu ai acest loc ranile se vor cicatriza fara a fi vindecate.
Parintii care au trait o astfel de drama trebuie sa stie ca exista un loc in care pot vorbi despre durerea lor si isi pot plange copiii, fara a fi judecati: forumul Organizatiei E.M.M.A.
Astea sunt amprentutele Tashei

Puiul meu Daniel - Matei , nascut la termen perfect sanatos , dar necuratat bine de lichidul amniotic , a murit dupa doua zile dintr-o banala pneumonie , nesupravegheat , pentru ca nu credeau ca e ceva grav !!
Cand a murit , doctora neonatolog , habar nu avea ce s-a intamplat , ce i-a cedat , ce ar fi putut sa aibe , era convinsa ca o malformatie grava la inima ar fi fost de vina , desi cred eu , ca ar fi trebuit sa o constate daca ar fi fost atat de grava deci inca o data se incrimina singura , ca nu a avut grija de el ...
Am cerut autopsia , si diagnosticul ne-a zguduit , nu a fost nici malformatie , copilul nostru era perfect , doar o pneumonie , neatent tratata ...cu complicatiile care au survenit !!
Am facut plangere penala , dar nici pana in ziua de azi nu am un rezultat concret ...O abureala , stupida !!

Si pana acum singurul loc unde am gasit alinare , intelegere , compasiune si multa -multa dragoste este Organizatia Emma - organizatia parintilor de ingeri !!
Mi-a facut atat de mult bine , numai simplul fapt ca am putut povesti aici de scumpul meu , ca l-am putut jeli in voie , ca am putut sa-mi spun toate visele ce le facusem pentru el , ca am putut sa trec , sa invat sa trec , mai departe peste acele momente cumplite si sa invat sa-mi transform cumplita durere in iubire , imensa iubire !

Nu stiam , pana sa citesc aici , pe site , ca nu a fost normal cum ne-au tratat dupa moartea lui ,indepartandu-ne de langa el , fara sa-mi iau ramas bun de la el , fara sa-l tin in brate , fara sa am poze , amprente , si macar un firisor de par de la el ....As dori macar sa se gandeasca si acele , asistente si medici , cum ar fi sa treaca prin asa ceva , si cum ar fi sa nu -ti poti lua ramas bun de la scumpul tau copil !!
Am revenit in acelasi salon , si nu mi s-a spus sa ma mut in alta parte ...De aceea am plecat in urmatoarea ora din spital , am refuzat categoric ,desi eram operata , nascusem prin cezariana , nu mai puteam suporta ..Sa vad atatea mamici care-si alaptau copii !!
Ne-a fost cumplit -cumplit de greu , am asteptat doua zile sa-l luam de la morga , si inca nu i se facuse autopsia , a trebuit sa "intervina " sotul meu pe langa aia de acolo pentru a-l putea lua mai repede .I-a spus mai in gluma cel de acolo , ca nu e inca programat la autopsie ...Auzi programat ....
I-a dat hainutele acolo si l-au imbracat ...L-am adus un pic acasa vreo doua ore , pentru ca era nebotezat nu am avut parte de nici o slujba , preotul chiar ne-a spus ca de la morga sa-l duc direct la cimitir ca nu se face nimic pentru el !!Am fost revoltata si am spus atunci recunosc cu multa manie , ca as fi vrut sa-l ingrop in gradina , nu merita acel cimitir onoarea de a-l avea pe fiul meu acolo !

Ma bucur ca Organizatia EMMA , initiaza , programe de educare e personalului medical si incearca sa fie alaturi de parintii de ingeri oferindu-le cat mai multe amintiri cu puiutii lor in ultimele clipe !!

Ma rog sa le dea putere Dumnezeu , mamicilor voluntare , si Biancai Brad , pentru a putea sa duca la bun sfarsit fiecare proiect in parte !!

Nu este o "prosteala " ceea ce se face aici , nu incercam sa cersim mila nimanui , asa cum mai spun unii si altii ,sau sa iesim noi in evidenta de dragul de a fii vedete , asa vedete ...Dorim ca tragedii ca ale copiilor nostri sa nu se mai repete sau macar sa fie cat mai putine , si atunci cand se intampla acei parintii , incercati atat de greu , sa aiba un sprijin , si sa fie inconjurati de multa dragoste , nu sa se simta aruncati de colo-colo ca si copilul lor mort !!

Doresc sa -i invatam si pe cei de langa noi ca daca copii nostri au murit nu inseamna ca noi i-am uitat , pentru ca altii nu vorbesc despre ei , sau ca nu suntem ascultati si suntem evitati cand incercam sa vorbim despre copii nostri , ingerii nostri !!

Ei vor trai in inima noastra atat cat noi vom fi pe acest pamant !!

De cate ori citesc despre modul in care este se desfasoara despartirea de copilasul-Inger in spitale din alte tari, plang.
Plang cand aud de cutiute cu amintiri, pentru ca eu nu am nici o amintire palpabila despre fetita mea.
Plang pentru ca nu am nici o fotografie cu ea, la care sa ma uit sau pe care sa o arat celorlalti (cat de mult as vrea si eu sa pot sa spun « am putut sa le dovedesc tuturor celor din jur ca ea a existat chiar daca n-au vazut-o..le-am aratat poze »!).
Plang pentru ca in spital nu mi-a spus nimeni ca pot si ar fi bine sa o ating, sa o iau in brate, sa ii pun amprentele de la manute si picioruse pe o coala de hartie si sa adun orice ar fi putut sa fie acum o amintire despre ea.
Plang pentru ca acum stiu ca despartirea de fetita mea ar fi putut sa fie altfel.
Eu nu am avut nici un fel de sprijin emotional cat am stat in spital. Ba mai mult, am fost lasata in salon de mame si copii. Eu, care nu mai aveam pe cine sa mai tin in brate, le-am privit pe celelalte mame alaptandu-si pruncii.

Nu mi-am vazut fetita cat a trait, dar ma bucur ca am cerut sa o vad dupa ce s-a stins. Mi-ar fi placut sa o vad imbracata, intr-un patut, aratand ca un bebelus dormind. Din pacate, prima data cand mi-au aratat-o era dezbracata, acoperita cu un cearsaf, pe o masa metalica.

Imi doresc ca, prin E.M.M.A., sa reusim sa schimbam mentalitati si moduri de comportament. As vrea ca, in spitale, mamicile care au pierdut un copilas sa nu mai stea in camera cu cele care isi tin, fericite, pruncii in brate. As vrea ca bebelusii sa fie tratati ca niste copilasi care au trait si au murit, chiar daca s-au nascut fara viata, iar parintii, la despartirea de copilas, sa fie indrumati cu blandete sa petreaca un timp impreuna cu puiutul lor si sa pastreze cat mai multe amintiri.

Eu am plecat din spital cu bratele goale, nestiind ce ar trebui sa fac mai departe.
La E.M.M.A. am gasit si gasesc, ori de cate ori am nevoie, o imbratisare calda si indrumare. E.M.M.A. m-a ajutat sa inteleg in primul rand ca este normal ceea ce simt. Am inteles ca durerea si dorul sunt firesti, chiar si dupa o perioada lunga de timp. Mi-as dori ca toti parintii care si-au pierdut copilul sa constientizeze acest lucru si sa nu le fie teama sa exprime ceea ce simt. Lumea trebuie sa invete, sa inteleaga si sa respecte trairile parintilor care si-au pierdut un copil!

In “familia E.M.M.A.” am simtit ca nu sunt singura, am fost ascultata, inteleasa si am gasit alinare. Aici am putut pentru prima data sa vorbesc deschis despre durerea pierderii unui copil. Si, nu in ultimul rand, aici este singurul loc in care mi se spune “mama”. Mama de Inger.

As vrea ca, prin E.M.M.A. sa reusim sa schimbam modul in care sunt tratati parintii care au pierdut un copilas de catre toti cei din jur. Oamenii trebuie sa invete si sa inteleaga ca parintii au nevoie de sprijin emotional si de compasiune. Au nevoie sa simta ca nu sunt singuri. Au nevoie de indrumare si intelegere. Si au nevoie sa stie ca puiutul lor nu a fost uitat.

De ce EMMA ?
-pentru ca aici am avut ocazia sa invatam cat de important
este pentru parintii de inger sa se vorbeasca despre ingerasii lor
-pentru ca datorita aceste organizatii invatam cum sa ne purtam cu cei din jur
in momentele tragice prin care trec atunci cand se despart de copilasii lor
-pentru ca aici ne putem uni fortele sa schimbam niste mentalitati,sa incercam sa
aducem un strop de alinare altor parinti care-si pierd copilasii
-pentru ca datorita acestui forum Loredana a avut puterea de asi tine fetita in brate
- pentru ca:
"Nicio talpã nu este atat de micã,
încat sã nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"



http://picasaweb.google.com/lilianalore ... 8847527490


liliana-bunica ingerasilor DAVID si Alexandra

De ce EMMA?
Pentru ca EMMA m-a ridicat, m-a sprijinit ... m-a invatat sa traiesc din nou ...
Pentru ca aici am invatat ca sentimentele mele sunt firesti si sunt normale nu asa cum credea altii ...
Pentru ca EMMA mi-a fost alaturi ... si prin EMMA am avut portita de legatura cu scumpa mea Gabriela ...
Pentru ca EMMA este o familie ... a celor care au pierdut un copil si nu vor sa se rupa de realitate, nu vor sa se amarasca si sa traiesca intr-o lume interioara ascunsa si trista ...
Pentru aici daca i-am spus "Noapte buna" sau "Buna dimineata" nimeni nu a sarit sa imi zica ca ea nu mai are noapte sau zi ...
Pentru ca aici daca am fost trista ... cu toata tristetea altor mamici ele mi-au fost alaturi si mi-au oferit o vorba buna ...
Pentru ca EMMA m-a invatat ca trimitand un balon spre cer ... simti cum sufletul capata o liniste nebanuita si puiul meu il asteapta acolo cu drag

Pentru ca ... EMMA ... sunt copiii nostri plecati ... iar ... NOI ... unite de aceeasi durere ... invatam zi de zi sa traim din nou cum putem mai bine si mai frumos ... cu gandul la ei ...

Am mai putea spune multe, dar cred ca doar as repeta ce noi stim.

Multumim EMMA ... Multumim Emma Nicole ... sacrificiul tau si al mamei tale scumpe a salvat multe suflete sfaramate ... Multumesc Bianca ca existi si ca ai dat sens durerii tale ... ajutandu-ne pe noi.

Bianca ... referindu-ma la ceea ce a fost punctul de pornire a acestui topic, ai dreptate ... trebuie sa incercam sa facem mai mult, mult mai mult ... si poate ar trebui sa ne gandim fiecare cum si ce am putea face, sa venim cu idei si sunt convinsa ca va iesi ceva frumos si bun.

Lore ... chiar daca acest topic s-a nascut datorita tale Alexandra ... vreau sa crezi ca schimbarile ce vor fi de acum in colo in EMMA sunt partea buna a suferintei tale si scopul Alexandrei ... Citind experienta ta de acolo stiind experienta ta de aici ... nu am putut sa nu si in acelasi timp sa mi se umple sufletul cu . Iti doresc multa putere si sunt sigura ca deja sti ca EMMA e spijinul nostru, familia noastra ... EMMA suntem noi impreuna cu ingerasii nostri.

PS: Regret ca nu am descoperit EMMA (am citit candva povestea Biancai, dar atunci nu mi-am adus aminte) inainte de a inmormanta pe Gabriela noastra sa putem sa ii luam amprentele manutelor si picioruselor ...

PS2: Nu o data am zis ca am avut "sansa" sa o pierd pe Gabi acum ca exista EMMA si asta simt ... fara EMMA nu stiu daca azi mai eram pe pamant. Multumesc

De ce EMMA ?
De cand ingerasul meu Marius Andrei a plecat de langa noi , EMMA este familia mea , singura familie care ma inteles , ma intelege , singurul loc unde am putut si pot scrie despre ce simt pentru ingerasul meu fara sa fiu judecata .
Eu fara EMMA nu stiu ce as fi facut , ma simteam singura , unica persoana care trece prin pierderea unui copil , nu credeam ca atatea mame si tati sufera , nu credea ca exista puterea de a trece peste aceasta mare pierdere , dar cu EMMA am invatat sa traiesc cu durerea si am invatat sa merg inainte si sa ma gandesc la ingerasul meu cu multa iubire si cu credinta ca in cealalata lume il voi revedea .
EMMA este familia mea .
In spital unde am fost internata cu Mariusica , in Cluj am fost tratata foarte urat , fara nici o sensibilitate fata de cadrele medicale , pe langa durerea mare ce o simteam in suflet ca copilul meu are o problema la inimioara , ei vorbeau ca si cum nimic nu se intampla , sunt foarte dezamagita de spitalele din Romania .
EMMA ma ajutat si ma ajuta incontinuare .
Multumesc EMMA .

Am citit si am recitit ceea ce a scris Loredana, m a uimit cand a scris ca a stat cu micuta Alexandra 13 ore, si am stat in cumpana daca sa scriu ceea ce urmeaza sau nu asa ca am hotarat ca este bine sa se stie.
Cand am vazut ca doctorita pune cutia in care era Tasha in congelator am intrebat de ce o pune acolo si mi a spus senina, cu calm, O PUN ACOLO CA SA NU SE STRICE.
Asta este ceva ce mi am amintit de curand...a durut cum nu pot explica in cuvinte.

Am fost mamica lui Serban 1 an, 5 luni si 12 zile.
Dupa ce l-au deconectat de la aparate, ne-au lasat sa intram, pe rand, cateva minute, sa ne vedem Ingerasul. Era luminos, ai fi zis ca doarme linistit, parea impacat, era parca prea frumos pentru lumea asta…. El, chiar si in acele momente, imi dadea mie putere sa pot sa respir, sa traiesc mai departe… dar de ce ? De ce sa mai traiesc fara El ?
Am ramas cu regretul ca nu mi-a soptit nimeni sa spun o rugaciune la capataiul Ingerasului meu, nu tin minte sa fi vazut vreo lumanare aprinsa langa el.
Dupa ce l-am inmormantat, nu mi-am mai gasit rostul pe Pamant. Nimic nu mai avea sens, nimic nu mai exista pentru mine. Dupa cateva zile, o prietena mi-a spus ca exista un site al unei organizatii infiintata de o mamica de Inger. La auzul expresiei « mamica de Inger », inima mea a inceput sa tresalte… eram mamica de Inger ? Deci eu traiam mai departe pentru ca eram mamica Ingerasului Serban !? Din momentul in care am accesat site-ul Organizatiei EMMA, gandirea, sentimentele, viata mea si-a schimbat cursul, mi-am regasit sensul. Aici am invatat ca pot sa traiesc cu durerea pierderii propriului copil in suflet si in acelasi timp sa lucrez, sa fiu activa, sa ma implic in activitati de voluntariat, sa ajut cat pot de mult parintii de Ingeri prin sprijinul emotional oferit pe forumul organizatiei si nu numai, astfel incat Ingerasul meu sa fie mandru de mine, asa cum si eu sunt mandra ca am fost mamica lui. Tot pe acest site, am aflat ca multi oameni se comporta gresit si spun lucruri care pe noi, parintii de Ingeri ne lovesc, dar ei o fac nu din rautate, ci din simplul motiv ca nu stiu ce trebuie sa faca in momente atat de delicate. Si tot aici am descoperit ca sotul meu sufera enorm pierderea baietelului nostru, dar el nu stie sa se exteriorizeze, sau nu o face pentru ca e barbat, pentru ca trebuie sa fie tare pentru mine. Existenta forumului, unde a intrat si el si a scris ce simte, ne-a ajutat enorm de mult, ne-a apropiat, astfel am reusit sa trecem impreuna peste momentele de cumpana.
Sa poti sa te bucuri de bucuria altora, sa vrei sa alini durerea altora, este un mod de a trai… eu am ales acest mod si am intalnit multi parinti de Ingeri pe forumul Organizatiei care simt si actioneaza in acest sens.
Ingerasii au nevoie de iubire, bunatate, credinta si speranta. Oferind aceste sentimente, Ingerasii vor trimite in sufletele noastre linistea sufleteasca de care avem nevoie pentru a putea merge mai departe.
Multumesc E.M.M.A. ca m-ai invatat sa fiu mamica Ingerasului Serban pentru toata viata.

De ce E.M.M.A.?

Cand m-am intors acasa de la maternitate fara Iarina, imi simteam inima distrusa. Credeam ca viata mea s-a sfarsit odata cu a ei. Inchideam ochii si vedeam imaginea ei intr-un incubator, conectata la aparatele care o tineau in viata, cu sonda de intubatie bine prinsa de fata ei cu benzi late de leocoplast, benzi atat de late incat ii acopereau obrajiorii in totalitate. Vedeam manutele ei firave cu nenumarate urme de la intepaturile de ace, pentru perfuzii sau analize. O vedeam in acel incubator, imbracata doar cu un pampers, neinvelita, singura. Imi doream cu disperare sa stau de veghe langa copilul meu aflat in agonie, insa nu aveam voie sa o vizitez decat de doua ori pe zi, la ora 14.00 si respectiv, ora 20.00, dar niciodata mai mult de doua minute, adica 4 minute pe zi. Imi doream cu disperare sa o mangai, sa o ating, sa ii cant, sa ii vorbesc, crezand ca prin aceste mici gesturi ii transmit din puterea mea, din energia mea vitala. Nu mi s-au permis aceste mici rasfaturi, explicatia care mi s-a dat a fost aceea ca ii fac rau, ca o fac sa se agite si dansele (asistentele) abia o potolisera. Nu am de la ea nici o fotografie, fotografiatul in sectia de reanimare a maternitatii Polizu fiind interzis cu desavarsire. Nu mi-au ramas decat bratara pe care am purtat-o eu la mana si pozele de la ecografiile din sarcina. Atat.
Dupa inmormantare, au urmat 3 zile de agonie si apoi..."ZIUA PARINTILOR DE INGERI", adica ziua in care am cunoscut-o cu adevarat pe Iarina. Imi aduc aminte cum am pasit pe acel stadion, stangace, debusolata, cu inima sfasiata de durere. Imi aduc aminte apoi, cum Bianca necunoscandu-ma, m-a imbratisat si a plans impreuna cu mine. I-am spus ca vreau si eu un balonas pentru fetita mea, dar nu i-am spus si faptul ca vreau un balonas galben. Nu stiu daca Iarina i-a soptit ceva sau daca pur si simplu a ghicit, stiu doar ca mi-a adus cel mai frumos balonas galben care era pe acel stadion. Cu ochii in lacrimi, i-am scris Iarinei prima "scrisorica" urmand ca la ora stabilita sa dam drumul baloanelor catre cer.
Atunci...am avut o revelatie...pentru prima oara, Iarina mi s-a aratat vesela, zglobie, plina de energie, fericita. Acel balon mi-a sters complet din memorie imaginea ei trista, suferind intr-un incubator, cu pielea fetei sfasiata de leucoplast, cu urmele intepaturilor pe brate si picioruse. O vedeam acum zglobie, fericita, alergand dupa ceilalti Ingerasi, ii auzeam chicotelile si cuvintele pe care mi le soptea usor la ureche. Am vazut-o zburand cu voiosie spre Imparatia Ingerilor.

Si acum...DE CE E.M.M.A ???

Pentru ca E.M.M.A. este acasa...este locul in care am intalnit OAMENI, oamnei care mi-au schimbat viata, care m-au ajutat sa invat sa merg inainte, care mi-au oferit un umar pe care sa plang, care mi-au intins o mana cand eram la pamant, oameni care au stiut sa ma asculte si sa ma incurajeze, oameni carora nu le-a fost teama sa imi spuna banalul "Imi pare rau".

De ce E.M.M.A. ?

Pentru ca este locul in care copiii nostri au identitate, nu sunt uitati, sunt sarbatoriti, sunt respectati, sunt rasfatati si iubiti, adorati, imbratisati.

E.M.M.A. este raza de speranta, este bucurie, prietenie, altruism, empatie, recunostinta, caldura, demnitate, bunatate, dragoste, lumina...mai vreti??? ...este modul de viata al acelor parinti care au pierdut totul...

Am uitat sa va spun ca spitalul are un ''MEMORY BOOK'' in care parinti copiilor plecati prea devreme le pot lasa un mesaj.
Am lasat si eu un gand catre printesa mea.....

DE CE E.M.MA?

Sunt 6 luni de cand mi-am pierdut baietelul ,sunt luni de chin ,durere si lacrimi datorita unor cadre medicale din vestitele spitale romanesti care merg la munca sa se relaxeze ,sa priveasca serialele TV ,sa-si sarvureze cafelele si tigarile in liniste iar mai apoi sa doarma ca sunt obositi dupa atatea'' activitati '' , sincer asta am vazut eu timp de 5 zile in maternitatea Bega Timisoara

Cand copilul meu trebuia imediat conectat la aparate unde au fost aceste cadre ,care mi-au lasat copilul intr-o sala nesupravegheat si abia dupa 4 ore au obs ca MARIO nu poate resipra singur oare unde erau ,? unde? cand copilul meu avea nevoie de ei ??????

Este normal ca in spitalele din RO mamicile sunt facute ;nebune ,retarde mintale ,proate ,etc ........e normal ?????????

Am trecut prin cele mai cumplite perioade din viata mea ,eram fara putere simteam ca totul se va sfarsi ,nu-mi imaginam viata fara copilul meu , nu aveam aer ,inima nu-mi mai batea ,dar am primit primul umar de care am avut nevoie sa plang ,prima mangaiere ,primele vb de incurajari ,sfaturi si am avut ocazia sa cunosc cei mai puternici si deosebiti parinti ......PARINTII DE INGERI DIN ACEASTA MARE FAM EMMA

EMMA ESTE TOTUL PT NOI PARINTII DE INGERASI

MULTUMESC ,CA MI-ATI FOST ALATURI IN CELE MAI CUMPLITE MOMENTE DIN VIATA MEA

DE CE E.M.M.A?

- Pentru ca vreau ca nici o mama - ca nici un parinte sa nu auda vorbe spuse brusc , fara nici o pregatire psihica in prealabil " Acest copil nu o sa traiasca ".
- Pentru ca vreau ca o mama care se interneaza pentru a da nastere unui copil ce nu va supravietui sa nu fie internata in acelasi salon cu mame care vor da nastere unor copii sanatosi ( nu face bine psihicului acelei mame - o distruge )
- Pentru ca vreau ca nici o mama sa mai auda cuvintele " Esti tanara ..faci altul" sau " Mai ai un copil ..bucura-te de el si nu te mai gandi la cel ce a plecat "
- Pentru ca EMMA permite sa-ti amintesti de puiul tau drag fara sa fii judecat, privit ciudat ca a trecut atata timp si tu inca nu ai uitat -Nu ai cum sa uiti
- Pentru ca EMMA respecta amintirea copilasilor nostrii, respecta durerea noastra..
- Pentru ca Emma inseamna prietenie.

Si bineanteles ... Pentru ca:
"Dacã vei rosti numele copilului meu, poate cã voi plange. Dacã nu îl vei pomeni, mi se va frange sufletul."

Inca odata Multumesc Bianca, multumesc EMMA..