Buna seara,ma numesc Ioana,ma bucur ca am gait acest loc minunat,va respect durerea si de aceea incerc sa va scriu suferinta prin care trec de 3 luni,mi se pare o viata.Dupa 10 ani de cand suntem impreuna cu sotul meu am ramas insarcinata si am adus pe lume un baietel,cu teama fiindca am pierdut o sarcina cu 2 ani in urma,s-a nacut Bogdan pe data de 29.08.2009.M-au asigurat ca e bine ca este sanatos eu nascandu-l cu 2400 gr,dar sefa de la neonatologie mi-a spus ca e foarte bine (cunostinta fiind).
In 3 ianuarie am auzit un zgomot in piept si crezand ca este racit am mers la upu sa il consulte,dar ne-au internat zicand ca are bronsiolita,norocul lui si al nostru a fost ca a doua zi a fost de garda o d-na dr cardiolog care facandu-i eco l-a diagnosticat;cardiomiopatie dilatativa forma severa si ne-au trimis de urgenta la Targu Mures.Pentru toti s-a naruit cerul dar pentru mine nu mai exista liniste,bucurie,nimic,ma doare si sa-l privesc gandind la multe.......... sincer aici tiu ca sunt inteleasa,nu mai stiu cum sa pot trece peste,e atat de energic nu are simtomatologie de copil cardiac,nici medicii nu-si explica,i-au descoperit citomegalovirus,pana acum raspunde la tratament,m-am gandit sa mergem in Germania dar nu stiu daca ei se ocupa de tratamente si investigatii sau doar operatii,credetima sunt o mama disperata care se agata de orice,il privesc si incep sa plang nu pot sa ma abtin si el saracutu nu stie ce se intampla cu mine e cumplit de greu.
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.Va sunt alaturi oricand daca se poate,va multumesc.