"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Sper ca cineva ,macar cuiva sa fie de folos povestea mea de aceea imi permit aici sa va istorisesc franturi din toata lupta Ancutei ,ingerul meu pamantean..!
Cand au operat-o prima data ,in 23 iunie 1999,la cateva minute dupa ce au adus-o in salon ,a inceput sa planga,era speriata,o durea ..Mi s-a spus de catre o asistenta sa incerc sa o calmez ,ca daca nu ii va face un calmant ,dar totusi nu ar fi prea bine ca deabia se trezise din anestezie ,si daca Doamne fereste,nu ar merge bine ceva nu ne vom putea da seama...Am inceput sa-i vorbesc ..va mai amintesc ca deabia implinise doi anisori pe 11 iunie..Am inceput s-o dragalesc ,s-o pup s-o incurajez,s-o rog sa se calmeze ca mami e langa ea ,ca totul va fii bine!!Si ca prin minune frumoasa mea ,s-a linistit ,a dormit putin ,s-a mai dezmeticit din anestezie ,si mai gemea din cand in cand ..Pe la ora 1 au venit sotul meu si cumata mea ,sora sotului,care este o femeie deosebita ..I-a vazut si iar incepuse sa planga...IAr cumnata mea a izbucnit in plans ...I-am facut semn sa iasa afara pentru ca deabia ma stapaneam si eu si ma tulbura foarte tare...Si m-a inteles ..a iesit ,s-a saturat de plans si a intrat inapoi .. Sfat pentru mamici aflate in situatia mea: Cand va pleaca copilul in sala de operatie ..dupa ce il duceti pana unde il duceti ,dupa ce faceti incurajarile si pupicii dulci..mergeti intr-un loc mai retras si plangeti cat puteti de mult ,descarcati-va frica ,durerea ,revolta...Cand copilul vostru va iesi din sala de operatie are mare nevoie de voi ,fiti puternice nu plangeti ,spuneti-i cat de curajos a fost ,cat de mandru sunteti de el ,cat de mult il iubiti ,nu plecati de langa el pentru a-i da siguranta necesara ca nu-l veti parasi niciodata..Si mai ales nu plangeti!!!Aveti timp s-o faceti altadata !!Atunci in acele clipe tot ce conteaza este sanatatea fizica si psihica a puiului vostru!!Daca sunteti puternice si el va fi la fel !! Multa sanatate si noroc de doctori buni!!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Corina draga mea,felicitari pt.initiativa,scrie tot prin ce ai trecut cu siguranta pe cineva va ajuta si da mare dreptate ai,in fata copiilor nostri trebuie sa fim puternice,sa nu ne perceapa frica,noi 2 stim ca am fost nu infricosate ci paralizate de frica dar cu inima cat un purice si ingrozite de teama am zambit,am incurajat,am alinat....la prima convulsie a copilului am stat la terapie intensiva 2 zile,cred ca nu am vorbit mai mult decat in cele 2 zile,incat incepusera asistentele sa ma priveasca destul de ciudat pt.ca eu de frica sa nu i se intample ceva rau vorbeam chiar si atunci cand copilul era sedat....dar in mintea mea era ca daca imi aude vocea va trece usor peste acea incercare...si a trecut atunci,dar au urmat altele...si altele Sanatate va doresc amandorura iar Ancutei tale milioane de pupici
Stii Dorina imi amintesc ca in 2006 in iunie cand Ancuta a facut si ea convulsiile ,stateam inrezerva cu oxigen ,ea era sedata ,si incerca sa-si revina ,ochii i se miscau haotic stanga-dreapta,stanga-dreapta..si deabia respira..Si eu am inceput sa-i vobesc ,sa-i amintesc ca avem atatea de facut impreuna ,ca vom merge acasa ,ca va avea un fratior sau o surioara de care sa aiba grija de ea ,ca nu ma poate lasa singura ,ca trebuie sa lupte pentru ca este puternica si nu am ajuns pana aici ca sa se termine totul..Si ca daca isi aminteste la petrecere i-am promis un tort mare cu o imagine din povesti ,imagine pe care ar trebui s-o aleaga ea...La un moment dat dupa cateva ore de vorbit incontinuu,in timp ce-i sarutam manuta dreapta,am ridicat privirea ,fetita mea plangea ,tot asa isi misca ochii ,dar plangea ..ma auzea ..incerca din rasputeri sa lupte..si Dumnezeule!!chiar invingea...Lacrimile ii curgeau pe la colturi si a fost pentru prima data cand m-am bucurat ca fetita mea plange!! De aceea cred cu tarie ca cei aflati in coma ne aud si stiu tot timpul ce le spunem ,de aceea faceti tot posibilul sa stati cat mai mult cu ei !! Din tot sufletul va doresc sa nu treceti niciodata prin asta dar ,viata ne rezerva fiecaruia tot ceea ce trebuie pentru a invata ceva si a ne ridica spiritual !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
sunteti adevarate eroine,va admir si va doresc sa va fie drumul mai lin,sa va aratati iubirea un continuare si ma rog ca DD sa va iubeasca continuu.Povestea voastra ne arata si trebuie sa ne invete sa nu ne mai lasam tratati cu indolenta si nepasare,sa nu mai "inghitim"gogosile celor din sistem.Bolnavii nostrii,mici sau mari au dreptul la demnitate,la trat.corect.E foarte greu dar trebuie sa facem sist.sa se miste.Va doresc multa iubire si v-as darui miide flori!
Multumesc Carmen ,dar nu ma consider eroina,fetita mea da...Ea a luptat la fiecare operatie ,pentru fiecare pas la gimnastica recuperatorie!!Ea lupta in fiecare zi ,eu doar am grija de ea,o iubesc,asa cum este ,si nu as schimba-o pentru nimic in lume..as dori doar sa-i schimb starea de sanatate ,in bine -binisor ,in foarte bine!! Am intalnit mame care au renuntat la gimnastica de recuperare pentru ca se uitau oamenii dupa ele pe strada ,cand mergeau cu copii de mana sau in brate!!Eu am mers cu Anca in brate pana la 6 ani ,de pe la 4 incepuse sa mearga dar mergea incet.La 6 mai bine ,dar la urcat in mijlocul de transport in comun nu putea si o luam in brate ,sau daca ma grabeam sa merg undeva iar o luam in brate!1Ma apostrofau ,doamnele mai ales ca e fat mare ,de ce nu merge pe jos?!Uneori daca aveam chef le raspundeam ,alteori nici nu le priveam !!Nu m-a interesat ce crede lumea ,cum se uita desi ,observi ,fara sa vrei comportamentul lor,uneori este foarte dureros,se uita ca la urs la tine,si dupa tine ..dar dupa un timp nu mi-a mai pasat deloc!! Nu am vrut sa renunt doar pentru ca lumea este rea ,de obicei si barfitoare!!De ce spun asta ?Sotul meu a mai fost casatorit ,nu legal ,din legatura lor a ramas un bebe,la acel moment ..eu aparand la un an si ceva dupa ce s-au despartit si bebe era deja pe lume!!Nu am avut nici oo legatura cu ruperea relaitei anterioare!DAr lumea din sat..de..ca ba mi-a facut fosta ..farmece ..altii ca merit ..pentru ca i-am despartit ..ca de-aia este copilul asta asa...si nici nu mai are rost sa le mai insir!Ce ar fi trebuit sa fac?Sa ma inchid in casa ..Ce mi-a dat lumea bani ?Nu!!Nu mi-a pasat si nici nu-mi pasa ce spune ,si ce se vorbeste despre mine ,eu stiu ce am facut si ce nu si nu am sa ma ascund pentru ca asa vor unii si altii! Cine are si este in astfel de situatie ,daca apleac urechea sau se consuma pentru toate vorbele auzite ,atunci sa nu iasa din casa ,pentru ca acele persoane o vor "devora"sufleteste!Sa nu va pese ,nu ceilalti au grija de copilul votru ,nu ceilalti va dau bani si ce sa-i puneti pe masa ,nu ei s-au luptat atata timp cu el ..Si mai ales nu va iubesc copilul ,si nici pe voi !!Voua de ce v-ar pasa de ei ?!!De ce le-ati da satisfactie!!Fiti puternice ,mergeti cu capul sus ..Il aveti pe Dumnezeu cu voi si Iubirea lui ..nu va mai trebuie nimic!!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Asa este Corina,adevaratii eroi si luptatori sunt ei copiii nostri,ei ne-au invatat sa fim puternice,sa infruntam destinul,sa ne luptam cu el,in privinta lumii si a gurii ei.....bleah de mult nu mai prezinta importanta ceea ce vorbesc ei,am trecut prin diferite stari sufletesti de la durere,frustrare,negare,incrancenare,cearta cu DD,la nepasare pur si simplu,nu lumea-mi ingrijeste copilul,nu ei ii dau o lingura de mancare,eu nu judec actiunile lor asa ca e cazul ca nici ei sa nu ma judece pe mine.E f. adevarat ca nu este confortabil sa fii privitca si maimutele la ZOO,dar asta nu m-a oprit si nu a fost un factor pt.a-mi ascunde copilul.Noi si akm mergem cu el in brate pe oriunde pt. ca la noi situatia este mai complicata dar niciodata nu mi-a fost rusine cu copilul meu....capul sus fetelor....iar gura lumii dupa cum spuneam BLEAHHHHHHHH .Zi minunata va doresc
Asa este, privirea lumii care oricum este stramba nu trebuie sa va impiedice sa iesiti cu copii in lume atat timp cat ei se simt in largul lor. Numai ca Adita nu se mai simtea in largul lui in ultimul an, nu-si mai putea controla gurita sa-si inghita saliva daca era foarte obosit si ii era rusine. La mare, anul trecut s-a prefacut ca ii este rau, numai ca sa nu mai iesim la plaja. Noi nu aveam nicio problema, atata ar fi trebuit cuiva sa spuna ceva...Stiti ca noi l-am dus si la scoala normala, ne-am luptat pentru integrarea lui in societate, numai ca lui cred ca i-a facut rau. Cat timp copii isi doresc, trebuie sa va duceti cu ei peste tot, in parcuri de distractie ( ce daca ii veti tine in brate pe calusei) in restaurante ( ce daca le ve-ti da voi in gurita sa manance) ...noi l-am plimbat pe Adita peste tot. Macar atat sunt impacata ca a fost in locuri in care alti copii nici nu viseaza sa ajunga vreodata... DOAMNE, ERA ATAT DE FERICIT CAND L-A URCAT TATICUL LUI PE ZIDUL CHINEZESC...SAU IN GRECIA CAND MANCA CALAMARI SAU IL PLIMBAM PRIN TAVERNE, SAU IN PARCUL DE DISTRACTII DIN ATENA. DOAR IN DISNEYLAND NU AJUNSESEM INCA...DAR L-AM FI DUS SI ACOLO ... SCUMPUL MEU INGERAS, TE IUBIM SI NE ESTE ATAT DE DOR DE TINE...........
Draga mea imi place sa cred ca tot ceea ce fac ii face placere copilului meu,deoarece Cosmin nu se poate exprima,am invatat sa-l cunosc si sa-i invat necesitatile din priviri,voi ati avut fericirea ca scumpul vostru sa poata comunica cu voi si crede-ma ca daca situatia ar fi fost si la noi si eu as fi luptat din rasputeri pt.integrarea lui si pt. o viata normala.Nu ai ce-ti reprosa,te rog din suflet nu-ti mai imputa ceea ce din suflet si cu credinta ai facut pt.puiul tau.Toata admiratia din partea unei mame care stie prin ce ai trecut:JOS PALARIA ia fata ta scumpa MAMA de Adita de asemenea si in fata ta Corina.Va imbratisez cu drag
Draga Dorina ,si eu te apreciez foarte mult ,efortul pe care-l faci ora de ora ,este de admirat !Numai o mama ca tine care-si iubeste puiul enorm il cunoaste ,il simte si il intuieste ,fara a fi nevoie de cuvinte..Si eu o simt pe Ancuta-in ultima vreme mai putin ,de cand l-am pierdut pe Matei,asta pentru ca mi-a dat peste cap cam toate simturile,dar imi revin incet si sigur!! Ma gandeam zilele acestea la ea cand era mica -mica ..cata nevoie avea de mine chiar si cand ii era bine ,nu putea sa stea fara mine ,ii dadeam siguranta de care avea atat nevoie,simtea ca daca mami este langa ea nimic rau nu avea sa i se intample..Mergeam cu tarcul in fiecare camera in care aveam treaba ,pentru a fii cu mine ,a ma vedea !!Doamne ,am dat rochite noi -noute ,pentru ca nu le-a imbracat ,pentru ca nu mergea in picioare ,doar de-abusilea,si rochitele o cam incurcau,si dupa aceea ,preferam s-o imbrac mai mult cu pantalonasi ,pentru ca purtand-o in brate ,sau urcand-o in tramvai ,sa nu ma incurc in volanase ,si alte accesorii!!Dar compensam prin faptul ca-i faceam niste coafuri superbe ,cu elstice cat mai colorate si clamute cat mai frumoase!!D-na dr,kinetoterapeut era foarte incantata de felul cum arata,de fiecare data cand mergeam la gimnastica!! Oriunde am fost la o nunta ,in vizita..oriunde o luam cu noi ,eram nedespartite!!Ma gandeam ca nu conteaza cum arata ,ca nu merge ,si ca o sa stau tot timpul cu ea macar se mai distra si ea..Si o facea cu mare placere ,pentru ca este o plimbareata inascuta!!
Ultima oară modificat de CORINA SILVIA pe 21 Mar 2010, ora 16:17, modificat 1 dată în total.
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Ce bine imi face sa ma conversez cu voi, ma recunosc in tot ceea ce faceti...Draga Corina, si eu ii faceam parul de arici cu gel si il parfumam...ce ne mai distram cand tipa taica-su ca i-a consumat tot parfumul, chiuia si radea din tot sufletul, si taica-su stia si iar se prefacea suparat ca a ramas fara parfum. Sss, avea o logodnica, Anabella (saracuta ea nu stie nimic pentru ca si ea este bolnavioara si i-ar face tare rau) si am plecat intr-o vacanta in Grecia impreuna, si ce credeti ca i-am prins? Se sarutau chiar daca nici unul nu mergea, dar le trecea prostioare prin capusoare. Doamne ce fericiti eram impreuna...ce deosebit este sa fi parintele unui copil cu nevoi speciale, ei au o sensibilitate si o dragoste aparte... Va sarut, dragele mele mamici, fiti fericite!!!
Da ,draga Alina se bucura de orice lucur frumos .Mergeam cu gradinita la circ ..doamne daca ati stii cat de mult savura fiecare numar ,chiuia si-i aplauda pe toti cu mare bucurie ..cei din randurile de mai jos se intorceau si se uitau la noi cum urlam ca nebunele la fiecare sfarsit de numar ..Aprecia efortul depus de toti oamenii aceia..se minuna de toate acrobatiile si se inteba retoric"mamaaaaa,ce frumos cat de mult au putut munci !!" Venea de fiecare data atat de incarcata pozitiv atat de fericita incat faceam tot posibilul sa merg cu ea..Am fost si in cateva excursii,printre care si la Slanic Prahova ..unde am fost nevoita sa cobor in salina..desi mi-a fost ingrozitor de greu ,pentru ca am putina clautrofobie !!Dar stiam cat de mult s-ar minuna,asa ca minutele ingrozitoare care le-am petrecut in lift ,le-am uitat cand am vazut fata ei ,care se luminase atunci cand a zarit salina ..Nu mai vroia sa plece de acolo 11 Anul trecut la sfarsitul clasei a patra a fos in excursie cu scoala la peles ,dar eu il aveam pe Alex si eram gravida in luna a7-a cu Matei ,ingerasul meu iubit ,si nu puteam sa merg cu ea ,asa ca am facut tot posibilul sa mearga sora mea mai mica cu ea ..I-a placut mult si mi-a povestit multe saptamani dupa ce frumos a fost si ce a impresionat-o pe acolo!!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Corina scumpa va dorim din suflet tie si Ancutei Paste fericit,intregii familii sanatate si milioane de pupicei ,rugaciuni pt.ingerasul tau si lumina vesnica.Dorina si Cosmin
Ultima oară modificat de CORINA SILVIA pe 13 Mar 2017, ora 21:35, modificat 1 dată în total.
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Sentimentul de a fi mai buni ne cuprinde pe toti…chiar si pentru 3 zile.Dar e suficient sa vedem o singura zi cu soare chiar daca intreg cerul este acoperit cu nori, asa cum ne a fost de ajuns ca doar Iisus Hristos sa renunte la viata si astfel izvoare de lumina sa ne inunde sufletele. Hristos a Inviat!
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
HRISTOS A INVIAT! Pentru Ancuta cea frumoasa si puternica, pentru Alex cel Iubit si dulcic, pentru voi, oameni plini de bunatate si Credinta, va doresc din tot sufletul multa sanatate, bucurii, impliniri, liniste sufleteasca si SPERANTA. Sa fiti "Imbratisati de Lumina" trimisa de Ingerasul vostru drag si scump Matei . Doamne ajuta!
Doamne, ce luptatoare sunteti amandoua. Acum am citit povestea voastra si va felicit pentru curajul de care ati dat dovada. Intr-adevar, si mie imi este groaza de spitalul acela ( Sp.Bagdazar arseni ).Tot ce am trait in acel spital este o trauma pentru mine. Acolo mi-a murit copilul, acolo am fost tratata- nu ca o mama ci ca ultimul om, acolo mi-am vazut copilul suferind, acolo am simtit neputiinta de a-ti ajuta copilul. Personalul lasa de dorit. Prin 2006 si eu eram prin spital pe acolo, prin oct..mai precis. Foarte mult timp am petrecut in 2007 din ian cand copilul meu a fost operat pentru prima data ( chiar de ziua tatalui sau ). Tare aiurea este sa-ti duci copilul in sala de operatii , sa stai cu el pana incepe anestezia, si apoi sa nu stii daca il mai iei viu de acolo sau nu. Si mai ales este socant, stilul lor , dak vrei sa afli ceva despre evolutia copilului tau sa stai pe la usile lor si mai mult de 2 min, nu ai ce sa discuti caci te expediaza repede. Eu am fost la Dr Iliescu ( ce sa zic.. nu am ce-i reprosa lui , a venit din concediu k sa-l opereze, dar din pacate cei de la Bv nu ne-au lasat sa plecam mai repede la Buc ). Sistemul nostru medical lasa mult de dorit. Eu am ajuns la urgenta la noi in Bv cu Iusti pt ca era agitat. ( ii iesea un dintisor si nu stiam de la ce poate fi asa agitat caci fontanela era bombata ft putin si noi iesisem din spital de la Buc de o sapt).Le-am spus despre boala lui, si i-am intrebat daca e nevioe de plecat la Buc, eu plec imediat...iar ei nu si nu, k e de la burtica sau de la dintisor. Si pe la 3 dim m-au chemat la el k era ft agitat si imi ziceau sa incerc sa-l linistesc.Am obs. k ceva nu era kok cu el, si le-am spus sa ma lase sa plec la Buc, dar ei nu.. k sa vedem pana dim. Apoi a inceput sa dea afara. Iar i-am chemat si le-am zis k asta nu e bine si k eu vreau sa plec la Buc. Iar ei" cum doamna la ora asta ?"-4 dim ).Apoi, pe la 5 l-am vazut ca intra in coma si am inceput sa tip , sa vina careva, si a venit o asistenta cu apatatul pentru saturatie, si era ft mica , si intr-un final au chemat dr. de garda- o doctorita ft.ofticata k vezi doamne am trezit-o din somn.Si m-au scos afara, dupa vre-o 5 min., m-au chemat si m-au intrebat" ce facem doamna, il mai ventilam, sau il lasam sa moara?"( il ventilau cu balonasul).Eu am inceput sa urlu la ea si sa-i spun ca mie imi tine copilul in viata si k plec cu el la Buc si ea ft.intrigata imi zicea k cine cred eu ca-mi opereaza mie copilul duminica la Buc, si ca oricum starea lui nu suporta transport cu ambulanta.Si l-am sunat pe Dr Iliesu, pe Iusti l-au dus in reanimare, si i-am explicat dr. ce s-a intamplat, iar can i-am dat-o latel.pe doctorita de aici de la Bv.acesta a inceput sa minta k eu am venit cu copilul febril.M-am evervat si am cerut fisa de internare unde se vedea clar k nu avea febra la internare, si am cerut sa ma lase sa plec cu elicopterul la Buc .Si ce credzi: mi-a zis ca elicopterul nu vine asa k vreau eu. Si i-am spus ca nu-i bai plec cu un elicopter de la sotul de la serv ( sotul fiind cadru militar).Va dati seama nici nu mi-am dat seama ca nu poate merge cu orice elicopter ci cu unul de specialitate. Apoi m-a sunat Dr Iliescu si mi-a spus sa ma preg., ca a cerut el elicopterul si k o sa plecam cu smurd-ul.DAr starea lui era grava, pe mine nu m-au lasta in elicopter, si mam plecat cu amsina pers.la Buc. Am ajus dupa vre-o 3 ore si nici nu stiam unde il gasim, pe sectie, in reanimarea noua, in cea veche- eram dezorientati.Apoi l-am sunat pe dr.Iliescu si mi-a spus k el a venit din concediu de pe langa Buc de l-a operat, k a plecat innapoi si ca shuntul a fost infundat . A ..si ca ii pare rau ca-mi spune asta la tel, dar nu sunt sanse deloc caci era in coma profunda. Asta fiind duminica, iar ingerasul meu ne-a parasit joi. Nu a mai putut lupta. A fost prea mult pentru el. A si inca ceva, pe noi in toate aceste zile nu ne-au lasat sa stam in spital, si am stat la o verisoara in Buc ( Iusti fiind la Terapie ), si il vedeam doar de 2 ori pe zi. Si joi sear cand am fost la el stateam deasupra lui, cu o mana pe piciorus, si dintr-o data de la genunchi s-a ridicat piciorul, am tresarit si cand m-am uitat la el era vanat tot, toate aparatele tiuiau, si nimeni nu venea. Am inceput sa tipam si eu si sotul si stiu k am cazut jos, a venit o asistenta si ft calma si sictirita a apsat pe un buton, si gata. nu ne-a dat nici o explicatie,. Am plecat in sear aia de acolo si am plans tot srumul, am simtit ca ceva se va intampla in seara aceia( lasasem nr. de tel sa ne anunte pt orice aparea nou ). In seara aceia am vista ca plangeam si eram in negru , m-am trezit ft speriata si i-am spus sotuli sa sune la spital k eu nu indraznesc. Si cand a sunat am aflat k el murise cu o seara innainte, dupa ce noi am plecat de la el ) si ei nici nu s-au sinchisit sa ne anunte.SI uite asa am venit vineri cu sicriul pe bancheta din spate a masinii personale , pana la Bv ( noi doi in masina -( 2 copii cu un copil in sicriu), si acum ma intreb de unde am avut atat putere. Tot ce stiu este ca incercam sa nu ma uit deloc in spate eram ca si calul priveam numai si numai in fata). DAr DD ne-a adus acasa cu bine la celalalt copilas al nostru care ne asteptasa venim acasa cu fratiorul lui .Aceasta este trista mea poveste si gustul meu amar lasat de spitalele din romania si de boala grea numita HIDROCEFALIE
Corina - mamica ingerasului IUSTIN si a comorii vietii mele- Bogdan
Da Corina ,asa este ,atata nepasare...am retrait cosmarul ..Doamne asa este intotdeauna doctorii care au omorat copii ,oameni ...din nepasare ..si la antena 3 ,s-au suparat ..au spus ca Basescu a gresit cand a zis pe post ca 40% din dr.diagnosticheaza prost si dau tratamente aiurea...de ce s-au suparat ?ca este foarte adevarat !!Cine trebuia sa va anunte?Cine ar fii trebuit sa va spuna ca sufletelul vostru a murit ?Cand v-ar fi anuntat daca nu ati fii venit voi singuri?Niste nenorociti ,nesimtiti ..inumani.. Te imbratisez cu drag scumpa Corina !!Si iti doresc sa poti trece peste pierderea suferita ,sa poti accepta si mai ales sa-i poti ierta pe cei ce ti-au gresit ...pentru ca altfel te imbolnavesti!!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Zilele trecute am fost pe la BAgdasar ,spitalul unde am operat-o prima oara pe Ancuta .. Nu pot trece peste greata care o simt de fiecare data cand intru in cael spital ... AM mai dat si de doua ori nas in nas cu CIurea ,sef sectie pe etajul 5! Nu-si mai aminteste de mine sau poate ca da si nu a vrut sa intre prea mult in vb .De ce spun asta ?pentru ca prin harababura care este in acel spital la ora asta ,pentru ca este in renovare si consolidare ,m-a recunoscur o infirmiera de pe etajul 5..M-a strigat ..nu pe nume ca nu-si mai aducea aminte cum ma cheama dar stia foarte bn povestea mea ! M-a intrebat de Anca ...i-am spus ..si m-a mai intrebat "Ati venit inapoi ?" "Doamne fereste !"i-am raspuns zambind .."In iadul asta ? Trebuie sa fii nebun s ate intorci ,dupa ce ai vazut cum este in Rai !" Si i-am povestit pe scurt cum sunt oamenii de acolo ..cum te ttrateaza in primul rand ca om si poi ca pacient !
Am plecat cat mai repede posibil ....Ma simteam deja destul de rau !Imi revenea din nou durerea si disperarea ce le simtitsem pe atunci !
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales