"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Desi nu pot simti ce simtim noi, femeile, atunci cand purtam un copil in pantece, si desi barbatii realizeaza mult mai tarziu paternitatea, cred ca in cazul unei pierderi si taticii sufera enorm. Multi nu arata acest lucru si se inchid in ei. De aceea, partenerele lor tind sa creada ca nu le pasa prea mult sau ca nu-i doare atat de mult si durerea se adanceste in sufletele lor. Dragi tatici, sfatul meu este sa fiti deschisi cu partenerele voastre, dati-va frau liber sentimentelor, plangeti impreuna cu ele, vorbiti, tineti-va in brate si alinati-va reciproc! Va va face bine amandurora si durerea, chiar daca profunda la inceput, cu timpul, va fi mai usor de suportat. Atunci cand durerea este foarte mare, uneori prea greu de suportat, nimeni nu va poate alina decat sufletele dragi. Cei care n-au trecut prin asa ceva pot doar sa banuiasca ce simtiti, nicidecum sa inteleaga durerea voastra! Asa ca nu incercati sa va gasiti refugiul in alta parte, nu-l veti gasi. Si pentru mamica va fi mult mai usor sa treaca mai departe daca o veti sprijini. Stiu ca nu e usor, dar numai daca ati sti cat de mult conteaza pentru noi, femeile, sprijinul vostru...Si reciproc. Eu nu am fost sprijinita de partenerul meu...si durerea s-a adancit...acum e insuportabila...Si-as vrea, macar o clipa, sa ma tina cineva in brate si sa-mi spuna: "TE INTELEG"...Dar asta nu se va intampla prea curand... si ma doare... Inima mea e rupta in jumatate...si jumatate s-a dus acolo...in cer...Si mi-e atat de teama ca n-am s-o mai revad niciodata...
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Subscriu mesajului tau, avem nevoie de partenerii / sotii nostri, de rabdarea lor, de intelegere, de sprijin, de o imbratisare calda. Si uneori avem nevoie sa ne arate ca si lor le pasa, sa ne simtim mai putin singure. Ei vor sa fie puternici pentru noi, isi ascund deseori sentimentele si sufera in tacere...
Exista un topic cu diferentele dintre mame si tati in fata durerii, si vor mai aparea articole noi si pe site, pentru ca e un subiect complex, si foarte important... viewtopic.php?f=13&t=8
Imi pare rau ca partenerul tau nu ti-a fost alaturi asa cum ti-ai fi dorit... Sper insa ca vorbind, scriind acum despre ceea ce simti, te vei simti mai putin singura si inteleasa. Sintem alaturi de tine, Te imbratisez cu caldura,
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Iti multumesc, Cami, pentru cuvintele de incurajare, inseamna foarte mult pentru mine. Nu ma simt inca pregatita sa vorbesc despre pierderea mea, mai ales ca este una speciala si cred ca nu toate mamicile de ingeri ma vor putea intelege...Unele poate vor considera ca locul meu nu este aici, dar eu simt ca este, cumva... Am citit ce ai scris despre ingerasul tau, Victor...imi pare tare rau ca a trebuit sa treci prin asta... Ma bucur ca sotul ti-a fost alaturi, numai daca ai sti cat de mult conteaza! Va urez sa aveti putere sa mergeti mai departe impreuna, cu bune si cu rele!
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti"(Victor Hugo)
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Love-Hurts, Şi eu am trecut prein aceeaşi experientă, ca şi tine....devenind mamă de îngeraş, omul care trebuia să mă sprijine, să mă înţeleagă, să-mi fie alături, a plecat.De obicei, bărbaţii nu stau lângă o femeie suferindă, care consideră ei că se victimizează, ci merg acolo, unde găsesc ateţie şi drăgălăşenie, ceea ce noi în momentele respective nu mai eram capabile să oferim.....Ştiu că de el aveai nevoie mai mult să fie lângă tine, decât oricine altcineva. Nu poţi să ceri unui om să-ţi dea mai mult decât are el de oferit.La această concluzie am ajuns.E mai bine că nu , decât să ajungi să cerşeşti atenţia lui, sprijinul lui........ te îmbrăţişez
Este indicat ca in astfel de traume, toti cei care iti sunt rude, prieteni, colegi, sa iti fie aproape. Cei care nu stiu cum sa reactioneze, sa faca cate o surpriza placuta, si astfel vor aduce un zambet pe chipul celei care sufera. Sunt tatici de ingerasi care nu le arata sotiilor durerea in intregime, tocmai pentru ca aceasta sa vada cat mai putina suferinta in jur, asta nu inseamna ca ei nu sufera, sau ca ei nu sunt alaturi de ele. Important este ca fiecare sot sa se comporte cat mai frumos cu sotia, dar si sotia sa incerce sa faca acest lucru, pentru ca uneori, barbatul are suflet mai sensibil si poate avea nevoie mai mare de atentie si consiliere. E complicat, sunt multe ipoteze, dar concluzia este ca prin comportament delicat se pot evita alte suparari si alte dureri sufletesti.
Buna, Love draga, buna, dragi tatici, buna tuturor! Trimit spre voi prin cateva cuvinte, rugamintea de a avea rabdare cu mamele insarcinate. Ganditi-va ca o femeie insarcinata contribuie in fiecare secunda a vietii ei la sanatatea pruncului, la starea lui si la viata lui. Asa ca incercati sa va tineti nervii intr-un buzunar ascuns daca va supara cineva sau ceva, sau chiar aceste femei insarcinate. Nu este mult perioada de 9 luni, cu siguranta puteti fi ingaduitori si veti vedea ca Dumnezeu va va resplati pentru asta. Ganditi-va ca bebelusul nu are nici o vina ca in viata noastra de zi cu zi sunt probleme, el trebuie sa se dezvolte intr-un mediu cald si bun, vesel si sigur. Numai bine, Dumnezeu sa va ajute! Cu drag, Nicoleta!
Buna, dragi tatici! Astazi, in aceasta zi de mare sarbatoare, incercati sa fiti mai dulci cu fetele si femeile din viata voastra. Astazi, daruiti-le flori , pentru ca este bine ca toate casele sa aiba cat mai multe flori in ziua Floriilor noastre. Fie ca intreg Cerul sa va zambeasca si sa va ocroteasca, dragi tatici, fie ca toti cei dragi voua si plecati intre astre, sa aiba lumina si odihna. O zi minunata sa aveti! Numai bine, Dumnezeu sa va aiba in grija Lui, dragii mei. Cu drag, Nicoleta! LA MULTI ANI! pentru toate fetele si femeile voastre care au nume de flori, sau sunt nascute la aceasta data. si de la mine pentru ele.
Cred ca fiecare tatic de inger poate spune ca si el sufera, dar cel mai bun mod de a o demonstra este sa fii alaturi de jumatatea ta. Daca un deget te doare atunci toata mana este imobila, daca un dinte te doare atunci toata dantura parca te doare... asa si noi care ne suntem unii altora jumatati trebuie sa ne doara la fel, daca dragostea noastra in cuplu este intreaga atunci si suferinta ne este intreaga si credeti-ma nu este usurare mai mare decat atunci cand umarul pe care plangi este al jumatatii tale.
Tabita ai mare dreptate, sunt printre cele care se bucura de mangaierea jumatatii sale, ce pot sa mai spun este ca stiu sigur ca si el sufera poate nu la fel ca mine dar inca are puterea sa mi spuna ca va fi bine, inca ma mangaie pe par seara la culcare, inca facem planuri pt noi doi deocamdata pt ca pierderea noastra este mult prea recenta
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
..........eu sincer am vrut sa ma despart...am fost prins ura si pe el...dar el saracu a avut rabdare...si m-a inteles... Doamne cata rabdare avea....!!! Mi-au povestit colegii apoi ca plangea la servici de i se udau pantalonii pana la servici..ca l-a pierdut pe Stelian...dar ma pierde si pe mine...acasa se comporta ..ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic...doamne saracul cata puterea avut...si a luptat sa fin impreuna...!!!
draga Simona,si eu am trecut prin aceleasi sentimente,il vedeam calm,linistit ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.In ziua cand am fost la spital si am aflat ca fetita noastra nu mai este l-am sunat la servici sa il anunt,mi-a spus doar"asta e,nu a fost sa fie".Seara pe 11 a venit la spital nu zicea nimic doar se uita la mine,dupa o jumatate de ora a spus ca nu are rost sa stea cu mine ,ma lasa sa ma odihnesc.Sambata,duminica venea la mine la spital statea cu mine in curtea spitalului si vorbeam aiurea ,despre orice dar despre copil sau ce s-a intamplat nu.Dupa cateva zile m-a certat ca nu mancam,stateam doar in camera copilului inconjurata de lucrusoarele pregatite,mi-a spus"vrei sa te distrugi,ce rezolvi daca nu mananci,trebuie sa trecem peste asta ,ne avem unul pe altul,viata merge mai departe,incearca sa te mobilizezi ,nu uita ca pe 2 mai suntem nasi ,oamenii au nevoie de noi".Doamne cat il uram pt cuvintele astea.....dar ma gandeam ca are dreptate ....am promis ca vom fi nasi....finii nu aveau nici o vina ca eu nascusem in asemenea conditii cu o saptamana inainte.Am mers la nunta,am incercat sa imi controlez starea ,dar a fost greu mai ales in momentul in care trebuia sa "taiem motul"copilasului pe care il au finii nostrii.Atunci am vazut ca lipseste nasul(sotul meu),am iesit afara si fara sa vreau am auzit discutia lui cu un prieten,ii spunea ca numai el stie cum incearca sa para linistit,se abtine sa deschida subiectul sa nu imi sporeasca mie durerea,ii venea sa urle la spital in cele 3 zile cat venea la mine cand vedea parintii cu bebelusi,il doare cand vede copii pe strada,plange la servici sa nu il vad eu,trebuie sa fie tare pt mine,sa isi ascunda durerea .....il dureau lacrimile mele....il durea faptul ca ma departasem de el,simtea ca il evit,ajunsesem sa nu mai vorbesc cu el decat daca ma intreba ceva,in casa il evitam cand intra intr-o camera eu plecam in alta parte.....am fost nedreapta cu el........dar ma bucur ca (desi nu e frumos sa tragi cu urechea la conversatiile celor din jur) am auzit acea discutie si nu am facut o greseala mare de am pierde si familia
Buna, dragele mele, dragii mei! Simonabas, il admir enorm pe domnul tau, are un suflet frumos si te iubeste, draga mea. Sa nu uiti niciodata acest aspect al vietii voastre, sa nu uiti cat de usor i-ar fi fost sa planga si el alaturi de tine si sa se dea batut. De cate ori, ceva dinspre el te va supara, sa iti aduci aminte cata vointa a avut in lupta cu disperarea si dorul tau. Va doresc sa aveti parte de multe bucurii si Dumnezeu sa va ajute sa fiti sanatosi.
Love draga, mi-e dor de tine, scumpo, ce mai faci? Cum esti? Ce mai faci in timpul liber? Ai mare grija de tine si incearca sa nu lasi nervii sa te atinga. Pupici pupaciosi pentru toate iubitele taticilor de ingerasi. Pentru toti taticii de ingerasi, multa sanatate si oameni veseli in jur. Numai bine.
Buna fetelor Chiar aseara vb cu Emil despre ce simte, si mi a spus ca toate sentimentele le a inchis intr o camaruta din inima lui, nu stie daca este bine sau nu, nu stie daca va rabufni peste timp dar asa a considerat el ca este mai bine, in schimb pare tare pt mine, cand ma vede plangand vine si mi sterge lacrimile si ma intreaba ce poate face pt mine, dupa care raspunde singur....nimic nu pot face, dar matine strans in brate si ma mangaie pe par, i mi sterge lacrimile si asta e tot ce am nevoie, pt ca i mi dau seama ca este langa mine. Seara el doarme cu pernuta Tashei in brate, dar nu de cand se baga in pat, cred ca pe parcursul noptii o ia, dimineata il vad cu ea in brate o strange tare.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Buna, tuturor! Dragii mei, fiecare suflet, fie el de femeie sau barbat, de copil sau varstnic, sufera in felul lui... Nici un suflet nu simte la fel, nu reactioneaza la fel, dupa cum nu gandim la fel.... Tot ce putem face noi cei care cunoastem suflete ce sufera, este sa le respectam nevoile, actiunile, parerile, gesturile. Sa incercam sa ii intelegem si sa fim langa ei, chiar daca ne este greu sa privim spre ochii lor indurerati, spre sufletele lor greu incercate... Va doresc tuturor sa aveti putere de a intelege suferintele celor din jur, sa aveti sanatate si sa stiti mereu sa apreciati tot ce aveti bun si frumos in viata.. Cu respect, Nicoleta!
Buna, Simona noastra scumpa! Sanatate, draga noastra!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Azi, ca si in fiecare zi, suntem alaturi de tine, cu sufletele noastre, cu gandurile cele mai bune care pot aduce in viata ta frumos si bine. Te imbratisam si te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi, cu muuult drag. Ma rog astazi Sfintei Fecioare, sa te aiba in grija Ei, ...ma rog Bunului Dumnezeu sa iti fie alaturi si sa te ajute, acum, in aceasta mare incercare a ta. Fie ca intreg Cerul sa te pazeasca si soarta ta sa devina una vesela si buna. Cu mult drag, eu-no!!!!!
Si pe tatici ii doare , la fel de mult, ca pe noi, cele care purtam in pantece acest prunc. Am cunoscut tati de ingerasi care mi-au aratat ca sufere mult mai mult decat partenerele lor, am cunoscut mamici care sunt parasite de catre tatii copiilor lor, am cunoscut atat de multe familii destramate din cauza pierderii propriului copil, incat incepusem sa ma tem de orice discutie care privea acest subiect.... Din proprie experienta, nu am avut langa mine pe nimeni, nici macar pe tatal copilului meu, caci se stinsese din viata cu cateva ore inainte ca eu sa nasc .....si au urmat clipe de durere pentru pierderea omului pe care il adorasem si ore de fericite pentru micutul pe care il adusesem pe lume...si deodata filmul s-a oprit, pentru mine si pierderea a fost dubla.....si totusi am incercat zi de zi sa imi imaginez ingerii langa mine, nimeni nu mai putea sa ma ajute decat eu si ei......nici eu nu am avut barbatul iubit langa mine, care sa ma sustina, care sa imi ridice moralul, care sa planga cu mine si sa imi spuna acel "te inteleg".... ........ Dar pentru cei care sunt astazi tatici de ingeri, ideal ar fi sa ramaneti alaturi de partenera voastra de viata, sa comunicati si sava respectati, sa discutati orice, oricat de jenant vi se poate parea, sa ramaneti uniti si asa o sa reusiti sa treceti mai usor peste durerea care va macina sufletele..... Va doresc tot binele din lume Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Dragi mamici si tatici, cel mai mult am asteptat mangaiere din partea jumatatii mele (ca toata lumea cred), dar el suferea enorm si nu stia sa-mi spuna, sa se deschida in fata mea. Si atunci am inceput sa ma apropii si mai mult de Dumnezeu, am simtit ca numai asa voi putea trece peste toate greutatile. Eu cred, ca numai cu ajutorul lui DD si a Ingerasilor nostri, vom reusi sa depasim orice greutate si tot cu ajutorul Lor, vom reusi sa gasim linistea sufleteasca. Trebuie doar sa ne rigam si sa avem incredere si speranta. Eu i-am spus sotului meu, cand dupa prima interventie chirurgicala ni s-a spus ca puiul nostru e la limita de jos si ca sansele sunt minime, i-am spus ca vreau sa divortam, ca nu vreau sa-l tin legat de mine, pentru ca il voi trage in jos si nu vreau asta. S-a suparat foarte tare pe mine, l-am facut sa se inchida in el si stiu ca a fost numai vina mea. Atunci copilul meu a scapat, si-a revenit complet, si a plecat de langa noi cand nu ne asteptam, a plecat brusc, a fost un soc prea mare pentru noi ca sa mai facem tot felul de "planuri" cu viata noastra. Si inca o data spun ca DD ne da sa ducem numai cat putem si ca El le aranjeaza pe toate. Draga Love-Hurts, stiu ca te-a dezamagit sotul tau, ca te-a durut tare felul lui de-a fi, dar, in timp, poate vei intelege de ce s-a intamplat asa... DD a stiut de ce s-a intamplat asa... in tot raul e si un bine, asa cum in tot binele este si un rau
Dragi tatici, Mos Nicolae este cam batran si cred ca de astazi incepeti sa-l ajutati. Asadar va doresc sa aveti parte de inspiratie placuta, astfel incat familiile voastre sa fie incantate iar Mosul sa zambeasca la iesirea din casa, impacat ca a reusit si in acest an sa aduca portii de frumos in sufletele celor dragi voua. Un sfarsit de saptamana minunat, pentru voi, tatici iubitori si grijulii. Dumnezeu sa va ajute!!!
Buna, dragi tatici de ingerasi! Fie ca frumoasa zi de astazi sa va umple inimile cu frumos si bine. Fie ca o parte din veselia care ma cuprinde pentru ca este ziua de nastere a Biancai Brad, sa va viziteze si sa va coloreze frumos ziulica. Sanatate si bucurii va doresc din tot sufletul, aveti grija de voi si de familiile voastre. Numai bine, Dumnezeu sa va ocroteasca!