Pagina 6 din 7

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 11 Oct 2009, ora 08:47
de Suchardine
Liliana, esti minunata! Finetea, sensibilitatea, echilibrul si intelepciunea ta sunt un model pentru mine!
Esti un om minunat si sper ca Dumnezeu sa-si reverse asupra ta toate harurile sale... Le meriti cu prisosinta!
Sunt frumoase postarile de pe youtube... Octavian Paler este in topul sufletului meu alaturi de Magda Isanos, de Kypling, de Omar Khayam, de multi altii...
Te >:D< cu tot dragul!

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 11 Oct 2009, ora 11:03
de simona bas
Draga Ana....imi pare rau de nasa ta...am vazut cu ochii mei...amprenta suferintei tale!Ma bucur pt tine ca ai avut parte de asa oameni care si-au amprenta totala asupra formarii tale profesionale si ai devenit ceea ce esti tu pt noi..."sufletul nostru"...
Multumim pt tot ceea ce faci ..pt sufletul nostru ranit!!!

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 11 Oct 2009, ora 11:15
de Suchardine
Multumesc din suflet si eu, draga mea Simona! Imi pare tare rau ca in acele zile, fiind asa ancorata in durerea mea, nu am putut fi un interlocutor atat de placut, insa vor mai fi, desigur, multe clipe frumoase carora le vom aduce aportul nostru de prietenie si de frumos.
Iti multumesc ca te-am intalnit! Mi-a facut asa placere sa te cunosc pe tine si pe Alin! Iubirea voastra ma emotioneaza pana la lacrimi. Este ceva atat de... unic (desi adjectivul asta nu are grad de comparatie :D )... Mi-ar placea sa-mi aduca si mie Dumnezeu pe cineva atat de special precum este sotul tau... Atat de sensibil... Atat de tandru si afectuos... Atat de cald si dispus in a-si arata sentimentele fata de tine si fata de iubitul vostru Stelian... Sunt sigura ca ingerasul vostru minunat e tare mandru de voi si intr-o buna zi, o sa va atinga cu aripa lui ocrotitoare si o sa va trimita un bebe care sa fie fratiorul sau surioara lui de pe Pamant...
Am citit un motto care mi-a placut enorm:"Norii grei ai necazului sunt de fapt, umbra aripilor lui Dumnezeu"...
Singura noastra speranta este numai la Dumnezeu... Nimic din ceea ce ni se intampla nu este intamplator si tot ce ni se intampla are un rost bine definit pe care-l vom afla cu siguranta, mai devreme sau mai tarziu.
Te >:D< si te :* cu mult drag!

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 11 Oct 2009, ora 16:49
de simona bas
Draga Ana..cred ca daca vb cu tine un an si tot nu-mi ajungea! Esti extraordinara....te asteptam din nou la BT!!!!

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 14 Oct 2009, ora 12:52
de monicamuresan
Draga Ana, (scuze ca pana acum iti spuneam Suchardine...), le invat pe rand... ma bucur enorm ca Silvia a fost salvata. >:D<
Trebuie sa scriu (asta simt), ca a fost sansa ei ca cei din Tg Mures au recunoscut ca-i depaseste situatia. Noua nu ne-au spus asta... pe noi ne-au operat, chiar daca ii depasea situatia... si acum Serban nu mai este... sansa lui am pierdut-o, si probabil ma voi invinovati toata viata ca am avut incredere in sistemul medical din Romania. Cand voi mai prinde putina putere, probabil voi incepe sa vorbesc cu specialisti sa ma lamureasca ce s-a intamplat cu Serban.... am atatea intrebari fara raspuns... daca as fi mai tanara, as fi in stare sa ma inscriu la Facultatea de Medicina, ca sa inteleg mai bine ce s-a intamplat.
Imi cer scuze daca am postat gresit mesajul...
Felicitari pentru tot ce faci si cum faci :*

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 14 Oct 2009, ora 14:52
de Suchardine
Draga Moni, poti sa-mi spui cum vrei tu. Imi place si Suchardine si multe fete imi spun asa. Iar de gresit, nu ai gresit fiindca aici este topicul deschis de mine, eu nefiind Mama de Inger ci doar o prietena a Organizatiei EMMA.
Da, macar parintii Silviei au avut parte de o discutie deschisa cu doamna doctor Toganel, si li s-a spus clar ca sansele Silviei in tara sunt minime, aproape zero. Insa SANSA Silviei s-a numit matusica ei, Lili Manole care a luptat ca o leoaica sa salveze acest copil. Nu am mai vazut de la Silvia incoace un om care sa se lupte cu atata indarjire pentru un copil, cu tot respectul pentru parintii care trec prin situatii similare. Lili este de departe un exemplu de daruire, de sacrificiu, de ambitie, de hotarare, de determinare, de vointa. Femeia asta a facut sute de dosare cu care a mers la toti patronii din Bacau si Onesti si inainte sa ajunga la Teledon stransese deja singura 25.000 de euro. SI sunt sigura ca ar fi reusit sa stranga singura toata suma, nu am nicio indoiala.
Pacat ca ingerasul tau nu a avut aceasta sansa.
Si mai este ceva. Trebuie sa existe si la Bucuresti o clinica de chirurgie cardiaca pediatrica, pentru ca avem medici buni la Marie Curie unde s-au pus deja bazele acestui proiect. SUnt niste oameni extraordinari cei de la Marie Curie si am tot respectul pentru ei.
Am memorat numerele tale de telefon si iti fac o surpriza intr-o zi! ;)
Pupici si imbratisari!

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 17 Dec 2009, ora 10:05
de Suchardine
Avea 14 ani...
Parul lung de tot, pana la mijloc, foarte cret si-l purta in doua codite impletite...
S-a asezat in banca langa mine. Imi placea cumintenia ei... Era un panaceu pentru zvapaiata de mine...
Avea ochii mari si stia sa asculte... Asculta cu sufletul si facea ochii mari cand imaginatia mea debordanta ii debita povestile copilariei...
Cand ma plictiseam de toti si de toate, cand eram trista sau vesela, cand aveam nevoie de un liant, de un estuar, ea era acolo...
Sfioasa, timida, linistita...
Brusc, la sfarsitul clasei a VII-a a inceput sa lipseasca de la scoala... Mai intai o raceala, o banala raceala care nu se mai vindeca... Drumuri peste drumuri, controale la Bucuresti... Nimic nu dadea rezultate...
A trecut trimestrul I din clasa a VIII-a, apoi cel de-al doilea... Mergeam des la ea sa-i arat ce invatasem, sa o inveselesc, se bucura mult cand ma vedea... Dar mama ei plangea pe furis si ma strangea cu disperare in brate: "Nu se mai face bine... E o boala cumplita... Se numeste SIDA..."...
Habar n-aveam ce inseamna, stiam doar ca prietena si colega mea slabise, era din ce in ce mai mica cu fiecare clipa care trecea...
Si intr-o zi, in vacanta de vara, cand venisem de afara cu tot sufletul in obraji, arzand de fericire... ma asteptau doua colege de clasa...
Colega mea de banca murise...
O chema Carmen.
Gheorghias Carmen...
[-o< [-o< @};- @};-

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 18 Dec 2009, ora 22:48
de CORINA SILVIA
Iar acum draga Suchardine ,draga ta colega se bucura mult ca ti-ai adus aminte de ea!!Imi pare rau de pierderea suferita ,imi inchipui ca pentru tine a fost un soc ,se pare ca ai trecut si tu prin multe experiente neplacute. >:D< >:D< [-o< O rugaciune si mii de flori pentru mica ta colega @};- @};- [-o< [-o<

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 19 Dec 2009, ora 07:58
de Suchardine
Buna, Corinutza!
Da, iti dai seama ca a fost un soc, mai ales ca habar nu aveam ce inseamna SIDA la acea vreme... In naivitatea mea, eram sigura ca oricine se imbolnaveste se face si bine... Nu-mi imaginam ca scumpa mea colega nu se va mai face bine niciodata... Eu am sperat pana in ultima clipa... A avut chiar o perioada de cateva zile in clasa a VIII-a cand s-a intors la scoala... dar s-a dus...
O mai visez si acum uneori... Acum 3 sau 4 ani, a mai murit o colega din Scoala generala... Era profesor de informatica la Mangalia, a venit acasa, la Ramnicu-Sarat dar pentru a ajunge trebuia sa vina pana in Buzau cu trenul si de acolo sa schimbe, insa a venit tatal ei cu masina s-o astepte si pe drumul Buzau-Ramnic-Sarat au avut un accident. Fosta mea colega a murit pe loc. O chema Minodora Claudia Trifan... Parintii ei mai au un baiat cu handicap foarte grav... De atunci, tatal ei, reputat profesor de matematica de la noi din oras s-a imbolnavit asa de grav incat nu mai recunoaste pe nimeni... Inainte cand ma intalneam cu el, imi povestea ce mai face Minodora, ma intreba ce mai fac eu... Acum, m-am intalnit cu el, l-am privit in ochi, parea sa faca eforturi uriase sa-si aminteasca... Nu a reusit, insa mi-a povestit cum Minodora traieste la Mangalia, ca e fericita... =(( :(
E cumplit, e infiorator de trist sa-ti pierzi copilul. Bucuria vietii tale de zi cu zi, lumina ta...
Si da, ai dreptate Corina, am suferit mult... Copilaria si adolescenta mea au fost marcate de morti succesive... Mai intai strabunica din partea tatalui, cea care m-a crescut pana in clasa a V-a, strabunicul din partea mamei, apoi lovitura cumplita cand a murit fratele mamei in accident de munca, apoi bunicul, apoi unchi, matusi... Au fost ani la rand cand nu dadeam jos doliul... atat de mult se succedau decesele in familia noastra... Ani de zile, vreo 4 sau 5 ani, nu ne-am tinut decat de parastase... =(( :(
Multumim lui Dumnezeu ca acum suntem bine! Multumesc lui Dumnezeu pentru bunicii mei care traiesc si care sunt cat de cat sanatosi, multumesc lui Dumnezeu pentru parintii mei care sunt foarte sanatosi pentru varsta lor (mama nu a fost niciodata internata in spital :x ), tata la fel... Eu sunt mai subreda #-o dintre toti si-mi dau seama ca sunt asa din cauza traiului din Bucuresti... Din cauza stresului si a mancarii pline de E-uri... Hmmmmmm... :-? :-w
Dar asta e! Mergem inainte ca n-avem incotro!
Sincer, daca nu era Bianca si Organizatia E.M.M.A. eu eram de mult plecata din Bucuresti...
Insa nu pot... Fara Bianca si fara E.M.M.A., nu pot...
Cu toate ca-mi dau seama ca viata traita oriunde in alta parte este infinit mai usoara decat in Bucuresti...
In provincie, oamenii sunt mai linistiti, mai relaxati, au timp sa stea de vorba pe strada cand se intalnesc, se cunosc unii pe altii, macar si din vedere.... in Bucuresti totul e o fuga continua :-o . Cand am venit de la Sibiu, acum doua saptamani, eu, care ma adaptez imediat ritmului propriu al unui oras, cand m-am intors si am urcat scarile de la metrou, gafaiam si nu intelegeam de ce... SI am inteles: pentru ca instinctiv m-am adaptat ritmului din Bucuresti, mergand si eu foarte repede ca toti oamenii de aici...
Acum pe bune: cati oameni din Bucuresti ati vazut voi ca merg incet???
Aici, totul e o alergatura continua... Pai cum sa mai ai timp sa stai de vorba cu cineva cand te intalnesti, daca numai sa ajungi dintr-o parte in alta a Bucurestiului iti ia 2 ore... Cu vremea asta, chiar si 5 ore...
Eu chiar ii invidiez pe altii din orasele mici, insa recunosc ca Bucurestiul are avantajele lui... Macar aici nu te plictisesti... Ai unde sa mergi, ai ce sa vizitezi, ai infinite posibilitati de relaxare... numai timp nu ai sa le faci pe toate... :))
cam asta e, draga Corina...
Stii cum e poezia lui Paler, "Avem timp"???
"Avem timp pentru toate...
N-avem timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim!"

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 19 Dec 2009, ora 23:38
de CORINA SILVIA
Vezi de aceea am ales provincia un pic mai departe de Bucuresti.Am crescut in Voluntari ,care a ajuns o comuna sufocata de engrous-ri ,am avut o copilarie minunata acolo,dar acum e de nerecunoscut,m-am casatorit in Branesti ,fiind totusi de mai mult timp aici ,dinainte de casatorie ,si sincer nu as da pentru nimic ,linistea de aici ,cu nebunia Bucurestiului.Am un avantaj e foarte aproape de Bucuresti si daca doresc ceva din oras pot da o fuga.Dar in rest...curtea cu locuinta mea,este aproape de balta si padure ,si atat iarna,vara in orice anotimp e nemaipomenit!!Sa auzi privighetoarea de mai ,cum canta Dumnezeieste!!Doar pentru asta si nu ai da acest privilegiu de a o asculta o luna pe an ,pentru nimic!!
Imi pare rau ca ai avut o copilarie atat de plina de "moarte "ca sa spun asa,si cred ca nu numai stresul te-a marcat acum ,te-a mai ajuns si ceva de atunci ,te-a urmarit ani de zile si te-a consumat incet dar sigur.
Iti doresc draga,Suchardine,macar acum sa reusesti sa-ti gasesti un echilibru ,o pace ,linistea aceea dulce ,ca pseudonimul tau ,macar pentru cateva ore pe zi ,daca nu mereu!!
>:D< >:D< @};- O:-) [-o< :* @};-
Si da iti multumim ca esti alaturi de noi ,de draga ta Bianca si ingerasa scumpa EMMA,dar sigur Bianca nu se va supara daca intr-o zi vei dori mai mult timp pentru tine ,sau un pic prioritatile din viata ta isi vor schimba ordinea!!Poate vei avea nevoie de o schimbare pentru a merge mai departe!!Si nici noi nu ne vom supara ...In primul rand echilibrul tau sufletesc conteaza,pentru ca daca-l vei pierde si pe acesta nu mai esti de folos nici tie nici celor din jur,eu am patit-o asta pot sa ti-o spun!!

RAMAS-BUN!

MesajScris: 24 Ian 2010, ora 21:04
de Suchardine
Dragele mele, o sa incerc sa nu fiu patetica, sa va scutesc macar pe voi de toata suferinta la care am fost eu expusa in ultima luna de zile, insa prefer s-o fac acum, pentru ca saptamana viitoare voi fi foarte ocupata...
Se implinesc in curand doi ani de cand am venit alaturi de voi intr-o cauza care nu era a mea, dintr-o dragoste imensa pentru Bianca... Treptat, foarte multe dintre voi mi-ati devenit prietene apropiate, prietene de suflet cu care am impartasit lucruri frumoase sau triste, m-am bucurat pentru voi, am plans pentru voi, am construit impreuna, am trait clipe magice...
Sper ca intr-un fel sau altul am reusit sa-mi implinesc putin din misiunea mea pe acest pamant, sper ca dragostea mea sincera pentru fiecare pentru fiecare dintre voi, compasiunea mea nemarginita pentru tragediile prin care ati trecut, v-a alinat putin din tumultul de tristete, v-a daruit o raza de speranta...
Va doresc sa fiti fericite asa cum meritati! Sa va daruiasca Dumnezeu minunile pe care vi le doriti sau daca le aveti deja, sa va bucurati de surasul lor, de mirosul lor, de dragostea lor...
Plec cu sufletul frant de aici... O sa-mi fie foarte, foarte dor de E.M.M.A. si de prietenele mele dragi. De acum inainte, nimic nu va mai fi la fel...
Drumul meu va continua departe de voi...
O perioada nu voi avea internet si nici la telefon nu voi putea sa raspund.
Vreau sa ma credeti ca tot ce-am facut, am facut cu toata fiinta mea, in fiecare eveniment, in fiecare caramida pusa la temelia E.M.M.A. am pus o parte din fiinta mea... Am ars foarte mult din mine alaturi de voi, dar nu regret... Am invatat lectii pe care le voi tine minte toata viata....
Sa aveti grija de voi! Sunteti puternice, iar voi stiti asta! Sunteti femei capabile sa invinga orice daca ati fost in stare sa treceti peste durerea pierderii propriului copil...
Sunt asa dureroase despartirile... Daca m-ati vedea cum plang acum... Voi ati fost familia mea, intr-o perioada cand nimeni din familia mea nu a putut sa-mi fie alaturi... Voua v-am daruit zilele si noptile mele, dragostea si lacrimile mele, voi ati fost un dar nepretuit...
Va promit, ca indata ce se va putea, voi lua eu legatura cu voi!
Va iubesc! Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Ingerasii vostri sa va pazeasca!
P.S.Si daca vreodata v-am gresit cu ceva, va rog sa ma iertati! Niciodata nu am facut-o in mod constient... Am gresit poate din dorinta de a face bine sau din cauza stresului sau poate din prea multa dragoste. Da, se poate gresi si din dragoste...
Va las marturie si niste versuri care sunt foarte aproape de sufletul meu:
Cum tot ce nu-i e vant doar si poveste,
Cum tot ce e dispare fara veste,
Inchipuie-ti ca tot ce e in asta lume NU-I,
Si tot ce nu-i, in asta lume ESTE!
Omar Khayyam

Pentru ultima oara, ma semnez cu drag,
Suchardine

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 24 Ian 2010, ora 21:28
de monicamuresan
:(( =(( :-< :( nu am cuvinte...
=(( Nu stiu daca vreau sa accept asta!!!
:(( Nu vreau sa te pierd!!!
Avem atata nevoie de tine!!! :x

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 25 Ian 2010, ora 23:09
de CORINA SILVIA
Scumpa prietena de suflet ,Suchardine ,niciodata nu ti-am spus pe nume pentru ca am simtim ca pseudonimul te caracterizeaza .Ai indulcit mereu vietile noastre..Regret plecarea ta,dar simt ca schimbarea de care vorbesti iti va prinde bine pentru tine si viitorul tau,si mai stiu ca intr-o zi ai sa revii si ai sa ne incanti din nou cu frumosele tale cuvinet de incurajare,spuse din minunatul tau sufletel..Dumnezeu te va ocroti si va fii cu tine in orice clipa si-L rog ca-n aceste clipe cand iti este atat de greu sa-ti trimita toata iubirea noastra ,toate rugaciunile noastre de sanatate si tot ce este mai bun pentru tine sa se indeplineasca...Te asteptam sa revii cu drag oricat de tarziu ,oricand vei dori !!Drum bun,draga prietena,sa-ti gasesti linistea sufleteasca si sa te mai intorci din cand in cand la noi ..chiar si in gand!! >:D< >:D< In fiecare seara ,in jurul orei 22 ,ma voi gandi la tine ,sper sa simti toata dragostea ce ti-o voi transmite atunci !!Doamne ajut-o sa razbeasca oriunde s-ar afla!! [-o< [-o< :h @};- @};- @};-

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 28 Ian 2010, ora 10:23
de Suchardine
Draga Monica, draga Corina, draga Mihaela76, prietene dragi, as vrea sa va spun ca nu mai plec...
Nu, nu fac parte dintre genul acela de oameni care cauta compaisunea cu orice pret. In acel moment in care am scris mesajul de mai sus, era absolut totul pregatit pentru ca eu sa plec din Bucuresti, incepusem sa-mi fac din bagaje, sa le strang, vorbisem deja cu proprietara apartamentului in care locuiesc si care si acum stie ca voi pleca (nu am avut timp sa o sun inca sa-i spun ca mai raman o perioada)...
Mama mea insa vazand suferinta mea devastatoare (si nu spun cuvinte mari...)...a hotarat sa ma lase sa mai stau aici o perioada, pentru ca eu depind de ai mei momentan... Eram intr-o stare fizica si psihica disperata (plangeam continuu, o saptamana nu m-am oprit din plans, daca ma trezeam noaptea incepeam sa plang, cu stari de disperare, de furie, de ce vreti voi...) ... A fost un calvar, ce mai...
Vorbind cu Annemarie Binder care mi-a spus foarte multe lucruri despre mine, necunoscandu-ma, printre altele mi-a spus ca am o misiune foarte importanta alaturi de voi, Mamele de Ingeri... si ma gandeam cum voi mai putea duce eu aceasta misiune la capat, fiindca inca nu s-a sfarsit (SIMT asta)...
Eu o consider pe Annemarie indrumatorul meu spiritual si tot ceea ce vine de la ea spre mine este binecuvantare si iubire pura... Este un om (???!!!) absolut special din viata mea... Parca nici nu o pot numi OM, este ca o lumina calauzitoare... Atat de multa liniste, pace si lumina imi transmite, cum nici nu aveti idee... A doua zi, cand i-am dat vestea ca mai raman o perioada aici, mi-a spus: "Nu ai idee cat ma bucur si cat m-am rugat aseara pentru tine, sa nu pleci din Bucuresti fiindca nu ti-ai incheiat misiunea aici..."
SI eu SIMT asta... Alaturi de ea, de Anne, am niste revelatii uluitoare si mi se confirma absolut tot ce gandeam sau intuiam inainte despre unele lucruri...
As vrea si eu sa POT sa povestesc cu aceeasi lejeritate despre unele intamplari senzationale din viata mea, care au trecut de sfera normalului, insa ma tem ca voi fi judecata si aratata cu degetul... Nu am inca forta si puterea lui Anne de a povesti lumii despre anumite miracole, dar sper sa o am intr-o buna zi...
Va imbratisez cu toata dragostea mea, scumpele mele si DUmnezeu sa va binecuvanteze cu toata iubirea Lui!

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 28 Ian 2010, ora 10:33
de Ioana Grigore
Ei draga mea, pai si mie nu-mi spui nimic, uf, greseala mea, ca eu nu am vazut ce ai scris tu aici #-o
Dar ma bucur enorm ca nu mai pleci ;)
Te pupacesc dulce si abia astept sa ne vedem.

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 28 Ian 2010, ora 10:44
de Suchardine
Da, multe fete mi-au spus, dupa ce au citit pe forum: "ai trait asa tot timpul asta si mie nu mi-ai spus nimic? pot sa te ajut? vrei sa vin la tine sa stau cu tine? sa te tin in brate? sa-ti sterg lacrimile? sa-ti fac un ceai?" si le multumesc din suflet pe aceasta cale... si iti multumesc si tie, draga mea Ioana!
Si eu ABIA ASTEPT sa ne vedem! ;) Prietenii stiu de ce! <:-p
P.S. Ieri am avut o stare speciala toata ziua. Mi-am IMPUS sa fiu vesela, luminoasa, calma, blanda si AM REUSIT pentru a fost ZIUA BIANCAI. Insa dimineata, pe la 10, am primit o veste care putin m-a tulburat si spun doar "putin" pentru ca pentru prima data, am perceput altfel "plecarea" unui copil...
Pe 26 ianuarie, la 5.30 a plecat la ingeri, linistit si tacut, asa cum a trait, o fetita de 15 ani, pe nume Cosmina Paun careia i-am preluat cazul pe blog, pe care am ajutat-o cu cateva informatii si numere de telefon, pentru care am donat si eu un banut din putinul meu, acolo...
Insa Cosmina n-a mai avut putere sa lupte... Si a plecat...
Cand am citit vestea, am fost... cum sa zic??? trista si plina de pace si lumina in acelasi timp... Trista pentru mama ei si pentru Isabelle, o prietena a Organizatiei EMMA care a fost pt Cosminuca o a doua mama, de fapt asa-i si spunea: mama 2. Dar am perceput plecarea ei ca pe o lumina unde nu exista durere, unde s-a terminat tot calvarul prin care a trecut... Imi pare rau pentru mamica ei, care nu mai are pe NIMENI si pentru Isabelle dar sper din suflet, sa inteleaga si sa accepte ca aceasta a fost vointa Lui Dumnezeu... si ca el nu face nimic la intamplare... Nu vreau sa para crud ce spun, insa ieri, pentru prima data, am simtit, am perceput plecarea unui copil, cu totul altfel decat in sens pamantean si asta datorita lui Annemarie careia-i multumesc inca si inca o data!
Cosmina, pana sa se imbolnaveasca, avea centura albastra la karate, era indragostita de Tweety si de piesele lui Chilian...
Datorita Antenei 1, Cosmina a avut fericirea efemera de a-l vedea pe Florin Chilian la capataiul ei, cantandu-i!

"Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate

Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate

Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe, si
Comorile din suflet
Pentru tine toate

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putïne
"


Zambetul tau frumos, draga noastra Cosmina, ne va insoti pretutindeni iar puterea si curajul tau de a lupta cu o boala cumplita ne vor fi mereu lectii de viata!
Zbor lin printre ingeri, printesa frumoasa!

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 28 Ian 2010, ora 11:44
de CORINA SILVIA
Scumpa Suchardine ma bucur enorm ca nu mai pleci ,deocamdata,si mie mi-ai fii lipsit enorm dar cine sunt eu sa ma impotrivesc soartei care ne calauzeste pasii?!Odata va trebui poate sa faci pasul acesta ,sau poate nu ,vei ramane cu noi pentru totdeauna pe viata,prietena noastra cea buan si sufletista!!

Cosmina frmoasa ingerasa o rugaciune plina de iubire ,in care te rog sa vii sa-i incalzesti inima mamei tale cu iubirea ta ,da-i cat de multe semne poti ca esti langa ea si nu o vei lasa niciodata la nevoie !! >:D< >:D< @};- @};- [-o< O:-) O:-)

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 30 Ian 2010, ora 02:22
de LUMINITA CRAIU
Offf, draga Suchardine, cate emotii mi-ai creat si mie :-ss . M-am mai linistit un pic cand am vazut ca mai ramai cu noi. Avem nevoie de tine.Ma bucur mult!

Cosmina, printesa dulce esti ceea ce spune dragul tau Florin Chilian " O minune" Dumnezeu si Sfanta Fecioara sa aibe grija de sufletul tau! [-o< Zbor lin alaturi de ingerasii nostri!

Re: Lumina ochilor de copii

MesajScris: 22 Apr 2010, ora 14:57
de onutza
Draga mea Suchardine ti-am citit toate mesajele tale lasate aici pe forum,m-ai lasat fara cuvinte.Cata putere poti avea,ce om extraordinar poti fi,ma bucur ca existi,ca ai fost atat de aproape de toti copilasii aceeia cu probleme rugandu-te pt ei si nu numai...Esti un inger trimis de DD,te >:D< tare tare si te :* Esti minunata.Cu un mare respect si dragoste :x .Multa sanatate iti doresc.