A trecut mult timp de cand nu am mai scris aici, pentru ca evenimentele din viata mea s-au succedat cu repeziciune.
Cu cateva saptamani in urma am trait o pierdere imensa... Am pierdut un om foarte, foarte drag, despre care nu pot vorbi fara sa am lacrimi in ochi, desi stiu ca atat nu i-ar fi placut sa ma vada trista... Nici acum nu-mi vine sa cred ca nasa mea cea iubita nu mai este! Am pierdut o parte din mine... Statea la Botosani si de cate ori mergeam acolo ma simteam ca Olguta din Medelenii lui Ionel Teodoreanu, situati de altfel la putini kilometri de Botosani. Alergam fericita pe strazi si as fi imbratisat tot pamantul... Stateam pe o strada cu nume asa de frumos: Curcubeului si in fiecare zi mergeam la nasa mea (sora bunicii) ca sa invat corect limba romana. Ei ii datorez absolut tot ce sunt... Niciodata nu mi se pareau lectiile prea grele, niciodata nu simteam ca fac un efort prea mare... Totul, absolut totul era fascinant si amuzant. Imi aduc aminte o intamplare nostima: nu reuseam nicicum sa tin minte elementele introductive ale propozitiei concesive, care erau "macar sa" si "chiar sa" iar nasa mea imi spunea mereu sa ma gandesc la magar si chior
. Dupa terminarea lectiilor eram rasplatita cu cele mai bune prajituri si niciodata in cursul vietii mele, prajiturile nu au avut un gust mai bun ca atunci, in copilarie...
Am avut un sentiment de... gol... de imens gol... stiind ca niciodata nu voi mai face zilnic drumul, in vacanta spre strada Stefan Luchian... acolo unde totul, totul este literatura, istorie... acolo unde-i simti pasii lui Eminescu la biserica Uspenia, acolo unde-l vezi pe Luchian in celebrul sau "Autoportret" cu pensula in mana, acolo unde strabati bulevardele pline cu castani si pasesti pe urmele lui Iorga... Nu mi-as fi dorit alti bunici, alta nasa, alte vacante... Am fost privilegiata sa am aproape oameni care m-au sprijinit atat de mult, m-au ajutat, s-au aplecat cu atata rabdare si intelegere asupra mea, invatandu-ma sa ma port frumos, sa iubesc frumos, sa fiu sensibila si atenta la nevoile celorlalti... Tot ce sunt, toata educatia si formarea mea o reprezinta acei doi oameni: nasa si bunica mea...
O sa-mi fie dor toata viata de mama Cica, asa cum o alintam noi, copiii nazdravani... fiindca stiu ca in sufletul ei, eu tot un copil eram... Cand ma auzea la telefon (si aveam grija sa o sun foarte des) imi spunea: "Cand te aud pe tine, Ana-Maria, eu culeg o gradina de flori... Imi transmite atat de mult, numai simplu fapt ca te aud..."... Va sarut mana cea sfanta si va multumesc inca si inca o data, iubita mea mama Cica pentru tot... absolut tot... Multe
pe mormantul drag!
Despre copii, numai vesti bune: Alexia Toma s-a intors in tara de la Clinica Neckel din Franta si speram ca se simte binee... Silvia face numai nazdravanii si shotii... Lucian s-a intors si el acasa si e foarte bine. Luni, 5 octombrie a implinit 4 anisori si vreau sa-i spun si aici, pe aceasta cale, un calduros "La multi ani!" iubitul meu drag si frumos! Te iubesc cu toata fiinta mea!
Andu se afla cu mamica si taticul lui la Roma si sunt internati la clinica profesorului Lucarelli. Din pacate Andu trece printr-o perioada ciudata... Desi au fost virati in contul clinicii banii destinati operatiei, Andu mai are nevoie de 25.000 de euro deoarece in cautarea bazei de date internationala s-au gasit 240 de posibili donatori pentru Andu, un numar impresionant daca tinem cont ca pentru Stefan Blederisanu nu s-a gasit niciunul si se va face transplantul de la mama, desi sansele sunt mult mai mici asa... Si astfel, Andu mai are nevoie de inca 25.000 de euro pentru ca toti acesti posibili donatori sa fie testati si sa se vada daca sunt compatibili 100% cu Andu... Este firesc ca mamica lui Andu sa vrea continuarea cautarilor posibililor donatori cu compatibilitate perfecta decat sa se faca transplantul de la ea, unde compatibilitatea este mult mai mica... Ar fi pacat sa epuizeze aceste sanse care sunt atat de mari iar mai tarziu, daca nu o poate face, sa-si reproseze ca nu a facut-o...
Alina, mamica lui Andu, multumeste din suflet tuturor celor care au sustinut-o si in mod special Organizatiei EMMA si isi doreste ca atunci cand Andu se va intoarce sanatos in tara, sa se alature Echipei EMMA in calitate de voluntar!
Haideti sa-l ajutam pe Andu!
Va las... Va las cu drag!
Va
si va
!