Lumina ochilor de copii
Scris: 16 Mar 2009, ora 22:29
Asa am hotarat sa se numeasca topicul meu.
Am simtit nevoia sa impartasesc cu voi, dragi mamici de ingeri, dragele mele prietene, cateva dintre experientele care m-au marcat cu adevarat in acest an de cand sunt alaturi de Organizatia EMMA. M-am sfatuit cu Bianca si am intrebat-o unde as putea sa-mi deschid un topic in care sa va povestesc cate ceva despre mine si despre activitatea mea in cadrul Organizatiei si mi-a spus ca cel mai potrivit loc pentru mine, cea care nu am pierdut un copil, cea care nu sunt mama dar sunt o apropiata a parintilor de ingeri ar fi aici.
Pentru mine, EMMA inseamna Acasa. Am fost trei zile plecata si astazi nu m-am dezlipit de calculator, drept dovada ca scriu si la ora asta ca sa va ajung din urma si sa fiu la curent cu tot ce s-a intamplat in cele trei zile in care am lipsit.
Imi este dor de voi, de site, de forum cand sunt departe. Uneori fug de povestile triste de aici fiindca ma consuma ingrozitor dar ma intorc de fiecare data. Este o dependenta de care fug si pe care totusi mi-o doresc cu incapatanare. Pentru mine EMMA inseamna Emma-Nicole si Bianca, inseamna Silvia, Andrei si voi, prietenele mele.
Astazi vreau sa va vorbesc despre Silvia.
Acum un an, un mesaj disperat venea pe adresa site-ului Biancai, de la o matusica a unei fetite micute si fragile: Silvia Ioana Corbu avea un pic peste un an si o boala cumplita, o malformatie a inimioarei. Se nascuse practic cu jumatate de inimioara. Povestea ei o puteti gasi aici: http://www.biancabrad.com/pierderea_sar ... php#silvia
Pe data de 28 martie, Silvia va merge in Germania pentru ultima interventie chirurgicala pe cord deschis.
Silvia a intrat in viata mea, asa cum v-am spus datorita Organizatiei EMMA. M-am cunoscut cu tatal si cu matusica ei la putin timp dupa ce Lili, matusa Silviei, ne scrisese acel mesaj disperat. Atunci cand au venit la Teledonul Mereu Aproape unde s-a si strans practic, toata suma necesara interventiei.
DIn acea zi, familia Corbu a devenit parte din viata mea, iar micuta Silvia, Inimioara mea draga fara de care nu pot respira daca nu aud vesti despre ea intr-o zi...
O sa vi se para ciudat poate acest atasament pentru un copil care nu este nici al meu, nici ruda cu mine...
Ei bine, asa am crezut si eu o perioada, insa apoi am vazut cat de mult s-a implicat Bianca in cazul Andrei Nanu si cat a suferit cand Andrei s-a stins si atunci mi-am dat seama ca nu e anormal ce simt.
Poate dorinta disperata de a avea un copil al meu pe care sa-l strang in brate, poate dragostea imensa pentru toti copiii lumii, poate compasiunea pentru cei aflati in suferinta... Nu stiu ce m-a adus langa Silvia... Cert este ca astazi ea este sufletul si inimioara mea, asa cum imi place mie s-o numesc.
Locuieste in comuna Agas din judetul Bacau, o zona de vis, in care raiul copilariei parea sa-si fi gasit salasul perfect pana intr-o buna zi, cand cineva a hotarat sa-i rapeasca acestei minunate fetite dreptul la o copilarie linistita. Pana acum, la varsta de 2 ani si 2 luni (exact astazi are 2 ani si 2 luni), Silvia a suferit 3 interventii pe cord deschis si calvarul nu s-a terminat.
Am hotarat sa va scriu acum povestea ei, pentru ca mai mult ca oricand am nevoie de voi. Nu, de data asta n-o sa va cer sa strangem fonduri, n-o sa va pun nici sa votati, nici sa scrieti undeva. De data asta o sa va rog pe toti cei care sunteti aici, sa va rugati pentru Silvia mea.
Voi, cei si cele care stiti cel mai bine ce inseamna sa ai un copil si sa-ti tremure sufletul la fiecare rosu in gat sau tuse mai puternica, o sa va rog sa spuneti o rugaciune mica pentru printesa mea!
Este o fetita nespus de iubita si de fericita. Parintii ei, desi sunt oameni simpli i-au oferit o casa si niste conditii pe care putini copii le au la tara. Silvia este centrul Universului pentru mama ei Mihaela, pentru tatal ei, Costel, pentru sora ei Alexandra, pentru bunicii ei, pentru unchi, matusi si verisori, pentru mine si pentru toti cei care o cunosc.
Silvia este ca un curcubeu. Oricat de incrancenat ai fi, nu poti sa nu zambesti cand vezi un copil atat de dulce, destept, frumos si sociabil.
Va atasez si niste poze cu ea.
Cand imi este greu si simt ca viata nu mai are niciun sens, ma uit la zambetul Silviei si stiu ca ea e o luptatoare si ar da orice ca sa traiasca. Si trebuie sa ma ridic.
De ceva timp, Silvia a inceput sa-mi rosteasca numele. Este un sentiment indescriptibil sa auzi un copil de 2 ani si un pic ca-ti striga numele cu tot sufletul in glas. Ieri a invatat sa rosteasca si Bia, fiindca desi nu a vazut-o, are jucarii de la Zana Buna Bia care o iubeste si se intereseaza mereu de starea ei.
Uitati-va la ea si apoi la copiii vostri!
Uitati-va in ochii ei mari, calzi si atat de puri si veti vedea tot cerul cu sclipirile lui, toate comorile pamantului adunate in ei.
Asa e ca o sa spuneti o rugaciune mica pentru ea???
Multumesc.
Va imbratisez.
Ana.
P.S. Aici puteti sa ma intrebati orice vreti voi, despre tot ce vreti.
Am simtit nevoia sa impartasesc cu voi, dragi mamici de ingeri, dragele mele prietene, cateva dintre experientele care m-au marcat cu adevarat in acest an de cand sunt alaturi de Organizatia EMMA. M-am sfatuit cu Bianca si am intrebat-o unde as putea sa-mi deschid un topic in care sa va povestesc cate ceva despre mine si despre activitatea mea in cadrul Organizatiei si mi-a spus ca cel mai potrivit loc pentru mine, cea care nu am pierdut un copil, cea care nu sunt mama dar sunt o apropiata a parintilor de ingeri ar fi aici.
Pentru mine, EMMA inseamna Acasa. Am fost trei zile plecata si astazi nu m-am dezlipit de calculator, drept dovada ca scriu si la ora asta ca sa va ajung din urma si sa fiu la curent cu tot ce s-a intamplat in cele trei zile in care am lipsit.
Imi este dor de voi, de site, de forum cand sunt departe. Uneori fug de povestile triste de aici fiindca ma consuma ingrozitor dar ma intorc de fiecare data. Este o dependenta de care fug si pe care totusi mi-o doresc cu incapatanare. Pentru mine EMMA inseamna Emma-Nicole si Bianca, inseamna Silvia, Andrei si voi, prietenele mele.
Astazi vreau sa va vorbesc despre Silvia.
Acum un an, un mesaj disperat venea pe adresa site-ului Biancai, de la o matusica a unei fetite micute si fragile: Silvia Ioana Corbu avea un pic peste un an si o boala cumplita, o malformatie a inimioarei. Se nascuse practic cu jumatate de inimioara. Povestea ei o puteti gasi aici: http://www.biancabrad.com/pierderea_sar ... php#silvia
Pe data de 28 martie, Silvia va merge in Germania pentru ultima interventie chirurgicala pe cord deschis.
Silvia a intrat in viata mea, asa cum v-am spus datorita Organizatiei EMMA. M-am cunoscut cu tatal si cu matusica ei la putin timp dupa ce Lili, matusa Silviei, ne scrisese acel mesaj disperat. Atunci cand au venit la Teledonul Mereu Aproape unde s-a si strans practic, toata suma necesara interventiei.
DIn acea zi, familia Corbu a devenit parte din viata mea, iar micuta Silvia, Inimioara mea draga fara de care nu pot respira daca nu aud vesti despre ea intr-o zi...
O sa vi se para ciudat poate acest atasament pentru un copil care nu este nici al meu, nici ruda cu mine...
Ei bine, asa am crezut si eu o perioada, insa apoi am vazut cat de mult s-a implicat Bianca in cazul Andrei Nanu si cat a suferit cand Andrei s-a stins si atunci mi-am dat seama ca nu e anormal ce simt.
Poate dorinta disperata de a avea un copil al meu pe care sa-l strang in brate, poate dragostea imensa pentru toti copiii lumii, poate compasiunea pentru cei aflati in suferinta... Nu stiu ce m-a adus langa Silvia... Cert este ca astazi ea este sufletul si inimioara mea, asa cum imi place mie s-o numesc.
Locuieste in comuna Agas din judetul Bacau, o zona de vis, in care raiul copilariei parea sa-si fi gasit salasul perfect pana intr-o buna zi, cand cineva a hotarat sa-i rapeasca acestei minunate fetite dreptul la o copilarie linistita. Pana acum, la varsta de 2 ani si 2 luni (exact astazi are 2 ani si 2 luni), Silvia a suferit 3 interventii pe cord deschis si calvarul nu s-a terminat.
Am hotarat sa va scriu acum povestea ei, pentru ca mai mult ca oricand am nevoie de voi. Nu, de data asta n-o sa va cer sa strangem fonduri, n-o sa va pun nici sa votati, nici sa scrieti undeva. De data asta o sa va rog pe toti cei care sunteti aici, sa va rugati pentru Silvia mea.
Voi, cei si cele care stiti cel mai bine ce inseamna sa ai un copil si sa-ti tremure sufletul la fiecare rosu in gat sau tuse mai puternica, o sa va rog sa spuneti o rugaciune mica pentru printesa mea!
Este o fetita nespus de iubita si de fericita. Parintii ei, desi sunt oameni simpli i-au oferit o casa si niste conditii pe care putini copii le au la tara. Silvia este centrul Universului pentru mama ei Mihaela, pentru tatal ei, Costel, pentru sora ei Alexandra, pentru bunicii ei, pentru unchi, matusi si verisori, pentru mine si pentru toti cei care o cunosc.
Silvia este ca un curcubeu. Oricat de incrancenat ai fi, nu poti sa nu zambesti cand vezi un copil atat de dulce, destept, frumos si sociabil.
Va atasez si niste poze cu ea.
Cand imi este greu si simt ca viata nu mai are niciun sens, ma uit la zambetul Silviei si stiu ca ea e o luptatoare si ar da orice ca sa traiasca. Si trebuie sa ma ridic.
De ceva timp, Silvia a inceput sa-mi rosteasca numele. Este un sentiment indescriptibil sa auzi un copil de 2 ani si un pic ca-ti striga numele cu tot sufletul in glas. Ieri a invatat sa rosteasca si Bia, fiindca desi nu a vazut-o, are jucarii de la Zana Buna Bia care o iubeste si se intereseaza mereu de starea ei.
Uitati-va la ea si apoi la copiii vostri!
Uitati-va in ochii ei mari, calzi si atat de puri si veti vedea tot cerul cu sclipirile lui, toate comorile pamantului adunate in ei.
Asa e ca o sa spuneti o rugaciune mica pentru ea???
Multumesc.
Va imbratisez.
Ana.
P.S. Aici puteti sa ma intrebati orice vreti voi, despre tot ce vreti.