Iubitul meu, George
Scris: 19 Oct 2012, ora 02:14Dragi cititori, nu sunt mamik de ingeras, insa sunt iubita unuia...Am 19 ani , si am impresia ca viata e prea dura cu unii oameni. Stiu ca e inca devreme pt aceasta gandire , dar am trecut prin momente foarte grele si nu inteleg cu ce gresesc.
In 2008 am cunoscut un baiat care mi-a furat inima, traiam un vis impreuna, la propriu... anii au trecut repede iar noi am ramas nedespartiti, insa el avea probleme in familie, parintii erau despartiti, el statea doar cu mama si bunica lui. Conflictele intre ei doi erau zilnice. Mama lui nu ma suporta, nu stiu din ce motiv pentru ca nu am vorbit niciodata cu ea.
El era un tip super,ne intelegeam de minune... pana de craciun anul acesta, cand am fost , ne-am distrat si am urmat fiecare drumul spre casa lui insa acesta nu a plecat acasa, ci pe liniile de tren....m-a sunat si a zis "Adio" la telefon..
apoi s-a inchis telefon...Am crezut ca e o gluma pana cand politia mi-a confirmat decesul....
Stiu ca nu se compara durerea de mama cu durerea de prietena, dar eu nu stiu ce sa mai cred, am impresia ca totul merge in rau de cand a plecat dintre noi, am impresia ca totul e ciudat, am impresia ca eu ma port ciudat.Uneori imi vine sa tip sau sa fac ceva sa se intoarca inapoi.Constientizez ca nu am ce sa fac , dar mi-e foarte dor de el!!! Am fost si la psiholog, o zic fara rusine, si m-a ajutat dar parca nici acuma nu imi vine sa cred ce s-a intamplat. Ma gandesc si la mama lui prin ce trece, pentru ca nu mai are alti copii si totusi are o varsta la care nu cred ca mai poate avea copii...e aiurea , rad, ma distrez, incerc sa-mi traiesc adolescenta din plin, dar nu e zi sa nu ma doara sufletul...
In 2008 am cunoscut un baiat care mi-a furat inima, traiam un vis impreuna, la propriu... anii au trecut repede iar noi am ramas nedespartiti, insa el avea probleme in familie, parintii erau despartiti, el statea doar cu mama si bunica lui. Conflictele intre ei doi erau zilnice. Mama lui nu ma suporta, nu stiu din ce motiv pentru ca nu am vorbit niciodata cu ea.
El era un tip super,ne intelegeam de minune... pana de craciun anul acesta, cand am fost , ne-am distrat si am urmat fiecare drumul spre casa lui insa acesta nu a plecat acasa, ci pe liniile de tren....m-a sunat si a zis "Adio" la telefon..
apoi s-a inchis telefon...Am crezut ca e o gluma pana cand politia mi-a confirmat decesul.... Stiu ca nu se compara durerea de mama cu durerea de prietena, dar eu nu stiu ce sa mai cred, am impresia ca totul merge in rau de cand a plecat dintre noi, am impresia ca totul e ciudat, am impresia ca eu ma port ciudat.Uneori imi vine sa tip sau sa fac ceva sa se intoarca inapoi.Constientizez ca nu am ce sa fac , dar mi-e foarte dor de el!!! Am fost si la psiholog, o zic fara rusine, si m-a ajutat dar parca nici acuma nu imi vine sa cred ce s-a intamplat. Ma gandesc si la mama lui prin ce trece, pentru ca nu mai are alti copii si totusi are o varsta la care nu cred ca mai poate avea copii...e aiurea , rad, ma distrez, incerc sa-mi traiesc adolescenta din plin, dar nu e zi sa nu ma doara sufletul...
