Pagina 1 din 1

Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 4 Mai 2008, ora 21:42
de Lucia
Cand fetita mea s-a dus la cer, cel mai mult m-au ranit consolarile celor din jur.
Cei din jurul parintilor de ingerasi ar pute invata multe daca am scrie aici ce suport am dori de la cei din jur.

Lucruri care m-au ajutat enorm:
- am fost vizitati la spital de catre liderul nostru spiritual;
- ne-au organizat o slujba in memoria Isabellei in care noi nu a trebuit decat sa fim prezenti, ei s-au ocupat de absolut tot;

Lucuri pe care le-s fi asteptat:
- sa ma asculte, mult, mult, mult...

Cum ar fi putut ce din jur sa va fie mai aproape?

(As dori ca acest subiect sa nu fie o critica la adresa celor din jur ci un subiect foarte util.)

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 6 Mai 2008, ora 16:04
de Cami_Vic
Nu am sa vorbesc aici de sprijinul sotului si al mamei...

Pe mine m-a ajutat mult de tot prezenta unui sufletel mic, un pisoias, sosit "in familie" anul trecut. Daca iubiti animalele, sa stiti ca iubirea lor va poate ajuta enorm...Nu imi imaginez cit de goala ar fi fost casa fara el in toate aceste luni.

(ordinea in listele de mai jos nu este semnificativa)

Lucruri care m-au ajutat:
- La spital: sugestia moasei de a ne vedea copilul - in ciuda faptului ca ne era teama, i-am acordat incredere si am facut acest pas. Doamne ce bine imi pare acum ca l-am vazut!!
- fotografiile facute de moase (noi nu luasem aparatul), pe care le pastrez acum ca pe niste comori, e tot ce am palpabil de la puiul meu
- curajul unor prietene adevarate, care au stiut sa imi fie alaturi, sa ma sustina exact asa cum aveam nevoie. M-au incurajat sa vorbesc, si aveam mare nevoie sa fiu ascultata...
- am reusit sa plecam in vacanta 10 zile imediat ce mi-am revenit suficient fizic. Mi-a facut foarte bine!!
- comunicarea cu alte mame de ingeri, mi-au devenit adevarate prietene


Lucruri care m-au dezamagit:
- Absenta psihologului in zilele de spitalizare cind am nascut (era la niste cursuri, nu e vina ei - insa trebuia sa prevada inlocuirea ei!!)
- raspunsul negativ al unui preot cind am intrebat daca poate face o slujba sau macar o rugaciune pentru Vic
- alti prieteni care au preferat sa evite subiectul crezind ca asa ma protejeaza. Stiu ca au facut-o din respect si din dorinta de a face bine. Dar aceasta negare a celor din jur te face sa te simti si mai izolat, mai neinteles.
- incurajari de genul "lasa ca sinteti tineri, o sa faceti altul!"

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 9 Mai 2008, ora 08:34
de aditza_tl
ce asteptam de la cei din jur?o strangere in brate fara alte cuvinte,un simplu"imi pare rau",sa te asculte atunci cand vrei sa povestesti despre puiul tau,sa te lase sa plangi atunci cand simti ca-ti este dor.....
la mine a fost un dezastru,sotul meu ,in ziua inmormantarii,a fugit de acasa,spoi s-a cufundat in tacere si bautura.Nu am avut voie sa vorbesc despre Cosmin,nu aveam voie sa plang....este foarte dureros sa nu ai pe nimeni langa tine
Adriana

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 14 Mai 2008, ora 11:27
de Mariana
Buna tuturor!
Desi e greu o sa scriu si eu despre lucrurile care mi-au facut bine si despre cele cale m-au ranit.
Au fost o alinare pentru mine:
- sprijinul sotului meu,
- vocea mamei, care a plans la telefon impreuna cu mine, fiindca era departe,
- o scrisoare extrem de sensibila a surorii mele si ea mamica de ingeri,
- manuta fetitei mele, careea i s-a explicat ce s-a intamplat, chiar daca nu avea decat 7 ani,
- cuvintele simple adresate de prietene, felul in care au incercat sa-mi umple timpul, rugandu-ma sa le fac mici servicii,
- caldura si rugaciunile unei batrane bolnave de cancer, vecina de salon, care a avut puterea sa-i pese de durerea mea.
Ce m-a facut sa sufar:
- atitudinea celor din spital (a personalului), felul in care tratau pierderea mea, ca pe un incident banal,
- lipsa psihologului si a medicatiei antidepresive,
- inexistenta unei explicatii pentru cele intamplate,
- expresii aruncate la intamplare de genul " lasa ca ai un copil acasa", "esti tanara mai faci tu unul", " e mai bine asa, selectie naturala...", "eu in locul tau nu as mai incerca niciodata".
- copiii apandonati in spital, femeile care veneau sa intrerupa sarcina la cerere (personalul ar putea avea grija ca cele doua categorii sa nu se intalneasca),
- paradoxal, m-au deranjat enorm vizitele prea dese ale rudelor sau chiar prietenilir in prima perioada la spital sau acasa,imi era greu sa le raspund la intrebari, sa reieau filmul evenimentelor, imi facea bine doar prezenta sotului, care stia sa taca impreuna cu mine...
- foarte tare m-au ranit remarcile de genul " ti-am spus eu sa nu o mai iei pe Maria in brate", " daca ai fi stat si tu in pat"

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 30 Aug 2008, ora 16:24
de cristina
Cand Eric a decedat,multi au fost alaturi de noi,familia mea si a sotului,prietenii,chiar si cei cu care nu ne prea mai intalneam..toti vecinii nostri au venit la priveghi si ne incurajau..o vecina mi-a spus"cat de tare l-am asteptat,eram asa bucuroasa ca Denisa a mea va avea partener de joaca un baietel"...copilasii din cartier au venit sa vada bebelusul care 'doarme'..toti copilasii spuneau,ce frumos este copilul tau..erau cuvinte care ma ajutau dar unele dureau..apoi dupa ce Eric a fost pus in casuta lui vesnica..zilele au trecut,saptamanile se scurgeau ca o apa trecatoare..iar cuvintele lor care ma faceau sa sufar apareau...

Lucruri/cuvinte care nu m'au ajutat,care mi-au facut sufletul sa sangereze si mai tare decat o facea...
"---Prietena mea care atunci cand vorbeam de el,ea schimba subiectul"
"---Lasa ca este mai bine asa decat mai tarziu"
"---Lasa ca o sa aveti altul"
"---Sunteti tineri si o sa treceti repede peste asta"
"---uitati-l,nu va mai ganditi la el..asta a durut cel mai tare..cu atat mai tare cu cat a spus-o strabunica lui"
"---Pisicuta mea care a trebuit eutanasiata la cateva saptamani dupa Eric"

Lucruri/cuvinte care mi-au mai alinat sputin din suferinta....
"---Gandeste-te la el si zambeste iar el va straluci pe cer"
"---Prezenta unei cateluse,aparuta in casa la cateva zile de la decedarea lui Eric"
"---Sotul meu care imi este alaturi,nu mi-a spus niciodata sa nu mai plang..iar asta ma ajuta extrem de mult"
"---Pozele facute lui Eric,chiar daca le-am facut cand el era in sicrias..atunci cand il privesc parca il simt langa mine.."
"---o inregistrare pe telefon,inainte sa nasc am fost conectata la Doppler si i-am ascultat inimioara..am inregistrat asta,asa am simtit atunci.."
"---O fetita care m'a vazut plangand langa sicrias,mi-a spus"sti ce fac eu cand imi vine sa plang..?" si am intrebat-o ce..iar ea mi-a raspuns" cand imi vine sa plang..incep sa rad si asa uit putin de durere.."

cam astea sunt cele care m-au impresionat...care m-au ranit si care m-au ajutat...

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 16 Oct 2008, ora 11:12
de nicoleta
Buna, dragii mei, doamne si domnisoare, copii si barbati, ...buna tuturor!
Ma adresez voua, celor cu suflet bun, celor care pot spune: imi pasa, pentru a va transmite toata admiratia mea pentru ca sunteti alaturi de oameni ce sunt incoltiti din pacate, de cea mai mare durere posibila: pierderea unui prunc.
Dragii mei, fiecare om de pe pamant are in viata pe langa bucuriile care ne ajuta sa trecem peste greutati, si necazuri. Caci viata are in compozitia ei si bune si rele, ...viata ne ofera surprize la care nu ne asteptam, fiecaruia.
Orice om va avea nevoie in viata de o mana intinsa, de un umar drept, de un cuvant cald si de o mangaiere.
Pentru ca fiecare sa primeasca acest ajutor de suflet, trebuie mai intai sa ofere si el la randul sau. Si...niciodata nu vom sti ce ne va aduce ziua de maine, pe unde ne va trimite ea, niciodata nu vom sti de cine vom avea nevoie, de aceea, daca puteti, nu evitati de a sprijini un suflet ranit, care, nu a gresit cu nimic ca soarta lui asa a hotarat, care nu a vrut nici o secunda sa simta durerea.
Spune marea doamna a scenei romanesti, Corina Chiriac, ca dansa are obiceiul de a oferi ceva inainte de a cere cerului ceva pentru ea, bravo doamna, sunteti extrem de cerebrala, de inteligenta.
Orice om emana energii in jurul sau, pozitive sau negative, in functie de cum gandeste asupra actiunii sale.
Dar, putina lume stie ca daca emani energie negativa, tot energie negativa se va intoarce la tine.
Priviti doar cand spuneti ceva trist unei persoane, ea in secunda urmatoare este trista, pentru ca a primit acea energie negativa dinspre dumneavoastra, de aceea, atunci cand cei din jurul dumneavoastra au nevoie de o vorba buna, nu ezitati sa o spuneti, veti vedea si veti simti, cat de mult bine veti primi apoi dumneavoastra, de la intreaga natura si de la intregul cer.
Va multumesc daca ati risipit din timpul pretios pentru a citi aceste cuvinte, va doresc o viata cu multe bucurii si sanatate maxima.
Cu respect, Nicoleta, mama de ingerasa in cer si fetita pe pamant.

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 16 Oct 2008, ora 17:23
de Rodica
Dragele mele, cat adevar exista in cuvintele Nicoletei... la un moment dat in viata, orice om va avea nevoie de o mana intinsa, de un cuvant cald, de o mangaiere... niciodata nu stii ce iti aduce ziua de maine... bucurie sau suferinta... si asa cum la un eveniment fericit esti alaturi de un om , atunci de ce cand ai parte de o incercare grea si dureroasa, toti te evita, te ocolesc,nu -ti ofera un umar sau o mana intinsa...o vorba calda,mangaietoare... toate aceste lucruri atat de marunte, ti-ar oferi putina liniste si alinare. Vorbesc din proprie experienta, fiindca dupa plecarea Alinei la ingeri, pot numara pe degete cate persoane mi-au fost alaturi ... familia, parintii , sora si nepoata si o singura prietena ... restul , prietene, colege , persoane care credeam ca sunt apropiate de noi...ne ocolesc, pur si simplu nu am auzit o vorba de alinare... doar ,,consoleaza-te, ca va trece ,si altii au trecut prin asa ceva", vorbe care mai mult ranesc... niciodata , dar niciodata , in decursul unui an si 3 luni, nu am auzit ceva care cu adevarat m-a ajutat...sau m-ar fi ajutat sa merg mai departe... dimpotriva , de multe ori am auzit vorbe pline de rautate si lipsite de cel mai bun simt in asemenea situatii...de la persoane pe care le credeam apropiate ... sau gesturi care mi s-au parut complet deplasate... desi la inceput am suferit , m-am convins apoi ca acesti oameni sunt atat de mici si meschini in uratenia lor sufleteasca , ca intr-adevar nu am pentru ce ma necaji...si atunci Dumnezeu, in marea Lui bunatate si intelepciune, mi-a trimis alaturi fiinte bune , calde si sincere, care chiar daca nu ma cunosc, nu au cunoscut-o pe Alina, mi-au oferit un ocean de mangaiere si alinare ...si pentru asta ii multumesc Lui D-zeu si-i voi multumi in fiecare clipa a vietii mele ... Asa cum spuneai, Nicoleta draga, poate ca acei oameni care nu dau un ajutor de suflet... nici ei nu-l vor primi la randul lor... caci niciodata nu stim ce ne aduce ziua de maine...niciodata nu vom sti de cine avem nevoie... de aceea cred ca trebuie sa privim mai atent in jurul nostru... sa incercam sa oferim dragoste si bunatate... mangaiere si alinare...si cred din tot sufletul ca Dumnezeu ne va trimite pace si liniste ... putere si speranta in sufletele noastre pline de durere si disperare. Va doresc o viata senina si multa sanatate... iar pentru ingerii nostri ...lumina vesnica in Imparatia Lui Dumnezeu. Multe >:D< >:D< >:D< si multi @};- @};- @};- pentru toate mamele...

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 16 Oct 2008, ora 21:46
de Daniela Ginju
Buna ziua dragele mele.
Care mai de care ...si Nicoleta ..si Rodica scrie tot mai frumos.Imi pica ochii de somn seara citind mesajele voastre dar nu pot sa ma duc la culcare pana nu va citesc, pana nu intru aici in locul in care ma simt intre prieteni, in locul in care pot sa vorbesc deschis fara sa ma judece cineva sau sa schimbe subiectul.
Draga Bianca a fost prima persoana care mi-a ascultat povestea trista despre pierderea fetitei mele, a fost cea care mi-a dat curajul sa vorbesc deschis despre acest subiect care m-a inteles si care m-a alinat asa cum nimeni nu a reusit.Da , Bianca mi-a dat puterea de "exploda" de a vorbi deschis , de a face public aceasta suferinta prin care am trecut si ati trecut.Nu imi mai este rusine sa plang atunci cand sunt alaturi de voi , dragele mele mamici de ingeri.Ma doare sufletul pentru durerea voastra si stiu cat de mult inseamna o vorba buna , o alinare, o imbratisare, o strangere de mana.
Deschideti carapacea din suflete voastre si prinde-ti curajul sa vorbiti despre durerea voastra dupa care ,ve-ti vedea ca va simtiti mai bine asa cum am simtit si eu .
Mi-am propus sa scriu altceva la acest subiect dar m-a luat valul ;;)
Dragele mele, eu va imbratisez cu drag si nu stiu daca cei din jur pot sa ofere atat cat oferim noi aici ...adica MULTA, MULTA IUBIRE si MULTE IMBRATISARI :* :x >:D< >:D<

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 16 Mar 2009, ora 22:59
de nicoleta
Buna, Daniela draga!
Scumpa mea, E.M.M.A. este un spatiu cald si frumos, in care odata ce ai deschis usa, trebuie sa simti liniste si intelegere.
Imi doresc foarte multe sa va transmit, imi doresc sa pot conduce sufletele voastre, spre vieti pline cu bucurii si frumos, iar sanatatea sa va imbujoreze obrajii de fete bune, de zane de ciocolata.
Insa, va rog sa ma credeti ca prin cateva cuvinte scrise nu reusesc ceea ce imi propun, ...e greu...e atat de greu....
De aceea mi-ar placea ca de fiecare data cand avem putin timp liber sa ne intalnim si pe mess, chat-ul acestui forum si la telefon, ca sa putem comunica cat mai mult.
Prin comunicare ne descoperim foarte multe puncte tari si slabe, invatam sa ne cunoastem si astfel sa aflam ce este bine pentru ca viata noastra sa curga frumos si demn intr-u linistea si multumirea ingerilor nostrii.
Daniela draga, si noi admiram frumusetea sufletului tau care este atat de aproape de multe mamici aflate in suferinta si dor.
@};- @};- @};- @};- @};- @};- @};- pentru inima ta calda care asterne mereu amicitie si frumos.
Ma bucura faptul ca sunt citite randurile mele, ma bucura ca ele reusesc sa aduca in inimile voastre un strop de frumos, ...ma bucur.
Daniela draga, ai un loc bine fixat in inima mea, iar admiratia pe care o nutresc fata de tine as dori sa o aiba toti cei care te cunosc, pentru ca putini oameni mai au un suflet atat de curat si o inima atat de calda ca si tine.
Vezi tu draga mea, daca toata lumea ar privi spre suferintele celor din jur, nu ar mai exista atata durere, am putea opri multe nenorociri.
Daca toti medicii ar avea suflete curate ca si tine, ca si Rodica si Andrea, ca si Bianca sI Ana, ca si atatea mamici de ingerasi, nu ar mai lasa prunci si mamici sa ajunga la suferinte.
Off, Doamne, cand ma gandesc ca eu nu as putea rani o mama sau un prunc, nu pot , chiar nu pot accepta indiferenta unora in fata acestor suferinte.
Te imbratisez, Daniela draga, va imbratisez pe toate mamicile de ingeras care va pastrati sufletele frumoase si nu lasati durerea sa le otraveasca.
Pupici si numai bine, Nicoleta.

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 21 Iul 2009, ora 14:21
de marwana
Abia am vazut acest topic.
Ce ma ajutat cel mai mult a fost sotul meu care mi a fost alaturi in fiecare clipa, EMMA locul in care am gasit mame asemeni mie, locul in care pot plange cat si cum vreau, pot vb cu printesa mea, vecina de la et 10 (despre care multi spun ca e prea bagareata) care mi a spus : tare i mi pare rau pt pierderea ta, Andreea vecina care cand a aflat ma strans tare in brate si mi a spus i mi pare rau si a ascultat ce am avut sa ii spun

Ce as fi vrut?
offfffff cam greu, sa nu fiu privita cu mila, medicii sa stie cum sa ti aline durerea sau cel putin sa stie cum sa ti dea vestea pierderii, sa nu mi se mai spuna: lasa ca faci altul, nu te mai gandi la ce a fost pt ca este deja istorie si istoria nu se rescrie, nu mai aduce trecutul in prezent ca nu ti faci nici un bine, nu mai vb despre ea ca oricum nu o poti aduce inapoi

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 20 Oct 2010, ora 18:26
de adar
Dragele mele .. am citit ce ati scris aici si inteleg tot mai tare cat de PE DOS e lumea ... oare de ce nu ne purtam firesc, normal, cand intalnim o mama de inger ? Oare de ce nu o tratam asa cum tratam o sora care si-a pierdut un frate? ( ei nu-i spunem ca e tanara si ca va avea alt frate, nu ???)
De ce trebuie sa gandim tot ceea ce facem ?
Acum realizez ca acolo e de fapt greseala celor din jur ... de multe ori gandim prea mult. Probabil daca ne-am lasat condusi de sentimente, de suflet, am pune mana pe un telefon si am suna o mamica ce si-a pierdut copilul, sa o intrebam cat de greu ii este ... dar gandind prea mult, spunem mereu: "lasa, poate nu are chef sa vorbeasca ..."
Si foarte probabil, mamica asteapta acel telefon ... :(

NU inteleg de ce unii spun cele doua replici stupide :
"asa a fost sa fie!"
" lasa, sunteti tineri, faceti altul!"

Dar ce legatura are altul cu ACEL copil ??? Alt copil nu ar fi acelasi copil ... poate ca ar alina putin dorul, poate ca v-ar mai umple viata, dar nu va fi NICIODATA acelasi copil ...

Suntem rai ... asta e adevarul ... ne e frica sa mangaiem un suflet doborat, ne e teama sa ascultam un om plangand ... preferam sa-l ignoram. Ca e mai simplu! =((

Eu cred ca trebuie sa-i trezim pe oameni. Oricine poate ajunge sa aiba nevoie de o mangaiere intr-o zi ...
Haideti fetelor, stergeti lacrimile si sa-i adunam pe oameni intr-o lume a sufletelor curate, bune, pline de iubire.
Va imbratisez cu mare drag si va doresc sa aveti parte de liniste si de oameni buni !!!

Ada, alaturi de mamele de ingeri ...

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 21 Oct 2010, ora 10:18
de mariperijoc
Au trecut 17 ani dar imi amintesc parca a fost ieri...eram mica si imi era rusine sa imi exprim durerea.Singurul care mi-a fost alaturi ,m-a inteles si m-a ajutat a fost sotul meu.Sigur ca si parintii mi-au fost alaturi,dar simteam ca sotul meu trece prin tot ce trec eu,imi era mai usor in prezenta lui...ma puteam descarca,ma puteam comporta firesc fara sa imi controlez cuvintele sau gesturile...
Nu am avut cu cine vorbi despre ceea ce simt,toti ocoleau subiectul din dorinta de a ma face sa uit...( de parca se poate uita)
La mine a intervenit o alta problema,nu mi-am vazut copilul mort...am nascut intr-o zi (nu mi s-a spus ca ar avea probleme de sanatate) si in cealalta am fost trimisa in Bucuresti cu copilul,singura fara sa mi se anunte familia,pana m-au gasit ai mei mi s-a spus ca a murit deja...Nu l-a vazut nimeni mort( am inteles ulterior ca au fost sfatuiti sa nu o faca,de parca ar fi fost un monstru de care s-ar fi ingrozit),asa ca eu am trait multa vreme cu impresia ca mi s-a furat copilul...
Toti refuzau acest subiect,de am ajuns si eu sa cred ca durerea ma face sa gandesc asa...
M-au deranjat rudele care au venit la cateva zile la mine si au inceput sa socializeze,sa povesteasca, sa rada ,pentru ca erau impreuna doar si ce altceva puteau sa faca...
Si faptul ca acest subiect a fost inchis in casa mea,de parca ar fi putut fi sters si din sufletul meu...
Acum cand traiesc o alta durere mai recenta,pot spune ca am avut ajutor in primele saptamani cand mai m-au vizitat rudele si prietenii.M-a ajutat enorm sa vorbesc despre ce se intamplase,nu exista alt subiect pentru mine...Eram constienta ca ma tot repet si nu discut altceva si poate ii plictisesc ,le sunt recunoscatoare ca au fost alaturi de mine...
Acum lucrurile au intrat pe fagasul lor,vremea a mai trecut,fiecare are propria viata de trait( si e firesc sa fie asa) si foarte rar imi mai deschide usa cineva...
Durerea este tot acolo si voi cunoasteti acest lucru,ma simt singura, uitata ...dar gasesc forta sa zambesc pe strada si incerc sa imi ocup timpul si mintea...
Ce m-ar ajuta?
Sa primesc mai multe vizite sau telefoane ,sa mai discut "diverse" ca sa nu-i plictisesc cu ce simt,dar sa mai uit de ce e in suflet si sa nu mai astept sa se deschida usa,sa intre cineva...

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 21 Oct 2010, ora 12:34
de Iza
Ce asteptam de la cei din jur?
In pimul rand...intelegere, o imbratisare sincera, un simplu "imi pare rau" si o aducere aminte.
De fiecare data cand se vorbeste de micuta mea inseamna ca ea este vie in inima celui care vorbeste, ca este pretuita si respectata si...conteaza enorm pentru mine.
Sunt putini cei care au fost alaturi de mine in acele momente grele, aproape ca ii pot numara pe degete. Si nu intelegeam de ce...mai tarziu am realizat ca oamenii nu au curaj sa vorbeasca, pentru cei mai multi, moartea unui copil fiind un subiect ce nu trebuie discutat, rascolit sau dat mai departe. Susoteli pe la spate, plans de mila, s.a.m.d.
Au fost momente in care vroiam sa fiu stransa in brate de mama mea. Ea nu mi-a spus nici macar "imi pare rau". Apoi...matusa mea care m-a crescut, ma condamna de faptul ca ma duc toata ziua buna ziua la cimitir, ca babele. M-a durut atat de mult, dar nu am facut decat sa ii zambesc si sa ii spun ca voi fi in continuare o baba, pentru ca micuta mea are nevoie de mine si de vizitele mele.
Acum...ce imi ramane de facut? Sa ma rog pentru micuta mea si pentru cei care imi sunt alaturi, sa le fiu recunoscatoare celor care m-au sustinut si sa ajut la randul meu.
O calda imbratisare tuturor!

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 11 Mar 2013, ora 12:09
de monicamuresan
>:D< Dragi prieteni, dragi sustinatori E.M.M.A. :x , atasez link-ul catre mesajul Biancai : viewtopic.php?f=22&t=1224&st=0&sk=t&sd=a&start=57
Redirectionarea a 2% din impozitul pe venit, prin completarea Declaratiei 230, este un mod foarte simplu si care nu costa absolut nimic, dar, putem sa ajutam Organizatia E.M.M.A. in realizarea obiectivelor ei.
[-o< Doamne ajuta!

Va rog sa cititi mesajul si, asa cum spune si Bianca, daca aveti si alte idei cum putem ajuta Organizatia E.M.M.A., nu ezitati sa le scrieti pe forum.
Va >:D< cu mare drag :x

As vrea sa va sugerez ceva ;;) Daca doriti sa vedeti ultimele postari pe Forum, in partea stanga a ecranului (in partea albastra), chiar sub cuvantul "Forum", scrie: "Subiecte active". Daca dati click pe el, se afiseaza topicurile in care s-a scris recent, indiferent in ce subforum se gasesc ele ;) . Link-ul este: search.php?search_id=active_topics

Re: Ce asteptam de la cei din jur?

MesajScris: 16 Mai 2013, ora 16:30
de Elly
Da ce asteptam intrebarea este mai astept ceva? M-a deranjat faptul ca toti medicii au folosit-o pe fiica mea ca un obiect de studio... au adunat toti studentii sa o vada asa dezbracata si lipsita de aparare. Am fost intrebati brutal: :Organe dati? Poate am fi dat, nu stiu, dar felul in care a trebuit sa rezist acestui soc... Si multe altele.... Si acum imi este greu sa povestesc despre astea. Dar aici este vorba despre ce asteptam de la lume ca e greu sa-i numesti oameni. Poate putina decenta, o rugaciune soptita la protectia unei lumanari plapande ca sanatatea fiicei noastre. Un telefon asa sa vorbim despre anii de facultate nu despre unde si daca imi pot vedea fiica adormita prea devreme. Mi s-au uscat ochii prea repede respect pentru sotul meu care o iubeste... acum sint tarzii, amintirea ei ma tine in viata, ne mai bate inima dimineata si cam atat ca a fost greu sa se dea un telefon atunci ma rugam mai mult sa sune decat pentru odihna vesnica a Mariucai.