"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
mda... a-ti citit bine... imi e frica de o sarcina...
toti in jurul meu se bucura pt o noua viata, majoritatea cunoscutilor ba au un bebe pe drum ba asteapta din moment in moment sa se nasca un pitic...
pt cei/cele care nu imi stiu povestea, ma numesc Miky si sunt mamica ingerasului Vlad Andrei pe care il plangem de mai bine de un an... si totusi este un an deja! m-am refacut fizic... dar nu si psihic si tare imi este ca nu imi voi reveni niciodata ... ma trezesc ca ma uit la cate un bebelus pe strada si incep sa plang de se sperie oamneii care ma vad! imi este ciuda ca eu am bratele goale sau ca nu am ce plimba in parc! si ma uit cu invidie la burtici si proaspete mamici...
iar relatia, casnicia noastra, care a avut atat de mult de suferit, se clatina in lipsa lui Vlad... si stiu ca trebuie sa mai incerc o data, si inca o data, si inca o data , de mii de ori daca este nevoie! si imi doresc sa raman insarcinata si sa am un bebe care poate o sa ne mai aline dorul... DAR IMI ESTE FRICA!!!!
stiu ca este putin probabil sa se termine prost si povestea aceasta, dar tot imi este frica! stiu ca si daca s-ar mai intampla sa dau nastere unui inger as sti cum sa reactionez astfel incat sa imi fie mie, sa ne fie noua mai usor... dar tot imi este frica!
imi este frica de un test de sarcina pozitiv, chiar daca m-ar bucura peste masura. imi este frica de perioada care vine... si cu fiecare zi ce trece ma doare mai tare lipsa lui Vlad si ma apasa mai tare frica asta pe care chiar nu mi-o pot explica...
de vineri intram in perioada in care trebuie sa incercam... dar mie imi este frica! o fi vre-un fel de presentiment? oare sa nu fie momentul potrivit sa raman insarcinata?
imi cer scuze daca nu am fost tocmai coerenta, dar va rog, dragele mele, daca si pe voi v-au framantat astfel de intrebari, poate aveti un sfat pt mine, o vb, orice...
Imi pare f rau ca ai probleme in casnicie......si eu am trecut prin asta dupa plecarea Vladutului meu....dar am reusit sa depasim momentele astea.......prin comunicare....fii puternica....si nu-ti pierde speranta...... Iti inteleg frica de o noua sarcina........si eu traiesc aceste momente......si nu stiu cum sa le depasesc.... ......nu stiu ce sfaturi sa-ti dau.......dar pot fi alaturi de tine......nu-ti pierde credinta.......Bunul Dumnezeu le va aseza pe toate .......
Vladut ai grija de parintii tai......
Nu te-am tinut in brate , dar te simtim Nu ne-ai vorbit dar te auzim Nu te-am cunoscut dar TE IUBIM!
Offf draga mea .... si mie mi-a fost frica ...mi-a fost frica si de momentul acesta ca nu voi putea sa imi iau ramas bun de la Maria ... Mie frica si mie de viitor ....dar in acelasi timp nu vreau si nu pot sa ma las prada acestei frici .... Si eu am avut momente dificile in casnicie ...dar am vorbit si mi-am spus sentimentele ... Te rog din suflet ...este normal sa-ti fie frica pentru ca neprevazutul exista mereu ...dar eu cred ca esti puternica si vei invinge aceasta frica si vei lasa ca iubirea sa invinga durerea si frica ....
Te imbratisez ...... hai trage aer puternic in piept si rosteste impreuna cu mine '' eu pot si voi putea sa inving frica'' Pupici dulci
sincer de la tine chiar nu m-am asteptat sa mai scri si aici deci mi-ai facut o surpriza extraordinara!
sti ce e mai greu? ca noi realizam ca un bebe ne-ar apropia si ne-ar face sa constientizam ca locul nostru este unul langa altul dar ma tem si de o noua pierdere si de durerea care se va amplifica .
deja de aseara am simtit semnele perioadei de ovulatie si ca sa vedeti cat pot fi de lasa: m-am certat cu sotul meu acum 2 zile!!!! si dupa cearta care a avut ca punct de plecare o copilarie, am rasuflat usurata gandindu-ma ca gata, scap si luna asta! me =
ma simt depasita de situatie... dar, dupa ce am citit si ce mi-ai scris tu, draga Lore... cred ca o sa ma mai gandesc daca in seara asta voi "dormi " cu sotul meu pe aceeasi perna sau pe perna mea!
Draga mea prietena Hai sa iti mai spun ceva si mie mi-a si imi este uneori greu sa imi iubesc sotul cu adevarat si sti de ce ..pentru ca undeva inauntru meu as vrea sa dau vina pe cineva ...dar nici el si nimeni nu e vinovat Dupa ce am trecut prin toate aceste incercari am invatat ceva fff important .... ca atunci cand simtim ca cineva ne iubeste sa incercam ca nimicurile ..ceruturile copilaresti sa nu se sfarseasca cu suparari ce dureaza cateva zile ...sti de ce??? Ia gandestete ca te-ai certat cu sotul tau dintr-un nimic si el pleaca la munca si ceva se intampla cu el ..iar ultimele voastre cuvinte au fost defapt niste reprosuri ...nu ai sa regreti apoi toata viata????? invatati din aceasta durere sa deveniti mai uniti si sa va iubiti ...nu lasa-ti durerea sa ia locul iubiri si sa va rapeasca si acest lucru ''iubirea dintre voi'' .... Sper ca ai prins ideea Am momente cand imi este dor de cei dragi mie de familia de acasa si atunci sau oricand am ocazia le spun cat ii iubesc ... chiar daca pt uni din ei e ciudat eu le spun ..pentru ca viata se schimba intr-o secunda .... Te imbratisez cu mult mult drag si nu lasa durerea sa devina mai mare decat iubirea Vei reusi sunt sigura ...si teama pe care o vei avea cand vei avea un nou bebe in burtica nu-i nimic vom lucra si acolo sa incercam sa gasim motive pozitive pentru a nu lasa frica ..teama sa invinga ..iti sunt alaturi si impreuna vom invinge ....nu esti singura draga mea desi nu ti-am scris demult esti in sufletul meu ....
ce sa mai zic Lore... nu mai am cuvinte... si imi este rusine.. imi este mare rusine, pt ca eu trebuia sa iti spun tie ca viata are un rost si ca este frumoasa asa cum este ea, mai cu bune, mai cu rele... eu trebuia sa iti fiu umar si sustinere... si cu toate astea tot tu esti cea care ma incurajeaza pe mine
crede-ma ca mi se pare banal sa iti scriu MULTUMESC... e muuuult prea putin si daca as avea imaginatia necesara as inventa un cuvant care sa exprime toate sentimentele pe care ti le port... doar ca tot ce pot face este sa te am in minte si in suflet... si asta de mai bine de un an
nu ma simt in stare sa ma pun in locul tau nici macar pt o secunda asa ca iti port un respect senzational de mare! si trebuie sa recunosc ca nu putine au fost momentele in care as fi vburat sa te strang macar o data in brate si sa iti sterg o lacrima...
si referitor la subiectul acestiu topic... asteptam sa vedem ce ne va spune testul de sarcina pe care il voi face abia peste 10 zile
Draga mea ..nu trebuie sa imi multumesti ...tot ce imi doresc este sa iei exact ceea ce trebuie din ce ti-am spus si sa privesti inainte ..atat nimic mai mult ... Si uneori lucrurile nu sunt asa cum ar trebui ...asa a fost si este scris eu sa te incurajez pe tine ... Te pup dulce dulce
evident ca azi sunt deja paranoica... mi se pare mie ca deja sunt insarcinata ))))))) si vb deja ca si cum as fi insarcinata ))
si razand asa realizez ca sunt intr-un carusel... se amesteca ganduri si sentimente si ma arunca intr-un vartej de unde greu mai scoti capul la suprafata sa infrunti realitatea
imi e asa de ciuda ca sunt nehotarata! ca nu sunt sigura daca este un moment bun sa avem un bebe... uneori ma gandesc daca nu cumva ar trebui sa renunt la tot sa fie mai usor si pt mine si pt toti. am sensazia ca sunt o piedica in drumul unora sau o pacoste in viata altora... si pe deasupra mai sunt si "paranoia" cum am mai auzit la unele persoane!
cineva imi zicea in gluma ca poate am nevoie de ajutor psihologic... nu este exclus!!! la cum ma simt uneori... si toate simtomele astea sunt de anul trecut!!!
Ooooo cat de greu mi-a fost sa INCEP sa ma gandesc ca as vrea sa raman insarcinata, dupa ce suferisem atat de mult... Si pana la urma stii care a fost "factorul declansator" la mine? Topicul "Din nou insarcinata" Am inceput sa citesc postarile mamicilor de Ingerasi care ramaneau gravidute si cum veneau cu vesti bune si apoi cu vestea cea mare Si listuta cu mamici fericite cu bebeii in brate era din ce in ce mai lunga si mai frumoasa... si uite asa am prins curaj si... o am pe Sofia!
In legatura cu mersul la psiholog...eu chiar te incurajez sa faci acest lucru! Eu am fost si m-a ajutat foarte mult! Si ii multumesc pentru asta! Desigur frica te va mai insoti...eu cred ca e inevitabil, dar, sa-ti amintesti mereu ca ai un Ingeras gingas care te apara si te vegheaza mereu
Te cu mare drag Abia astept sa te trec in lista burticutelor fericite Curaj! Doamne ajuta!
Miky ...sa sti ca cu mersul la psiholog si eu te incurajez sincer si eu am mers la o sedinta inainte sa decid sa o las pe Maria-Grace sa plece .... Chiar mi-a prins ffff bine ...cat sunt eu de optimista si puternica imi era frica de aceasta despartire ..imi era frica ca o sa mi se rupa sufletul si voi fi in stare sa imi iau La revedere ....si acea sedinta mi-a dat increderea in mine .... si frica va fi mereu in sufletul tau ...acum frica de o noua sarcina ...apoi este frica ca oricand viata se poate schimba intr-o fractiune de secunda .... Dar cu toate acestea te rog fi positiva si nu te lasa batuta ...analizeaza si aduti aminte pentru ce te-ai indragostit de sotul tau .... nu lasa viata aceasta cu problemele ei zilnice sa iti rapeasca si aceste bucuri ...petreceti timpul impreuna ... intr-un final nu conteaza cantitatea timpului petrecut impreuna si CALITATEA Fiti o familie si nu-ti fie teama cand va dori noul sufletel sa se cuibareasca in burtica ta o va face .... te pupicesc dulce si astept vestea cea mare
imi stiu bine corpul, mi-am calculat perfecr zilele fertile, stiu exact cand s-a produs ovulatia, am simtit... si totusi, 2 teste negative???? cum e posibil???
Draga mamica, iti cunosc sentimentele pt ca le traiesc, imi e frica sa raman insarcinata, am ajuns sa imi fac alte planuri si sa aman mereu.Am zis ca la anul dupa ce facem cununia religioasa ca sa fim uniti si in fata lui D-zeu, acum eu ma gandesc sa mai astept inca putin pana ne luam si un apartament al nostru pt ca nu vrea sa mai stau cu soacra.Deci asta ar insemna inca vreo 2 ani de asteptare, Imi e teama, inca nu i-am spus sotului ca m-am razgandit si ca vreau sa mai amanam inca putin venirea pe lume urmatotrului nostru copilas.Nu cred ca va fi de acord, sufera ca si mine dupa Lara noastra si vrea un copilas pe care sa il stranga in brate si sa ii mai aline,poate, dorul de Lara. Imi e frica...... imi e frica de faptul ca poate si a 2 oara voi pati la fel si imi va fi luat copilasul de langa mine......... imi e frica pt ca m-am documentat mai amanuntit despre colestaza de sarcina pe care am avut-o si am realizat ca fetita mea din cauza asta a murit, iar sansele sa am si la a 2 sarcina asta sunt de 60-90%. Cum sa pornesc iar la drum cu sansele astea?Plus ca mai sunt si alte probleme datorate colestazei:nastere prematura, moarte intrauterina.Plus chinul de a ma scarpina inca 3 luni cu piatra de calcaie pana imi da sangele si de a dormii doar 2-3h pe noapte. Daca trec iar prin toate astea si se va intampla ca si prima data??????
Uneori ma gandesc ca poate nu imi e dat sa am copilul meu si poate cea mai simpla solutie ar fi sa adoptam,sunt atatia copii care au nevoie de iubire. Dar daca voi regreta toata viata ca nu am incercat si a doua oara? Imi e teama sa discut asta cu sotul meu, ma iubeste dar nu ar intelege daca i-as spune ca nu vreau sa trec 9 luni prin inca un chin psihic nestiind daca dupa 9 luni voi avea sau nu copilasul meu. Uneori nici eu nu mai stiu ce vreau ,ce simt, ce imi doresc........e atat de greu. M-am schimbat atat de mult dupa ce fetita mea a plecat, nu ma mai misca nimic, am devenit imuna la durerea altora, mi se pare ca nimic nu se compara cu ce am eu in suflet. Poate sunt egoista dar asta simt.
ooofffff Catalina... uite ca mesajul tau de aici m-a facut sa las totul balta pt a-ti raspunde.
de cand am deschis topicul au trecut 2 saptamani, cred, timp in care s-au intamplat destule... sa incep cu inceputul stiu exact ziua in care se produce ovulatia asa ca ne-am gandit ca va fi usor sa punem cu toata dragostea un bebe in burtica... doar ca m-am inselat am vanat toate zilele fertile si am simtit momentul ovulatiei, nici prin gand nu ne trecea ca o sa fim atat de dezamagiti si suparati acum. la 10 zile de la conceptie mi-am facut 2 teste... au iesit negative! SOC!!! am plans si m-a durut la fel de mult ca atunci cand l-am pierdut pe Vlad apoi am mai asteptat inca 4 zile... asa ca in dimineata asta, satula de nedormit si de vise in care ne bucuram si plangeam de bucurie ca am ramas insarcinata am facut ultimul test ... tot o liniuta! am simtit ca a picat cerul pe mine. era ultima speranta! inca nu mi-am revenit din soc...
si acum sa va explic ca sa intelegeti. cu toate ca imi este teama - teama sa nu mai pierd un copil, teama ca o sa ma doara mai mult ca nu mai este Vlad - am hotarat sa incerc si sa ii daruiesc atat familiei mele cat si sufletului meu, mult doritul bebe. din secunda in care m-am hotarat totul s-a schimbat! deja visam cu ochii deschisi ca am ramas insarcinata, parca ma si simteam insarcinata, calculam in ce zi si luna se va naste... apoi s-a prabusit tot visul meu...
acum nu mai am decat un singur lucru de facut: sa incep analizele si controalele la medici... pt ca nu ma pot multumi cu banala explicatie: ai fost stresata si de aceea n-ai ramas! nu cred! si chiar daca ar fi sa fie doar atat, prefer sa suflu si in iaurt de data aceasta.
dar in privinta problemei tale, nu exista tratament care sa te ajute sa duci cu bine sarcina pana la capat? trebuie sa recunosc ca nu am habar despre afectiunea de care suferi...
te imbratisez si sper ca impreuna o sa putem sa trecem peste temeri
Draga Mihaela, din pacate nu exista tratament pt colestaza.In ROM inca nu se stie ff mult despre aceasta boala, ginecologul meu a ignoratu, am aflat de ea de la dermatolog si de la o mamica de pe internet din Bucuresti care suferea de aceeasi boala si care primise un medicament de la ginecologul ei, dar nu pt a trata boala, ci pt a opri mancarimile ingrozitoare. Acum sunt in Londra si m-am interesat si aici,am citit articole,am urmarit filmulete, am intrebat si medicul meu de aici despre aceasta boala. Aici este luata in serios,esti chemat de cateva ori pe sapt pt ai asculta inima bebelusului (asa cum am mentionat exista mari sanse de moarte intrauterine) ,ti se fac ecografii mai dese,in special in ultimul trimestru, si se induce nasterea inainte de 38 de sapt.Inca nu se stie exact ce declanseaza aceasta boala, se presupune ca datorita hormonilor din sarcina.Sarurile din bile nu se mai elimina corect ceea ce produce mancarimi de piele insuportabile mai ales in timpul noptii.Se prescrie doar un singur medicament pt a oprii mancarimile, nu exista tratament pt boala in sine. Riscurile acestei boli sunt mari mai ales asupra fatului:nastere prematura,moarte intrauterina,eliminarea meconiului in uter (asta s-a intamplat cu fetita mea).
Cum sa mai raman eu insarcinata cand medicii nostrii habar nu au despre asta?Cum sa ma dau din nou pe mana lor cand Fetita mea a murit din cauza incompetentei lor.Eram internata in spital de 1 luna, in ziua in care nu a mai miscat fetita mea i-am spus asistentei de 3 ori lucrul acesta si ea nu a facut nimic........... a lasat-o sa moara Cum sa mai am eu incredere in sistemul nostru sanitar?
In privinta unei noi sarcini,dupa ce faci toate analizele iti recomand sa te relaxezi si poate sa nu mai calculezi totul pt ca daca nu vei ramane insarcinata in luna respectiva vei fi dezamagita.Bebe poate vrea sa-ti fak o surpiza
Din tot sufletul meu mi-as dori sa raman aici, am fost in spital aici ,am vazut cum esti tratat, ca un OM, nu ca in Romania.Aici nu conteaza cum te cheama,ce functie ai,cati bani ai, ai dreptul la asistenta medicala GRATUITA, indiferent de boala. Poate suna ciudat dar e o placere sa te duci la medic atunci cand vezi ca esti pus mai presus de orice, ti se explica ce ai, ti se explica de ce ti se da acel tratament.Am ramas impresionata ce inseamna civilizatia.Romania nici peste 100 de ani nu va avea acest sistem medical. Nu stiu daca voi putea face un copil aici pt ca sotul meu nu e cu mine, sunt singura, si cel mai probabil ma voi lasa din nou pe mana incompetentilor din ROM.
Poate D-zeu ma va ajuta de data aceasta si va fi bine.
pai, ne ramane doar sa ne rugam la DD sa ne de-a bebei sanatosi...
eu zic ca trebuie sa incercam. ma uit la Lore... Doamne! ce siferinta si totusi sunt sigura ca Lore va mai incerca si va castiga sigur batalia cu DD nu-i asa Lore?