Pagina 1 din 1

Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 18 Aug 2012, ora 12:49
de RAMONA ROBERT
Eram mama de inger fara sa am posibilitatea de a lupta...fara preaviz am devenit mamica de ingeras..intrasem intr-o stare de soc,,eram paralizata de durere si nu realizam ceia ce se intampla in jurul meu..dupa un timp sincer nu stiu daca a fost 2 sapt sau o luna am decis sa plec..lasand in urma cimitirul ingerasului meu,le ziceam incontinuu familiei sa aiba grija de fetita mea caci nu stiu cand ma intorc,ajunsa in italia tot ceia ce faceam era sa plang..nopti nedormite,stari de panica,crize de nervi si iarasi lacrimi.Desi zilele treceau nu realizam ca eu nu imi voi revedea printesa..mereu ziceam ca mai e un pic si o voi avea iar langa mine..nu eram constienta ca eram intr-o lume paralela,apoi a fost din ce in ce mai rau,m-am izolat de toti si de toate..erau nopti intregi nedormite tot ceia ce faceam era sa ma uit ore in sir la poza ingerasei mele si duar daca tineam poza strans,strans atipeam dar ma trezeam iarasi plangand si faceam crize de isterie,eram satula de auzul ambulantei ce ma ducea aproape regular la spital pt recuperare.Dupa un an si 4 luni am acceptat faptul ca am nevoie de ajutor si am mers la diferiti terapeuti si cosmarul meu se adeverea..incepeam sa inteleg ca ingerii nu se mai intorc..ca buburuza mea de fapt e MOARTA si ca trebuie sa accept realitatea,ara atat de greu de inteles incat de multe ori am avut tendinta de a-mi pune capat zilelor..nu mai suportam durerea aceea imensa ce-mi apasa pe piept...vroiam duar sa se termine odata pt totdeauna.Unii medici imi ziceau ca solutia ar fi sa devin iar mama dar pt mine era inacceptabil apoi citind si recitind mesajele mamicilor de inger ce nu mai pot fi mamici niciodata am inceput sa ma simt vinovata,eu care pot nu vreau si altele care vreau nu pot?Incept,incet ideea de a fi iarasi mamica a incoltit in inima mea.....

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 18 Aug 2012, ora 13:25
de RAMONA ROBERT
Dupa patru luni am ramas insarcinata si imi reaparuse zambetul pe buze dar dubiile nu-mi dadeau pace,iar acum cand burtica mea are 16 saptamani inca simt ca sufletul meu e gol....nu ma simt vinovata ca sunt insarcinata caci ingerasul meu din cer asta si-ar fi dorit,privesc in continuare poza buburuzei mele si imi doresc ca ea sa se intoarca dar acum am inteles:ea a fost mereu cu mine!

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 18 Aug 2012, ora 21:08
de Loredana M
>:D<
Ramona ...ma bucur ca ti-ai deschis inima si sufletul si ai inceput sa accepti ...aceasta este una dintre etapele catre vindecarea sufletul acceptarea ...
Te imbratisez cu mult drag si sa nu uiti ca noi cele din aceasta Famile E.M.M.A vom fi mereu alaturi de tine precum si micuta ta este si va fi alaturi de tine mereu ..... >:D< >:D<

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 29 Aug 2012, ora 15:48
de RAMONA ROBERT
In fiecare zi realizez ca nimeni nu te poate intelege mai bn decat o mama de inger,temerile,suferinta,zambetul..chiar daca acum astept un bebe ,ingerasa Ayline face parte din prezent,imi alint burtica si intorc capul spre poza ingerasei mele,adorm cu mana pe burta dar zic te iubesc pt 2 copii,e greu sa explic celor din jur cum sunt,e greu sa povestesc fara sa-mi dau seama ca ei nu pot intelege...cand zic ca am 2 bebei lumea se uita ciudat la mine si ma intreaba dar unul unde este?la medic,in parc,intre cunostine...e greu sa explic cand stiu ca ei nu inteleg,cuvintele ca STERGE POZELE CU EA,NU MAI TINE INCONTINUU LUMANAREA APRINSA,NU MAI VB DE EA ...m-am aturat sa le aud...vreau duar sa fiu inteleasa :- :- :- ..... :( :( :(

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 15 Sep 2012, ora 16:31
de RAMONA ROBERT
Astazi cum sunt?Nu stiu de ce dar am inceput iarasi sa ma gandesc tot mai mult la ingerasa mea,discutiile toate duc catre ea..mi-as dori sa vb numai si numai depre ea...pt celalti e ciudat dar eu nu ma pot abtine,am atatea de spus despre cresterea unui copil dar ma simt la locul nepotrivit la astfel de discutii..mi-a reintrat din nou in minte diagnosticul ei MIOCARDO SCRELOZA,intru pe net sa descopar DE CE dar nu gasesc nici un raspuns...am inteles ca asa trebuia sa se intample dar de ce exact la o luna?De ce exact inainte cu cateva zeci de minute de a ajunge la ea?Imi doresc ca lumea sa intelaga ca ea A EXISTAT si ca nu este o urma de praf care trebuie sa o stergi...as vrea un rasp dar nu il pot primi,imi doresc sa ma intorc in Ro si sa vb cu cei din spitalul unde a fost dusa ea,sa-i iau la intrebari..sa aflu...acum regret ca nu am fost destul de puternica de a vb..de a afla...

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 15 Sep 2012, ora 19:53
de Mirela Mimi
Doamne ce ochisori frumosi ....., imi pare foarte rau Ramona pt printesa , ingerasul tau .....insa ma bucur tare mult ca te-am gasit in acest topic "din nou insarcinata "...felicitari din suflet si curaj , dragoste si credinta .....imi doresc enorm sa ajung sa scriu si eu aici si sa imparatsesc vestea asta minuntata cu voi !!!!

te puup si ai grija de tine si de bebe !!!!
Pt Ayline Alexandra ....zbor lin , este si va fi langa voi !!!

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 18 Sep 2012, ora 21:57
de ana maria huzum
Buna Ramona.

Eu am 15 saptamani! numai ca fetita mea a murit de 3 luni. Si eu vorbesc cu ea prin casa. o chem cand ajung de la servici si o rog sa-mi dea un pupic. chiar ma aplec ca sa ajunga la mine si inchid ochii si astept si imi imaginbez ca ea este acolo in fata mea asa cum era de obicei. pe strada ma trezesc spunandu-i numele: Mirunica...Mirunica ... o strig incet sa nu ma auda altii si sa creada ca sunt nebuna ... dar o strig si o intreb daca este cu mami! acasa o pun sa-mi povesteasca ce a facut azi, asa cum o intrebam cand veneam eu acasa. nu-mi spunea niciodata, doar ma urmarea prin casa ca un catelus. nici acum nu-mi spune nimic, nu o aud, nu o visez si mi-e dor de ea de simt ca mi se rupe burtica in doua - si atunci mi se face teama pentru bebe pe care-l port, pentru bebe pe care l-am vrut din disperare si din nevoia de a ma salva. si nimeni nu intelege! ai dreptate! de ce suntem atat de innebunite dupa puiutii acestia mici, dupa jumatatile acestea de oameni care ne-au umplu viata si inima si sufletul si trupul. e greu sa acceptam ca ei nu sunt cand noi suntem!

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 20 Sep 2012, ora 18:48
de RAMONA ROBERT
Mirela si Ana va >:D< cu drag,incerc sa rezist,incerc sa traiesc dar...mai apare cate una si imi darapana tot tot ceia ce am realizat pana acum...incepusem sa nu ma mai simt vinovata ca mi-am lasat ingerasul acasa si am plecat...desi am plecat pt a o putea lua apoi cu noi,incepusem sa cred ca intradevar nu sunt singura mama care isi lasa copilul in grija bunicii,incepusem sa zambesc cu gandul la ingerasa mea din cer dar astazi sa spulberat....mi sa zis NU TREBUIA SA PLECI DE LANGA EA,iar raspunsul meu care il dau acum este SI DACA NU PLECAM NU SE ITAMPLA?Simt si stiu ca ingerasa mea nu a vrut sa fiu acolo...dar sentimentul de vinovatie si dezamagire il am din nou.Psiholoaga si Robert m-a u ajutat cu cuvintele si suportul lor iar o sg pers a daramat tot...am aflat ca voi avea un baietel... O:-) mea tot tu ai facut asta?Ai stiut ca daca voi avea o fetita de fapt mi-as fi dorit sa fii tu?Incerc sa depasesc dar nu pot...orce ai face simt ca inca te am alaturi de mine si din nou sunt considerata NEBUNA,mamica de ingeras=NEBUNA.

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 21 Sep 2012, ora 18:46
de caresse
Ramona,nu mai pleca urechea la toti cei din jur, asculta-i pe cei care te iubesc si te pretuiesc cu adevarat .
Daca nu esti parinte de inger, nu ai cum sa stii durerea si nu ai cum sa intelegi comportamentul unui alt parinte de inger ...
E normal sa-ti fie frica; daca nu ne-ar fi frica, cum am recunoaste curajul !
Esti o mami curajoasa si minunata, sa nu te indoiesti niciodata de acest lucru !!!
%%- %%- %%- %%-
[-o< [-o< [-o< [-o<
>:D<

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 16 Aug 2015, ora 13:39
de alexandru
Astăzi? Muuult dar mult mai rău ca atunci când puiul meu a plecat dintre noi :((

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 3 Sep 2015, ora 12:25
de Ludmila
Am ajuns la o răscruce în viața mea, o rascruce rea, urîtă și crudă, care nu îmi permite să aleg singură calea pe care vreau să merg…….ea mă impune și mă apasă să merg doar pe una cea a suferinței și durerii.!!! Nu am o altă obțiune decît să sufăr înghițind în sec și să mergi mai departe, mai bine zis să încerci să mergi mai departe, fără a cunoaște dacă finalul va fi unul reușit.

Tot ce trăiesc acum mi se pare un vis, un vis urît de la care pling și tresar in fiecare noapte, un vis din care visez că osă ma trezesc și totul o să fie altfel, dar nu e așa.

Mi-am pierdut coplilul, și nu cred că există durere mai mare pe pămînt decît asta, cînd o mamă își pierde copilul. De fapt nici nu știu dacă sunt mamă, sau am fost, așa cum mi-am pierdut puiul cu citeva zile înainte de naștere, așa cum nu l-am ținut în brațe, așa cum nu i-am auzit plinsetul sau gîngîielie. Îmi dau întrebarea asta în fiecare zi, CINE SUNT EU pentru el, și dacă sunt cineva, atîta timp cît el nu este în lumea noastră. Odata cu el a dispărut totul din viața mea, absolut totul, vise, speranțe, lupte pentru tot ce e mai bun, etc, mi-au ramas doar amintiri încă vizibile pe burta mea, niște poze de la ecograf și o inimă plina de amintiri plăcute cîndva- realmente dureroase despre faptul că urma să devin mămică.
Au trecut 3 luni deja, si cind ma gindesc ca trebuia sa am un minunat baietel, si nu am nimic, mi se rupe inima.
Am inceput sa ma linistesc si sa ma gindesc la conceperea unui alt copilas, cu toate ca mie frica.
Inca sunt confuză.................

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 4 Sep 2015, ora 19:01
de Adina-Mihai
Ludmila, o stransa imbratisare tie si zbor lin ingerasului. >:D< @};-
Incearca sa muti casuta ingerasului tau in sectiunea mame de ingeri ca sa fie mai vizibila. te imbratisez si multa putere >:D< >:D< >:D<

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 28 Mar 2016, ora 13:44
de RAMONA ROBERT
Cum sunt azi?Nu a mai scris de mult...parca ar fi trecut o eternitate..au trecut 5 ani si 6 luni...dar nimic nu sa schimbat,doare la fel de mult..am sperat ca odata cu trecerea timpului si cu ajutorul piticului meu de 3 ani se va schimba cv..dar nimic nu sa schimbat..doare..doare atat de mult incat noptile mele de somn sunt scurte,lacrimile mele se vad noaptea si sufletul mi sa inchis :(( :(( :(( :(( :(( nu vreau pe nimeni..o vreau pe ea...luna august se apropie iar ea va face 7 ani ...as fi avut o fetita frumoasa cu codite =(( ,imi este ciuda...simt o furie imensa ..mi s azis sa ma fac bn pt sot,pt cei din jur..apoi pt piticul nostru...dar pt mine???de ce trebuie sa fiu toata un zambet mereu daca eu am inima zdrobita??de ce nu pot evada si sta singura fara sa aud de nimeni...vreau duar sa stau singura cu durerea mea,sa tip,sa urlu.... ~X( ~X( ~X( ....va veni ziua cand vom fi nevoiti sa ne intoarcem acasa..la acea casa care e la distanta de 3 min de cimitirul buburuzei mele...nu vreau,nu vreauuu :(( :(( :(( ,nu pot accepta ca sa fiu atat de aproape de ea si totusi sa nu o pot tine in brate ~X( ~X( ~X( .

Re: Si zilele au trecut....noi cum suntem azi?

MesajScris: 14 Iun 2019, ora 09:28
de AncaAndreea
Astazi? Rau... cu sufletul plin de dor si de neputinta, cel mai crunt sentiment din lume pentru un parinte....