Dupa o sarcina oprita in evolutie la 8 sapt am facut n analize, inclusiv testele genetice... Totul arata minunat! Apoi a venit Calin in burtica si l-am pierdut dupa o sarcina normala si o nastere la 35 de saptamani....simplu, culpa medicala! Toate eforturile mele au fost in zadar! La 1 an si o luna dupa plecarea lui Calin a venit Octavian in burticutza mea. Si mi-am zis ....Doamne, faca-se voia Ta!
N-a fost usor, cu emotii mari, cu teamna, cu prudenta, cu analize (dar mult mai putine, pt ca am inteles ca nu-ti ofera nimeni nicio garantie ca va fi bine).....si, iata ca a fost bine! Octavian implineste in curand 2 anisori, e un copil sanatos si vesel!
Deci....eu am invatat ca soarele rasare de dincolo de nori, dar am invatat si sa accept ca nu putem controla totul in aceasta viata si, uneori, norocul se impleteste cu realitatea........
Dragelor, sa aveti curaj, putere, speranta si credinta!