"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
felicitari pt baietel,ma bucur atat de mult ca totul e bine... hm...e destul de ciudat..si eu am trecut prin ce treci tu..si eu aveam sentimente contradictorii..si acum mai plang uneori dupa ingeras..chiar daca il am pe danut care imi umple viata...mereu o sa existe intrebari de genul"oare si ingerasul ar fi facut asa?oare el cum ar fi reactionat intr-o anume situatie...sau pe el de ce nu am putut sa-l vad facand asta....?si multe alte intrebari,uneori vinovatie...frica ca il iubesti pe bebe mai mult decat pe ingeras...le stii si tu...dar eu pot sa iti zic ca la un moment dat fara sa iti dai seama te inveti sa traiesti cu amandoi...eu si in timpul sarcinii si acum imi simt ingerasul aproape,am senzatia ca se joaca cu danut,ca e mereu langa noi...si astfel in sufletul meu traiesc visul ca ii am pe amandoi,problema sunt cei din jur,chiar si sotul...ei nu inteleg,nu pot accepta ca ingerasii ne sunt alaturi...asa ca m-am invatat si vorbesc si cu ingerasul cand sunt singura cu danut...mai are el niste faze comice cand se uita intr-un punct anume si se stramba in toate felurile..e atat de dulce si atunci mai zic..."stati cuminti ca va bat....sau..ingeras lasa-l pe danut,nu-l mai invata obraznicii...si imi simt inima usoara,fericita....stiu ca incerc sa fiu mama pt amandoi,sa nu creada ingerasul ca l-am uitat... iti dai seama ca nu mi se intampla sa fac asa pe strada...desi nu vad nimic rau in asta....m-am invatat sa imi creez propriile momente in care sa ma bucur de amandoi copii ai mei...si astfel sentimentele de vinovatie ca l-as iubi numai pe danut sau ca mi-as uita ingerasul au disparut....si durerea e mai mica...doar in anumite perioade tasneste din nou la suprafata,dar ma mangaie rasul lui danut...si sunt din nou bine..... eu ti-am spus povestea mea,ce traiesc eu...cum fac eu...totusi nu e la fel la toata lumea..fiecare mamica are felul ei de a face lucrurile,simte diferit.... bucura-te de sarcina...stiu ca e greu,dar eu intr-un fel regret ca m-am lasat coplesita de griji si de spaima in timpul sarcinii si nu m-am putut bucura de lucruri pe care nu stiu daca o sa le mai traiesc vreodata... ai grija de burtica si sarcina usoara in continuare
Multumesc mult pentru raspuns. Pentru toate mamicile cu durere in suflet...mi-am amintit de un citat superb din Micul Print: "Cand vei privi cerul, noaptea, pentru ca eu voi locui pe una din ele, pentru ca eu voi rade acolo, atunci pentru tine va fi ca si cum toate stelele ar rade. Tu vei avea stele care vor sti sa rada!
Heidi, ma bucur ca sarcina merge bine, sarcina usoara in continuare si bb sanatos. Grijile tale sunt intemeiate, dar te asigur ca in momentul in care iti vei tine bebelusul in brate aceste temeri vor disparea. Iti vei iubi bebelusul, te vei mai gandi si la ingerasul tau, vei mai plange, dar bebelusul de langa tine iti va insenina zilele.
Sunt alaturi de tine.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Draga Heidi eu nu prea am avut problema de a avea copii in preajma, din contra, insa au fost unele momente cand a fost dureros sa ii am, chiar si acum cand o am pe surioara Gabrielei. Cat despre a iubi copilul din burtica, pe surioara Gabrielei nu am iubit-o ca pe Gabriela din burtica si acum regret, dar stiu ca atunci ma protejam, involuntar si inconstient, insa azi pot sa iti spun ca o ador, ca o iubesc ca pe surioara ei mai mare, sentimentele tale se vor limpezi intr-un anume moment. Asta nu inseamna ca nu vei plange poate chiar cu bebe in brate pentru ingerasul tau ... si eu am plans si sigur voi mai plange ... dorul e mare si golul nu il inlocuieste un alt copil, doar ca viata devine mai roz dupa negrul si griul atat de prezent pana atunci. Sarcina usoara in continaure si bebe sanatos nascut la termen.
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Va multumesc mult pentru cuvinte ! Sa stiti ca datorita a ceea ce am citit aici pe site, am stiut cum sa ma comport in noua sarcina. M-ati ajutat enorm. Am citit povesti ale mamelor care au avut bucuria de a ramane din nou insarcinate dupa tragedia pierderii unui copilas si am citit despre pericolul de a fi mai distanta in a doua sarcina, de a-mi indeparta de la suflet al doilea copil, de a ma proteja de o posibila alta nenorocire, chiar daca nu voit, ci subconstient. Am inteles de la voi ca nu este corect pentru noul sufletel sa sufere din cauza ca eu am un ingreas acolo sus, nu e vina lui si nici nu trebuie sa afecteze relatia mea cu el. Asa ca... am inceput sa ma pregatesc, inca dinainte de a ramane insarcinata. Sa-mi cultiv curajul, sa ma gandesc cu dragoste la un nou sufletel viitor, sa incerc sa impac gandul ca primul nu mai e cu faptul ca imi doresc totusi un copilas langa mine aici. Si acum in sarcina m-am straduit sa fiu si mai iubitoare decat cu primul, daca e posibil asa ceva... si mai plina de speranta, mai optimista decat sunt eu in mod normal, si va marturisesc ca este o munca permanenta, nu vine chiar de la sine, ma lupt cu mine si cu gandurile triste. Dar ma lupt pentru el...si pentru el ma lupt cu toata lumea din jur. Cei mai multi au ales sa nu se mai bucure de noua mea sarcina, si asta ma doare, vreau sa-mi stiu sufletelul iubit la maxim. Uneori mi se pare ca si sotul meu e schimbat fata de primul bebe... parca s-a e mai inchis in el, nu ma adoarme cu mana pe burtica, ceva nu e la fel. Poate sunt eu paranoica, poate sunt prea sensibila fiind insarcinata. Dar ma lupt cu toata lumea si cu mine insumi pentru copilasul nostru, vreau sa-i imprim ganduri pozitive, relaxare, iubire si fericire, inca din burtica. Daca nu as fi stiut de la voi, nu as fi fost nici pregatita nici constienta de ceea ce am de facut in postura de mamica pentru a doua oara. Si nici nu as fi gasit intelegere nicaieri, pentru ca sincer, numai voi ma intelegeti... Va multumesc enorm si va doresc tot binele posibil !
felicitari, in primul rand, draga heidi. si eu sunt o proaspata mamica de baietel si iti doresc sa ai o nastere cat mai usoara. in privinta sotului, eu cred si sper ca nui asa cum iti imaginezi poate ca ii e teama sa nu cumva sa afecteze in vreun fel nu cred ca nu isi doreste la fel de mult ca tn acesta minune. poate ca e prea protectiv sotul meu, de la luna a 5 nu a mai putut dormi cu mn, ii era teama sa nu cumva sa se rasuceasca si sa dea peste burta mea . nu trebe sa ai ganduri negative. fii optimista ( stiu ca e greu, la fel a fost si pt mn). abia astept sa aud vesti si poze u printisorul. sarcina usoara.
mie mia fost greu pana am ajuns in saptamana cand a pierdut fetele, deoarece mi era teama sa nu se repete istoria. nu esti singura careia ii e teama ca nu isi va iubi BB ce va sa vina ca pe cel ce la pierdut, dar o sa veziii cand o sal simti in brate se va schimba situatia. si o sa vezi cum sotul tau o sa te surprinda cu dragostea ce o va revarsa peste BB. eu la nici 24 de ore de la cezariana am mers sa il alaptez. n-am putut sa mai astept, asteptasem un an momentul acela asistentele se mirau ca mam ridicat asa repede din pat. iar sotul e cel mai mandru, il pozeaza in nestire si posteaza poze cu el, sa vada toata lumea ce fecior are la fiecare eveniment e cu aparatul in mana: prima baita, primul plans, cand a dormit prima oara pe spate, pe burta etc. asa ca, cauta in jurul tau energie pozitiva pana trec cele 4 luni de sarcina, pt ca o sa vezi ce minune iti va da DD. si nu uita ca tau vegheaza de sus.
Ati avut dreptate si e culmea, mi se intampla niste lucruri ciudate de cand sunt impreuna cu sotul meu... Exact cand sunt mai disperata intr-o privinta se remediaza situatia. De parca ar fi o telepatie si el mi-ar citi gandurile. Am ajuns acasa in ziua urmatoare celei in care m-am suparat de-a binelea si sotul meu de atunci a fost incredibil de dulce, il mangaie mereu pe bebe, a inceput sa-mi spuna ca trebuie neaparat sa facem cumparaturi, sa aiba tot ce-i trebuie. Si mi-a mai spus ca este epuizat de atata munca, ajunge noaptea acasa ce-i drept...stiu... si in weekenduri suntem acasa la noi, unde sotul meu renoveaza singur casa, iar eu fac curat si tot ce pot...si tot ce face e pentru mine si puiul nostru, dar e stresat de gandul ca trebuie sa si renovam casa pana la vara, ca sa ne mutam, sa avem banuti si de ecografii, sa ne pregatim pt bebe si sa ne platim ratele si datoriile. Nu are cine sa ne ajute, stiu ca suntem intr-o situatie grea, asa suntem de cand am facut creditul pt casa, dar stiu sigur ca Dumnezeu ne ajuta si va fi din ce in ce mai bine totul. Insa momentan mie or sa-mi scada veniturile cand voi ramane acasa cu bebe si e mai multa presiune pe sotul meu, nu e deloc usor. Deci stiu ca are multe pe cap, dar si eu am si am pretentia sa fie totusi 100% langa mine, orice ar fi, de asta uneori ma mai supar. Am facut poze cu burtica, am inceput sa scriu un jurnal al sarcinii, ca sa stie puiul nostru cat de iubit a fost inca din burtica. Totul va fi bine. Sa ne ajute Dumnezeu...joia viitoare am ecografia de 23 saptamani, mi-e frica.... dar trebuie sa fie totul foarte bine
Maine e ziua cea mare....a ecografiei...si mi-e atat de frica, Doamne...nu stiu ce m-a apucat asa brusc. Imi vin ganduri negre in minte, fac scenarii, simt ca nu o sa am putere sa intru acolo...din pacate, e acelasi cabinet, acelasi doctor si aceeasi ecografie ca atunci cand am aflat ca puiul nostru care nu mai e, era bolnavior. Am incercat sa ma programez in alta parte, dar nu am reusit, singurul medici in care as fi avut incredere ca alternativa avea programari pana peste 4 luni. Probabil cum vezi testul, trebuie sa te programezi pentru ecografia de 8 luni....hihi... Decat sa merg la unul in care nu am incredere, mai bine merg tot la medicul asta si incerc sa trec peste amintiri si temeri. Dar...nu stiu cum. Mi-e frica sa nu cedez nervos, sa ma apuce plansul, tremuratul, sa ma fac de ras... ultima oara am fost la el pentru sarcina extrauterina si a fost f greu... am stat undeva pe un hol mic, sa nu vad gravidele, am avut ochii inlacrimati permanent, cat am asteptat, f greu... Of, am nevoie de putere...multa putere...
Suntem binee !! Baietelul nostru e bine, creste normal. Eu sunt cam stresata, poate si de asta am contractii zilnice, asa ca iau no-spa incepand de astazi. Doctora mi-a dat si sa fac iar analizele, ca sa fie sigura ca nu am vreo infectie urinara sau stiu eu ce, care sa provoace contractiile. Ecografia a decurs bine, am avut si momente de slabiciune inainte sa intru, dar le-am depasit, nu am plans, nu am facut crize. Dupa ecografie am picat in butoiul cu amintiri si nu prea am dormit, desi doctorul nu gasise nimic in neregula. Dar am comparat eu ecografiile copilasului nostru care nu mai e cu ale puisorului nostru din burtica si mi s-a parut ca seamana, o noapte intreaga si o zi m-am zvarcolit in indoieli si stres, pana cand m-au apucat dureri mari de burtica si am ajuns la medic. Mi-a facut ecografie si la 24 de sapt totul e bine, bebe creste, deci suntem bine. Dar eu trebuie sa ma odihnesc mult, sa iau no-spa si sa evit stresul. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti!
Ma bucur tare mult ca esti bine , am urmarit si citit tot ceea ce-ai scris cu mare interes in acest capitol "din nou insarcinata "...am fost atenta pentru ca-mi doresc din tot sufletul sa te urmez......Doamne ajuta sa fie bine !!!! te pup si sanatate multa ...nu uita de odihna si relaxare !!!!
Doare ENORM si va durea ETERN ..pierdea ingerasului meu...ALIN CONSTANTIN ... Ingeras nascut fara viata pe 12.08.2012
Sa te ajute Dumnezeu sa aveti curand un bebe sanatos, destept si frumos !! Totul e sa pastrezi speranta si sa crezi cu putere ca totul va fi bine. La noi totul e bine, eu am trecut un prag psihologic, acum imi e clar, totul s-a linistit dupa ce am trecut de momentul in care am descoperit in sarcina trecuta ca baietelul nostru e bolnav. Avem 26 de saptamani jumatate si totul e bine, crestem normal, puiul mic este extrem de vioi si puternic. Cred ca si tati a trecut de un prag psihologic, parca dupa ultima ecografie s-a luminat deodata. E din ce in ce mai schimbat, i-a revenit zambetul, cred ca ii era frica, la fel ca si mie, dar nu vroia sa recunoasca si sa se manifeste pe fata, ca sa nu ma afecteze pe mine. Of, doamne, cat l-a afectat si pe el pierderea copilului nostru dulce... acum realizez cat s-a inchis in el si cum nu m-a lasat sa vad. Cred ca abia acum indrazneste sa fie convins ca totul va fi bine si e atent cu mine ca si cum m-as sparge, ar face orice. Deci totul e normal acum, suntem foarte bine. Si cred cu putere ca primul nostru copilas vegheaza asupra noastra, de sus, asa simt eu. Este cel mai bun si bland ingeras asupra noastra. Il iubim mult si ii simt iubirea de acolo de sus, zi de zi.
Bine ai venit in familia E.M.M.A. ma intristeaza motivul pentru care ai intrat in aceasta familie, regret enorm pierderea puiutului tau Ianis Gabriel e atat de recenta noi intreaga echipa iti suntem alaturi, iti dorim multa putere
Iti ofer o imbratisare din partea echipei E.M.M.A si sa iti sugerez sa citesti cateva articole ca sa intelegi mai bine etapele dureri prin care toate am trecut .
iti recomand sa citesti cateva articole care pot ajuta in oarecare masura parintii incercati de durerea pierderii unui copil - Pentru tine http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame te va ajuta sa gasesti putere, - Pentru parinti, pt ca si a bunicilor este durerea http://www.organizatiaemma.ro/node/526 - iar apropiatilor tai, familiei, colegilor de serviciu le poti trimite un mail cu acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati de aici vor invata cum sa respecte durerea prin care treci si cum sa nu te raneasca, pentru ca stiu ca ei sunt cei care pot sa raneasca foarte profund chiar daca involuntar.
Azi un sincer La multi ani! se indreapta catre tine din partea echipei E.M.M.A. pe care poate nici nu iti place in aceasta zi sa il auzi/citesti (eu personal asa am fost la prima mea aniversare) Iti dorim in continuare multa putere, sanatate si multa liniste sufleteasca ... iar de acolo de sus sa simti cum ingerasul tau iti da putere si iti este alaturi
Legat de intrebarea ta, minim recomandat e 6 luni, insa trebuie sa discuti cu medicul tau cat recomada el. Poti citi despre o noua sarcina pe urmatorul link http://www.organizatiaemma.ro/node/56
Zbor lin ingeras iubit Ianis Gabriel
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Heidi, ma bucur tare mult ca sunteti bine ..Doamne ajuta in continuare .
Raluca , imi pare rau ca treci si tu prin asa ceva , eu pe 12 august mi-am pierdut ingerasul , si la fel ca tine imi doresc o noua sarcina ...am consultat medicul si mi-a spus ca nu e nicio restrictie , pot oricand sa raman deoarece am nascut normal , insa eu ma gandesc ca ar trebuii sa mai stau putin , corpul meu are nevoie sa-si refaca rezervele .....si plus de asta au trecut vreo 2 sapt de la implinirea celor 40 de zile si inca nu am avut legaturi cu sotul , mi-e teama , mi-e frica nu stiu .....nu-s pregatita! Te pup si numai bine !!!
Doare ENORM si va durea ETERN ..pierdea ingerasului meu...ALIN CONSTANTIN ... Ingeras nascut fara viata pe 12.08.2012
Draga Ghimis Raluca-Felicia imi pare rau ca ai trebuit sa treci si tu prin asa ceva...suntem alaturi de tine daca ai nevoie de ceva.......... Dupa cezarina e bine cam 1 an sa stai cuminte La nastere normala cam 6 luni Zbor lin pentru puiutul tau
Raluca, depinde mult de tine. Daca nu ai vreo boala gen infectie urinara, streptococ, cervicita, orice inflamatie prin zona, cu alte cuvinte daca esti sanatoasa si ai nascut natural sau ai pierdut sarcina fara alte complicatii, medicii nu or sa-ti impuna vreo perioada anume. Medicul meu de ex a zis sa astept o luna. Dar eu m-am refacut mai greu dupa nastere acolo jos, si am urmat si un tratament pt colpita, asa ca a mai durat. Dar gandeste-te bine, pt ca nu vrei sa fii insarcinata si sa plangi non stop dupa ingerasul tau. Pt sarcina ai nevoie de putere multa si o stare psihica cat de cat stabila. Prima senzatie e ca vrei sa ramai iar, instantaneu, insarcinata, stiu, ai da orice. Dar macar 2 luni sa astepti, sa vezi cum te simti, sa-ti recapeti fortele si dorinta de a trai. Te imbratisez, mult curaj si bafta ! Poate ca deja esti iar insarcinata, au trecut 2 luni de la mesajul tau.