Stiu ca in foarte multe spitale sau mternitati din Romania inca nu exista un psiholog, cu atit mai putin unul specializat pe astfel de probleme: pierderea unui copil, sarcini oprite in evolutie sau diagnostic fatal in sarcina...
Dar probabil ca in unele spitale se propune un astfel de ajutor, sau in urma campaniei EMMA se vor infiinta pe viitor astfel de posturi.
Acest sprijin trebuie absolut sa se ofere in mod gratuit parintilor, pentru ca aspectul financiar sa nu constituie o piedica.
Pentru ca acest ajutor sa isi atinga scopul, este foarte important ca noi sa ne adresam psihologului cu incredere. Prezenta lui in spital pe perioada spitalizarii este foarte importanta, dar si in lunile ce urmeaza. Aceasta trauma pe care o traim la pierderea unui copil poate lasa urme adinci, si efectele ei depind foarte mult de structura (puterea) psihica a fiecaruia.
Cu ajutorul cuiva de specialitate putem intelege mai usor toate aceste trairi...
Solutii miracol nu exista, nimeni nu ne poate sterge durerea cu buretele.
Chiar nu stiu foarte multe despre acest domeniu, e prima oara cind am consultat un psiholog.
Din nefericire nu era disponibila cind am avut mai mare nevoie (era la niste cursuri de pregatire), si am intilnit-o pentru prima oara abia la o luna dupa ce l-am pierdut pe Vic. Insa am continuat sa o vad, la inceput o data la 2-3 saptamini, acum o data pe luna.
E greu de spus in ce masura m-a ajutat... Am mers mai mult pe principiul "daca nu ma ajuta, sigur n-o sa-mi strice".
Cred ca m-a ajutat sa inteleg ca am nevoie de timp, ca doar timpul mai alina din durere, ca tot ce simt e normal, si sa inteleg ca e normal ca sotul meu sa reactioneze altfel...