Dragi mamici si tatici de "ingerasi,
in primul rand vreau sa fiu alaturi de voi toti si sa ridic si eu o rugaciune pentru sufletul micutilor si pentru voi ca Dumnezeu sa va intareasca.
Am intrat in acest forum intai din pura intamplare,dar acum dupa ce am citit atatea"dureri"pot sa mai domolesc dorul care imi macina sufletul.
la mine povestea e putin diferita,dar sufletul mi-e greu ca atunci cand iti pierzi propriul copil.
am fost doi copii la parinti,eu si fratele meu,eram mai mare ca el cu 8 ani,dar mama mea m-a invatat sa-l cresc,sa am grija de el,mai ales ca ea a trebuit sa mearga la servici.si l am crescut,ca pe copilul meu si a terminat scoala generala si a venit la liceu unde mai departe am avut grija lui si a ajuns la varsta casatoriei,s-a casatorit,a stat cu sotia un timp la mine, s au mutat apoi la casa lor,am plans atunci vazand ca a devenit cap de familie,cu griji si tot ce inseamna,s-a nascut primul copil,mare bucurie,noi eram nedespartiti ca sora si frate,iar dupa 9 ani ne-a anuntat ca va fi din nou tata,avea 32 de ani,isi dorea mult o fetita,dar....in vara anului 2000,sotia avea 4 luni de sarcina,s-a intamplat tragedia. l-am pierdut intr-un accident de masina.
am fost distrusi toti,parintii nostrii erau terminati ,iar eu eram ca robotul,imi spuneam intr-una:"Doamne,tine-ne intregi la minte si intareste-ne,pentru copilul ce o sa vina,in locul celui care pleaca".
au trecut 9 ani, Georgica,cel mare,are 18 ani,iar sufletul nostru,cel mic,Mihaita,pe care el nu l-a cunoscut,are8 ani si jumatate.
mi-e dor rau de fratele meu,un dor care doare si nu se stinge chiar daca timpul trece,dar sunt baietii lui la care ma uit si-l vad pe el,e fata mea care ma ajuta sa trec peste dorul acesta si din marea dragoste pentru copii,am deschis o gradinita,unde micile mogaldete imi umplu viata de liniste si bucurie.
am vorbit mult poate,dar vreau sa ma credeti ca sunt alaturi de toti care au asa dureri de mari,si-i inteleg,pentru ca si eu am fost o sora "mama"
sunt lucruri pe lume ce se intampla si nu putem raspunde noi "de ce-ului" ,dar sa aveti credinta ca Dumnezeu ii da omului numai cat poate duce si pe noi poate ne-a considerat puternici. asa sa fiti mereu,puternici,fiindca de acolo de sus ingerasii nostrii ne vad si sunt mandrii de noi.
Dumnezeu sa va intareasca si sa va ajute!