"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Desi au trecut 5 ani si ceva (mai exact 5 ani si 4 luni) de cand nu mai este eu tot ma mai gandesc la ea cu teama, cu rusine, cu vina in suflet. Si nu am avut nicicodata curajul sa vorbesc de ea cu nimeni, nici macar cu sotul meu. Am plans singura si in tacere, sa nu ma stie nimeni. Nu inteleg de ce nu pot nici macar acum sa vorbesc. Parca nici sa scriu nu pot, nu-mi ies cuvintele. Si nu inteleg de ce.........
Ma simt extrem de vinovata fata de ea, nici macar nu i-am dat sansa sa cunoasca aceasta lume, dar mi-a fost frica. Riscurile erau extrem de mari. Putea sa moara inainte de nastere sau imediat dupa sau putea sa traiasca, dar cu probleme mari. Sau poate nu? Ma tot intreb si ma voi intreba toata viata mea cum ar fi fost daca nu o faceam. Si pana la urma de ce am facut-o? Parca nu mai inteleg acum.....
Pe de alta parte sunt fericita. Am o fetita de 3.6 ani minunata. E viata mea si o iubesc enorm, nu-mi pot inchipui viata mea fara ea, cu alt copil in locul ei.... intelegeti? Sentimentele mele sunt contradictorii, o data sunt fericita pentru ce am si pe de alta parta sunt nefericita pentru ce nu am si nici nu i-am dat o sansa. Dar daca i-as fi dat nu as mai fi avut ce am acum......... As vrea sa pot sa ajung la un nivel la care sa accept ce s-a intamplat si sa ma gandesc la ambele fete ale mele deodata, caci acum nu pot. Ma gandesc la ele separat, nu stiu cum sa explic, ma simt vinovata.....
Si a trecut atata timp, iar mintea mea tot nu s-a limpezit.Oare unde este ea acum? Oare ma cunoaste? Oare ma intelege? Oare ma iubeste? Sau poate ma uraste.......Ingerasul meu oare ma poti ierta?
Mi-as fi dorit sa vin si eu sa inalt baloane pentru ingerasul meu. Dar nu am putut. Ma simt vinovata fata de ea in primul rand. Ce ar zice, dupa ce ai nu ai vrut sa ma cunosti acuma vii sa-mi trimiti baloane? Ma simt aiurea si fata de voi cele care v-ati pierdut puii fara sa fi avut “sansa” de a alege. Eu am avut-o. Si acum voi duce povara asta o viata intreaga.........Ma simt o ipocrita
Draga mea Raluna, Am citit marturisirea ta... Stiu ca nu putem schimba nimic din paginile acestui trecut care acum te face sa suferi atat de mult. Inteleg ca durerea ta se naste mai ales din sentimentul de vina pe care-l resimti in legatura cu fetita pe care ai fi putut s-o ai... Raluna... stii, femeia - aceasta minune a umanitatii, cea care a fost invrednicita de Dumnezeu sa fie purtatoarea vietii - a simtit intotdeauna obligatia asupra ei de a-si asuma vina privind tot ceea ce nu a mers bine in viata ei in legatura cu maternitatea ei, cu familia ei, cu relatiile ei. Este un sentiment mostenit din generatii si generatii, transmis prin subconstient, prin educatie, prin cutume, prin legi nescrise preluate din trecut... Dar nu este corect sa se intample asa. Nu esti tu de vina pentru durerea ta.
De ce sa te simti tu vinovata ca a trebuit sa iei o decizie intr-un anumit moment ? Ai ales dupa ce ai pus in balanta anumite informatii, anumite consecinte, anumite situatii. Cu siguranta nu ti-a fost usor sa renunti la un copilas atat de dorit si asteptat, dovada fiind insasi asumarea sentimentului de vina... Cu siguranta ti-ai fi dorit un copilas sanatos pe care sa-l aduci pe lume, care sa creasca implinit, implinindu-te si pe tine si pe familia ta. Cu siguranta ti-ai fi dorit sa ai o viata normala, fericita, plina de micile si marile bucurii care umplu zilele si noptile vietii unei mame obisnuite, avandu-ti copilul in brate, in casa, in viata... De ce sa te simti tu vinovata ca destinul te-a pus in fata unei astfel de alegeri? Nu trebuie, draga mea. Asa sunt unele alegeri in viata: mai grele si purtatoare de vesnica intrebare "Dar daca..." Este cea mai usturatoare intrebare pentru ca la ea poti raspunde cu o infinitate de variante de raspuns, cu o infinitate de scenarii, iar asta duce doar la o infinitate de grade de suferinta...
Cu cat te vei intreba mai mult si mai des "Dar daca...?" cu atat mai mult sentimentul vinei se va adanci si te va chinui. Nu vei putea niciodata sa-ti raspunzi si nici nu este nevoie... Ai fost pusa in fata unei grele decizii, dar odata luata (in urma unei grele analize) este bine sa stii ca ai luat cea mai buna alegere a momentului acela. Sufletul tau te-a indrumat in privinta acestei alegeri pentru ca el stie cel mai bine ce are nevoie. Poate, el - "sufletul", stia ca va suferi ulterior, dar mai stia si ce ar fi urmat daca nu luai decizia aceasta. Fie doar si unul din acele infinite raspunsuri la "Dar daca...?" ar fi putut avea un scenariu mult-mult mai dureros decat cel pe care il traiesti tu acum prin sentimentul vinei care te apasa. Poate chiar de acest si mai dureros scenariu sufletul tau te-a protejat, indrumandu-te sa faci acea alegere. Ti-ai putea imagina un astfel de scenariu de care ai fost ferita prin aceasta decizie? Poate ai fost ferita tu de un destin si mai greu de indurat, dar, totodata, poate a fost salvata de un astfel de chinuitor destin chiar si acea fetita... Poti sti... ?
Acum traiesti cu aceasta durere si ea iti macina in interior existenta. Iti umbreste fericirea pe care o traiesti fata de fetita pe care azi o cresti. Traiesti in reprize : cu durere fata de acea fetita si cu fericire care ACEASTA fetita. Este greu, stiu... Insa sentimentul acela de vina este cel care iti scindeaza inima ta in doua. Si n-ar trebui. Pentru ca nu trebuie sa-ti asumi tu aceasta vina.
Sper ca prin prezenta ta aici, in familia mamelor de ingeri, prin povestirea ta, prin cuvintele calde pe care le vei primi aici, sa reusesti sa accepti ca timpul nu s-a oprit in loc la momentul acelei decizii, ca nu mai trebuie sa-ti asumi sentimentul de vina si ca fetita ta care azi iti aduce atata fericire este cea care poate mangaia mai mult si mai bine decat oricine.
Cu mare caldura, Liliana
Ultima oară modificat de Liliana pe 11 Mai 2009, ora 18:45, modificat de 2 ori în total.
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Draga mea, sunt alegeri pe care le faci si pe care trebuie sa ti le asumi. Vorbind despre asta, chiar si asa, greoi, poticnit, cu multe semne de intrebare, cu intrebari retorice, asta faci. Iti asumi alegerea facuta.
Un mare film, nu stiu cine l-a facut, dar in rolul principal e magnifica Meryl Streep - "Alegerea Sofiei" (Sophie's choice"), acolo sa vezi alegere. Nu e mai grava sau mai mare decat a ta. Suferinta ta e unica, indoiala ta este egala cu "a fi sau a nu fi".
Iubeste-o pe micuta ta din suflet si acorda-i ingerasului tau cate un gand, cate un zambet, cate o gingasie. Nu te judeca foarte aspru, vor fi fost motive pt care ai procedat asa. Si vorbeste despre asta exact asa cum o simti in moment acela. Deschide-ti inima si iubeste-te.
Nu te tortura, fii ingaduitoare cu tine si cu cei dragi. Te imbratisez, Marinela
Mi-am dat seama, Raluna, ca nu ti-am spus un lucru foarte important referitor la intrebarile tale "Oare ma intelege? Oare ma iubeste? Sau poate ma uraste.......Ingerasul meu oare ma poti ierta?" Raspunsul este atat de simplu : tu nu stii ca in imparatia lui Dumnezeu exista numai iubire? Numai noi, aici - in lumea noastra, vedem lucrurile in termeni duali - dragoste si ura. In inaltimile Cerului exista Unitate in Iubire ! Pentru noi ! Simte asta cu inima, nu cu ratiunea !
Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Draga mea... Nu esti singura care a trebuit sa aleaga..unele dintre noi au facut ca si tine o alegere... Pana si eu am facut o alegere..si am ales sa NU il mai tin pe David inca 6 sapt in burtica mea,unde stiu ca ii era bine... Nu imi gasesc cuvintele,sincer...uneori ma condamn ca nu am ales cealalta varianta..dar... Intotdeauna va exista intrebare ''Daca?''...si ''de ce?''...2 intrebari la care raspunsurile nu le vom sti.... Ai spus
Raluna scrie:Inca sunt trista……
...Ma simt o ipocrita
nu ai de ce... Triste suntem toate si vom fi mereu..dar important e ca din tristetea noastra sa facem cv constructiv...sa invatam sa traim cu ea si sa ne bucuram de clipele frumoase..de ziua de ''azi''.. Te pup dulce!! Loredana
Dragele mele, cuvintele voastre sunt o reala mangaiere pentru mine si pentru asta va multumesc. Mi-a fost greu sa fac marturisirea asta, asa cum bine ai numit-o Liliana, dupa cum vedeti sint inregisrata pe forum de un an si abia acum am avut curajul sa scriu. Daca ati stii de cate ori am intrat si de tot atatea am iesit fara sa fi avut curajul sa scriu un cuvintel. Faptul ca am facut-o m-a ajutat deja enorm. Iar faptul ca mi s-au adresat cuvinte asa de frumoase si calde ma bucura si ma fac sa ma simt mai usoara. Povara din sufletul meu e grea, dar Doamne ce mult ajuta sa o impartasesti.... Desigur ca atunci cand a trebuit sa iau aceasta decizie am cantarit mult, am consultat 4 medici, iar raspunsul lor a fost acelasi ...... Dupa aceea am suferit enorm, la aproape un an am ramas din nou insarcinata, iar acest lucru m-a facut sa “uit” de durere. Dupa ce am nascut a urmat o perioada in care imi parea ca am acceptat ce se intamplase, dar in ultima vreme au inceput din nou sa ma macine intrebarile, pentru ca de atunci si pana acum metodele si posibilitatile de diagnosticare, de screening fetal au evoluat sau sunt mai accesibile si nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost daac as fi avut si eu posibilitatea sa fac macar o amniocenteza. La vremea respectiva mi s-a spus ca se poate face intr-un singur centru din tara si ca rezultatul dureaza 3 saptamani, ceea ce pentru mine ar fi fost deja foarte mult, eu oricum fiind deja in 18 saptamani. De asemenea mi s-a spus ca probabilitatea ca copilul sa fie ok este destul de mica. Dar vedeti voi pe mine ma tot macina faptul ca eu am luat aceasta decizie avand in mana doar analizele mele nu si ale copilului. Deci noi am luat aceasta hotarare fara sa stim clar, fara urma de indoiala, negru pe alb ca bebele nostru nu are nicio sansa. Totul s-a bazat pe experienta medicilor, pe statistici, probabilitati..... Liliana, iti multumesc pentru vorbele frumoase, eu nu vazusem lucrurile asa, dar cata dreptate ai! Intradevar in imparatia lui Dumnezeu nu exista deact iubire, cum ma pot intreba eu oare daca ingerasul meu ma uraste...... Lilylore, imi pare rau pentru pierderea ta. Te inteleg perfect asa cum stiu ca ma intelegi si tu pe mine. Marinela
Buna, Raluna draga! Scumpo, ai un suflet atat de frumos, cum sa nu indraznesti sa vorbesti despre sufletul tau, despre simtiri si trairi. Nu, niciodata , sa nu mai ascunzi durerea intr-un sertar atat de indepartat al inimii. Trebuie sa ne eliberam fiinta de plumbul greu al durerii sufletesti, trebuie sa nu ne afecteze nici parearea celor din jur si nici legile unui sistem bolnav. Trebuie sa invatam sa ne iubim mai mult, sa ne respectam mai mult, ...trebuie sa invatam ca daca nu facem ce ne este noua bine, traim degeaba, ca niste actori ce joaca doar un rol. Nu, scumpa mea, zana de ciocolata, sa nu mai ai niciodata retineri in ceea ce priveste gandurile sufletului tau atat de minunat. Esti deosebita, ca fiinta si femeie, ca om, ca mama, meriti sa fi admirata si respectata, iar asta se va intampla atat timp cat cei din jurul tau vor vedea ca tu mai intai, iti iubesti ideile si parerile. Milioane de pentru tot frumosul care te defineste. Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi si crede-ma, aici, nimeni nu te va judeca, aici, E.M.M.A. deschide usa doar celor care iubesc frumosul si binele. Cu mare drag, eu...no!!!
Draga mea Raluna, E.M.M.A. , prin noi, este alaturi de toate mamicile de ingerasi cu tot sufletul nostru, deci este alaturi si de tine in egala masura. Noi respectam suferinta ta si iti suntem aproape incercand sa facem acele gesturi care sa aduca un pic de alinare sufletului tau. Printre acestea este si pregatirea unui balonas pentru ingerasul tau in albumul EMMA. De azi povestea lui este aici http://www.organizatiaemma.ro/node/465,iar ziua lui de comemorare este inscrisa in calendarul EMMA aici http://www.organizatiaemma.ro/node/409 Din povestea ta am dedus data de comemorare, mai putin ziua. Daca doresti sa imparti cu noi aceasta informatie te rugam sa ne spui pentru a completa pagina speciala dedicata ingerasului tau, fetitei care te veghaza din inaltul Cerului... Cu mare drag, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Multumesc mult fetelor, sunteti extraordinare! Liliana, fetita mea a plecat pe 30.01.2004. pentru voi si pentru toate mamele indurerate de aici si de pretutindeni
Draga Raluna .... ma bucur ca ai prins totusi curaj si ca te-ai hotarat sa ne impartasesti gandurile tale...pentru ca vei vedea ca acest lucru te va ajuta...raspunsurile pe care le vei primi aici, iti vor da o alta perspectiva, care iti va... "imblanzi" parerea care o ai despre tine si despre alegerea ta... Toata viata suntem nevoiti sa facem alegeri...mai usoare sau mai grele....si atunci cand hotaram daca o luam la stanga sau la dreapta trebuie sa ne asumam acel pas....sigur ca apar regretele si intrebarile, sentimentul de nesiguranta si cel de vinovatie....insa toate sunt menite sa ne formeze.....si din toate avem ceva de invatat....Cred ca lectia cea mai importanta este aceea de a nu iti rata prezentul si viitorul, traind in trecut.... de a te bucura de ceea ce ai..dar si de ceea ce nu ai..... stiu ca suna aiurea dar de multe ori, e mai bine sa nu avem parte de ceea ce ne dorim...
Alegerea facuta de tine a fost una foarte grea dar trebuie sa faci pace cu tine insati...trebuie sa te ierti....fii mai blanda cu tine insati...nu te mai chinui cu intrebari fara raspuns......greu...asa e .....poate ca, daca ai face gesturi frumoase, in memoria ei, sentimentul de vinovatie s-ar diminua in intensitate....nu din ipocrizie, ci din dorinta de a face ceva pentru ea...altfel....si incearca sa te imprietenesti cu gandul ca ii este mult mai bine acolo unde este acum, decat daca ar fi ramas aici, chinuita...
Daca statul roman ar oferi sprijin medical, moral, emotional si material, familiilor care au copii cu probleme mari, atunci poate ca alegerile ar fi altele...dar, cum la noi, nu exista asa ceva, de cele mai multe ori, se fac alegeri dureroase, din dorinta de a face bine....
Iarta-te, draga Raluna....si inalta un balon pentru micuta ta.....se va bucura..... Acel balon se va inalta suuuuuuuuuuus de tot, impreuna cu dorul si cu iubirea ta dar aici, va ramane un balon, virtual, in memoria ei, pe care o vom respecta asa cum merita ....
Sa-ti dea Dumnezeu puterea de a accepta ceea ce nu poti schimba, curajul de a schimba ceea ce iti sta in putere si intelepciunea de a face diferenta intre ele....Doamne ajuta!
Ai grija de sufletelul tau... O imbratisare calda pentru tine si un brat de flori, pentru ingerasul tau
Raluna, draga mea Am citit cu mare atentie tot ce ai scris, am recitit, pentru ca la un moment dat am avut senzatia ca parca eu am scris acele cuvinte si nu tu . Am retrait toate starile tale de la A la Z, si acum am inteles atat de bine ce ai vrut sa trasmiti. In cazul meu au trecut 5 ani si 10 luni ( mai exact ) si doare incontinuare, ani de dor, de chin, de reprosuri, de vinovatie, nopti nedormite......insa, stii ce, am reusit in toti acesti aproape 6 ani sa ACCEPT si tristetea si restul sentimentelor care nu imi dadeau pace, sa-mi respect durerea si sa nu o confund cu altceva. Nu te simti vinovata, nu te simti o ipocrita....din contra, simte-te o femeie care a ales, gandindu-se ca poate puiul ei nu ar fi supravietuit, sau daca asa s-ar fi intamplat interveneau alte probleme, gandeste-te ce esti MAMA mai presus de toate. Asta e marele tau noroc. Gandeste-te cu drag si dor la ambele fetite, o poti face chiar separat,una este langa tine zi de zi, ii poti vedea chipul si ii poti urmari cresterea si cealalalta e acolo Sus, in paradisul ingerilor, tot langa tine, tot zi de zi, ea te vede, ea te aude si uneori iti si raspunde. Ingerii IARTA, pentru ca ei sunt mai aproape de Dumnezeu Ingerii IUBESC, pentru ca asa i-a invatat Dumnezeu Ingerii NU UITA, pentru ca le e dor Ingerii NU PLANG.....pentru ca sunt intr-un loc minunat Si micutei tale ii e dor.......de tine, mamica, care ai luat o decizie ghidata de imprejurari. Asa s-a intamplat pentru ca asta trebuia sa se intample.....unele lucruri nu tin de noi, insa nu trebuie sa le refuzam, s-a petrecut in viata noatra, ne-au marcat si ne dor, dar sa nu le uitam, sa ne gandim la ele Nu-ti fie teama....sa inalti un balonas catre Ceruri, care sa ajunga repede...repede la micuta ta, ai sa vezi cat de bine iti poate face....ai sa vezi ca te vei linisti....ai sa vezi ca o sa inveti sa accepti; sunt convinsa si daca totusi ai mici dubii, noi suntem aici, mamici suferinde, cu aceiasi durere, cu aceleasi lacrimi, cu aceleasi ganduri Fa acest gest pentru sufletul tau....fa acest lucru pentru ingerasul tau; habar nu ai cata bucurie ii vei aduce si atunci o sa iti dai seama.....ca te-a iertat, dar ar fi avut pentru ce; ca nu te-a judecat pentru niciuna dintre hotararile tale. Zambeste-i zi de zi, asa ii vei arata ca nu ai uitat-o. Aminteste-i zi de zi, ca ti-e dor si ca o iubesti. Nu te lasa.....nu te da batuta , niciodata, esti puternica...si frumoasa. Aici suntem pentru tine, oricand vei avea nevoie, oricand vei cere ajutor..... Te imbratisez, draga mea..... Si micutei tale ii trimit Bianca C ( mamica lui Patrick )
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Dragele mele, Inca o data mii de multumiri pentru cuvintele frumoase! Bianca, iti multumesc din suflet pentru incurajari ,ma simt onorata ca te-ai oprit putin din drumul tau ,mi-ai ascultat povestea si mai ales mi-ai inteles povestea. Esti cu adevarat o femeie minunata, imi pare tare rau pentru ce ti s-a intamplat, crede-ma ca atunci cand s-a aflat necazul tau si mai ales atunci cand ai vorbit pentru prima data despre el, am fost atat de socata si mi-a parut asa de rau. Nu puteam sa cred ceea ce vad, iti citem cuvintele si plangeam .... Dumnezeu sa o aiba in paza pe micuta, scumpa ta Emma Bianca_C,iti multumesc Doamne, atatia ani, si durerea e la fel de vie, de prezenta, de apsatoare.... Aseara am fost cu fetita mea la biserica si am aprins o lumanare pentru ingerasul nostru, ea nu stie despre ce este vorba si oricum e prea mica, nu ar intelege, dar i-am spus ca avem un inger pazitor care are grija de noi iar noi trebuie sa-i luminam drumul din cand in cand, ca ingerasul sa stie ca ne gandim la el si ca ne este drag. Si cat de curand ii vom trimite un balonas frumos sus in cer, sa se joace cu el ca si cum s-ar juca cu noi. Stiti ce bine m-am simtit? Parca mai usoara, parca mai fericita, mai impacata. Va multumesc, cuvintele voastre chiar m-au ajutat. Si nu o spun doar asa ca sa umplu si eu cateva randuri, este cat se poate de adevarat. Am inteles unele lucruri pe care poate le stiam dar nu le puteam accepta. INGERASUL MEU, TE IUBESC MULT SI MA GANDESC IN FIECARE ZI LA TINE!
Buna Raluna, ce mai faci tu? cum te mai simti? A trecut ceva vreme de cand nu mai avem vesti de la tine. O mare pentru tine Iar ingerasului tau zbor lin, printre norisori si stelute
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
M am tot gandit ce as putea spune acum in preajma sarbatorilor, noua parintilor de ingeri ne este tare greu, visele ne au fost spulberate, inima rupta in doua, o parte a sufletului nostru se afla in cer. Multi dintre noi nu mai simtim bucuria Craciunului si poate ca nu speam la un an mai bun. Fie ca noul an sa va gaseasca sanatosi, sa va aduca speranta si tot ce este mai bun pe acest pamant.Echipa E.M.M.A va doreste pace in suflete, putere si curaj de a lupta si a merge mai departe.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Fie ca aceste sarbatoare de Pasti sa reinvie in sufletul vostru speranta, increderea si sa va aduca multa liniste alaturi de cei dragi! Lumina invierii sa mentina vie speranta reintalnirii ! Zbor lin iubit! Cele mai bune ganduri din partea echipei E.M.M.A. - alaturi de parintii de ingeri
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Draga noastra astazi iti suntem alaturi cu gandul si sufletul. Mii de si pentru ta scumpa. Echipa E.M.M.A
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
A mai trecut un an si ziua de 30 a sosit din nou. Este ziua fetitei tale ingeras. Stim ca aceasta zi este tare grea pentru tine si am venit insotita de echipa E.M.M.A. sa iti fim alaturi, sa te imbratisam si prin aceasta imbratisare sa iti trimitem putere, liniste, alinare. Azi nu esti singura, noi suntem aici, ingerasa ta scumpa este in inima ta si te iubeste mult.
Zbor lin draga ingerasa, zbor lin
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha