Forumul EMMA

mai mult decat o pot face cuvintele. Inteleg ce scrii si imi pare nespus de bine ca ai facut-o.
Ganduri bune, cu lumina si iubire divina iti trimit.

Buna seara,
cu multa intarziere raspund. Multumesc pentru feed-backul atat de benefic ,draga Marwana.
Cat de mult am ezitat sa scriu! Si totusi: daca macar un singur om gaseste speranta in ceea ce scriem -e bine s-o facem.Sigur ca sunt constienta ca perspectiva mea asupra pierderii si regasirii unui suflet de copil nu poate fi impartita de multe persoane. Uneori citind ce scriu ,unii se distanteaza de mine.Pierd oameni dragi.Chiar si cliente care au citit lucrarea mea"Spiritualitatea nasterii" postata aici pe pagina EMMA s-au retras din supervizarea mea ca moasa- aici in Germania unde muncesc.E dreptul lor, nu?
Asa ca va rog pe toti cei care cititi aici, sa priviti totul ca o posibilitate probabila , chiar daca pentru mine e o certitudine. Fiecare are dreptul la adevarul propriu si tot ce am scris in acest topic , este adevarul meu.
Va doresc pace in inima , seninatate si taria de a infrunta perioade critice pentru a creste dupa incercarile induse de pierderea unui om drag.
Asa cum papadia isi daruieste semintele vantului ,care le duce in locuri necunoscute spre a incolti , asa am daruit aici din prea-plinul inimii mele. Cand , unde , daca si in inima cui vor incolti , e mai bine sa las pe seama VIETII insasi.
Anemarie

A mai trecut un an ... dar in loc de tort si bucurie, iti trimitem
Zbor lin, Robert!
Sa ai grija de familia ta !

Buna ziua dragi cititori ai acestor randuri,
scriu deoarece stiu ca se mai citeste pe acest topic.
In 14.11 s-au implinit 7 ani de la plecarea lui Robert. 7 ani e un intreg ciclu de viata si pe undeva am stiut ca la 7 ani va fi depasit. Ptr. prima data nu a revenit nici durere ,nici dor , nici lacrimi,ci o pace adanca si fireasca impletita cu recunostiinta si acceptare. La insitentele sotului meu totusi a existat o slujba religioasa in care –impreuna cu alti 6 oameni –a fost pomenit si Robert. Intamplarea a facut sa fie si sluja ptr MIRUL unei tinere -la catolici Mirul este un sacrament acordat doar odata.
Inainte de a incepe slujba m-am gandit : „daca un suflet este incarnat din nou si totusi i se face pomenirea in slujba ,atunci fiinta pe care o invocam tb. sa fie la un nivel superior sufletului.“ Si in momentul acela am perceput o fiinta mareata , de un albastru-argintiu transparent care efectiv trona peste noi si cuprindea intreaga cupola a cladirii si dincolo de ea. Iar perceptia a fost : SINELE SUPERIOR al sufletului care a fost Robert. Alta denumire nu am gasit . Dar o energie atat de pura , iubitoare , mareata si intensiva…. Si avea caracteristici condensate- esentsa- din sufletul Robert , dar si multe altele , poate din toate vietile lui traite pe Terra si dincolo de ele din alte dimensiuni . Ceva simultan si atemporal , ca si cand ptr. doar cateva momente Cerul m-ar fi lasat sa arunc o privire dincolo de timp si spatiu. M-am simtit subit vindecata COMPLET SI IREVERSIBIl. Sunt convinsa ca multi oameni indoliati pot trai ceva asemanator .
Foarte recunoscatoare sunt ptr. aceasta experienta, care nici pe departe nu am fost capabila s-o descriu. Insa am speranta ca energia dintre randuri explica mai bine decat cuvintele scrise.
Va doresc bucuria si pacea in inima in aceste timpuri de Advent (= asteptare ) a omenirii ca ansamblu.
Annemarie

Un link care poate fi util ptr. unii care citesc aici:

https://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspo ... artea.html

cu pace si bucurie in inima va doresc ca soarele primaverii sa va incalzeasca trupul si sufletul
Anemarie

Buna ziua dragi cititori,
am ezitat mult sa mai scriu aici , deoarece in legatura cu subiectul acestui topic , nu exista nimic nou . In decursul anilor am intalnit persoane care pot accepta ceea ce am scris , altele nu o pot face. Si TOTUL este permis si respectat. Am scris adevarul meu , in momentul in care am scris. Fiecare are alt adevar.
Sunt deseori intrebata " cum esti ? " Intrebare lansata in speranta de a-mi dezvalui trairile mele interioare. Raspuns : SUNT ! In ciuda faptului ca am trecut prin atat de multe, SUNT mai mult ca oricand. In decursul ultimilor ani am invatat multe lectii. Si fiecare lectie depasita m-a dus un pas inainte :
- suferinta m-a invata sa apreciez starea de bine ,
- tradarea m-a invatat increderea in mine, revendicandu-mi puterea ,
- durerile fizice m-au invata sa am mai multa grija de corpul meu fizic,
- intoleranta la anumite alimente m-a invatat ca am un corp care s-a rafinat ( pe plan submolecular)
- alergiile m-au invatat limbajul emotiilor,
- sensibilitatea la electrosmog m-a invatat sa ma protejez pe mine dar si pe Copiii NOI care vin acum in incarnare
- dezamagirile m-au invatat sa traiesc fara atasamente,
- nevoia de a-i salva pe altii mi-a aratat ,sa ma salvez= autorealizez pe mine ,
- controlul mijloacelor mele de comunicare m-a invatat sa exersez telepatia,
- iubirea neconditionata m-a invatat ca sunt un fir in panza vietii si depinde doar de mine cum va fi inclus in MAREA PANZA . Si multe alte lectii ....care toate au un rost.

Le-as fi invatat si fara plecarea lui Robert ? Poata DA ,poate NU. Poate in alt mod , mai la fara fecventa si nu in cursuri intensive.
Uneoeri e bine sa facem bilantul celor invatate. Celor care mai sunt de invatat ... caci mai sunt . Multumesc Robert ! Multumesc VIATA si multumesc schimbarii de forma , numita moarte si celei numita nastere.

va imbratisez cu PUTEREA inimii mele trecute prin lectiile proprii vieti.
An(n)emarie

Intotdeauna o picatura de nectar , in suflet !

Regasesc de fiecare data un suflet mai evoluat ca ieri , un om si mai minunat decat in trecut!
Sorb cu fiecare cuvant , intelepciune si putere !
Nu conteaza cati sunt de acord si cati nu sunt , conteaza ca tu faci bine , ca tu evoluezi ajutand pe altii sa evolueze , conteaza ca tu esti din ce in ce mai multa iubire si compasiune!

Mai vino pe aici , chiar atat de rar , si eu vin la fel ...dar sufletele ce rezoneaza cu adevarat au nevoie de putine cuvinte pentru a se regasi , ca si cum ar fi vorbit ieri .

Buna seara , dragi cititori ai acestor randuri.
De mult de tot n-am mai intrat aici.
Intre timp s-au implinit 10 ani de la plecarea lui Robert.
Cum treci de aceasta zi de comemorare? Cum era de asteptat : mai bine decat de toate celelalte. Se spune ca timpul vindeca tot. In cazul meu pot spune ca este asa. Poate ii va ajuta pe acei oameni care sunt in faza de inceput al travaliului de doliu, poate chiar si pe cei carora le este foarte greu sa se lase desprinsi de durere.
Nu pot da sfaturi.
In noaptea in care s-au implinit exact 10 ani de la accident , n-am adormit decat dupa ora 2:30 . Nu intentionam sa raman treaza , insa sigur ca m-a preocupat aceasta prima comemorare cu doua cifre. Nici nu stiu daca a fost vis, traire sau iesire in afara timpului : cert este ca am "visat" clipele dinainte de accident si cele dupa. Nu redau detalii , insa ptr. mine a fost foarte important sa stiu adevarul . La finalul acelui vis "mi s-a dat " sa aflu cum este sa mori. Ceva extraordinar de linistitor a fost sa-mi reamintesc. In sinea mea ma gandeam: " Pai sigur ca asa e ; cum de am putut sa uit ! Ca doar am facut-o de sute de ori. E atat de usor . Parca ti-ai da jos o haina .Dar si cand o dai jos , esti tot TU cel care ramane." Stiu ca ar trebui sa gasesc cuvinte mult mai inspirate sau sofisticate sau nu stiu cum . Insa : sa mori e simplu si nu are rost sa descriu complicat. Si difera extraodinar de mult de experientele NDE ( Nahtoderfahrungen= experiente in apropierea mortii) . Fiindca din alea te intorci de regula , caci altfel nimeni nu le-ar numi "in apropierea mortii" .
Cert este ca m-am trezit dupa acest vis ( cca 90 min de somn ) l-am fixat in constient asa cum am stiut eu mai bine si dimineata am ramas cu o pace adanca in inima.
In vis au mai fost cuprinse unele detalii importante ptr. viata mea, insa acestea raman private.
In ce ma priveste pe mine: in ultimii ani am trecut prin tot ce altii numesc simptome de ascensiune. Am coborat pana in cel mai adanc loc posibil , m-am dezbracat complet de toate definitiile pe care mi le-am dat eu si altii, m-am luptat cu toate umbrele mele si cu toti "demonii mei" , cu frecvente externe si interne , cu manipulari si ingradri , cu energii vazute si nevazute, cu ura si iubirea , cu invidia si bucuria....Atunci cand am crezut ca a-ti pierde copilul e suferinta suprema , eu concluzionez ptr. mine , m-am inselat. Exista altele si mai mari. Insa important este doar ca am depasit. Cred ca a depasi pierderea unui copil ne ajuta in evolutie , chiar daca cei care au pierdut de curand pe cineva , nu sunt de aceeasi parere.

Si nu uitati dragii mei prieteni de suflet care cititi aici: oricare ar fi intrebarea , raspunsul este IUBIREA. Atat suntem datori in aceasta viata: sa iubim. Iubiti-va intai pe voi , ca sa-i puteti iubi pe ceilalti. IUBIREA e vesnica , n-are inceput ,nici sfarsit. Trece dincolo de moarte , de distante, de cultura, de religie , de convingeri . Copii sunt cei mai buni invatatori ai nostri in ale IUBIRII. Cei care au plecat , la fel de mult ca si cei care au ramas. Va doresc hrana ptr. inima sa va luati de pe acest topic ( pe unii ii simt in inima mea,cand ei citesc aici ) si din tot ce inseamna Organizatia EMMA . Eu sunt foarte recunoscatoare ca am avut prilejul de a scrie aici ca sa "nu lasam niciodata, ca durerea sa fie mai mare decat IUBIREA ". Acesta este testamentul fiului meu Robert.

Va imbratisez cu toata puterea si blandetea inimii mele .VA IUBESC .
An(n)emarie

Am scos un pasaj din mesajul anterior, considerand ca nu e bine de citit de catre persoane care sunt emotional mai sensibile. An(n)emarie
Cine doreste pasajul : il pot trimite in mesaj privat.

Dragi cititori,
fiindca am fost intrebata, iata raspunsul meu si aici:

Atunci cand percepem frica si panica , ca o gheara din gheata care ne cuprinde, e imperios necesar sa stim ca este a colectivului uman, nu e proprie!
Antidotul? Mergi in inima ( chakra )proprie si deschide-o si lasa sa iasa prin acel vortex tot ce ai oferi unui copil care se teme de intuneric. Incearca ! E simplu.
Si nu te teme : sursa acelei minunate energii de IUBIRE e inepuizabila fiindca e Sursa care te-a creat si pe tine.
Si adaptat dupe cele spus de sufletul Robert, dupa plecarea sa din acest plan:

Nu lasa ca frica si panica sa devina mai mare decat Iubirea!

Si eu simt deseori teama, frica si panica ,insa stiu ca este a colectivului si e datorata faptului ca imprejurarile in care traim ne obliga sa privim in cele mai adanci catacombe ale propriei fiinte. Trebuie dizolvat prin IUBIRE ceea ce am adunat de muuult, muuult timp in fiinta proprie si in colectivul uman.
In /cu Iubire va imbratisez de la inima la inima.
An(n)emarie

Annemarie scrie:Am scos un pasaj din mesajul anterior, considerand ca nu e bine de citit de catre persoane care sunt emotional mai sensibile. An(n)emarie
Cine doreste pasajul : il pot trimite in mesaj privat.

Daca mai intri as dori sa citesc acel pasaj !!!

Ma mai tii minte ?
M-am tavalit si eu in umbrele noptilor sufletului meu la fel ca si tine !!
Ma regasesc in fiecare cuvant si simt fiecare emotie aidoma picaturilor de ploaie , dupa o zi secetoasa !! Esti ca un izvor pentru cei insetati !!

Te imbratisez cu dragoste , Corina !

Astazi fiul meu Robert ( 1990-2009 )ar fi implinit 30 ani.

Recunostiinta tie, Robert

Prea putin ai stat la noi,
N-ai trait viata in doi,
Toate lectiile stiute,
N-au mai trebuit traite.

Prea putin! noi ducem dorul ,
Cand privim uscat ogorul
Vietii care a ramas!
Ai trait doar un extras.

Prea putin te-am imbratisat,
Prea putin! tu ai innobilat,
Pentru multi prieteni vieti,
Tanar ai plecat la Ingeri ceti.

Prea putin a ta IUBIRE ,
A ramas sa ne inchine
Viata Viului din noi,
Cine termina razboi?

Sabia ta a fost Iubirea,
A ramas doar mahnirea,
Anilor traiti in ceata.
Unde ai ramas tu VIATA ?

Prea tarziu de un nou inceput ,
Asa cum si tu l-ai vrut ?
Ai privit dincolo de voal
Mult inaintea crizei val.

Prea scurt tie ti-a fost timpul
Petrecut cu-a vietii vantul,
Prea iubit ai fost de toti
Chiar de-a energiei hoti.

Prea intristati tu ne-ai lasat
Sperand ca ne-om descurca
Cu a Vietii grea incercare,
De-a trai al vietii Soare.

Prea putin am inteles
Tu familia ti-a ales
Dintr-un vechi, sfant legamant
De-a ne aduce Suflu sfant.

Din prea plinul de Iubire
A fost la noi a ta venire,
Suflet bland si minunat,
Multumim : ne-ai incantat!

Alti parinti acum incanti,
Alte lectii le cuprinzi ,
Iar ai coborat din stele:
Sa inveti copii din ele.
Annemarie Binder , 19.09.2020

Dragi cititori, fiindca am vazut ca poezia anterioara s-a citit, indraznesc sa afisez o alta poezie despre povestea sufletului ( cu venirea in si plecarea sa din viata). Poate unii rezoneaza cu poezia, poate altii sunt consolati de ultimele strofe, stiind ca sufletele celor plecati se intorc mereu in bratele Iubirii. Daca este impotriva regulamentului acestui forum , rog sa mi se spuna, ca sa pot sterge.
Sa fie cu folos, este din miezul inimii mele:

Brațele iubirii

Din brațele iubirii,
coboară suflet, lin,
pe raza de Lumină,
să -implinesti al tău destin.

În brațele iubirii,
din tărâmul angelic,
aluneci in zbor liber,
in spirale, psihedelic.

Pe brațele iubirii,
culcusul ți-l asterni,
in cuibul omenirii,
ce-i pântecul matern.

Prin brațele iubirii,
tu suflet, arhitect,
dăltuiesti casa inimii.
Nimic nu e suspect.

În brațele iubirii,
invăluit de cald,
iți cresti sistemele zidirii,
să-ți fie templu inalt.

În bratele iubirii,
intr-un târziu te nasti.
Din laptele implinirii
Al mamei, te hrănesti.

În brațele iubirii
de părinți, ocrotitoare,
esti intărit cu totul ,
pentru-a vieții vâltoare.

În brațele iubirii,
prieteni iți găsesti,
rădăcini ale menirii,
usor le dezvelesti.

Cu brațele iubirii,
deschise tu pornesti,
pe calea vieții tale,
fericiri si tristeți le trăiesti.

Alte brațe ale iubirii,
vei intâlni in cale,
sunt care te-implinesc,
sunt care aduc jale.

Si brațele iubirii,
le cauți in fiecare,
asa e legea firii,
le găsesti in om si-n floare.

În brațele iubirii ,
tu corpul iți asezi,
când la sfârsitul vieții,
doar pace mai creezi.

Cu brațele iubirii,
călătoresti in locul,
din care-ai dat uitării
scopul divin si focul.

La brațele iubirii,
tu sufletul incarci.
După un timp al innoirii,
Spre-o nouă viața te imbarci.

În brațele iubirii,
Tu te găsesti mereu,
căci brațele iubirii,
sunt insusi Dumnezeu.

Annemarie Binder 28.04.2020

Buna seara, tuturor care citesc aici.
In 14.11 se implinesc 11 ani de la zborul spre Stele a lui Robert, fiul meu.
Recunostiinta si bucuria pentru prezenta sa in viata noastra a ramas nealterata. Insa anul acesta in mod constient doresc sa duc focusul de la durere la vindecare.
Si in tot acest proces de munca de doliu si apoi vindecare, familia noastra a beneficiat de un minunat terapeut din regnul animal: Mitsi, pisica noastra pe care am luat-o de la azilul de animalute exact la 40 zile dupa plecarea lui Robert. Si o mai avem si azi. M-as bucura ca prin poezia scrisa sa va aduc mai aproape beneficiile prezentei unui animal de casa in travaliul de doliu sau poate doar un strop de bucurie va aduce aceasta poezie. Unii o percep chiar si dpdv spiritual. Alegerea va apartine. ( PS: Stapanul tanar a lui Mitsi e fratele lui Robert)
Va imbratisez cu balsamul inimii mele vindecate si va doresc inimi deschise pentru BINE!
An(n)emarie

Mitsi, terapeut pe patru labe

Mitsi, mi-ai aparut in vis,
In dimneata zilei de abis,
Cand am dus la morminte
Ale fiului meu oseminte.

Te-am cautat apoi la trecere de ani
Si cautarea n-a fost in van.
La azilul de animälutse
Ai aparut printre alte pisicutse.

Mitsi, draga mea empatä,
Ce ne-ai dat vindecare inflacaratä
Ai simtit stari si energii,
Percepi chiar si in mame copii.

Mitsi, tu terapeut de mare faimä,
Cand altii privesc stirile cu spaimä,
Tu torci melodii ancestrale, uitate,
Ne vindeci de traume si de „päcate“.

Mitsi, tu consolare rapidä!
La prima noapte in casa toridä,
Ai prins shoricei, familie de cinci,
I-ai pus ca ofranda langa „opinci“.

Mitsi, tu simti stari foarte agitate
Si ca sa nu cädem iar „in pacate“
Scoti cate-un sunet gen „miau“
Sa stim ca pisicile-terapeut antene au.

Mitsi, tu bucurie aduci in casa,
Chiar daca nu-ti dam nimic de pe masa.
Hrana de pisici si shoareci - atat.
Puiul fript iti cam sta.. in gat.

Mitsi, iubire, cand depashesti kilograme,
Stapanul tau tanar iti masoara in grame,
Ca tu frumoasa si supla sa te mentii,
Ca sa ramai printre cei vii.

Mitsi, sfinx tigrat, ma incurajezi.
Uneori chiar cu mine te rogi si meditezi.
Inteleapta fapturä, de ancestralä naturä
Te incarnezi pentru umani in Mama Naturä.

Mitsi, terapeut pe patru labe.
Autor : Annemarie Binder, 21.08.2020

In calitate de moasha, dar si de mama , am scris aceasta poezie. Multe cupluri am supervizat dupa pierderea copiilor, aici am adunat putin in cuvinte scrise.
Sa fie spre consolare, tuturor care rezoneaza cu poezia. Asa sa fie.

Copil pierdut
Autor: Annemarie Binder

Copil pierdut, inainte de zamislire,
Parintii tai au alta menire:
Ei, multe alte lectii au de invatat
Pana le intri in al inimii palat.

Copil pierdut, cand trupul nu-i facut
Doar o idee de copil s-a inceput,
Insa inainte de a fi in trup complet,
El a plecat , spre Cer, fiind incomplet.

Copil pierdut, cand cu plamani facuti,
Insa lipsind din saptamani, cam multi,
El s-a nascut si a respirat Iubire,
In bratele de mama*, murind, la venire.

Copil pierdut cand mai lipsea o zi
Spre ziua x cand trebuia sa vii.
Te-ai incurcat: acel cordon ce viata iti aduce,
Acum te-a dus la stele, la ultima rascruce.

Copil pierdut, cand frumos tu te-ai nascut,
Si-n ochii tai intreaga constienta a zacut.
Te-au admirat si te-au iubit cumplit,
Dar ai plecat subit- asa cum ai venit.

Copil pierdut, cand de o boala crunta,
Ai fost rapus, nici n-ai vazut o lunca.
Tu ai vazut doar chipuri de parinti si frati
Si-atat de greu ti-a fost de ei sa te desparti.

Copil pierdut, dupa adolescenta,
Cand asteptai tu de la viata o licenta
De a trai frumos si liber pe Pamant!
Acum iti viziteaza al tau mormant.

Copii pierduti, ai Cerului, suntem noi
De viata sa ne bucuram, si noi si voi,
Veniti, ca sa aducem Cerul pe Pamant
E ancestralul si uitatul legamant.

Copil pierdut, 14.04.21, Autor: Annemarie Binder

* In Germania cand un copil pleaca inainte de a fi implinit sarcina 24 saptamani, nu se intervine. Chiar daca e nascut viu se lasa in bratele mamei ( daca ea doreste desigur) pana ce sisteaza functiile vitale. Si dupa, desigur, ca sa-si ia ramas bun cat vrea.

Multe vindecare sufleteasca, tuturor care au trecut prin asfel de exeriente existantiale. Din inima...

Buna ziua tuturor,
ar fi grozav sa primesc un raspuns la mesajul adresat unui moderator.
Mai este cineva care se ocupa de forum?
O primavara minunata va doresc.
Annemarie