Pagina 20 din 22

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 18 Ian 2013, ora 22:12
de Annemarie
Buna seara , prieteni de suflet,

Gata , am facut-o ! Acesta e locul unde ma gasiti in viitor:
Topicul l-am numit simplu , dar potrivit sper : " Pentru trup si suflet"

viewtopic.php?f=12&t=2080&p=94831#p94831

Acolo ma gasiti in viitor si aici imi iau RAMAS BUN .
Nu inainte de a multumi tuturor care au imbogatit acest topic cu ceea ce au scris , gandit , trimis in gand si cu inima si mai ales cu ce au gasit aici.
Multumesc pentru compasiunea cu care m-ati primit si insotit de-a lungul anilor ( DA sunt 3 ani !), multumesc ca m-ati inspirat prin ceea ce ati scris , sa scriu cu cuvintele inimii , sa ascult cu urechile inimii si sa fac simbioza dintre inima si mintea mea , spre folosul tuturor.
Ma simt ca un student care a trecut de examen , sa stiti. :D Iar voi toti care cititi aceste randuri , care mi-ati scris si mi-ati trimis compasiunea voastra imi sunteti profesori. :)
Insa cel mai constiincios , devotat , critic si iubitor profesor pe acest topic mi-a fost Robert O:-)
Imi permit sa-i multumesc si aici lui Robert : MULTUMESC Robert ! Sper sa-mi fii alaturi in continuare cu sfaturile tale , rabdarea si bunavointa ta , cu Iubirea ta , dar mai ales cu umorul tau neintrecut, subtil si la subiect , care de atatea ori ma face sa pufnesc in ras , chiar daca uneori am avut -si poate mai am - lacrimi in ochi. Multumesc ca ai luat asupra ta "marea renuntare la viata" , incat astfel , multi dintre cei ramasi pot trai din abundenta LUMINII. Multumesc lui Dumnezeu ca am avut voie sa fiu mama ta pe Pamant in aceasta viata.

Cel mai frumos feed-back l-am primit , Robert si cu mine , in ultimile voastre mesaje : cele in care v-ati declarat -cel putin asa am inteles eu - la randul vostru vindecate. Cand am citit ultimile mesaje, am simti fiori pe intregul meu corp- reactia la adevar la nivel celular - si minunatul miros ingeresc de crin si tamaie....
Sa nu va simtiti vinovate cand nu simtiti nevoia sa scrieti copiilor vostri , cand nu simtiti nevoia sa suferiti. Din contra: bucurati-va ca ati depasit durerea . Inseamna ca ati invatat lectia care v-a fost dat s-o invatati.
Zambiti in inima cand va ganditi la copilul vostru plecat , apoi zambetul se va intinde si va aparea nu numai pe buze , ci in intreaga voastra fiinta. Si se va intinde si la cei din jur si va vindeca si pe altii...
Doresc vindecare la toate nivelele , tuturor fiintelor intrupate si fara trup.
Va imbratisez cu balsamul inimii mele ,pentru ultima data aici si in viitor ne gasim la "Pentru trup si suflet"
Annemarie
Fie ca pe acest topic -care desigur va ramane deschis - sa treaca toti cei care sunt insetati dupa mesajele lasate aici si energia care transcede din ele. Din toate.DOAMNE ajuta !

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 19 Ian 2013, ora 19:13
de CORINA SILVIA
Draga mea te imbratisez si imi iau "la revedere " de la tine aici !!
Nici eu nu prea mai scriu in toplcul meu decicat ingerului meu ..si eu ma simt vindecata si asta ..si datorita contributiei tale , a sfaturilor , a povestilor ,,a invataturilor , pe care ni le-ai transmis cu atata dragoste !! :x :x

Toata dragostea mea inteleptului tau suflet , toata dragostea si recunsotinta mea ingerului tau Robert !! >:D< :x :* @};- @};-

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 19 Sep 2013, ora 02:21
de ingerasulGabriela
Annemarie >:D< se implinesc 23 de ani de cand Robert a venit pe lume ... sunt sigura ca in aceasta zi vei face asa cum el v-a spus "Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină mai mare decât Iubirea"

Noi intreaga echipa E.M.M.A. ii spunem La multi ani eterni! iar pe tine te imbratisam cu mare drag >:D<

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 26 Sep 2013, ora 22:08
de ingerasulGabriela
>:D< >:D< >:D< La multi ani Annemarie!Azi de ziua ta primeste un buchet virtual de flori @};- %%- @};- %%- @};-

echipa E.M.M.A. :x

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 27 Sep 2013, ora 21:02
de Annemarie
Buna seara tuturor,
am ramas foarte pelacut surprinsa sa gasesc randurile de mai sus .Multumesc din suflet echipei EMMA ptr. cele scrise aici.Atrecut foarte , foarte mult timp de cand am intrat ultima data aici.
Cum s-a dezvoltat viata fara Robert cu noi ? E un gol permanent care nu se poate umple ;insa prin acest fapt ramane cu atat mai pretios, amintirile sunt mai vii decat oricand si Robert de ziua lui mi-a daruit un caleidoscop de imagine vii in inima mea cuprinzand scene frumoase, scene pregnante , scene nostime din viata noastra comuna.
De ziua lui nu am plans , insa cu doua zile inainte da: era onomastica lui in 17.09. Mult prea tarziu am aflat ca numele Robert inseamna "stralucitorul " si la fel de tarziu mi-am dat seama ce inseamna cu adevarat.
Vorbim mult in familie despre el ; despre clipele frumoase , despre situatii cand ne-a facut sa radem . Fratele lui se apropie cu pasi repezi de majorat si ptr. el Robert a devenit un fel de reper la care se poate raporta.Si el este acum la gimnaziu ( informatica-tehnica), are de cateva luni o prietena, o multime de prieteni si cred ca este fericit.
Timpul intr-adevar vindeca mult si ne lasa sa gasim pacea interioara; daca reusim sa acceptam.
Eu personal sunt bine, nu mai muncesc atat de mult ca sa mai am si timp de trait.
Voi veni la sf. lui noiembrie la Timisoara ca sa tin doua prelegeri le Ezotericfest.Am ignorat mult timp vocea mea interioara -care ma indeamna sa dau mai departe din ceea ce stiu- ascultand mai mult vocea ratiunii. Atat de mult am ignorat-o incat am facut o inflamatie la urechea dreapta ( partea intuitiei , nu? ). Am luat bilet de avion, acum ma vindec incet.
Am scris intr-un mail anterior ca nu mai scriu aici, insa din dorinta de a etala cum poate decurge viata in ani , chiar daca suferim o pierdere majora, m-am asezat si am scris din nou. Si din recunostiinta ptr. marea familie EMMA, care a contribuit enorm la vindecarea sufletului meu.
va imbratisez cu pacea inimii mele
Annemarie

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 28 Sep 2013, ora 20:44
de ingerasulGabriela
>:D< Ne bucuram Annemarii ca ai revenit

Cuvintele tale mereu atat de pline de :x de intelepciune de lectii ... te asteptam cand ai timp sa ne mai scri.

Zbor lin Robert

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 14 Noi 2013, ora 21:16
de monicamuresan
>:D< :x Anemarie, cu sufletul deschi si plin de iubire neconditionata, echipa E.M.M.A. iti trimite o calda imbratisare si un gand bun, o amintire frumoasa a Ingerului cel stralucitor, Robert.
Sunt 4 ani angelici, iar noi vrem sa-i trimitem in dar mii de @};- si (*) si sa-i uram Zbor lin si Lumina vesnica!

Iar tie, draga noastra Anemarie >:D< , vrem sa-ti multumim inca o data, pentru binele care ni l-ai adus in suflet, cu fiecare mesaj trimis catre noi :x

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 21 Mar 2014, ora 11:20
de Annemarie
O zi minunata va doresc tuturor care cititi acum !
De mult n-am mai intrat pe acest forum, de foarte mult timp. Insa de fiecare data cand cineva a citit aici , mi-a accesat fiinta in mod nestiut.
Am scris in mailul din septembrie ca nu mai lucrez asa de mult , ca am facut otita. Acum cand a trecut aproape jumatate de an si am trecut si eu prin multe va scriu din nou.
Sunt acum pe cale de vindecare, chiar daca prefer sa spun ca sunt vindecata deja -pe plan fizic inca nu e asa .
Otita , la fel ca si parotita a fost doar expresia externa a unei boli mai grave si mai profunde.Va scriu atat de detaliat in speranta ca din cele aflate veti avea mai multa grija de voi decat am avut eu de mine. In fine: mi s-a diagnosticat o boala autoimunitara in care propriul meu corp produce anticorpi impotriva propriilor nuclee celulare. Bolile autoimunitare eu le consider boli autodistructive.
De ce apar , cum se desfasoara si cum se pot depasi ? Ce folos ne aduc si ce lagatura au cu drama pierderii unui copil , despre aceasta , daca sunteti interesati va scriu aici. Si nu ca sa gasesc alinare sau compasiune, ci ca sa arat altora cum pot preveni eventual ceva asemanator.
O calatorie spre vindecare completa la trup si la suflet , vrea sa fie....
Am chibzuit bine daca scriu sau nu . Stiu ca toate mailurile anterioare sunt porti deschise spre sufletul meu din care poate iesi tot binele , LUMINA si balsamul sufletului meu ,spre voi cei care citesc , dar la fel poate intra in sufletul meu tot ceea ce-mi transmiteti.
Deci sa ne trimitem doar ceea ce ne face bine !
Va imbratisez cu inima deschisa si corpul aproape vindecat!
cu drag Annemarie

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 21 Mar 2014, ora 14:00
de CameliaN
Draga Annemarie, te >:D< .
Sunt oarecum noua pe acest site, ingerasul meu face 6 luni luna asta, am citit tot ce ai postat si vreau sa i-ti spun ca m-au ajutat enorm de mult, pentru asta iti multumesc .
I mi pare tare rau pt boala cu care lupti, sper ca impartasirea experintei tale sa te vindece total . Eu astept cu nerabdare sa ne scrii, si sa ne dai sfaturi cum sa evitam eventualele boli asemenatoare care se pot face in urma pierderi unui copil . Eu sunt constienta ca asa o pierdere nu are cum sa nu aiba urmari .
Cu drag si sufletul deschis, Camelia.

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 21 Mar 2014, ora 17:37
de monicamuresan
>:D< Anemarie :x draga sufletului meu :x Iti trimit calde imbratisari si gandurile cele mai bune, pline cu dorinta de a te avea alaturi, asa cum ai fost mereu :x Ajutorul tau a fost, pentru multe mamici de Ingeri, atat de bun, de puternic, de real, incat nu pot sa nu iti sciu inca o data, ca iti multumesc si ca esti mereu in gandurile mele :x, in cele mai pozitiv mod posibil.
Si eu sunt constienta ca in trupul meu au avut (si mai au loc) modificari...uneori le simt exact cum ai spus tu: autodistructive =(( Tiroida mea...a fost prima care a reactionat dupa pierderea lui Serban.
Te astept cu sufletul deschis >:D< Stii...ieri am plans toata ziua, necontrolat...maine e ziua fiului meu...mesajul tau, ca intotdeauna semnele de la tine, vin si ma ajuta...pentru mine, esti speciala, asa cum si Robert al tau va ramane vesnic in sufletul meu :x

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 22 Mar 2014, ora 02:34
de Annemarie
Draga CameliaN si draga Monica,
imi pare rau prin ceea ce treceti acum si in acelasi timp ma bucur ca ati gasit alinare in cele postate de mine aici.Poate nu intamplator ne-am gasit/re-gasit acum .
Va multumesc ca sunteti "alaturi de Annemarie" si acum dupa aproape 4,5 ani cand viata scrie o regie atat de ciudata.
Intentionam sa scriu aseara , dar ,ca de atatea ori, am adormit subit ( reactia la medicamente )si m-am trezit abia acum.Voi reveni si pana atunci va doresc sa treceti cu bine de toate. Draga Monica , iti doresc puterea de a zambi si astazi, eliberarea de durere si autopermisiunea de a fi fericita totusi.
Fie ca adierea de vant sa curete ranile inimii de durere, razele de soare sa elimine ca un laser petele tristetii de pe suflet si petalele florilor ( la noi magnolia le pierde acum )sa fie pansamentul ptr. ranile invizibile.Daca acum ati reusit sa vizualizati e un mare pas inainte spre vindecare.Dac nu puteti vizualiza , ganditi macar cele scrise...
va imbratisez cu muuuulte petale de magnolie ...
Annemarie

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 27 Mar 2014, ora 13:43
de Annemarie
O zi buna va doresc! am promis ca revin si iata-ma inapoi .
Boala de care am fost diagnosticata e sarcoidoza.Cu manifestare in mai multe sisteme ale corpului . Boala se poate vindeca spontan , sau se poate croniciza, putand duce chiar la final.
La mine se manifesta totusi cu simptome care ma determina sa fac o" pauza creativa".Din cate am aflat exista pana acum 3 gene izolate care pot duce la eruperea bolii. Deci ceva ereditar, care poate sau nu sa se manifeste.
Unii spun: "Ce bine,ca nu e nimeni de vina !" Sigur ca in acest context nu se poate vorbi de vina , ci doar de circumstantele care au dus la manifestarea pe plan fizic a bolii.
Eu personal NU CRED ca plecarea fiului meu a dus la eruperea bolii , ci SUMA tuturor factorilor care produc stres. Dar atunci cand suferim o trauma este un factor de stres suplimentar si major , pe care trebuie sa-l procesam . Insa daca inainte sau dupa Trauma ,au existat mai multi alti factori, candva poate sa apara boala.
Nu ma lupt cu boala. Am acceptat-o si am gasit o serie remediii care ma lasa sa traiesc mai bine cu ea. Va ramane pana atunci cand am invatat tot ce trebuia sa invat prin ea. Si multe am invata pana acum......
De multe ori cand nu gasesc solutii ptr. ceva , imi propun inainte de a adormi sa visez solutia. Asa mi-am pus intrebarea "ce s-a intamplat de m-am imbolnavit? " Iar raspunsul -venit prin vis - a fost: implozie ( in germana: Implosion ). Fiindca cunosc doar vag termenul -in legatura cu televizoare defecte cu lampi - am cautat in dictionar si am gasit ca implozia este cedarea unui sistem sub presiune. Acum refac incet sistemul cautand cu multa atentie ultima picatura care a dus la implozie.
Insa invat ceva in fiecare zi . De ex. cand am realizat ca hipo- dar si hiperglicemia te fac sa devii nerabdator sa gasesti instantaneu un remediu , am inteles cat de mult am judecat oamenii pe care-i cunosc cu aceasta boala. N-am inteles ca este vital sa manince la ore fixe. Mi-am cerut scuze in gand si direct de la cei in cauza. Si atunci am perceput : " Ai inteles si ai fixat aceasta lectie "sa nu judeci " ? "
Nu stiu daca a fost sufletul lui Robert sau propriul meu suflet pe care l-am auzit .Sigur ca am inteles.Si in plus am inteles cat de utila imi este boala ptr. a invata lectiile pe care nu le-am invatat pana acum .
Dar le puteam invata si altfel, nu?
Sa ramaneti sanatosi si invatati fara boli grave, va doresc din toata inima. Cei plecati inaintea noastra se bucura cand ne merge bine .Ei stiu acum cat de important este sa traim in armonie , in primul rand cu noi , dar si cu cei din jur.
Ah , si inca ceva : datorita bolii am inceput sa pictez. In 21.12 n-am mai putut ceda presiunii de a-mi exprima creativitatea si am inceput .Primul tablou : "Ingerul familiei".
S-a bucurat si tiroida caci ea este strans legata de centrul energetic/ chakra al gatului , al exprimarii creativitatii. Procesele creative pot reglementa multe dereglari energetice. Incercati ptr. voi. Nu trebuie sa fie neaparat pictura : sunt atatea domenii unde ne putem desfasura....
cu imbratisari insorite
Annemarie

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 27 Mar 2014, ora 19:09
de monicamuresan
=(( >:D< :x Intotdeauna cand citesc mesajele tale, mai multe sentimente ma incearca in acelasi timp: imi pare rau ca boala s-a declansat si te-a afectat =(( ; apoi, cum spunem noi, in tot raul este si un bine, sufletul meu se bucura cand citesc cat de frumos stii tu sa inveti lectiile vietii, cat de frumos evoluezi :x ; apoi, sentimentul ca imi doresc sa te imbartisez cu tot sufletul meu >:D<; apoi dorinta de a-ti multumi pentru mesajele tale care ma ajuta enorm :* ...sunt multe sentimente...si toate dau navala in sufletul meu cand te citesc :x
Iti doresc multa, multa sanatate si o evolutie frumoasa, asa cum tu iti doresti, asa cu Robert, Ingerul tau cel bun, iti indruma pasii :x

Ce ai scris despre tidoida, mi-a dat sentimentul, senzatia aceea de: "Ahaaaa!!!! De aia fac ce fac, dar tot cu croseta sau andrelele in mana ma simt linistita? "Cand cos, crosetez sau tricotez, ma simt "bine"...nu stiu sa explic sentimentul...simt ca creez ceva ;;)

Te >:D< cu caldura sufletului meu :x si iti trimit ganduri bune, pline de sinceritate, speranta, soare si senin >:D<

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 13 Iun 2014, ora 22:25
de Annemarie
Bine v-am regasit cu drag, pe toti care citesc aici.
Am tot ezitat daca scriu sau nu ,insa daca tot am scris pe celalalt Topic "pentru trup si suflet " ca am fost pacienta la terapie intensiva, m-am hotarat sa scriu. Pentru a arata ca primim ajutor chiar si in cele mai dramatice clipe ale vietii.
Am scris in mailul anterior ca am convingerea ca boala prin care trec e un prilej de a invata . Si se pare ca lectiile continua.
La inceputul lui mai, corpul meu a recurs la ceva mai dramatic : o hemoragie craniana. Si astfel am ajuns la ATI ( anestezie si terapie intensiva ).Acolo am inteles ptr. prima data poate( in ciuda faptului ca am lucrat canva ca asistenta pediatra) prin ce ati trecut voi toate mamele de ingeri care v-ati insotit copii in ultimele clipe ale vietii.Cand a plecat copilul meu , l-am vazut abia cand i-a incetat inima sa bata.
La ATI mi s-a recoltat lichid cefalo-rahidian si mi s-a spus:ori e hemoragie ceea ce pune in pricol viata .ori nu si atunic am noroc.Ca bacterii nu pot fi nicicum , ca n-as fi supraviatuit 5 zile de la durerea aceea groaznica.Pana am primit rezultatul am stat supermonitorizata si singura. Si in acele clipe de singuratate am vazut -pe ecranul meu interior- sute de brate ridicate la cer .Iar pe fundal se vedea un minunat soare auriu cu o corona cu totul deosebita.Intreband mental "Dar ce fac ei cu bratele ridicate?" mi s-a raspuns : "Ei toti se roaga ptr. tine ".Atunci am realizat ca trebuie sa fie foarte grav. Insa in acelasi timp am realizat ca ma pot incredinta viatii ca pana la urma totul va fi bine.Mult mai tarziu am realizat ca cei care stau cu brtele ridicate sunt toti cei care-si ridica inima la Dumnezeu si de aceea am dat linkul spre braco-europe.tv .

Pana la urma s-a dovedit ca am si sange si bacterii in lichidul cefalo-rahidian ! Au urmat ore si zile grele de dureri si supraveghere si intr-una din acele atipiri ptr. cateva Momente ( mai mult nu se putea din cauza sonorului monitorului de supraveghere)l-am perceput pe Robert alaturi de patul meu.M-am bucurat si m-am speriat in acelasi timp. M-am bucurat sa-l "vad" insa m-am speriat stiind ca atunci cand plecam vine un insotitor invizibil sa ne "ia" , sa ne insoteasca. Mi-a raspuns: " Am venit doar sa-mi sustin fosta mea Mama "
De ce fosta , voi explica cu alta ocazie.
Vizita sufletului celui care a fost Robert a fost foarte scurta insa atat de mult m-a ajutat !

Pentru mine cel mai frumos cadou de la un suflet! Ceea ce ne leaga de un suflet, IUBIREA PURA, ramane , chiar daca viata fizica a trecut demult, chiar daca sufletul si-a inceput o noua incarnare , chiar daca credem ca este pe taramuri la care nu avem acces.

Niciodata nu suntem fara ajutor , chiar daca credem ca suntem parasiti. Dar uneori trebuie sa invatam mai drastic , mai eficient , mai suferinzi . E mereu spre binele nostru.
In timpul acestei spitalizari am primit si o mica incursiune dincolo de voalul care ne desparte de invizibil. Voi reveni.

cu unele lectii invatate si altele care-si asteapta randul va imbratisez.
va doresc sa va amintiti de ce ati venit pe Pamant . Si sa si faceti ceea ce v-ati propus ca suflet.
Cu pace in inima va imbratisez
Anemarie

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 26 Iun 2014, ora 17:13
de Annemarie
Bine v-am regasit din nou pe acest topic.
De data aceasta mi-am propus sa revin cu ceea ce am anuntat din mailul anterior , adica ceea ce am vazut dincolo de realitatea aceasta fizica. O mica incursiune in ceea ce noi numim moarte. Aveti optiunea de a nu citi, insa daca n-o folositi va doresc sa fie inspre largirea orizontului privind moartea corpului fizic.
M-am gandit sa incerc sa fiu cat mai obiectiva in a reda ceea ce am perceput , cu toate ca cel mai nepotrivit cuvant este” obiectivitate”. Fiindca este mereu subiectiv ceea ce percepem. Fiecare in felul sau propriu si fiecare in conditii proprii.
Cand am fost internata la terapie intensiva in 2.mai 2014 trecusera deja 5 zile de la debutul bolii: o durere de cap cumplita subita ,care s-a transformat intr-una puternica si de durata. Am preferat sa stau acasa cu medicatie analgezica autorecomandata. Din nefericire am luat un preparat despre care n-am stiut ca produce hipertensiune arteriala : ceea ce agraveaza si mai mult situatia si durerea in cazul diagnosticului hemoragie subarahnoidala.
Au fost cinci zile cumplite si nopti in care n-am dormit in total nici macar 2 ore. Au urmat apoi inca patru nopti la terapie intensiva si supraveghere.Cu si mai putin somn din cauza durerii si a sonorului aparatelor de monitorizare. Deci un sistem nervos supraexcitat; aveam efectiv impresia ca nervii mei sunt niste fire pe care cineva tot incearca sa le rupa.Cand cineva aseza doar capacul de plastic de la sticla de apa minerala pe masa , eu aveam impresia ca-mi aseaza un platou mare de otel in mijlocul creierului. Cand cineva inchidea usa cat de incet percepeam ca o bataie pe o toba. Descriu atat de plastic ,numai ca sa redau conditiile in care mi-am amintit “ cum e sa mori ”.
La terapie intensiva , in a cincea zi ,dupa masa, mi-au revenit scene din moartea vietii mele anterioare. S-au suprapus ptr. cateva secunde doua realitati : cea actuala si cea “trecuta” . Ceea ce m-a facut sa inteleg iluzia timpului. Daca ceea ce este trecut se poate intampla acum si este la fel de real , inseamna ca timpul este un construct al mintii noastre umane. Am vazut la cca 1-2 m de patul meu o fiinta a carei chip nu a fost perceptibil clar , insa stiam ca vine sa ma insoteasca dincolo. Insa mintea mea rationala –biocomputerul numit creier- a realizat totusi ca e o scena din viata trecuta. Fiinta aceea era invaluita intr-un “nor” , halou -sau nici nu stiu ce cuvant sa folosesc- de culoarea curcubeului. Nu mi-a vorbit, insa am perceput telepatic ca “ atunci cand va fi timpul “ in aceasta viata va veni din nou si nu voi pleca singura. O senzatie de familiaritate si bucurie m-a cuprins. Am intrebat asistenta care m-a ingrijit, daca nu cumva mi-a dat niste sedative.Mi-a numit doar o combinatie de analgezice si m-a asigurat ca altceva nu mi-a dat...
Ajunsa pe sectia de supraveghere cu cele 72 ore de monitorizare am avut experienta cu Robert alaturi de patul meu –am descris in mesajul anterior si nu intru in detalii.
Insa in cea de-a 9-a noapte nedormita s-a intamplat ceva ciudat . Pe sectie in jurul orei 2 dimineata s-a creat o mare forfota si monitorul de afara din hol- toate paturile erau ocupate- a dat acel sunet care se aude in filme cand inceteaza bataile cardiace. Multa compasiune am simtit cu persoana in cauza , mai ales ca am realizat ca la fel de usor puteam fi eu in acel loc. Timp de mai bine de o ora am auzit reanimandu-se . Se auzeau vocile personalului –cu toate ca vorbeau incet- monitorul care iar si iar scotea acel sunet de final , ecograful tinut din cand in cand la nivelul vaselor capului.Cunosteam sunetul bine si din patul meu efectiv simteam unde e asezat deoarece si mie mi se facea zilnic ecografie la cap. Nu mai era gand sa adorm asa ca m-am conectat efectiv cu sufeltul acelui om care era reanimat pe hol la cca 3-4 m de mine. Ceea ce am perceput era fantastic. Corpul energetic al lui- dar in acelasi timp si al meu – a inceput sa se retraga, de la picioare incepand ,spre plexul solar.
Si la un moment dat ma aflam intr-un fel de ceata din care lipsea definitv legatura cu realitatea noastra . Din acea ceata lua incet contur un fel de masa energetica ca o banda , un riu, o fasie de energie , un fel de plasma . Era vie , calda , placuta , luminoasa , presarata cu sunete ( nu gasesc alta denumire ) , iubitoare. Semana vag de tot cu acele benzi din aeropoarte care te fac sa economisesti pasi. Dar foarte vag . Pentru ca era mult mai mult. Si stiam ca e fluviul energetic care duce sufletul ACASA. In clipa aceea mi-am amintit cum este sa fii dus de acel fluviu. De atatea ori m-am intors astfel ; era ceva total cunoscut si placut . Odihnitor ptr. ca nu trebuia sa depui efort. Fluviul te ducea in planul in care e CASA ta .Si totusi mi-a amintit de fluviul cu care am venit in viata. Cu toate ca nu este chiar indentic cu RAZA de energie pe care venim in incarnare – totusi exista caracteristici comune. M-am gandit: “ Ah da , sigur ca da !ASA este sa mori . E total easy. Si nu doare ... E mult, mult mai usor sa mori decat sa te nasti “ . Si nu m-am referit aici la procesul fizic cu dureri , chinuri si oftaturi . La cel energetic m-am referit. Cel energetic e mult mai usor. Constienta , esenta noastra nu moare, ci este mai treaza ca oricand.
Am stiut ca nu am voie sa "calc" pe acea banda /fluviu de energie. Ptr. simplul fapt ca inca nu mi-am terminat treaba aici pe Pamant.
Pe sufletul celui reanimat nu l-am mai perceput si nici forfota pe hol n-am mai auzit. Ulterior am intrebat asistenta ce s-a intamplat cu acel om : “L-ati pierdut ?”. S-a uitat in alta parte si mi-a spus cu liniste artificiala: “nu, nu ...ii merge bine” . Ceea ce spune totul sau nimic. Va asigur ca BINE ne merge si dincolo...
Cu ce am ramas din toata experienta? Cu multa recunostiinta ca mi s-a permis sa percep si sa-mi re-amintesc. Merita toata durerea prin care am trecut. Cu increderea in sublimitatea si perfectiunea vietii si a legilor care o guverneaza am ramas.
.Tot ce este scris in carti nu poate cuprinde nici pe departe ceea ce se intampla cu adevarat.Si ceea ce am incercat eu sa descriu aici nu poate cuprinde decat foarte vag. Fiindca limbajul nostru e facut doar pentru dimensiunea in care suntem obisnuiti , in 3D . Pentru dimensiunile superioare acesteia nu mai functioneaza . Asa cum nici conceptele de timp si spatiu nu mai functioneaza.
De aceea cititi cu ochii inimii , nu cu cei ai mintii. Percepeti ceea ce este dincolo de cuvintele scrise.
Si pentru toti cei care ati pierdut pe cineva drag : nu uitati ca ei au fost asteptati , sunt iubiti , primiti cu bucurie si nu duc lipsuri in noua lor dimensiune. Si atunci cand vor reveni din nou in dimensiunea noastra, cand vor imbraca o noua haina carnala , vor duce mereu dorul de ACASA in adancul sufletului lor . Asa cum si noi toata viata cautam acea stare. O cautam in fiecare om pe care-l intalnim( si uneori, chiar rareori o gasim !) , in fiecare floare , in nori , in vant , in apa ... Si daca prin gratia divina ne dam seama ca acea stare este adanc in noi , daca ne dam seama ca NOI suntem acea stare , atunci SUNTEM CEEA CE ESTE.

Viata e sunet, iubire , armonie, perfectiune,evolutie. E sublima.

Va doresc sa va bucurati de ea in fiecare clipa si va imbratisez cu Lumina sufletului meu.
cu drag
Annemarie

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 26 Iun 2014, ora 22:20
de monicamuresan
>:D< Draga mea Anemarie :x
Cred ca stii ca imi curg lacrimile de obraji :x Dar sunt lacrimi de multumire, de liniste, de pace, de credinta, de speranta si nu in ultimul rand, lacrimi de iubire.
Atat de mult ma ajuta mesajele tale, incat raman blocata! E foarte greu sa explic sentimentul si acum stiu doar sa scriu: multumesc!
Desigur, voi reciti mesajele tale inainte sa adorm si sunt absolut convinsa ca in aceasta noapte voi primi inca un mesaj :x >:D<
Iti doresc din tot sufletul meu, multa sanatate! Lectiile pe care le-ai invatat te ajuta si ne ajuta foarte mult, dar, ma doare sufletul când ma gândesc la suferinta ta fizica =((
Te imbratisez cu caldura sufletului meu :x

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 30 Iul 2014, ora 20:09
de Annemarie
Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Dragi cititori ai acestor randuri,
mult am chibzuit, daca e cazul sa scriu si daca da cum sa scriu.
E o poveste cu happy end si in acelasi timp un nou inceput.
Deoarece am promis ca nu voi divulga identitatea actuala a personajului principal , ma voi rezuma sa o descriu din prisma sentimentelor mele.
Cine a urmarit de la inceput postarile mele de pe acest topic a observat ca descriu totul din prisma experientelor si a convingerilor mele personale. Asa voi face si de data aceasta .Am scris in mesajele din acest topic despre convingerile mele privind reincarnarea in ciuda faptului ca sunt crescuta si traiesc intr-un mediu crestin ( catolic). Nu este cazul sa repet sau sa justific. Este cum este.
Am explicat si de unde imi parvin convingerile si faptul ca am citit foarte mult in literatura de specialitate. Am relatat chiar si modul in care am gasit sufletul reincarnat al tatalui meu la 18 ani dupa plecarea sa in luma cealalta.
Insa ceea ce am trait la regasirea sufletului celui care a fost fiul meu Robert e foarte greu de descris.Depaseste toate experientele de regasire a sufletelor prietene de pana acum: a celor din alte vieti si a sufletului tatalui meu din aceasta viata. Este ceva cu totul si cu totul special. Poate unii dintre voi cunoasteti sentimentul , cand dupa un timp mai indelungat sau mai scurt dupa plecarea unui copil in jurul nasterii , va tineti in brate urmatorul copil. Si in el recunoasteti sufletul primului. Stiti fiindca stiti.
Din literatura citita si din experienta proprie stiam ca dureaza un timp –de obicei multi ani –pana revenim intr-o noua viata fizica. Stiind ca intre viata mea actuala si cea precedenta au trecut ani buni , in care lumea a evoluat, am dedus logic ca va dura pana se va reincarna sufletul lui Robert.Insa stim cu totiii ca traim intr-un timp cand totul decurge mai repede si sunt multe suflete care vin ptr. a indeplini anumit misiuni : Si LOR li se permite sa revina cat mai curand.
De cand a plecat din viata fizica m-am rugat deseori sa mi se dea sa-l regasesc atunci cand se va reincarna intr-un nou trup in aceasta viata a mea.Insa gandirea mea rationala mi-a insuflat ca va reveni intr-o relatie de ruda apropiata. Cel putin mi-am dorit sa fie asa. Viata insa mi-a aratat cu totul altceva.
Aveam sa regasesc acest suflet mult mai repede decat credeam .
Anul trecut – la cateva luni dupa ce am declarat ca nu voi mai scrie pe acest topic ,deoarece nu mai sunt mama indoliata- am primit un telefon in care o persoana mi-a spus ca a tinut un copilas nou nascut in brate si privindu-l in ochi l-a recunoscut ca noua incarnare a lui Robert. Raspunsul meu a fost plin de indoieli si foarte scurt: „ Nu cred ,pana nu simt.“
S-au ivit mai multe ocazii sa ma duc sa vad copilasul ,insa viata –sau eu- am gasit mereu motive noi de a evita intalnirea. Asa a trecut mai bine de un an. Insa re-gasirea a avut loc cu o saptamana inainte de hemoragia mea cerebrala. Din fericire ….
Voi folosi expresia copilasul ca sa ma tin de promisiunea de a nu divulga indentitatea copilasului , sexul , varsta, numele si tara in care traieste.
Cand ne-am privit intaia oara in ochi am simtit un val enorm de bucurie si recunoastere.Copilul, in fractiuni de secunda a ridicat bratele si isi misca intregul corp, nerabdator sa fie scos din carucior. Si ,sentimente din perioada cand eram cu Robert in brate.Mi-au curs lacrimi de bucurie .

Cu toate ca inima mea a recunoscut instantaneu , dupa primul shoc benefic, ratiunea a intervenit din nou cu scepticismul meu innascut si mi-am spus ca totul e doar dorinta si imaginatie. Intre timp copilasul se afla in bratele mamei sale si eu la circa 3-4 m distanta. S-a uitat la mine si m-a fixat si apoi , cu mana dreapta a inceput sa maseze incet si sa traga lobul urechii mamei sale . De la varf in jos . Exact asa facea si Robert, m-am gandit. A incetat, s-a uitat la mine foarte serios si i-am simtit vocea in mod telepatic : „ Ai vazut ? Crede“. Prima confirmare.
Parintii lui au povestit ca inca nu paseste si in ziua aceea a facut exercitii de mers cu sotul meu. L-a asezat cu spatele la perete si asa a facut primul pas singur . Cu totii ne-am bucurat . pe mine insa m-a preocupat de ce tocmai acum. La scurt timp , bolnava fiind pe vremea aceea , m-am intins in pat si am adormit subit ptr. Doar cateva minute. Si in visul meu s-a suprapus imaginea lui Robert cu cea al copilasului si am auzit vocea lui Robert : „ Mi-a fost atat de frica sa fac primul pas in aceasta viata , deoarece ultimul din viata trecuta mi-a fost letal. „ M-am trezit cu o bucurie si in acelasi timp o liniste enorma in suflet. A doua confirmare .
Si-a ales tatal din viata trecuta ca sa depaseasca o trauma care inca ii persista in fiinta lui. Atunci cand ne desprindem din vechiul corp , in jurul sufletului raman trei atomi permanenti ( din diferitele planuri )din corpul vechi si deci si informatia inmagazinata. Ele sunt bazele dupa care se construieste urmatorul corp pe care il va imbraca sufletul .Nu este surprinzatoare reactia noului copil. Multi dintre noi avem traume vechi inmagazinate la care nu le cunoastem cauza ( frica de inaltime , claustrofobia, frica de apa , paianjeni etc ).Psihologia clasica actuala rareori are o abordare holistica. Psihoterapie nu prea tine cont de existentele anterioare si depasirea fricilor si traumeleor vechi de multe ori consta in a le ignora . Este timpul ptr. o psihologie noua . Recomand studierea cartilor Maestrului Tibetan Djwhal Khul prin Alice Bailey- versiunea engleza este disponibila online in mod gratuit.
Intr-o seara , stiind ca acel copilas deja doarme, iar sufletul e capabil de telepatie ,asa cum a fost si pana acum , l-am intrebat mental : „Si chiar ai luat-o iar de la inceput ?“ raspunsul sau a fost tot o intrebare „ Dar n-o luam cu totii, iar si iar ,de la inceput ?“ A treia confirmare .

Intr-o zi m-a tras la masina sotului meu parcata in garaj. Stiti cum sunt copii atunci cand inca nu merg singuri. Fixeaza ceva si ceva magic ii atrage de un loc anume . Nu mai ai scapare ca adult. Te supui impulsului copilului. Am deschis portiera si l-am lasat pe scaunul soferului . Imediat a apasat butoul care scoate CD-ul . Si zambea atat de bucuros si triumfator. Cand sotul meu a cumparat aceasta masina noua in sept. 2009 Robert- sofer pasionat - era absolut fericit si primul gest care l-a facut ,a fost de a se aseza pe scaunul soferului si de a verifica CD-playerul. Aceeasi masina , acelasi gest. Ratiunea mea mi-a spus: e doar intamplare. Atunci m-am rugat: „Doamne , daca chiar vrei sa-mi dai certitudine completa, lasa copilul sa atinga rozariul agatat de oglinda“. Rozariul e din lemn si pe cruce are imprimate multe amprente ale dintisorilor de lapte a lui Robert.Amprenta si energetica, nu numai fizica. De cand era el mic si aveam prima masina , avem acest rozariu si mereu il tinem in masina ca sa ne ocroteasca pe drum. Nu e nevoie sa spun ca l-a atins si s-a jucat chiar cu el! Poate va imaginati macar acum valul de fiori de recunoastere care m-a cuprins . Fiori din talpi pana in crestet- asa cum sunt mereu cand celulele mele recunosc adevarul. Copilasul spunea mereu: „Tata, Tata „ si salta de bucurie pe scaunul soferului. Asa cum Robert l-a numit pe sotul meu. In limba in care creste acum exista un alt cuvant pentru Tata. A patra confirmare!
Am mai vazut copilasul si in zilele urmatoare. Sentimente ciudate am trait, mereu osciland intre bucurie si ganduri despre trecut , dar si despre viitor. Mi-am disecat efectiv sentimentele, ca sa le inteleg. Mereu aveam certitudinea ca Robert „ cand va fi mare va trai departe de noi“. Si asa si este . Multe sute de kilometri.
Parintii noi ai copilului ,in care s-a reincarnat sufletul lui Robert, nu cunosc realitatea despre acest suflet. Nu este necesar sa stie ca sa fie parinti buni. Si in plus nimeni nu ne da dreptul de a le spune. E sansa lor comuna de a invatat prin bucurii si suferinte , succese si esecuri , prin largiri de constienta si prin depasiri de probleme. Si totul trebuie sa fie nou : o noua viata cu parinti noi , cu un copil nou.
O alta problema care m-a preocupat enorm a fost daca am contribuit cumva printr-o fapta sau o hotarare la un astfel de sfarsit prematur al vietii sale de Robert. Cand a fost in clasa a 6-a trebuiau sa se hotareasca la ce profil vor continua. Robert voia limbi straine , insa –in gandirea noastra limitata de atunci – am considerat ca fiind baiat ar trebui sa ia stiinte naturale . Cat de mult s-a chinuit cu ele numai el a stiut. De multe ori mi-am dorit sa nu fi intervenit , insa nu se mai putea schimba. Acum cred ca daca il lasam cu profilul limbi straine ( latina si italiana ) ar fi decurs viata lui altfel. Si tot asa , noaptea Robert a venit in vis si –cunoscandu-mi cu siguranta framantarile – mi-a spus la trezire ( eu tot repetam verbal ca sa nu uit ) : „Destinul fiecarui om este scris in miezul fiecarei celule ale sale . In ADN.“ A cincea confirmare.
Am promis ca nu voi scrie nimic despre noua familie a sufletului reincarnat a lui Robert. Si asa voi si face . Ceea ce insa imi este permis sa scriu: Copilasul este nespus de iubit de parintii lui si de toata marea familie in care traieste.O iubire care ma atinge la inima si de fiecare data cand ii vad cu cata daruire , calm si intelegere se apropie de copil ma trec fiori in tot corpul . In fiecare celula simt dragostea de parinti pe care i-o poarta acestui copilasi. Cand ii vad mama , simt mereu nevoia s-o imbratisez si sa-i multumesc ptr. TOT ceea ce face ptr. copilul ei ,ca sa-i fie bine; pentru toate marile si micile sacrificii; pentru toate bucuriile pe care i le produce , pentru toate imbratisarile si saruturile de mama pe care i le ofera si i le va mai oferi . E o mama mult mai blanda si mai rabdatoare decat am fost eu vreodata.
Multumesc Cerului ptr. harul de care am avut parte : acela de a-l regasi pe sufletul Robert reincarnat intr-o familie iubitoare care ii va oferi toate sansele necesare ptr. aceasta viata. Vindecarea mea este absoluta si completa. De atunci niciodata nu am mai plans de dorul lui Robert. Intr-o zi l-am intrebat telepatic . „Cum te pot ajuta?“ . Raspuns : „Pastrand IUBIREA in inima ta si trimitandu-mi din cand in cand o farima din ea pe calea telepatiei si a emotiilor. Gandurile tale benefice ma ajuta mult!“
Si in acelasi timp ii multumesc acestui suflet indragit ca ii va transforma prin prezenta lui in viata lor. Ii va invata si pe ei sa fie parinti , sa iubeasca neconditionat , sa depaseasca problemele si diferentele care apar in decursul unei vieti , dar si sa se bucure mereu de clipa prezenta.
Va multumesc si voua tuturor care cititi pe acest topic. Fara voi cititorii , nu as fi avut motiv de a scrie.
Fara a scrie n-as fi constientizat atat de rapid propria mea transformare.
Fara transformarea mea,n-as putea participa la transformarea altora .
Fara transformarea noastra a tuturor n-am evolua .
Fara evolutia noastra a Pamantenilor , nu s-ar implini ascensiunea Pamantului.
Fara ascensiunea Pamantului, nu s-ar echilibra energetic celelalte planete in Sistemul nostru Solar ….
Vedeti cat este de important fiecare din noi si cat de mult conteaza sa depasim durerea? Si pentru cei care au pierdut un copil: ce v-a facut sa progresati mai mult ? Venirea lui in viata sau plecarea lui ?
Pentru unii au fost evenimente care s-au suprapus, pentru unii au fost , ore , zile ani intre…..
Timpul nu conteaza ptr. ca roata vietii nu are sfarsit , asa cum IUBIREA , cea care tine chiar atomii laolalta , nu are sfarsit.

Sper ca prin tot ceea ce am scris aici, sa fi participat sa inlocuim disperarea cu speranta, tristetea cu bucuria , dorul cu convingerea ca intr-o buna zi ii vom regasi pe cei plecati….
Minunile se intampla.
Munca mea pe acest topic ACUM chiar este implinita.
Va imbratisez cu balsamul plin de bucurie al inimii mele
Annemarie

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 31 Iul 2014, ora 22:41
de sitaru ioana
Va imbratisez cu mult drag !!!
Citesc cu maxim interes cele scrise de dumneavoastra.Mult timp ma gindesc la tot ceea ce vi se intimpla.Mi se certifica astfel faptul ca NIMIC NU ESTE INTIMPLATOR ...
Astazi am ajuns la spital , la urgente...Un sindrom vertiginos pe care nu l-am mai putut controla...Eram intr-un demisol , singura , cu doi catelusi in jur.Aveam poarta incuiata...Sotul era plecat la serviciu, departe de oras , cam la o ora distanta si a intrat in panica in momentul in care i-am zis ca nu pot ajunge sa descui poarta.Am sunat la serviciu ca nu pot ajunge.L-am informat si pe sotul meu ca nu mai pot sa-mi tin echilibrul..Nu aveam pe cine sa mai anunt...A sosit o amica ( intimplator lucreaza la Unitatea de Primiri Urgente -sotia colegului sotului meu ) si eu , nu-mi explic cum , dar pentru citeva clipe am putut sa ma imbrac si sa ajung sa descui poarta .Cineva parca ma ducea pe SUS spre poarta...Am ajuns la spital , amica mea si-a intrat in atributiunile de serviciu...Tensiunea mea arteriala 194/120...desi nu sunt hipertensiva... Nu mai vedeam NIMIC in jur...
Mi s-a pus perfuzie...Citeva minute am auzit ce se intimpla linga mine , adormeam , ma trezeam...La un moment dat , a sunat un telefon...m-a trezit...era o melodie ffff cunoscuta mie..
Melodia era cea pe care o aveam pe telefonul meu cind suna DAMIAN.Era melodie auzita pe laptop-ul lui si pt ca mi-a placut mult o personalizasem pentru el.Nu am auzit-o la alte telefoane decit de foarte putine ori.Melodia este SACRAL NIRVANA...cintata de ERA...Am adormit din nou si m-am trezit cind perfuzia se terminase si venise medicul neurolog...Mi-am revenit , cit de cit, nu am ramas la spital , dar sunt acasa sub stricta supraveghere... Nu ma sperie moartea...mai ales ca stiu ca sunt asteptata , acolo SUS.
Sunt epuizata fizic si psihic...Simbata am avut dubla comemorare..DAMIAN 4 ani si bunica lui ( soacra mea ) 6 luni...Sotul meu nu are frati...NOI AM ORGANIZAT TOTUL...SI CIT DE GREU ESTE....
Astazi , am stiut ca DAMIAN este linga mine .L-am simtit...m-a ajutat...II MULTUMESC !
Simbata , la comemorare, o prietena foarte apropiata mi-a zis la un moment dat...SA STII CA COPILUL TAU ESTE FERICIT...nu mai fi trista...
Prietena mea l-a vazut deasupra noastra a celor prezenti la eveniment, cu miinile larg deschise si zimbind , asa cum zimbea el ,cu gura pina la urechi..
Am avut puterea sa dau cartile lui DAMIAN unei verisoare de gradul II cu el...studiaza la aceeasi Facultate de Medicina Dentara din Bucuresti( este anul III).Instrumentarul l-am donat cabinetului unde eu si sotul meu mergem.Acolo este medic o doamna doctor pe care fiul meu a cunoscut-o cind era in liceu si care i-a intarit convingerea sa mearga la Faculatea de Medicin Dentara...Acolo avem trusa noastra cu instrumentele fiului nostru.Doctorita mi-a spus sa-mi imaginez ca merg la cabinetul lui DAMIAN.
Am ramas fara cuvinte...
Va doresc multa sanatate si va trimit toate gindurile mele de bine !
Ioana Sitaru

Re: Alaturi de Annemarie....

MesajScris: 1 Aug 2014, ora 13:38
de Annemarie
Bine v-am gasit.

Draga doamna Sitaru va doresc insanatosire grabnica si ma bucur din toata inima ca situatia critica prin care ati trecut a luat un deznodamant fericit.Ati trecut printr-o cumulare de evenimente triste, nu e de mirare ca atunci cand totul devine prea mult corpul protesteaza.

Eu am inteles mesajul corpului meu de a-mi autopermite mai multa liniste. Am renuntat o perioada de timp complet la munca creand astfel un alt camp de rezonanta.Am scris , am pictat , am facut traduceri si mi-am luat timp muuuult ptr. citit . Tot ce mi-a cazut in maini referitor la puterea de vindecare a omului.Cartile m-au gasit pe mine , adica mi-au fost daruite rand pe rand de prieteni dragi. In toate am simtit nu numai vibratia autorilor , dar si vibratia celor care mi le-au daruit. Unele carti se gasesc si in Romania de aceea la scriu aici, in speranta ca vor fi de folos si altora care citesc pe acest topic:
Niculina Gheorghita: "Credintele noastre creeaza realitatea noastra"
Anita Moorjani: "Am murit si m-am descoperit pe mine insami"
Brandon Bays:"Calatoria"
Dr. Lissa Rankin: "Vindecarea cu ajutorul mintii. Dovezi stiintifice...."
Dar cea mai completa vindecare a fost regasirea sufletului lui Robert. Din fericire la o saptamana inainte de hemoragia subarahnoidala! Spun" din fericire" ,caci altfel as fi gandit si eu ca pot pleca dincolo , ca sunt asteptata. Inteleg dorinta de a fi din nou uniti/-te cu copii care au plecat din viata fizica . Si eu am avut-o. Insa daca se intampla ca ei deja sa fie din nou in planul nostru ? Ne mai asteapta cineva dincolo ? Autorul Michael Newton descrie in cartile sale, cu studii de caz, foarte potrivit situatia . Un aspect al nostru ramane mereu in cealalta dimensiune, atunci cand sufletul se incarneaza pe Pamant. Deci e foarte posibil - atunci cand plecam in lumea cealalta- sa fim primiti de "o parte " din sufletul copilului nostru plecat, chiar daca acesta s-a reincarnat.
Ptr. mine personal e un sentiment absolut placut , de pace si bucurie sa-l stiu din nou pe Terra. Chiar daca fizic suntem departe.Telepatie nu cunoaste distante.

Unerori Cerul ne duce in cale oameni care au darul clarviziunii . Si ei sunt cei care chiar pot vedea entitatile din jurul nostru. Uneori chiar si Ingerii nostri pazitori care pot lua -ptr. un anume scop- infatisarea unui om drag plecat dincolo. Unerori clarvazatorii percep chiar o forma gand creata de noi insine .Uneori e chiar entitatea dupa care suferim , care se arata in corpul pe care l-a avut. Si Robert s-a lasat de multe ori astfel perceput . Chiar si dupa ce a fost reincarnat in noul copilas. Sufletul avansat are potentse enorme de manifestare.E mereu acelasi ,ori incarnat ori fara trup uman.Si se va arata fiecarei persoane , asa cum poate fi recunoscut mai bine.

Deci se poate ca acel copil, dupa care suferiti, sa revina atunci cand il asteptati cel mai putin. Poate vine chiar in casa vecina, ca sa va fie totusi aproape . Totul este posibil. De aceea va doresc tuturor capacitatea de a re-cunoaste cu ochii inimii. Ratiunea vorbeste alta limba si de cele mai multe ori nu e compatibila cu inima.Ideala ar fi simbioza lor.

Va doresc tuturor implinirea scopului ptr. care ati venit pe Pamant.Eu sunt convinsa ca atunci cand am trecut prin experienta pierderii unui copil devenim mai puternice ( chiar daca in aparenta nu pare a fi asa ), mai empatice ,mai speciale in anumite privinte, poate mai rebele si mai inadaptate la cerintele societatii ptr. ca nu ne intereseaza superficialitatile.Si aceste calitati ar fi bine sa le impartim cu altii ca sa beneficieze si ei de experienta noastra fara a trebui s-o faca concret.
Avem mereu libertatea de a alege ce atitudine interioara ,fata de evenimentele vietii, vrem sa cultivam.S-o folosim.
O zi minunata va doresc tuturor
Annemarie