Forumul EMMA

Astazi am aflat o veste care m-a tulburat ....si acum, incerc sa gasesc cuvintele potrivite, pentru a va spune si voua! Pentru ca noi, cele/cei care ne-am adunat aici, suntem probabil persoanele cele mai in masura, sa oferim sprijin emotional, cuiva care a pierdut un copil... Pentru ca, despre asta este vestea pe care am simtit nevoia sa v-o impartasesc....

Nu stiu daca ati citit pe site, articolul semnat de Annemarie Binder (http://www.organizatiaemma.ro/node/436 ).... Annemarie locuieste in Germania, unde lucreaza ca moasa, si este una dintre persoanele care m-au contactat in urma campaniei de votare on-line, pentru premiile Carol Davila.

Annemarie nu numai ca ne-a votat dar si-a aratat disponibilitatea de a ne ajuta mai departe, acest lucru materializandu-se pentru inceput, in forma unui articol, menit sa ofere o alta perspectiva, a pierderii unui copil, perspectiva care sa duca, poate, la acceptarea si depasirea, un pic mai usor, a unei asemenea tragedii

Iata ca acum, Annemarie trece din pacate la randul ei, printr-o astfel de drama, fiul ei, Robert, in varsta de 19 ani, murind in urma unui accident, in data de 14.11.2009.....

Nu l-am cunoscut pe Robert si nici pe Annemarie nu o stiu decat prin prisma corespondentei, insa, aceasta veste m-a socat si m-a afectat neasteptat de mult........asa cum ma afecteaza, de cate ori primesc asfel de vesti.....de la orice Mama sau Tata de Inger , de oriunde ar fi ei.....................e atata durere....atata durere...

Desi i-am raspuns la mail-ul pe care mi l-a trimis azi, am simtit nevoia sa deschid acest topic, pentru ea si in memoria fiului ei, Robert, sperand, in acelasi timp, ca, desi nu o cunoasteti, ii veti lasa si ei cateva randuri, ca sa stie ca nu este singura.....Ceea ce faceti, defapt, deja, cu atata compasiune, pentru fiecare parinte de inger, ….nou-venit.....lucru, pentru care, inca o data, va multumesc, mai ales ca timpul nu-mi permite sa fiu prezenta aici, in scris, asa cum mi-as dori, voi fiind, intr-un fel...purtatoarele mele de cuvant ....



Draga Annemarie, ....inca o data iti spun, ca imi pare nespus de rau ca ai devenit si tu Mama de Inger si ca iti doresc, din tot sufletul, multa putere, curaj si intelepciune.....
Robert a plecat de langa tine, de langa voi, insa va va fi mereu alaturi....Mai devreme sau mai tarziu veti simti acest lucru.....pana atunci insa, trebuie sa aveti multa rabdare, toleranta si intelegere cu si fata de voi insiva......

Te imbratisez cu multa compasiune iar pentru Robert ....un brat de flori si o rugaciune de suflet.....

Dumnezeu sa va intareasca !

Ce tragedie ne descrii Bianca
Draga Annemarie, nu gasesc cuvinte decat sa spun cat de rau imi pare.
Suntem alaturi de tine scumpa mamica de ingeras.

Pentru tine Robert, mii de si multa

Scumpa Annemarie , imi pare nespus de rau pentru pierderea fiului tau Robert la o varsta atat de frumoasa.Nu pot decat sa-ti fiu alaturi in aceste clipe foarte grele pentru tine si sa iti doresc multa sanatate si multa putere.
Pentru scumpul tau Robert o
Te cu drag.

Sunt pierderi care te lasa mut, pe tine, ca simplu spectator nu ca traitor al dramei respective... Sunt incapabila sa gasesc cuvinte de consolare pentru o mama care-si pierde copilul intr-un mod atat de absurd, atat de neasteptat. Nici cu cel mai mare exercitiu de imaginatie nu pot sa ma gandesc ce poate fi in sufletul unei mame care-si pierde copilul in acest fel...
Si spun asta pentru ca si familia mea a trecut prin asa ceva cand fratele mamei a murit intr-un stupid accident de munca la doar 32 de ani... iar durerea bunicii mele a ramas acolo... si au trecut 20 de ani...
Draga Annemarie, iti scrie din suflet o tiza a ta (ma cheama tot Ana-Maria)... O sa merg astazi la biserica si o sa aprind o lumanare in memoria lui Robert! Pot sa fac asta, dincolo de cuvinte pe care nu le gasesc acum...
Multa putere sa-ti dea Dumnezeu!
In memoria lui Robert, multe si !
Robert s-a transformat intr-o care va vegheaza de acolo, de Sus!

Sincer imi pare nespus de rau... E atat de tragic... E atat de trist... Cuvintele sunt prea mici pentru a-mi putea exprima regretul
Draga Annemarie, suntem alaturi de tine, incercam sa-ti luam putin din durerea care iti sfasie sufletul. Robert e acum inconjurat de Ingerasii nostri. El nu e singur! El acum e fericit, pentru ca a ajuns acolo sus, langa DD si langa Ingerasi.
Multe si pentru Ingerasul tau mult iubit Robert.

Deşi sunt mămică de înger nu-mi pot imagina prin ce poate trece o mamă, un tată, cum pot face faţă şocului, chiar dacă este vorba de un accident sau o boală în timp scurt.
Pentru Annemarie mă rog să aibă Credinţă, pentru că de acolo va primi puterea de a face faţă vieţii.
Pentru Robert multe şi multă , el va fi un înger printre îngeraşii noştri.

Annemarie suntem aici, ascultam si suntem ascultate, suntem intelese si la randul nosrtu gasim intelegere, suntem iubite si daruim iubire............

Pentru -

Mihaela, mamica lui ANDREI.

Annemarie,

Iti trimit si eu o imbratisare de aici de departe, toata compasiunea mea...
Nu imi pot imagina cit de greu poate sa fie sa iti pierzi copilul dupa ce l-ai vazut crescind, i-ai oferit timp de 19 ani toata dragostea, tot ce e mai bun pentru a porni in viata cu dreptul.
Acum ar fi trebuit sa te bucuri de toate reusitele lui, la virsta la care visele abia incep... dar totul s-a terminat atit de trist.

Nu pot sa spun decit ca imi pare rau, ca sint alaturi de tine cu toata inima.
D-zeu sa il aiba in grija pe Robert acolo sus, iar voua sa va dea putere...

Draga Annemarie, desi nu ne cunoastem am simtit aceiasi durere, acea a pierderii unui copil, intinde bratele si simte mea sincera, i ti spun ca mi pare tare rau ca a trebuit sa cunosti aceasta durere, aceasta tristete fara margini. Fiul tau este acum la cer alaturi de Dumnezeu si maicuta sfanta, alaturi de ingerasii nostri, de acolo de sus el va veghea asupra ta, va fi ingerul tau pazitor.
Dumnezeu sa l odihneasca si sa il ajute in calatoria lui.
multe pt tine si mii de pt fiul tau

de ce a trebuit sa se sfarseasca!?
de ce?
de ce acel vis frumos numit "copilul meu" a trebuit sa se sfarseasca atat de urat?
oare e o lege ca tot ce-i frumos sa sfarseasca urat ?
de ce?
de ce daca mi-e dor si doare nu pot sa spun lumii intregi si pot sa va zic doar voua?
de ce?
de ce trebuie sa ascund in mine stari care ma sufoca?
de ce?
de ce trebuie sa ascund tristetea si sa ma prefac ca viata merge inainte?
de ce?
de ce nu mai esti?
de ce?
de ce nu mai putem vorbi?
de ce?


de ce...
Toate aceste intrebari si multe , multe altele mi le-am pus si inca mi le mai pun si acum la 5 ani jumate de cand frumoasa mea fata adolescenta a plecat Acasa in ceruri.
Toate aceste intrebari si multe altele probabil ca ti le pui si tu draga mea Annemarie, de aceea vreau sa-ti spun ca suntem alaturi de tine cu gandul si cu rugaciunea .
Pios omagiu baiatului tau frumos si D-zeu sa-l odihneasca alaturi de toti ingerii nostrii
Te imbratisez in lumina, iubire si armonie,
Steluta

draga Anemarie in primul rand imi pare nespus de rau pentru pierderea ta , iti doresc multa putere , alinare in suflet si incredere , in aceste momente grele trebe sa te rogi la Bunul Dumnezeu sa te intareasca si sa iti dea putere pentru ca de asta ai nevoie , este cel mai dureros moment din viata sa iti ingropi copilul , dar el va fi mereu cu tine prin Dumnezeu te si multa putere draga mea.

Draga Anemarie imi pare rau pentru tine ,pentru sotul tau ,pentru faptul ca treceti prin asemenea durere ,pentru frumosul tau copil ,care a devenit inger tocmai cand viata isi deschidea larg portile pentru a zbura!!Dumnezeu iti va va da putere si veti simti iubirea fiului vostru si dincolo de moarte!!Acum ma rog pentru ca iubirea din sufletele voastre sa invinga durerea si sa va simtiti puiul si dincolo de aceste bariere materiale!!

Buna seara, sunt Annemarie , mama lui Robert
Sunt atat de coplesita de compasiunea pe care o percep in cuvintele scrise in acest topic incat simt nevoia sa va multumesc tuturor din adancul sufletului meu.

Cu toate ca este greu sa-ti pierzi copilul la aceasta varsta - la orice varsta este greu –
La noi nu exista intrebari ca „ De ce?“ sau „ De ce Noi? „ sau „ De ce asa ?“. Exista doar:
Multumim Lui Dumnezeu ca l-am avut alaturi de noi timp de 19 ani,
Multumim ca ne-a invatat sa fim parinti,
Multumim ca ne-a facut viata atat de frumoasa,
Multumim ca prin modul in care a trait,
a dovedit ca se pot trai relatii umane fericite si corecte
Multumim pentru iubirea sa neconditionata
Multuminm pentru zambetul sau , pentru umorul sau
Multumim pentru intelepciunea sa
Multumim pentru bucuria sa de viata cu care a umplut fiecare incapere in care a intrat
Multumim pentru creativitatea sa
Multumim pentru incurajarea sa , pentru sfaturile sale
Multuminim pentru prietenia sa pe care a acordat.-o atator oameni mari si mici !
.
O colega de clasa a sa ( era elev la un gimnaziu in clasa a 13-a ) a scris in cartea de condoleante. „ Draga Robert, sper ca ii faci acum pe Ingeri sa rada ,asa cum ne-ai facut mereu pe noi a radem“. Eu sunt convinsa ca o face!!
Pentru noi Robert este un cadou a lui Dumnezeu.
Spun „este“ deoarece el este mereu prezent.Doar corpul sau nu mai este , insa esentza sa , ceea ce-l defineste , este nemuritoare. De multe ori il percepem in jurul nostru, are grija sa ne fie bine, ne consoleaza atunci cand lipsa prezentei sale fizice devine greu de suportat, ne trimite oameni potriviti la timpul potrivit, ne face sa gasim lectura potrivita la subiectele care ne preocupa si raspunde mai repede decat pot formula eu o intrebare in gand .
Atunci cand putem multumi in loc sa ne cufundam in tristete, atunci cand putem inlocui durerea prin iubire neconditionata, dispare voalul dintre dimensiuni si moartea isi pierde spaima.
„Sa nu lasati niciodata ca durerea sa devina mai mare dacat Iubirea“ sunt cuvintele lui Robert. Uneori este deosebit de greu sa nu lasi durerea sa devina mai mare decat iubirea- insa este posibil ! Trebuie sa mergi doar in inima ta , sa-ti amintesti de o bucurie pe care ti-a produs-o copilul tau - poate primele miscari percepute intrauterin ?- si sa readuci acel sentiment in inima si sa-l extinzi in fiecare celula a ta. Atunci durerea efectiv nu mai are loc. Incercati.
Va imbratisez cu iubirea care este mereu si ne leaga pe noi toti !
Annemarie
Va multumesc tuturor celor care ati scris si tuturor celor care ati citit sau tocmai cititi.

draga Annemari, in privinta fericiri ai mare dreptate , foarte mare dreptate traba sa vedem ce a fost frumos cu ingerasi nostri trebe sa vedem partea buna a lucrurilor este adevarat, dar durerea este tot mare , draga mea imi pare foarte rau pentru tine te cu multa caldura si iti doresc multa putere , alinare si mult curaj , vad ca esti o mama puternica Dumnezeu sa aiba grija de voi si de ingerasul vostru . Multa putere draga mea . tau

Din vorbele tale razbate o mare intelepciune, draga noastra!
Cuvintele tale ar trebui sa fie pilde pentru toti cei care privesc pierderile intr-un mod atat de pamantean...
M-ai lasat fara cuvinte!
Te admir, nu pot sa spun altceva!
O sa invat din cuvintele lui Robert: "Sa nu lasati niciodata ca durerea sa devina mai mare decat iubirea!"
Sa te ocroteasca Dumnezeu in dragostea Lui infinita!

Annemarie, citind ce ai scris m-am cutremurat şi m-am simţit extraordinar de bine. Asta este educaţia dintr-o altă civilizaţie şi educaţia religioasă temeinică, din copilărie. Cuvintele tale şi ale lui Robert ar rebui să devină motto pentru Emma. Poate cineva din administratorii site-lui ar face acest lucru, ca aceste cuvinte să le găsim mereu, noi şi cei care vor veni, când deschidem pagina Emma.
Îţi mulţumesc Annemarie, Robert că existaţi.
Cu respect, Luminiţa

Draga noastra Annemarie, s-a declansat un click in inima mea in momentul in care am citit mesajul tau... noi simteam nevoia sa te inconjuram cu multa caldura, sa te avem langa noi pentru a putea lua din durerea ta, pentru a te linisti si a-ti arata ca nu esti singura, ca noi sauntem alaturi de tine, ca Ingerasii nostri sunt alaturi de Robert... Dar sentimentul pe care il am acum este de recunostinta fata de tine. Iti multumesc Annemarie pentru mesajul tau, care merge direct in sufletul nostru si il incalzeste, ne alina durerea si ne mareste Speranta. O sa te rog din suflet sa-mi dai voie sa folosesc cuvintele lui Robert:"Sa nu lasati niciodata durerea sa devina mai mare decat Iubirea" Le am scrise pe o foaie care sta pe birou, langa poza lui Serban... acum voi incepe sa , dar o sa-mi treca repede, pentru ca sunt lacrimi bune de aceasta data.
Te si va multumesc din suflet! Iti multumesc Annemarie, iti multumesc Robert , Ingerul care ii face pe Ingeri sa rada si iti multumesc Serban, Ingerasul care il face pe DD sa zambeasca

Dragi mamici inimoase , "cunoscand-o" pe Annemarie in urma schimbului de e-mail-uri, am presimtit ca raspunsul ei va ajunge la sufletele voastre, de aceea, cu permisiunea ei, postez mesajul pe care mi l-a trimis mie, inainte de a va scrie ea, aici. Asta, tocmai pentru a completa acest minunat schimb de ganduri si sentimente, intre toate/toti cei care formeaza comunitatea EMMA, menita sa aduca alinare si, mai mult decat atat, sa deschida ochii mintii si ai inimii, oricui poposeste aici
Si pentru asta, va multumesc si va imbratisez cu mult drag !

Draga Cassyan , gand la gand .....si eu m-am gandit ca citatul lui Robert merita pus alaturi de celelalte postate in coloana albastra si sper ca Lucia, cea care se ocupa de aceste modificari, sa-l poata adauga, cat de curand posibil ! ...si te rog, iarta-ma ca nu ti-am scris pana acum, in topicul deschis in memoria lui Cristian .... Simt nevoia sa-ti scriu mai mult decat cateva randuri asternute in graba...si o voi face...promit .....Pana atunci insa, vreau sa stii ca, desi nu sunt prezenta in scris, ma gandesc la tine si iti sunt alaturi cu tot sufletul.....Iar faptul ca stiu ca aici , esti "pe maini bune" , ma linisteste si imi umple inima de caldura ... Ai grija de sufletelul tau!

Doamne ajuta!





"Draga Bianca,

sunt atat de coplesita de grija pe care mi-o porti!! Sunt absolut convinsa ca ceea ce ti-am scris cu multe luni in urma despre misiunea fetitei tate este absolut adevarat. Fara EA nu ai face munca aceasta nobila si fara Ea n-as beneficia nici eu de ea ACUM.

Bineinteles ca sunt de acord cu topicul deschis pentru Robert.Iti multumesc din toata inima! Chiar ieri , inainte de a citi mesajul tau ,m-am gandit sa -i deschid un site in germana unde toti care l-au cunoscut sa aibe ocazia sa scrie.

Am citit mesajele deja postate si sunt absolut impresionata de atata compasiune fata de o mama necunoscuta , cum sunt eu . Si mai ales nici n-as avea ce cauta in acest loc ca mama a unui copil plecat la 19 ani. Daca prin ceea ce scriu pot contribui spre o mai buna intelegere a mortii dintr-o alta perspectiva , inseamna ca plecarea lui Robert are un rost.Stii , nu este suficient sa scrii despre spiritualitate , trebuie s-o si traiesti , s-o transpui in viata . Mai ales atunci cand esti supusa unor mari incercari.

M-am inregistrat si voi raspunde!! Neaparat. Este o mare sansa.

Stii ce este inca o dovada a sincronicitatii evenimentelor ? Una din gravidele mele a pierdut copilul . In 4 ianuarie am fost la ea acasa , pregatire ptr. nastere la domiciliu. La astfel de ocazii de obicei nu iau doptonul ( aparat ptr. cardiotocografie mobil si fara inregistrerea pe hartie ).Cand mi-am pregatit lucrurile m-am hotarit , sub inspiratia intuitiei se pare , totusi sa-l iau cu mine. Bataile cardiace erau cat se poate de perfecte ! In 7 ianuarie ma suna si spune : " Nu pot veni la tine la cabinet ca fetita mea a murit intrauterin. M-am prezentat la spital ptr. ca nu mai misca". Termenul era pe 21.01.
Acum in loc sa o vizitez de lauzie , o vizitez maine ptr. prima data ca moasa ptr. un "copil plecat" .
In Germania mamele au acest drept, totul este platit de asigurarea de sanatate. Si daca in forumul EMMA va pot relata si despre acest aspect al muncii de moasa , poate va inspira si persoanele capabile sa schimbe legislatia in favoarea parintilor orfani si in aceasta privinta. Voi face un jurnal al acestor vizite , fara sa dau numele, si ti-l voi pune la dispozitie sa-l postezi daca vrei!

Uite aici pe site-ul meu ,
http://www.hebamme-binder.de/index.php/meine-leistungen

unul din serviciile mele este:
"Begleitung und Betreuung von Frauen und Paaren, deren Kind vor, während oder nach der Geburt gestorben ist" (Insotirea si ingrijirea/indrumarea femeilor si cuplurilor al caror copil a murit inainte ca acesta sa se nasca, in timpul sau la scurt timp dupa nastere"). Este intr-adevar un serviciu platit de asigurarile de sanatate !

Draga mea Bianca , uite cum scrie viata cele mai interesante dramaturgii!!! Si uite cum actioneaza copii nostri din cealalta dimensiune ca noi sa ne putem implini sarcina luata asupra noastra deja inainte de a veni in aceasta viata.

Nu sunt disperata, ci doar uneori trista , uneori foarte trista si uneori am o bucurie in inima pe care o simt ca apa care este turnata intr-un vas plin si curge peste marginea vasului spre ceilalti. Inima mea e vasul iar din bucurie pot da oamenilor din jur.

Robert e un suflet atat de mare! Il simt mereu in jurul meu! Din trupul sau neinsufletit emana miros de flori si tamaie- perceput de diferite persoane , a oprit ceasul varului sau pe toata durata slujbei de inmormantare, i-a aparut sotului meu sub forma unui glob de lumina diafana si mamei mele -sub forma corpului avut in timpul vietii !!-intr-un nimb de lumina.Aceasta in noaptea dupa accident si inainte de inmormantare.
Eu l-am vazut de repetate ori in biserica noastra in timpul slujbei la altar si am cu el o legatura telepatica atat de stransa incat uneori nici nu gandesc un gand pana la capat si el deja imi ofera raspunsul.

Voi scrie sigur pe Forumul EMMA.Acum insa ma opresc e deja tarziu.

te imbratisez cu mult drag si ma rog pentru toti parintii care au pierdut copii sa primeasca alinare asa cum si eu o primesc

Annemarie"

"Sa nu lasati durerea sa devina mai mare decat iubirea!"Frumos spus draga ingere,spirite batran si intelept,as dori sa rog pe cei ce pot sa adauge si asta la citatele site-ului EMMA,e frumos si atat de profund!!Draga Anemarie te imbratisez cu dragoste,si caldura!! ai crescut un baiat extraordinar,felicitari.Este foarte mandru de tine acolo!!