"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
O zi buna va doresc dragi prieteni/-ne de suflet care cititi si scrieti aici. De obicei raspund seara , dar sunt atat de impresionata de raspunsurile date ca scriu si acum. Ma bucur ca va pot fi de ajutor in prelucrarea evenimentelor prin care ati trecut si la gasirea de raspunsuri proprii la marile si micile probleme ale vietii. Visul cu Anemarie cu un singur "n" m-a dat gata. Insemantatea lui este mult mai mare decat pare la prima vedere. Dar s-o iau de la inceput: stiti ca sunt de nationalitate germana. In certificatul meu de nastere prenumele e scris cu un singur n, in buletin la fel.In mod normal scrierea numelui meu in germana se face cu doi n. Cand m-am casatorit cu sotul meu in sfarsit am fost impacata : daca ma marit cu un roman , macar sa fie cu un singur n; deci perfect. Cand am venit in Germania, domnii de la starea civila m-au intrebat cum sa-mi scrie numele. Am ales cu doi n , fiind acum in Germania. De-a lungul anilor am tinut-o asa: cei din Romania au scris cu un singur n , cei din Germania cu doi. Robert cunostea dilema mea cu "n " , stia ca prin numarul de n imi definesc "nationalitatea" momentana.Ieri l-am intrebat in gand daca e bine sa scriu in acest Forum, aparand iar problema identitatii. Eu , din Germania , m-am vazut intr-un fel o intrusa intr-un grup format . Si de fiecare data ma controlez de ce scriu: imi hranesc propriul ego sau o fac din altruism , ptr. cei care citesc? Si numai daca pot raspunde : "e ptr. ceilalti si pentru Robert " ma asez la scris.
Visul ti-a fost dat ptr. a confirma veridicitatea sa ( intr-adevar ne-am intalnit !!)si ptr. a-mi confirma ca fac parte din grupul vostru de suflete,deci pot scrie in continuare.De aceea Cineva a insistat asupra literei "n".
Eu azi noapte am visat ca ma intalnesc cu prieteni vechi , de dincoace si de dincolo de voal! Acum cunosc si eu insemnatateapropriului meu vis . Sunt absolut fascinata de perfecta organizare a vietilor noastre , nimic nu e la intamplare, totul e conform unui Mare Plan, iar copiii nostri prin plecarea lor accelereaza evolutia noastra spirituala. Ei ne iubesc neconditionat , asa cum si noi o putem face cu altii. Revin cand imi permite timpul . Pe curand cu o imbratisare calda tuturor si multa bucurie de viata ! Annemarie
Anemarie ,e o surpriza foarte placuta sa aflu ca baiatul acela superb si atat de dezvoltat spiritual este al tau ,transmite-i din partea mea pupici dulci ,o mare si calda imbratisare si o adanca plecaciune in fata unui spirit atat de batran si intelept!!!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Draga noastra Anemarie iti pot spune cu sinceritate (adevarul e ca eu sunt un om sincer, care apreciaza sinceritatea) ca de cand am inceput sa citesc mesajele postate de tine, am avut multe revelatii. Chiar daca acest lucru in prima faza ma facea sa plang in hohote (chiar si la serviciu ), dupa primul impact cu revelatia, urma o stare de liniste sufleteasca... parca Ingerasul meu se cuibarea in sufletul meu si imi umplea golul ). Mesajele tale ne ajuta asa mult si ma refer sa ajutorul spiritual pe care il primim. Tot timpul imi spuneam ca prefer sa Cred ca Serban acum e un Ingeras dulcic si smecher, ca il face pe DD sa zambeasca si ca acest lucru ne va ajuta si pe noi... dar simteam nevoia acuta sa citesc mesaje care sa ma ajute sa imi maresc Credinta, aveam nevoie de o "confirmare" a sentimentelor mele... aici, pe acest Forum am reusit sa imi intaresc Credinta. Iar tu, draga noastra, mi-ai "cimentat" sentimentul ca intr-adevar, Ingerasii nostri sunt spirite evoluate, care au avut un scop bine definit cand au ales sa vina la noi. Imediat dupa pierderea copilului meu, o prietena draga mie ( o mamica pe care am cunoscut-o in spital, eram internate in acelasi salon inainte de operatie), mi-a recomandat cartea "Din tainele vietii si ale Universului" a lui Scarlat Demetrescu. Recunosc ca e cam grea pentru mine, sunt probabil si foarte obosita, dar citind mesajele tale, ma ajuta sa ma definesc acum ca persoana, ma ajuta sa-mi gasesc linia de plutire spre o evolutie spirituala. Multumesc Anemarie , multumesc Robert , cred ca vrei sa-mi trimiti un mesaj... azi-noapte te-am visat... te rog, ai rabdare cu mine, sunt cam bulversata, dar foarte receptiva.
Buna seara, sunt din nou aici printre voi si voi incerca , asa cum am promis intr-un mail anterior sa scriu despre frumoasa viata a lui Robert plecat in 14.11.2009. Preotul decan care a tinut slujba de inmormantare -a fost si prieten foarte bun cu Robert- a spus ca lui Robert i se potrivesc cele spuse in Evanghelia lui Ioan" Am venit ca sa aibe viata si s-o aibe in abundenta ".Si intr-adevar asa este: Robert a trait plenitudinea vietii.Aceasta de fapt este chemarea noastra a tuturor : sa traim o viata in plenitudine. Robert avea o atat de mare sete si foame de viata ,ii placea sa traiasca toate dimensiunile vietii , ii placea viata si o traia intensiv. Sa fii iubit si sa iubesti, sa dai recunostinta si s-o primesti , sa porti discutii , sa razi , sa petreci. Aceste toate sunt laturile unei vieti cum ne-a facut Robert s-o cunoastem. La urma urmei putem vorbi doar atunci de o viata in plenitudine , daca a fost o viata traita in relatii sincere si reusite. Se poate afirma ca o viata este cu atat mai reusita cu cat este traita reusit in relatii cu altii, cu sine si cu Dumnezeu. Robert s-a nascut la 19.09.1990 si la varsta de un an am venit in Germania. Dupa cateva luni la Endingen am ajuns in 1992 in Offenburg .Fara el dealtfel nici n-am fi venit aici; voiam ca el sa aibe sanse mai bune in viata. Si fara el nici nu ne-am fi adaptat asa de usor la noua noastra viata.Privirea sa plina de gingasie si lumina pe care o emana , ne facea sa trecem si de cele mai mari greutati. Si sa nu crdeti ca nu le-am avut. Se spune mereu ca " Dumnezeu pune la incercare pe cel pe care-l iubeste" . Se pare ca am fost tare iubiti- si mai suntem si acum.Datorita lui Robert am gasit primii prieteni aici, intai in perioada de gradinita , apoi la scoala. Din clasa a 5-a a vizitat un gimnaziu aici la noi in oras si si-a dat mereu silinta sa fie bun la scoala. Si a fost bun, fara sa-i fi spus noi ca "Trebuie sa inveti " . Ii placea pur si simplu .De copil deja si-a desfasurat talentele . Era foarte interesat de Arta , dar ii placea si jocul u mingea, biciclsmul , innotul, schiatul. Robert avea talent insa ce este mult mai important :facea totul cu mare bucurie si ii "contamina" si pe altii cu aceasta bucurie a sa.Mergea la opera si avea abonament la teatru.Ii placea enorm sa gateasca si inventa mereu retete noi la care ne chema la degustat . Era fericit cand ne placea.Ii placea mult sa se imbrace chic si elegant, isi alegea cu mare grija hainele.Privirea sa senina , bucuroasa uneori putin smechera si deseori si serioasa, acestei priviri si acestui zambet nu te puteai sustrage. Robert era un "sony-boy" spun toti... Cu noi parintii a avut o relatie sincera si deschisa. Ne respecta ca parinti , insa putea discuta cu aceeasi libertate cu care dicuta cu prietenii sai.
Voi continua maine si voi ruga admin. site-ului sa includa fotografia lui Robert. Va doresc sa aveti o duminica minunata si plina de armonie. Eu ma bucur deja de acum . Voi merge la biserica unde Robert a slujit ca ministrant in fiecare duminica si sper sa-l intalnesc din nou. Ultima duminica a fost alaturi de noi cand ne-am dus la impartasanie. L-am perceput si eu si sotul meu concomitent si ne-am privit spunand in acelasi timp "Robert e cu noi ".Robert ne-a tinut dupa umar , insotindu-ne cativa pasi si a spus Cuiva care se afla in altar: "Iata-i, sunt parintii mei. Ii iubesc si sunt mandru de ei. Isi fac treaba bine". Sunt absolut convinsa ca si copii vostri plecati sunt mandri de voi si se bucura de faptul ca traiti mai constienti mai departe asa cum o facem si noi acum.
Va imbratisez cu IUBIREA care ne leaga pe noi toti Annemarie "Sa nu lasati ca durerea sa devina mai mare decat iubirea " a spus Robert. Ps: acum cand sa trimit mesajul am vazut ca ai scris draga Monica. Imi incanta sufletul sa stiu ca mesajele pe care le primesti aici ,iti accelereaza evolutia proprie. Si inca ceva in comun avem: fara Scarlat Demetrescu si cartea sa "Din tainele vietii si ale universului " n-as fi scris lucrarea mea "Spiritualitatea nasterii "postata si pe Site-ul Emma. Si eu am primit cartea cadou.
Am postat fotografia lui Robert pe prima pagina, asa cum m-a rugat Annemarie. Cand am privit-o, am simtit o nespus de dulce pace interioara, parca Robert binecuvanteaza prin prezenta lui serafica, chiar si din poze... Cata pace, cata seninatate are pe chip... Uitati-va la el!
Robert, un Inger care e alaturi de Ingerii nostri pentru a-i invata atatea lucruri frumoase... Privirea lui este angelica Zambetul lui este smecher Poza imi transmite bunatate si sinceritate. Nu imi gasesc cuvintele... o sa mai privesc poza... poza Ingerului Robert, care are grija de mamica lui mult iubita, dar si de noi, prin intermediul Ingerasilor nostri
Buna seara sunt Annemarie, scriu cateva cuvinte referitoare la fotografie. Nu m-am hotarat usor sa fie publicata, fiindca stiu cu absoluta certitudine ca exista oameni care au capacitatea sa citeasca mai mult intr-o fofotgrafie decat pare la prima vedere( uneori li se permite chiar accesul la vieti trecute ). Dar avand certitudinea ca cine are acest har ,il are si pe cel al intelepciunii si mai ales stiind ce efect benefic are privirea acestei fotografii asupra mea, m-am hotarat totusi sa fie publicata. Sper ca este in interesul lui Robert si raspunsurile voastre imi confirma hotararea. Fotografia este facuta doar in urma cu jumatate de an in biserica Sfanta Cruce din Offenburg, biserica in care Robert a slujit de atatea ori . In acea zi a fost denumit oficial ca "Oberministrant" adica un fel de ministrant sef de grupa , al parohiei noastre. A fost atat de fericit in acea zi si ceea ce emana din privirea si fata sa este intr-adevar lumina sufletului sau! Si sa stiti ca noi cu totii am venit cu aceasta lumina in interiorul nostru, caci Dumnezeu ne-a facut pe toti la fel " dupa chipul si asemanarea Sa". Numai ca unii, cei ca Robert , stiu sa o lase sa straluceasca si in exterior. Ati citit mai sus despre Dominik , care la doar sapte ani ai sai stia deja ca Dumnezeu este Lumina si Iubire. Mie personal mi-au trebuit de cinci ori mai multi ani pana la aceasta constatare proprie. De multe ori ma duc in vizita de lauzie si-mi dau seama ca de atatea probleme, griji ale vietii cotidiene, uneori nepasare si ignoranta , uneori comoditate ,oamenii se pare ca au uitat de aceasta Lumina a lor. Prin munca pe care o fac ,care este mai mult de natura psiho-sociala decat medicala si de ingrijire- adica 99 % din munca mea sfatuiesc , vorbesc , linistesc, dau speranta - reusesc de multe ori sa le aduc aminte ca sunt efectiv Lumina. Trebuie doar sa dea la o parte "zdrentele" adunate claie peste gramada pe lumina sufletului: sa fie sinceri fata de ei insisi , sa ierte , sa binecuvanteze in loc sa judece, sa nu dauneze nimanui ,dar mai ales sa iubeasca neconditionat. Si cu fiecare pas, Lumina pe care o purtam in noi strabate mai mult printre ramasitele de "zdrente ". Pana reusim sa traim ceea ce suntem : IUBIRE PURA. Robert a reusit aceasta in mod exemplar. De aceea privirea sa este atat de benefica . De aceea i-am facut publica fotografia. Pe coroana de flori din partea parintilor si fratelui sau am ales cuvintele: "Du warst Liebe" ( Ai fost Iubire) : N-am avut curajul sa scriu " esti iubire" cu toate ca asa este. In cartea lui Glenda Green "Love without end " Iisus ii spune lui Glenda -am citi in germana: "Sei die Liebe die du bist", tradus: "Sa fii Iubirea care esti " Cred ca lui Robert, Iisus i-a spus asta deja inainte de a veni in aceasta viata. Si Ingerilor vostri plecati la fel. Daca urmarit firul rosu al vietii lor mai lungi sau mai scurte veti sti ca asa este. Au venit ca sa fie Iubire pura , neconditionata. Si sa ne invete si pe noi s-o fim.
va imbratisez pe fiecare in parte cu aceasta IUBIRE Annemarie
Buna draga Anemari , da intradevar asa este cu iubirea pura , pentru ca eu sunt tanara si nu stiam cum e sa iubesti cu adevarat pe cineva si pe fiul meu chiar am facut-o am iubit cum nicidata in viata nu o facusem pana atunci cand l-am vazut Dumnezeu asa a vrut sa vina sa ne invete cum sa iubim cu adevarat asta chiar asa este , la Bunul Dumnezeu sa ne dea putere la toate mamicile sa mergem maideparte draga mea te si iti doresc multa sanatate si putere.
Draga Anemarie ,ai o familie frumoasa atat in cer cat si pe pamant!!DUmnezeu sa va ocroteasca si sa va dea putere sa continuati mult timp sa aduceti lumina si iubire in sufletele noastre,avem atata nevoie de oameni ca voi!!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Draga mea Annemarie , iti sunt si eu alaturi in aceste momente grele si nu-mi gasesc cuvintele care sa exprime ceea ce simt ...ma rog ca Domnul sa-ti dea in continuare pacea si linistea sufleteasca pe care am simtit-o in mesajele tale atat de calde , pline de speranta si bucurie si mai ales sa simtim acea iubire care ne leaga pe toti. Imi gasesc cu greu cuvintele , pentru ca iata , Dumnezeu a hotarat sa ne reintalnim pe acest site si in familia EMMA ...ne-am regasit dupa aproape 20 de ani, si amandoua traim aceeasi dureroasa pierdere a copiiilor nostri . La mine se implinesc 2 ani si jumatate de cand fiica mea a plecat la ceruri si recunosc ca nu am avut puterea, intelepciunea si curajul tau ...am avut multe clipe de durere, disperare , clipe cu lacrimi si dor nesfarsit ...doar atunci cand am avut puterea de a ma lasa cu totul in voia Lui Dumnezeu , de a accepta destinul Alinei , de a vedea dincolo de durere .... atunci am reusit sa-mi gasesc liniste si alinare sufleteasca ...doar credinta puternica in Dumnezeu m-a ajutat sa depasesc pierderea fiicei mele . Nu voi uita nici eu mesajul : ,, nu lasati ca durerea sa devina mai mare ca iubirea "... Multumesc pentru toate cuvintele frumoase, pline de lumina, dragoste si speranta pe care ni le trimiti draga Annemarie. Te imbratisez cu drag , Rodica.
Buna seara , sunt Annemarie ma bucur sa va pot scrie din nou.Si ma bucur ca te-am regasit aici draga Rodica. Cred ca este in ordine sa se stie ca in anii 1985-1986 am fost colege si in toti acesti ani nu am avut nici o legatura. Si eu as fi preferat sa ne fi regasit in alte circumstante. Dar cine stie poate mai citesc si alte persoane aici pe care le regasesc. Prima mea meserie este de asistenta pediatra , am terminat Liceul Sanitar Arad in 1985 si dupa mai multi ani de munca aici la sectia de nou -nascuti la un spital catolic -am invatat inca trei ani la scoala de moase. Acum fac inca o perfectionare de un an -timp in care lucrez in cabinetul meu propriu ca moasa independenta- iar apoi , dupa examen in mai, voi fi si moasa de familie. Si asta tocmai acum ,cand familia noastra trebuie sa treaca de plecarea unui membru de familie. La inceput am crezut ca nu voi mai putea lucra cu copii. A fost un soc asa de mare incat nu mai stiam nici propriul numar de telefon in zilele dupa plecarea lui Robert. Incet , incet insa imi functioneaza iar ratiunea insa nimic nu mai este ca inainte. In sensul pozitiv al cuvantului. Motoul vietii mele a fost si ramane mereu: "Fii mereu tu insati " , dar niciodata nu l-am trait asa ca pana acum.Traiesc astazi . Prezentul.Acum. Trecutul a trecut deja , viitorul inca n-a venit : ramane doar clipa de fata. Nu-i asa ca multe / multi dintre voi ati simtit la fel? Cat de trecatoare e viata si cat de mult irosim uneori din timpul pretios al vietii, de parca am avea timp nelimitat. Insa plecarea in cealalta dimensiune a copiilor nostri ne arata ca nu e asa.Trebuie sa traim mai constient ca pana acum.Nu stim cand plecam noi.Poate fi oricand. La mine de mult nu mai exista frica de moarte. Stiu ca nu ne asteapta nimeni sa ne judece. Doar noi suntem cei care ne judecam. In aceasta viata am avut mai multe ocazii care mi-au demonstrat ca este asa. La varsta de 12 ani era sa ma innec in Crisul Repede -e intr-adevar "repede". Nestiind sa innot am plecat spre mijlocul riului sa aduc o minge ,pe care o luase apa. Eram in excursie cu clasa.La un moment dat m-am simtit in centrul unui vartej si trasa in jos. In fractiuni de sescunda am vazut " filmul vietii mele "de pana atunci. Si cu toate ca in cresterea mea religioasa eram familiarizata cu Iisus, Maica Domnului si multi alti sfinti, sufletul meu a strigat: "Christoase ajuta-ma. Inca nici n-am trait de fapt!" Foarte muti ani de zile mai tarziu aveam sa aflu de ce mi-a fost Christos atat de aproape atunci si nu altcineva. Si nu in mod intamplator prima mea lucrare in public la Conferinta Internationala de terapii Complementare Arad in 2003, se intituleaza" Reaparitia lui Christos ". Acccidentul de innot a fost doar o mica incursiune in lumea de dincolo. In decembrie 1990 - Robert avea doar 3 luni , m-am curentat- datorita neglijentei mele -atat de rau la un televizor vechi incat am fost efectiv aruncata cca 3 metri prin aer si mi s-a spus " Ai un copil mic , nu ti-a venit timpul -mai ai de trait". Anul trecut in mai am fost la domiciliul unei lauze si , uitandu-ma in spate ,am calcat in gol pe scari. Stiam ca voi cadea si nu aveam cum sa ma tin, deoarece in partea dreapta ,a balustrazii tineam valiza de moasa! Simtind ca nu mai am stabilitate am mai gandit: "Corpule , ne vedem jos." Nu voiam sa simt durerea caderii si stiam ca stiu sa ies din corp ,mai ales la socuri mari. M-am vazut plutind deasupra corpului meu vreo 50 cm . Insa ceea ce am perceput era mai special: eram in locul unde exista doar idei. Stiam ca nu pot ramane acolo ptr. ca pe Pamant inca nu mi-am terminat treaba. Doar misiunea pe care ti-ai luat-o asupra ta conteaza acolo , nicidecum relatiile de familie , de prietenie sau alte motivatii !Si cum eu n-am terminat-o , m-am intors. N-am avut decat un hematom in zona occipitala cu toate ca am cazut 8 trepte , pe paviment de piatra. Am ramas 24 ore la spital pentru supraveghere si Robert a venit foarte serios si ingrijorat sa ma viziteze.
La doua luni dupa aceea Robert , de bucurie ca a terminat cu bine o lucrare , a fost dus pe umerii unui coleg si din neatentie s-au lovit intr-un perete de sticla care s-a spart deasupra lor. Era ora 12:00 si eu am stat de vorba cu o prietena. In acea clipa am simtit mireasma aceea minunata de flori si tamaie. Insa atunci n-am stiut ca a fost sufletul lui Robert , care si el la randul sau ,din caúza socului ,s-a desprins de trup. Robert a venit cu o zgarietura de 2 cm si nimic altceva. Insa mi-a spus ca a avut un soc si le multumeste Ingerilor sai pazitori ca au avut grija de el. Se pare ca stia si el acum ca la socuri mari se desprinde sufletul de corp.
Plecarea lui Robert a fost tot sub forma de soc.De ani de zile, din 1997, spune ca va urca "intr-o buna zi " pe o cladire pe care o vedea de pe geamul lui de la etajul trei. Vedem mereu si apusuri de soare minunate de acolo.Pe acea cladire intotdeauna de Revelion se trag artificii. Acum in noiembrie i-au pus schela ptr. renovare. Era in drumul spre scoala a lui Robert.Noi n-am stiut ca el inca isi mai doreste sa se urce acolo. In dimineata zilei de 14 noimebrie s-a urcat pe schela , a reusit sa ajunga deci sus . Voia neaparat sa vada orasul de sus. A stat cam 30 minute , fascinat de priveliste , prietenul sau era cu el -insa jos -si cand sa coboare a alunecat. A cazut 18 metri.Cercetarile au dovedit ca era un accident .L-au internat in spital cu moarte clinica insa l-au resuscitat inca 2 ore aproape.Avea multiple fracturi si hemoragie interna insa in exterior corpul era intact. A fost zborul sau spre Lumina. Stiu ca n-a suferit fiindca stia cum se iese din corp. N-a suferit fiindca nu-i era sortit sa sufere- nu avea karma negativa. Si a plecat in perioada cea mai fericita a vietii sale.Cand i-am vazut mai tarziu corpul arata absolut relaxat , fericit , detasat si cu un zambet pe buze. In noaptea urmatoare i-a aparut tatalui sau si bunicii sale si si-a cerut scuze " ca a trebuit sa ne faca sa suferim. Dar nu se putea altfel. " Insa a afirmat ca ne iubeste nespus de mult , ne va fi mereu alaturi si va face tot ce-i sta in putinta ca sa ne ajute sa trecem de aceasta perioada grea a vietii.Ceea ce a si facut. Dar despre asta altadata.
Robert si-a implinit misiunea , asa cum si copiii vostri plecati au facut-o. Noi inca mai avem de muncit aici. Si o facem. Acum .
Va imbratisez cu IUBIREA care ne leaga pe noi toti. Annemarie
Annemari draga noastra asa este in privinta ramasul nostru pe pamant , noi mai avem de dus aici viata de zi cu zi asa cum au lasato ingerasi nostri cu un gol in suflet in inima si o durere imensa , draga noastra sa stii ca puiul tau mult iubit si el a avut un rost , un rost pentru tine pentru noi toate mamicile de ingerasi , poate chiar de a ne intari inima grea , sau de a intelege ce importanta este viata .Draga mea iti doresc multa putere , sanatate si numai bine , iar scumpului ta ingeras multe si zbor lin alaturi de ingerasi nostri te
Buna, Annemarie draga! Fie ca ziua de astazi sa aduca un plus de liniste si caldura in sufletul tau frumos si iubitor. Fie ca sperantele si visele sa te curteze mereu iar bucuriile sa vina cu gasca Te imbratisez si te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi. Ai mare grija de sufletul tau, pentru ca sanatatea sufletului aduce sanatate si trupului, iar cei dragi noua si plecati in Cer vor sa ne vada ca suntem bine, pentru a-si gasi linistea printre astre. Primeste cu mare drag si admiratie , milioane de . Sa nut-i pierzi increderea in Dumnezeu, draga mea, caci El te va ajuta si te va intari, El iti va arata drumul spre bine si frumos.
Sa ne auzim cu bine, Nicoleta! Sfanta Maicuta sa te ocroteasca!
am o dificultate cu formula de adresare ptr. ca stiu ca sunt si femei si barbati care citesc aici . Si fiindca sufletul nu este nici feminin nici masculin ca stare de fapt ,e greu sa gasesc cuvintele potrivite . Dar vreau sa stiti ca prieteni de suflet imi sunteti cu totii si fiindca aici in marea familie EMMA ne adresam mai mult sufletului decat personalitatii si nu avem nici inclinatii feministe , vreau sa stiti ca ma adresez mereu tuturor care citesc aici. "Sfanta Maicuta sa te ocroteasca" ai scris Nicoleta draga si mi-ai atins sufletul. De aceea va povestesc cat de aproape mi-e Sfanta Maicuta si mie si lui Robert.Nascandu-ma prematur la 7 luni si fiind mereu bolnava in primul meu an de viata , parintii mei au promis ca daca ma fac bine voi duce Crucea pe jos intr-un pelerinaj la Manastirea Maria Radna/Lipova.Asa ca mi-au inchinat viata Maicii Domnului de la bun inceput. Urma sa implinesc abia la 14 ani promisiunea de a duce Crucea pe jos de la Santana la Radna( 40 km ) dar in tot acel rastimp am fost foarte legata de Ea: am facut parte si din fetele Maicii Domnului, initiativa ptr. aceste fete a pornit de la Sf. Catherine Laboure - cea care a initiat si medalia factoare de minuni a Maicii Domnului in 1830. Mama mea era foarte disperata ca eram asa de plapanda si bolnava in primul an de viata; atunci i-a aparut Maica Domnului si i-a promis ca ma voi face bine. Ceea ce s-a si intamplat. Asa ca nu e de mirare ca m-am simtit mereu sub ocrotirea Maicii Domnului si nu am putut merge sa nasc pana m-am dus din nou cu Robert nenascut la acea manastire in care in fiecare an de Sf. Maria am pelerinat. Si m-a ajutat enorm la nasterea dificila si plina de complicatii a lui Robert. Alti tineri au pe pereti in camera lor imaginea unor cantareti sau a unei "band " pe care le admira, insa Robert a avut 2 icoane ale Maicii Domnului in camera. Ii era si lui foarte aproape.De cand purta portmoneu tinea in el o mica iconita din material textil pe care era imaginiea Maicii si scris pe ea: "Sfanta Marie , Maica lui Dumnezeu roaga-te pentru mine acum si in ceasul mortii mele .Amin" . Eu m-am mirat sa gasesc aceste cuvinte la un tanar modern , inteligent si plin de viata. El spunea ca de fiecare data cand deschide portmoneul se roaga la Ea. Sunt absolut convinsa ca l-a ajutat in ceasul mortii sale.Si prietena lui de care l-a legat o prietenie absolut perfecta 3,5 ani pana la sfarsitul vietii lui, era o mare admiratoare si copil al Maicii Domnului. Mergeau impreuna la pelerinaj in Germania si la Taizee/Franta. Cred ca ati dedus deja prin ceea ce scriu ca dincolo de credinta mea crestina sunt convinsa de Invatatura fara varsta , care cunoaste adevaruri mult mai vechi decat crestinismul. Stiu ca este reala , fiindca stiu. Asa cum stiu ca Maica Domnului este un Maestru al Intelepciunii care in viata de atunci a fost o mare initiata si mama biologica a lui Iisus. Ceea ce in ochii mei nu-i slabeste functia actuala in Ierarhia Spirituala a Pamantului , ci o intareste si mai mult. Este Fiinta Iubitoare care pentru noi e Maicuta Domnului si pentru cei cu inclinatii spre esoterism este un Maestru al Intelepciunii spirituale care este responsabil de manifestarile legate de lacrimile de sange , mir sau ulei ale icoanelor din cultul crestin , de vindecari miraculoase , de unele ape vindecatoare ( exemplu Lourdes), statui care se misca etc. Pentru mine este si una si alta, depinde de prisma prin care privesc: crestinism sau esoterism. Fie ca Maica Domnului sa va binecuvanteze acum.Sa-i percepeti binecuvantarea ca o mangaiere lina , ca balsam pe inima suferinda dupa copii vostri plecati. Asa sa fie. Annemarie
Buna dimineata dragi prieteni, o ora neobisnuita ptr. mine de scris , dar avand zi de birou am si putin timp. Si ca sa nu uit cele intamplate le si scriu acum. De cateva ziele deja intentionaz sa va scriu despre relatia atat de speciala a lui Robert acum cu noi , deci dupa plecarea sa. Pentru ca sa va sensibilizez si sa va invit sa relatati la randul vosrtu astfel de trairi. Am multe de relatat din urma ,insa va descriu mai intai ce s-a intamplat de curand. Sotul meu, foarte credincios catolic si deloc deschis ptr. esoterism pana acum , dupa plecarea lui Robert s-a schimbat foarte mult. Il percepe realmente pe Robert alaturi. A avut acum mai multe examene de facut si afirma ca Robert l-a ajutat mult. Alaltaieri stateam la masa si vorbeam si el spune la un moment dat: " Stii , Robert este mereu aici la umarul meu drept.El este Ingerul meu acum ptr. ca Ingerul cel vechi a fost inlocuit." Astfel de afirmatii am citit cu ani in urma in "Seniorii Cosmosului" al autorului roman Florin Gheorhita dar si la alti autori de specialitate. Sotul meu inca n-a citit, dar traieste experienta.Atunci cand are loc o expansiune a cosntientei primim alti ghizi spirituali si/sau Ingeri si inlocuirea aceasta are loc fara nici o parere de rau din partea celor care pleaca. dimpotriva ei se bucura ca facem progrese reale care face necesara o inlocuire a lor cu altii mai potriviti ptr. perioada care urmeaza. Azi dimineata m-am gandit ca astazi Robert ar fi primit "Zeugnis" =notele ptr. clasa a 13-a si cat de mandru si bucuros ar fi fost. I-am spus sotului meu: " Sigur va fi azi alaturi de colegii lui de clasa , care au suferit atat de mult de pierderea lui. Robert se va bucura cu ei de reusite. Dar oare cum e cu umarul tau drept si cu mine? Inseamna ca azi nu va fi cu noi ?" Nici nu am spus fraza pana la capat ca mi-a si raspuns in gandire: " Sunt multidimensional acum ,mama.Pot fi in acelasi timp in mai multe locuri. Cu voi , cu ei ,dar si cu multi altii". Inca o lectie deci care ne-a invatat-o. Ieri , una din mamicile pe care le ingrijesc mi-a adus la cabinet lumina, pe o luminare, de la Betlehem, adusa deja de Craciun la noi in oras de niste persoane foarte angajate. Dorinta mea este sa o duc si la mormantul lui Robert. In momemntul cand am exprimat-o in cuvinte am perceput cum, la gandul mormantului,vine tristetea . Imediat l-am perceput pe Robert: " Nu te intrista acum. Ramai in bucurie. Sunt atat de mandru de tine si de tata si ma bucur ca aveti atata tarie sufleteasca si prin asta ajutati si pe altii!". Sigur ca m-am straduit si reusit sa nu ma las prada tristetii si durerii. Are de-a face cu controlul constient al emotiilor. Am gasit un mesaj din 13.01.2010 al Hathorilor, o civilizatie intergalactica, care dau informatii prin autorul Tom Kenyon : "Ceea ce dorim să vă spunem în această privinţă este faptul că, pe măsură ce dimensionalitatea Pământului se transformă, vălurile dintre dimensiuni se vor subţia şi, mulţi vor percepe mult mai clar decât înainte pe prietenii şi pe cei dragi, aflaţi de cealaltă parte a vălului.În unele privinţe, vălurile dintre viaţă şi moarte sunt ridicate, iar vălurile dintre dimensiuni sunt date la o parte." Este interesant ,nu-i asa ? si pare sa confirme trairile recente. Aveti si voi comunicari asemanatoare cu copii vostri plecati? Daca inca nu le aveti ,deschideti-va inimile si mintile si ele vor veni. Chiar daca au trecut ani de la plecarea iubitilor vostri copii. Ei abia asteapta sa va contacteze pentru ca au atatea lucruri minunate sa va povesteasca. Va imbratisez cu drag si va doresc inimi deschise si iubitoare Annemarie
Foarte frumos , super asa ceva , foarte frumos ma bucur foarte mult pentru aceste cuvinte minunate , ma bucur ca poti sa gandesti in asa fem sau chiar Robert este acolo Doamne ce bine e , ce bine ar fi sa simt si eu asa ceva , pentru tine si scumpul tau multe el este foarte mandru de voi.
Am citit cu mare emotie mesajele tale draga mea Annemarie si am ramas tare tulburata de cele citite .Mi-am dat seama din nou ca esti atat de puternica, de curajoasa si mai ales atat de inteleapta . Caci tu ai ales in locul lacrimilor si durerii , lumina si credinta ...iubirea si speranta ...si este atat de adevarat ca atunci cand iti deschizi sufletul spre pace si liniste, spre bucurie si credinta , atunci sufletul devine mai puternic , mai linistit si atunci simti uneori ca ceva binecuvantat te inconjoara. Asa cum am mai spus, eu nu am fost atat de puternica , desi am incercat ...dar durerea si suferinta au fost atat de coplesitoare incat de multe ori nu am gasit puterea de a merge mai departe ...am fost de atatea ori in pragul disperarii... Plangeam foarte mult si de multe ori o visam pe Alina care imi transmitea parca un mesaj , dar nu puteam sa-mi opresc durerea inimii. In primele saptamani dupa plecarea ei , toti cei apropiati i-am simtit atat de des prezenta ...simteam uneori o mangaiere calda pe spate sau pe frunte , dar cu trecerea timpului durerea noastra s-a adancit si incet , incet nu am mai simtit nimic ...au ramas doar visele cu ea ,uneori atat de frumoase si reale , alteori o visam plangand si imi cerea ajutor ... Atunci , incercam sa ne rugam mai mult pentru ea , sa incercam sa nu mai plangem atat ...dar era tare greu ... Doar atunci cand ne-am intors cu tot sufletul spre credinta si Dumnezeu , atunci cand Lui i-am cerut ajutor si mangaiere ...doar atunci am inceput sa primim o pace si o liniste minunate in suflet ...si parca sa simtim uneori bucuria si lumina pe care ti-o da credinta adevarata in Dumnezeu si Maica Sfanta . Acum , invat sa accept plecarea ei , invat sa accept ca acesta a fost destinul ei ...ca toate sunt cu un rost pe lumea aceasta ...ca aceasta a fost voia Lui Dumnezeu ...invat sa nu mai las ca ,, durerea sa devina mai mare ca iubirea " cum asa de frumos a spus Robert ...Am sa tin minte si eu aceste cuvinte ... Iti multumim pentru tot, te imbratisez cu mare drag, Rodica. Iti doresc ca linistea, lumina si iubirea sa te inconjoare mereu... Multe si .
Scumpa Anemarie,poate imi explici si mie de ce ,eu l-am visat pe Matei ,ingerasul meu care a plecat la nici doua zile de viata ,mai mereu ,un baiat mare adult..Decat odata am avut un vis in care am luat un bebe in brate ,dar asta ,pentru ca am cerut sa-mi iau ramas bun de la el bebelus,pentru ca eu nu l-am tinut niciodata in brate.Apoi ultima asa zis vis,a fost mai mult semiconstient ,cand el a venit ,tot sub forma unui baiat ,sa zic cam de seama lui Robert!!Si m-a rugat sa-l las sa plece,nu distingeam prea bine dar stiu ca el era..si ma ruga sa inteleg ca trebuie sa plece ,si sa nu fiu trista,dar va veni inapoi ,imi spunea ca acum pot intelege,si situ de ce trebuie sa faca asta..Si a plecat ,pentru ca l-am lasat.Stiam ca dincolo de durerea mea,de dorul meu nespus pentru el ,daca-l iubesc cu adevarat il voi lasa sa plece pentru a evolua asa cum trebuie.Stiu ca se va intoarce intr-o zi ..Dar ma tulbura imaginea lui ..Asa de mare!!Un baiat cu parul castaniu deschis,ca al meu usor carliontat,frumos ,inalt si bine facut ,era cam 1,80,entru ca tin minte ca-l imbratisam in alt ,vis al meu si deabia ii ajungeam la umar!!De ce il visez deja mare?Este acest spirit ,frumosul meu ingeras ,atat de "mare",in evolutia lui?!!
Va sarut ,scumpilor ingeri ,copii nostrii din ceruri ..!!Va trimit multa dragoste cu mii de flori !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Dragele mele prietene, si eu am simtit-o pe Romina Ioana,la doar cateva zile de la plecarea ei. Eram la cimitir toti trei:eu, sotul meu si baietelul meu, Riccardo.Ne tineam toti de maini si parca o simteam pe Romina deasupra noastra cum ne insotea fericita.De atunci nu am mai simtit-o pentru ca am tot plans neincetat.
Multumim, Annemarie pentru ca imparti cu noi din experientele si trairile voastre! Asa vom invata sa ne deschidem si noi sufletul pentru a simti mai intens prezenta ingerasilor nostri.
In fotografia publicata, Robert, are aceeasi privire cu a ficei mele, Romina.Chiar daca el este mai mare, culoarea ochilor si privirea este aceeasi.Am simtit cum tot corpul imi este inundat de o caldura de la cap si pana in talpi cand l-am vazut pe Robert.Il cunosteam, cunosteam acei ochi atat de calzi...
Multumesc, Robert!
lumi, mamica ingerasului ROMINA IOANA , a baietelului RICCARDO ANDREI si a micutei RENATA