"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Annemarie , o calda imbratisare si toata dragostea mea tie , familiei tale , si lui Robert !
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Buna seara tuturor, imi cer scuze ptr. absentsa mea atat de indelungata si va multumesc din toata inima ptr. gandurile gandite si scrise aici.Le-am perceput ca balsam pe inima si mi-au declansat lacrimi de bucurie si recunostiinta . Voi continua cu cele incepute ( ref. la apa ) cu alta ocazie. A mai trecut o co-memorare; nici mai buna , nici mai rea , nici mai usoara , nici mai grea decat precedenta. Sunt zile insirate care ne departeaza de un eveniment , pe atat de tragic , pe atat de marcant . Zile cand oscilez intre statutul de mama si cel de suflet.Zile in care imi fac bilantul vietii: ce am realizat si ce mai am de realizat. L-am perceput pe Robert alaturi de noi si i-am perceput si bucuria facand bilantul vietii celor lasati in urma : prietena , prietenii , familia. Cred ca atunci cand suntem DINCOLO= ACASA avem capacitatea de a afla instantaneu starea de evolutie spirituala a cuiva . Cel putin asa am perceput - in timpul slujbei din 14.11.12, cand ne-am adunat cu totii iar- ca o are Robert . Cu totii ne-am dezvoltat , cu totii am facut pasi mari inainte, implinind astfel indirect unul din scopurile ptr. care Robert si-a trait viata alaturi de noi si ptr. care a plecat atat de devreme. Cu totii iubim mai mult si judecam mai putin pe altii. Si cu totii pretuim mai mult VIATA.
Va invit sa traiti in asa fel incat sa dati celor plecati mereu prilej de bucurie in astfel de "zile de bilant" . Chiar daca uneori nu e usor.Astfel putem schimba linia de timp in care traim, adica din variantele posibile de "viata dupa plecarea cuiva drag" am ales-o pe cea mai optima. Nu stiu daca filozofia mea nocturna ajunge asa cum e intentionata in inimile voastre , insa sper din toata inima mea ca va gasi rezonanta . Primit din bucuria inimii mele ACUM cand cititi. Cu iubirea care este mereu si care leaga toti atomii acestui univers , Annemarie
Buna seara tuturor , am citit raspunsul de la topicul psihoterapeutului Alina si am ramas efectiv surprinsa de impresia pe care ,se pare ca am lasat-o: "Pentru ca sunteti atat de calde incat veniti mereu catre ceilalti, si uitati sa va intoarceti si catre voi insiva. Nu spun ca ar trebui sa deveniti egocentrice, sa uitati de ceilalti, dar spun ca ar trebui sa va puneti si pe voi pe lista. ...Atentie Annemarie, daruiesti mult, foarte mult celorlalti, prin profesia ta esti mult mai dedicata altora decat nevoilor tale, iar eu te incurajez sa ai grija si de ele...." Chiar am lasat impresia ca nu ma ocup si de nevoile mele proprii ? Daca da , atunci sigur nu in mod intentionat, ci ptr. faptul ca am considerat ca acest topic nu e locul potrivit si pur si simplu nu intereseaza. De aceea scriu acum aici , ca sa completez. Am destule cunostiinte ca sa stiu ca atunci cand nu facem ceva si ptr. noi , riscam sa intram intr-o faza de "burn-out" -in meseria de moasa e una din cele mai frecvente cauze de imbolnavire. Unul din cele mai frecventate cursuri de perfectionare aici, in randul moashelor, este " Prevenirea burn-out-ului la moashe" Ca fac eu ca sa previn? In primul rand traiesc detasarea ! A avea compasiune ptr. cineva in suferinta nu implica sa suferi in locul lui. Ar insemna ca o moasha , la fiecare nastere sa sufere. Dar din fericire nu este asa. In al doilea rand fac ce-mi face bine: ascult muzica , fac meditatie singura si in grup , ma intalnesc cu prieteni , fac plimbari in natura impreuna cu sotul meu( astazi pe malul unui riu de aici ),merg cu bicicleta, ma intalnesc in mod regulat cu colegele mele moashe, ma duc sa vad expozitii de pictura, gatesc deseori impreuna cu fiul meu Dominik( mai nou are un" app "cu retete culinare pe care le probam , mi-am redus munca de la 12 la 8 ore /zi , ma intalnesc cu vecinele mele le cafea si citesc cat imi pofteste inima .... Si imi permit luxul unor masaje la spate ( avand operatie pe coloana e necesar -nu doar un moft) si din cand in cand primesc o sedinta de terapie cranio-sacrala pe care o recomand cu toata caldura. De regula o fac eu altora... Si in plus mai am un menaj , o casa de intretinut , o gradina mare si o pisica pe care tare o iubesc... Totul in toate o viata plina si de nevoi implinite, a unei femei cu totul normale si cu picioarele pe pamant. Dar care iubeste nespus de mult toti oamenii , mici si mari , batrini si tineri, indiferent de cultura si religie si convingeri. Si prin aceasta cu inima in rai. Cand putem in noi sa unim Cerul cu Pamantul , de ce sa n-o facem ? Si cand pierderea unui copil ne-a dus mai mult pe aceasta cale de ce sa n-o privim ca o binecuvantare ? Am scris acest mesaj atat de "normal " ca sa nu las impresia ca traiesc numai ptr. a darui. Ar fi total eronata .Traiesc , la fel ca toti , ca sa ma dezvolt , sa experimentez viata in toate fatsetele pe care mi le ofera,dar mi-e mai usor s-o fac ,servind prin munca mea pe semenii mei. Va cu mult, mult drag si va multumesc ca sunteti aici , in acest loc si in acest timp Annemarie
Va multumesc din suflet pentru ca ati aparut in viata mea ! Tot ceea ce scrieti are asupra mea un impact cum sincer , nu cred ca-l mai are altcineva. V-am simtit astazi alaturi de mine.Nu ma judecati gresit , va rog ! Eram in cimitir cu mama mea , veneam de la Damian.Ne indreptam catre masina , era aproape ora 16.30. .Mi s-a oprit privirea asupra unui felinar in care ardea o luminare.Imaginea avea forma unui romb .Era imaginea pe care ati postat-o cindva pe topikul lui Robert. Analizind lumina , era deosebita. Am fotografiat-o cu telefonul . Am spus in sinea mea...CINEVA DE ACOLO DE SUS IMI TRIMITE UN SEMN... Am ajuns acasa si prin geamul unei usi am vazut iar lumina sub forma unui romb. M-am gindit la dumneavoastra, la Robert , la Damian...la mine...la noi toti. Inainte sa plece , Damian isi cumparase o camera foto... Este nemiscata de mai bine de 2 ani.Asta seara , am luat hotarirea sa o folosesc eu. Sper sa si reusesc .Ii voi studia modul de functionare si sper sa fac ce nu a mai facut el. Era mare iubitor de natura...Cele citeva fotografii pe care le-a facut sunt cu pasari , insecte , peisaje. Imi amintesc ca inainte cu o saptamina de accident, veneam de la munte si altcineva ne-a facut o FOTOGRAFIE DE ALBUM ---asa am spus atunci...Este facuta cu acelasi aparat.Eram eu , Damian , sotul meu , prietena lui cu parintii si fratele ei.A ramas singura fotografie impreuna.Ce ne-a determinat oare s-o numim FOTOGRAFIE DE ALBUM ??? Citesc si recitesc ceea ce scrieti.Ma confrunt la serviciu cu tot felul de cazuri.De multe ori , gindindu-ma la mine , greu reusesc sa-i incurajez pe cei care au pierdut pe cineva drag.Le spun chiar ca fiecare avem o poveste de viata si nu stim daca cel cu care discutam are sau nu probleme mai mari decit noi.Nu intru in amanunte. Va multumesc pentru tot ceea ce imi transmiteti citind cele scrise pa acest topik !
Buna dimineata tuturor, revin dupa mult timp de absenta .Ca sa nu las impresia ca am parasit acest topic , va asigur ca e doar cronica criza de timp , pe care momentan o traiesc multi oameni pe aceasta planeta. Si probabil nu e numai de timp... Doamna Ioana , asa cum am scris deja in mesaj privat , atunci cand suntem uniti in gand -si in acea dupa masa am fost cu siguranta- ne percepem reciproc. Adevarul este ca suntem uniti cu mii de fire , noi toti oamenii , si nimeni nu poate exista singur. Fiecare depindem unul de altul si ne influentam reciproc. Fara ceilalti nici nu am avea sansa sa facem bine , sa ne dezvoltam , sa invatam sa acceptam , sa invatam sa traim fara sa ranim , sa iubim neconditionat... Nu putem trai singuri. Imi cer scuze , daca abesentele mele devin mai mari , insa am acum cateva sapt. pline de munca. Dar ma bucur acum ca vine Craciunul. Nu pentru cadouri sau multele lumini si decoratiuni de Craciun. ci pentru ca am seranta ca oamenii vor trece in faza in care realizeaza realitatea ca IUBIREA este Craciunul permanent in inima lor.. Daca-ati sti ce copii minunati vin acum pe aceasta planeta : ma uit in ochii lor si ma recunosc pe mine , ma uit in ochii lor si receptionez mesajele lor telepatice , ma uit in ochii lor si am o adanca pace , deoarece mi se transmite ca viitorul nostru ca omenire e in maini cat se poate de bune! Va doresc speranta si bucurie, mai ales celor care ati pierdut un copil si va doriti sa ramaneti din nou insarcinate.. Si va doresc recunostiinta si bucurie celor care i-ati avut si ii mai aveti in viata voastra, fie ei in corp fizic sau nu... Va imbratisez cu balsamul inimii mele Annamarie PS : nu stiu cum se micsoreaza ca volum o fotografie( cea cu apa vindecatore). Exista cineva cu astfel de talente tehnice care m-ar ajuta? Ca sa-mi pot implini promisiunea de a o pune pe acest topic ?Va multumesc anticipat
in primul rand iti multumesc tie Cami-Vic, ca ti-ai pus la dispozitie timpul si mi-ai micsorat fotografiile pe care ti le-am trimis.Multumesc mult ! Din motive tehnice insa -prea mult volum- nu le pot posta aici pe acest topic. Va fi necesar sa gasesc o alta solutie. Fiindca am vazut cat de mult intereseaza subiectul fotografiilor deosebite( se vad descarcarile pe panoul utilizatorului la admin. atasamentelor proprii) totusi doresc ca cei interesati sa le primeasca. Ma puteti contacta prin mesaj privat iar cei care nu sunt inregistrati pe acest forum ma gasesc pe homepage-ul meu pe care il puteti gasi la finalul articolului "Parerea moasei" al saitului EMMA.Cu mult drag vi le ofer.... Va pot numi si farmaciile unde se produc acele preparate homeopatice din apa vindecatoare. Aici nu este platforma ptr. a le face cunoscute.Ar fi o reclama nepermisa si implicit impotriva regulamentului acestui forum. Va doresc o seara frumoasa cu liniste in suflet .Fiindca astazi este prima duminica de Advent si se aprinde prima lumanare din patru in coroana de Advent , va doresc ca fiecare lumanare aprinsa sa va potentseze Lumina din suflet si sa va duca mai aproape de Craciunul din inima. Fie ca acest Timp al Asteptarilor sa va binecuvanteze cu haruri mult asteptate si sa va umple inima de bucurie.Si nu uitati ca bucuria noastra este perceputa cel putin inzecit de copii nostri plecati in cealalta dimensiune. (Bucuria nu lasa loc fricii).
Anemarie, stiu sigur ca simti gandurile mele bune care zboara spre tine Dar simt nevoia sa-ti multumesc inca o data, si inca o data, si de fiecare data cand am ocazia sa-ti marturisesc cat de mult ma ajuta mesajele tale, cat de importanta e evolutia noastra spirituala in aceasta viata, iar TU, draga noastra prietena ne ajuti foarte mult
In legatura cu pozele, te pot ajuta eu sa le postezi, vom vorbi mai detaliat in mesaj privat.
Te cu mare drag iar Ingerului Robert ii multumesc pentru tot ce face pentru noi, parintii de Ingeri si pentru Ingerasii nostri mult iubiti
Multumesc mult, draga Cami si tie draga Monica ...
Explicatii ptr. fotografiile postate: -prima : un jet de apa fotografiat la fantana din satul Traian / jud. Bacau ( in spate se vede haina -fermoarul- persoanei care a turnat apa) -a doua : un jet de apa la un izvor de apa din localitatea Bad Peterstal /Padurea Neagra / Germania ( o statiune balneo-climaterica in care m-am tratat dupa operatia pe coloana ) intr-un loc amenajat special - a treia: globule homeopatice Aqua Nordenau ( cred ca in potentsa C30 )care la fotografiere au emanat o corona de culoare alb-roz , la fel ca si apa fotografiata mai sus
LUMINA despre care tot va scriu aici , de 3 ani de zile , este deci si in apa.NU e o utopie.Ea este de fapt peste tot , insa rareori o vedem si rareori poate fi fotografiata. Toate aceste trei fotografii le-am facut eu insami intre 2003 si 2009. Va invit sa va uitati la propriile fotografii facute in decursul anilor. Uneori tinem minunile in sertare sau pe un folder de mult uitat. Va doresc descoperiri placute .. Va propun sa puneti intrebari, daca aveti , si va raspund la ele.
va las cu si in Lumina Annemarie Multumesc ptr. ajutorul acordat !
Craciun binecuvantat si pace in inima va doresc tuturor care cititi aici, Fie ca cei dragi voua ,care au parasit planul fizic ,sa va fie la fel de aproape voua , cum imi este sufletul lui Robert mie/ noua in aceste zile de sarbatoare !!! Il percep cu noi in casa , la biserica si in timpul vizitei la mormant. Am indepartat niste flori artificiale de pe mormant stiind ca lui Robert nu-i plac - persoana care le-a asezat nu stia acest lucru- si in clipa in care sotul meu le-a luat din vaza am perceput vocea lui Robert : " Spune-i lui tata ca-i multumesc !"
Ei sunt doar un gand indepartati de noi si se bucura de bucuria noastra.
Mi-a fost alaturi si in 21.12.12 , dar despre aceasta altadata.
Dragi prieteni de suflet care cititi aici, Astazi ,cand se incheie inca un an ,va multumesc ca mi-ati oferit platforma de a ma vindeca aici impreuna cu voi , parintii de ingeri,de pierderea fiului meu Robert. Tot ce am scris pe acest topic a fost scris si sub indrumarea lui Robert , nu numai a propriului meu suflet.Cred ca acum este ptr. mine timpul sa incetez sa mai scriu pe acest topic....am scris tot ce am putut oferi si altora ,insa nu am scris tot ce am trait in relatia mea cu fiul meu plecat dincolo. Unele trairi nu pot fi scrise. Stiu ca fiecare are alt ritm de vindecare. Ptr. mine aceasta sarbatoare Sfanta de Craciun mi-a aratat ca nu mai sunt in convalescenta ci sunt intr-adevar vindecata . Oricat de acribic as fi cautat urme de durere : nu le-am mai gasit. Am gasit doar urme de iubire si recunostiinta ptr. tot ce este.Trecerea timpului intr-adevar este benefica in depasirea unei pierderi.
Ca mama si moasa vreau sa va las ca semn de multumire si recunostiinta un cadou: un exercitiu simplu , pe care noi moasele il aplicam des si in cursurile de pregatire ptr. nastere. Il aplicam atunci cand vedem ca este nevoie ptr. a crea o punte de legatura intre mama si copil, atat in sarcina cat si dupa, atat in situatii de bucurie cat si de tristete , dar mai ales atunci cand o mama sufera o pierdere. Exercitiul se numeste : "A crea un fir de la inima la inima" ( in germana Herzensfaden ) si una dintre moase care este si autoare de carti si terapeut in terapie cranio-sacrala care l-a inclus in literatura de specialitate este Brigitte Meissner, Elvetia. Imaginati-va ca de la inima voastra porneste un fir de culoare roz spre inima copilului cu care doriti sa fiti in legatura. Puteti "tsese" acest fir mai gros sau mai subtire , mai intens colorat sau mai pal, asa cum doriti si il puteti vizualiza. La inceput va fi poate dificil daca nu aveti atat de multa experienta in vizualizare , dar nu incetati sa incercati. Acest fir va leaga inima voastra de mama cu inima copilului intrauterin, nascut sau nascut fara viata. Cea mai simpla vizualizare in situatia copilului nascut fara viata este sa vi-l imaginati undeva pe un norisor, poate cu simbolistica ingerilor : aripile. Dar poate va ajuta sa vizualizati un glob de lumina stralucitoare . Intre inima voastra si inima copilului aveti acum un fir de comunicare , firul de culoare roz al iubirii neconditionate,al inimii .Pe acest fir puteti transmite tot ce doriti copilului : gandurile si mai ales sentimentele voastre . In situatii de bucurie si de tristete , in situatii in care domina speranta dar si in situatii de disperare. Ajuta in timpul sarcinii - mai ales in sarcinile care urmeaza unei pierderi -la fel de mult ca si atunci cand un copil este bolnav. Atunci cand copilul vostru a plecat in alta dimensiune va ramane ,atat timp cat doriti ,o punte de legatura, de comunicare intre voi ,prin intermediul careia puteti transmite tot ceea ce nu ati reusit sa transmiteti din cauza circumstantelor .Iar aceasta punte se poate transforma candva intr-un mod de comunicare telepatica - candva veti primi raspunsuri la intrebari- sau chiar mai mult...
Va doresc sa puteti tsese cat mai des acest FIR AL INIMII de la inima voastra iubitoare la inima copilului vostru. Asa sa fie. Si va doresc sa puteti depasi durerea , tristetea , disperarea in ritmul de care aveti nevoie.
Eu am reusit sa binecuvantez viata si moartea fiului meu si cred ca aceasta tinuta interioara ptr. mine a fost benefica. A binecuvanta , a ierta si a iubi sunt esentiale ptr. a merge inainte. Pentru anul care vine va doresc TOT BINELE posibil. Annemarie
Draga noastra Anemarie, gandurile mele bune merg mereu spre tine. Iti doresc un An Nou Fericit! Multa sanatate, bucurii si realizari, iar sufletul tau frumos si bun sa fie intotdeauna inundat de Lumina frumoasa trimisa de Ingerul tau intelept Robert Am citit mesajul tau cu acelasi interes ca intotdeauna cand intru pe acest Forum, acest loc unde sufletul meu se deschide si primeste atat de mult ajutor.
In primul rand, mesajul tau m-a bucurat enorm, mi-a demonstrat ca nimic nu este imposibil, si ca Iubirea neconditionata invinge! Dar, trebuie sa marturisesc ca hotararea ta de a nu mai scrie, m-a luat prin surprindere As vrea ca noi sa ne putem bucura sufletul cu mesajele tale, as vrea ca noi sa putem beneficia de ajutorul tau Daca tu simti ca nu mai e necesar sa scrii pe acest topic, ma gandesc ce mult ne-ar ajuta daca ai deschide un topic in care sa ne lasi cate un mesaj, sa ne ajuti cu vorbele tale, cu experientele tale Ceea ce vreau eu sa spun, este ca, ne esti tare draga si ca avem nevoie de tine
Astept cu mare interes raspunsul tau si iti trimit cele mai calde imbratisari, cu mare, mare drag.
Buna seara Monica, iti raspund aici deoarece poate intereseaza si pe altii. Cred ca e nevoie de o precizare: am scris in mailul meu anterior ca eu cred ca "este ptr. mine timpul sa incetez sa mai scriu pe acest topic". Am specificat ACEST topic. N-am scris ca nu voi mai scrie deloc. De ce nu se mai protriveste acest topic? deoarece am depasit doliul . E o stare care nu mi se mai potriveste.E trecut. Prefer sa scriu din prisma unui simplu om , poate si a moasei , a mamei si a mamei care a depasit o pierdere , dar atunci acest topic "Alaturi de Annemarie " nu mai est eportivit. Cred ca mi-e permis sa scriu: Bianca Brad a facut o propunerea asemanatoare cu a ta si deja am incuviintat. Nici o grija : nu sunt doar un pasager trecator pe acest forum si voi scrie in continuare in acest forum.Insa pe un alt topic . Voi informa si aici unde ma puteti gasi pe marele ocean al Forumului EMMA. Pana atunci : un week-end placut si plin de armonie va doresc. Va imbratisez cu drag Annemarie
Multumim Annemarie . Si eu simt la fel. Simt pentru ingerasii mei o infinita iubire, nici nu as putea sa o descriu atat de intensa este De abia astept sa ne scrii intr-un alt topic . Intodeauna am invatat din scrierile tale numai lucruri bune pe care le-am folosit spre binele meu si al famliei noastre. Iti multumesc! Steluta
Annemarie iti multumesc, mi-ai raspuns la o intrebare pe care o tot aveam si anume ''ce se intampla cu mine de nu mai simt nevoia sa ii scriu fetitei mele si cum de ma gandesc la ea zambind si cu inima plina de bucurie''. Acum am si raspunsul si iti multumesc. Imbratisari calde iti trimit
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Multumesc, la fel ca si Marwana iti spun sincer ca mi-ai raspuns la o intrebare pe care o aveam referitoare la fetita mea si anume ''ce se intampla cu mine de nu mai simt nevoia sa ii scriu fetitei mele si cum de ma gandesc la ea zambind si vorbesc de ea cu Codrin cu zambetul pe buze si am asa inima plina de bucurie''. Acum am si eu raspunsul sipentru acest lucru minunat iti multumesc.
Draga Annemarie,au fost zile cand nu mai intelegeam rostul meu pe Pamant.Forumul EMMA si alte bloguri mi-au deschis niste porti ,necunoscute pana in momentul ala,am cules din toate trairile mamelor de ingerasi ,dar mai ales am cules din trairile tale si din toate sfaturile de aici de pe forum ,fapt care a produs schimbarea.Si nu imediat.Am lasat "focul sa se aprinda"apoi am "mai pus pe el",iar "LUMINA "lui ,m-a plasat oarecum din INTUNERIC. MULTUMESC CERULUI,DIVINITATII, ca drumurile noastre s-au intersectat ,si ca mi-ai fost un MARE AJUTOR!Pentru asta iti MULTUMESC si TIE ,si sper ca cele mai CURATE ganduri vor ajunge la tine in semn de MULTUMIRE!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales